Administrative lawsuit against EU program intermediary decisions; appeal time-barred under Law No. 554/2004

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Potrivit art. 499 C. proc. civ., "prin derogare de la prevederile art. 425 alin. (1) lit. b), hotărârea instanţei de recurs va cuprinde în considerente numai motivele de casare invocate şi analiza acestora, arătându-se de ce s-au admis ori, după caz, s-au respins. În cazul în care recursul se respinge fără a fi cercetat în fond ori se anulează sau se constată perimarea lui, hotărârea de recurs va cuprinde numai motivarea soluţiei fără a se evoca şi analiza motivelor de casare".

Circumstanţele cauzei

Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Ploieşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal sub nr. x/2017 reclamanta S.C. A. S.R.L. a solicitat, în contradictoriu cu Organismul Intermediar pentru Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane Regiune Sud Muntenia (denumit în continuare OIR POSDRU Regiunea Sud Muntenia), solicitând anularea în tot a deciziei nr. 9143 din 29.12.2016 emisa de OIR POSDRU Regiunea Sud Muntenia şi respectiv, anularea în tot a procesului-verbal nr. x/01.11.2016, act ce a făcut obiectul plângerii prealabile; anularea în tot a Deciziei nr. 8584/08.12.2016 emisa de OIR POSDRU Regiunea Sud Muntenia, anularea în tot a procesului-verbal nr. x/16.11.2016, act ce a făcut obiectul plângerii prealabile, anularea în tot a Deciziei nr. 9118/29.12.2016 emisa de OIR POSDRU Regiunea Sud Muntenia şi respectiv, anularea în tot a procesului-verbal nr. x/01.11.2016, act ce a făcut obiectul plângerii prealabile, suspendarea executării actelor administrative unilaterale contestate, pana la soluţionarea definitiva şi irevocabila a cauzei.

Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa nr. 160 din 2 octombrie 2018, Curtea de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a respins acţiunea formulată de reclamanta S.C. A. în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Fondurilor Europene - Organismul Intermediar pentru Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane Regiune Sud Muntenia, ca neîntemeiată.

Anterior, prin încheierea din data de 22 decembrie 2017, Curtea de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a respins excepţia de nelegalitate invocată de reclamanta S.C. A. în cadrul acţiunii formulată în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Fondurilor Europene - Organismul Intermediar Pentru Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane Regiune Sud Muntenia, ca inadmisibilă.

Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei nr. 160 din 2.10.2018, pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, dar şi împotriva încheierii de şedinţă din data de 22 decembrie 2017, a declarat recurs reclamanta S.C. A., întemeiat pe prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând, în principal, admiterea recursului, casarea sentinţei recurate şi trimiterea cauzei spre rejudecare în vederea administrării probatoriului solicitat, iar, în subsidiar, admiterea recursului, casarea sentinţei recurate, iar după rejudecarea cauzei, admiterea acţiunii astfel cum a fost formulată.

Apărările formulate în cauză

Împotriva recursului intimatul-pârât Organismul Intermediar Regional pentru Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane Regiunea Sud Muntenia a formulat întâmpinare, înregistrată la dosarul cauzei la data de 2.05.2019, în cuprinsul căreia a solicitat admiterea excepţiei tardivităţii, admiterea excepţiei nulităţii şi, pe fond, respingerea recursului, ca nefondat şi menţinerea sentinţei de fond, ca temeinică şi legală.

Procedura de soluţionare a recursului

Cu privire la examinarea recursului în completul filtru

În cauză, au fost avute în vedere modificările aduse prin Legea nr. 212/2018 dispoziţiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ în sensul că procedura de filtrare a recursurilor, reglementată prin dispoziţiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ şi fiscal, precum şi măsurile luate prin Hotărârea Colegiului de Conducere nr. 106 din data de 20 septembrie 2018 prin care s-a luat act de hotărârea Plenului judecătorilor secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie adoptată la data de 13 septembrie 2018 în sensul că procedura de filtrare a recursurilor, reglementată prin dispoziţiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ şi fiscal.

Faţă de aceste aspecte, în temeiul art. 494, raportat la art. 475 alin. (2) şi art. 201 din C. proc. civ., astfel cum au fost completate prin dispoziţiile XVII alin. (3), raportat la art. XV din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, precum şi pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ. şi dispoziţiile art. 109 din Regulamentul de ordine interioară al instanţelor judecătoreşti, prin Rezoluţia din data de 20.06.2019, a fost fixat primul termen pentru soluţionarea recursului de faţă la data de 5 octombrie 2021, în şedinţă publică, cu citarea părţilor.

Soluţia instanţei de recurs

Înainte de a proceda la analizarea criticilor formulate de recurenta - reclamantă, pe fondul recursului declarat atât împotriva încheierii de şedinţă din data de 22 decembrie 2017 cât şi împotriva sentinţei nr. 160 din 2 octombrie 2018, ambele pronunţate de Curtea de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, Înalta Curte, va analiza cu prioritate dacă a fost respectat termenul de declarare a căii de atac a recursului, prevăzut de art. 20 din Legea nr. 554/2004.

În acest sens, instanţa de control judiciar reţine că, potrivit art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004:

"Hotărârea pronunţată în primă instanţă poate fi atacată cu recurs, în termen de 15 zile de la comunicare", iar potrivit art. 489 alin. (1) din C. proc. civ., republicat:

"Recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepţia cazului prevăzut la alin. (3)."

Potrivit art. 182 alin. (1) din C. proc. civ., "Termenul care se socoteşte pe zile, săptămâni, luni sau ani se împlineşte la ora 24:00 a ultimei zile în care se poate îndeplini actul de procedură".

Prin dispoziţiile din C. proc. civ., legiuitorul a impus în sarcina persoanelor interesate exercitarea drepturilor procesuale în condiţiile, ordinea şi termenele stabilite de lege, legalitatea căilor de atac fiind un principiu a cărui respectare este impusă şi de exigenţele art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, concretizând una dintre garanţiile unui proces echitabil.

Căile de atac şi termenele în care acestea pot fi exercitate sunt reglementate prin norme de ordine publică, deoarece, se întemeiază pe interesul general de a înlătura orice împrejurări ce ar putea tergiversa, în mod nejustificat, judecata unei cauze.

Aşadar, nici părţile şi nici instanţa de judecată nu pot deroga de la termenele prevăzute de lege pentru exerciţiul unei căi de atac şi de la modalitatea în care acestea se calculează.

Înalta Curte reţine astfel că sentinţa nr. 160 din 2 octombrie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, a fost comunicată recurentei-reclamante la adresa indicată de aceasta, la data de 1 februarie 2019, conform Procesului-verbal de înmânare aflat la fila x din volumul VI al dosarului instanţei de fond. Termenul de 15 zile, prevăzut de art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, înăuntrul căruia trebuia declarată calea de atac a recursului, începea să curgă de la acest moment şi se împlinea la data de 18 februarie 2019 (într-o zi de luni, lucrătoare), aceasta fiind ultima zi de declarare a căii de atac, potrivit dispoziţiilor art. 181, raportat la art. 184 din C. proc. civ.

În cauză, cererea de recurs a fost depusă prin poştă, la data de 19.02.2019, conform ştampilei aplicată de serviciul poştal pe plicul de expediere, aflat la dosarul instanţei de recurs, fiind înregistrată la instanţă la data de 21.02.2019, conform ştampilei aplicate pe cererea de recurs, ataşată la dosar, aşadar, cu depăşirea termenului legal, absolut şi imperativ prevăzut de art. 20 din Legea nr. 554/2004 coroborat cu art. 182 alin. (2) din C. proc. civ. .

Prin urmare, recurenta a exercitat calea de atac după împlinirea termenului legal şi nu a dovedit că întârzierea s-ar datora unor motive temeinic justificate.

Înalta Curte constată astfel că, faţă de actele dosarului, recursul a fost depus în afara termenului de 15 zile prevăzut de art. 20 din Legea nr. 554/2004, respectiv la data de 19.02.2019, ultima zi în care mai putea fi promovată calea de atac fiind 18.02.2019.

Înalta Curte are în vedere dispoziţiile art. 487 alin. (1) din C. proc. civ., ce prevăd că "Recursul se va motiva prin însăşi cererea de recurs, în afară de cazurile prevăzute la art. 470 alin. (5), aplicabile şi în recurs" precum şi dispoziţiile art. 489 alin. (1) din acelaşi act normative, conform cărora " Recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal..."

Se constată, aşadar că, aceste norme instituie în sarcina recurentei obligaţia de a exercita acest drept procesual de atacare a hotărârii judecătoreşti într-un anumit termen, imperativ, prevăzut de lege, declararea recursului după împlinirea termenului legal, atrăgând, conform art. 489 alin. (1) C. proc. civ., sancţiunea nulităţii acestuia.

În cauză, astfel cum s-a reţinut anterior, recurenta a exercitat calea de atac după împlinirea termenului legal şi fără a dovedi că întârzierea s-ar datora unor motive temeinic justificate, astfel cum prevăd dispoziţiile art. 186 C. proc. civ., conform cărora:

"(1) Partea care a pierdut un termen procedural va fi repusă în termen numai dacă dovedeşte că întârzierea se datorează unor motive temeinic justificate.

(2) În acest scop, partea va îndeplini actul de procedură în cel mult 15 zile de la încetarea împiedicării, cerând totodată repunerea sa în termen. În cazul exercitării căilor de atac, această durată este aceeaşi cu cea prevăzută pentru exercitarea căii de atac.

(3) Cererea de repunere în termen va fi rezolvată de instanţa competentă să soluţioneze cererea privitoare la dreptul neexercitat în termen."

Cum în cauză, recurenta nu a dovedit şi nici nu a pretins că a fost împiedicată în exercitarea, în termen, a căii de atac, printr-o împrejurare mai presus de voinţa sa, Înalta Curte va constata că recursul este tardiv declarat, aplicându-se astfel şi sancţiunea juridică a decăderii părţii din exercitarea dreptului de exercitare a acestei căi de atac, sancţiune prevăzută de art. 185 alin. (1) C. proc. civ., pentru neexercitarea sa în termenul legal.

Pe cale de consecinţă, neexercitarea dreptului procesual - în speţă, a recursului - în cadrul termenului imperativ stabilit de lege, atrage sancţiunea prevăzută de art. 185 alin. (1) din C. proc. civ., care este decăderea, iar consecinţa este rămânerea definitivă a hotărârii la data expirării termenului, astfel încât, aceasta nu mai poate fi analizată.

Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs.

Pentru considerentele expuse, neidentificând existenţa vreunui motiv de ordine publică, care ar putea atrage nulitatea hotărârii recurate, în temeiul art. 248 alin. (1) coroborat cu art. 489 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va admite excepţia tardivităţii recursului, invocată de intimatul - pârât şi pe cale de consecinţă va respinge recursul formulat reclamanta S.C. A. S.R.L., ca tardiv, făcând aplicarea dispoziţiilor art. 499 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepţia tardivităţii recursului, invocată de intimatul - pârât.

Respinge recursul formulat de reclamanta S.C. A. S.R.L. împotriva încheierii de şedinţă din data de 22 decembrie 2017 şi a sentinţei nr. 160 din 2 octombrie 2018, ambele pronunţate de Curtea de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, ca tardiv.

Definitivă.

Pronunţată prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei, conform art. 402 din C. proc. civ., astăzi, 5 octombrie 2021.

GGC - MM