Recognition of foreign criminal judgment and sentence adaptation when exceeding domestic maximum penalty

Deliberând asupra cauzei penale de faţă, în baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin Sentinţa penală nr. 82/PI din data de 28.03.2022, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia penală, în temeiul art. 166 alin. (6) lit. b) din Legea nr. 302/2004, s-a admis sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timişoara privind cererea de recunoaştere a hotărârii judecătoreşti străine vizând persoana condamnată A., formulată de autorităţile judiciare din Marea Britanie.

În temeiul art. 167 din Legea nr. 302/2004, s-a dispus recunoaşterea hotărârii penale din data de 12.10.2020 pronunţate de Curtea Coroanei din Cardiff în Dosarul nr. x, prin care inculpatul A., cetăţean român, a fost condamnat la pedeapsa de 11 ani închisoare pentru comiterea infracţiunii de vătămare corporală gravă prevăzută de art. 18 din Legea privind infracţiunile contra persoanei din Marea Britanie, faptă incriminată de legea penală română prin art. 194 alin. (1) lit. e) C. pen.

În baza art. 166 alin. (8) lit. b) din Legea nr. 302/2004, s-a constatat că pedeapsa aplicată depăşeşte limita maximă specială a pedepsei prevăzută de legea penală română pentru aceeaşi infracţiune şi, pe cale de consecinţă, a adaptat pedeapsa aplicată prin reducerea ei până la limita maximă admisă de legea penală română pentru infracţiuni similare, respectiv 7 ani închisoare.

În temeiul art. 166 alin. (6) din Legea nr. 302/2004, s-a dispus transferarea persoanei condamnate A., cetăţean român într-un penitenciar din România în vederea executării pedepsei de 7 ani închisoare.

În temeiul art. 156 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, s-a dedus din pedeapsa de 7 ani închisoare aplicată persoanei condamnate A. 735 zile închisoare deja executate, precum şi perioada executată de la data de 15.10.2021 la zi.

S-a dispus emiterea mandatului de executare a pedepsei închisorii la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri.

În baza art. 275 alin. (3) din C. proc. pen., cheltuielile judiciare avansate de stat în cadrul acestei proceduri au rămas în sarcina acestuia.

În temeiul art. 272 alin. (1) din C. proc. pen., s-a dispus plata sumei de 964 RON din fondurile MJ către Baroul Timiş reprezentând onorariul avocatului din oficiu.

Pentru a dispune astfel, curtea de apel a reţinut că prin referatul nr. x/2022 din data de 19.01.2022 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timişoara, înregistrat pe rolul Curţii de Apel Timişoara sub nr. x/2022, la data de 21.01.2022, s-a solicitat admiterea cererii formulate de autorităţile judiciare din Marea Britanie de recunoaştere a sentinţei penale şi transferare a persoanei condamnate A. într-un penitenciar din România, în vederea continuării executării pedepsei.

În motivarea propunerii, s-a arătat că prin adresa nr. x/07.12.2021, înregistrată la parchet în data de 07.01.2022, Direcţia Drept Internaţional şi Cooperare Judiciară din cadrul Ministerului Justiţiei, în temeiul art. 141 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, republicată, a înaintat Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timişoara adresa nr. x a B., din data de 01.11.2021, împreună cu: sentinţa pronunţată la data de 12.10.2020 în cazul nr. x al Curţii Coroanei din Cardiff; fişa de calcul a pedepsei; ordinul de detenţie; fişa de înregistrare a procesului; ordinul de deportare nr. x al Ministerului de Interne din Marea Britanie, din data de 20.05.2021; opinia persoanei condamnate şi dispoziţiile aplicabile conform legislaţiei penale britanice, pentru transferarea într-un penitenciar din România a numitului A., în vederea continuării executării pedepsei.

Din cuprinsul fişei de calcul a pedepsei, emisă de autorităţile judiciare din Marea Britanie, rezultă că numitul A. se află în executarea unei pedepse de 4017 zile (11 ani) închisoare, la care a fost condamnat prin sentinţa penală pronunţată la data de 12.10.2020 în cazul nr. x al Curţii Coroanei din Cardiff, rămasă definitivă. Din totalul pedepsei, persoana condamnată a executat 735 de zile de detenţie, din data de 12.10.2020, până la data de 15.10.2021, aceasta urmând a fi finalizată la data de 10.10.2030. Totodată, prin ordinul de deportare nr. x, din data de 20.05.2021, Secretarul de Stat al Departamentului de Interne al Marii Britanii a solicitat ca sus-numitul să părăsească teritoriul şi i-a interzis acestuia să mai intre în Regatul Unit, atâta timp cât acest ordin este în vigoare.

Cu privire la sentinţa penală pronunţată la data de 12.10.2020 în cazul nr. x al Curţii Coroanei din Cardiff, rămasă definitivă, s-a reţinut că numitul A. a fost condamnat la o pedeapsă privativă de libertate de 11 ani închisoare, pentru comiterea infracţiunilor de "vătămare corporală gravă, cu intenţie" şi "cauzarea unor vătămări grave în urma şofatului periculos". Referitor la starea de fapt, autorităţile judiciare britanice au reţinut că urmare unui incident pe autostrada M4, din luna iulie 2019, când a avut loc o altercaţie datorită neînţelegerilor cu fraţii soţiei sale, care nu erau de acord cu această relaţie, în după-amiaza zilei de 08.10.2019, inculpatul A., observându-l pe cumnatul său, C., că se plimba pe trotuar de-a lungul străzii Wharf Road din Newport, a intrat cu autoturismul pe trotuar şi 1-a lovit pe acesta, în mod intenţionat, cu scopul de a se răzbuna, provocându-i vătămări corporale grave, iar apoi a părăsit locul accidentului, fără a încerca să vadă cât de grav rănit era acesta şi fără a anunţa Serviciul de Ambulanţă, pentru a-l ajuta. Urmare accidentului, persoana vătămată a suferit o fractură la baza craniului şi o hemoragie subdurală gravă, o hemoragie secundară sub-arahnoidă, numeroase fracturi ale coastelor, a sternului, a coloanei vertebrale şi ale coloanei toracice. Ulterior, persoana vătămată a fost internată la terapie intensivă mai mult de o lună şi va trebui să gestioneze alte probleme recurente, probabil pentru tot restul vieţii.

S-a arătat că în România, faptele comise de inculpat sunt incriminate de dispoziţiile art. 188 C. pen. rap. la art. 32 alin. (1) C. pen., în conformitate cu dispoziţiile art. 166 alin. (8) lit. b) din Legea nr. 302/2004, republicată, instanţa urmând a adapta pedeapsa aplicată la pedeapsa maximă de 10 ani închisoare.

Conform opiniei persoanei condamnate, aceasta nu a fost de acord cu transferarea sa într-un penitenciar din România.

La data de 18.10.2021, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timişoara a solicitat Inspectoratului Judeţean de Poliţie Arad să comunice cazierul judiciar al numitului A.. La data de 17.01.2022, Inspectoratul Judeţean de Poliţie Arad a comunicat cazierul solicitat, din care rezultă că acesta are înscrisă pedeapsa aplicată de autorităţile judiciare din Marea Britanie.

La data de 19.01.2022, au fost efectuate verificări în baza de date D., cu privire la condiţiile prevăzute de art. 140 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, republicată, constatându-se că nu sunt incidente niciunul din cazurile prevăzute expres.

De asemenea, au fost verificate şi dispoziţiile prevăzute de art. 142 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, cu modificările şi completările ulterioare, privind motivele de nerecunoaştere şi neexecutare, rezultând că nu există niciun motiv aplicabil persoanei condamnate.

În conformitate cu dispoziţiile art. 140 alin. (2) şi art. 142 din Legea nr. 302/2004, privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, modificată şi completată, şi a Convenţiei asupra transferării persoanelor condamnate, semnată la Strasbourg la 21 martie 1983, pe care România a ratificat-o prin Legea nr. 76/1996, având în vedere şi dispoziţiile art. 167 lit. d) din Legea nr. 302/2004, republicată, conform cărora consimţământul nu este necesar atunci când persoana condamnată este cetăţean român şi trăieşte pe teritoriul României, astfel că refuzul persoanei condamnate de a fi transferată într-un penitenciar din România nu constituie un impediment, precum şi ordinul de deportare nr. x al Ministerului de Interne din Marea Britanie, din data de 20.05.2021, s-a solicitat admiterea cererii formulate de către autorităţile judiciare din Marea Britanie.

Au fost anexate în copie următoarele documentele: adresa nr. x/07.12.2021 a Direcţiei Drept Internaţional şi Cooperare Judiciară din cadrul Ministerului Justiţiei; adresa nr. x a B., din data de 01.11.2021, împreună cu: sentinţa pronunţată la data de 12,10.2020 în cazul Curţii Coroanei din Cardiff; fişa de calcul a pedepsei; ordinul de detenţie; fişa de înregistrare a procesului; ordinul de deportare nr. x al Ministerului de Interne din Marea Britanie, din data de 20.05.2021; opinia persoanei condamnate şi dispoziţiile aplicabile conform legislaţiei penale britanice; cazierul judiciar al persoanei condamnate; extras D.

Analizând materialul probator aflat la dosarul cauzei, instanţa a reţinut că, prin hotărârea penală din data de 12.10.2020 pronunţată de Curtea Coroanei din Cardiff în Dosarul nr. x, rămasă definitivă, numitul A. a fost condamnat la executarea unei pedepse de 4017 zile (11 ani) închisoare, ca urmare a săvârşirii infracţiunilor de vătămare corporală gravă şi cauzare de răni grave din cauza şofatului periculos, conform art. 18 din Legea privind infracţiunile contra persoanei din Marea Britanie.

În fapt, în sarcina inculpatului s-a reţinut că, la data de 08.10.2019 l-a observat pe cumnatul său, C., plimbându-se pe un trotuar situat în localitatea Newport, iar pe fondul unor neînţelegeri dintre ei, a intrat cu autoturismul pe trotuar şi l-a lovit pe acesta, în mod intenţionat, cu scopul de a se răzbuna, provocându-i victimei vătămări corporale grave. Urmare a accidentului, victima a suferit multiple fracturi, fiind internat la terapie intensivă mai mult de o lună.

Conform art. 166 alin. (3) din Legea nr. 302/2004, obiectul procedurii îl constituie verificarea condiţiilor prevăzute la art. 167 şi, în cazul în care sunt îndeplinite, punerea în executare a hotărârii judecătoreşti transmise de statul emitent.

Instanţa a constatat că în prezenta cauză sunt îndeplinite condiţiile prevăzute la art. 167 din Legea nr. 302/2004, necesare pentru recunoaşterea şi executarea hotărârii penale din data de 12.10.2020 pronunţată de Curtea Coroanei din Cardiff în Dosarul nr. x.

Astfel, s-a reţinut că hotărârea a cărei recunoaştere se solicită este definitivă şi executorie, faptele pentru care s-a aplicat pedeapsa constituie şi în România infracţiuni şi autorul acestora ar fi sancţionabil [conform C. pen. român, faptele reţinute în sarcina persoanei condamnate întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de vătămare corporală, prev. de art. 194 alin. (1) lit. e) C. pen.].

Totodată, instanţa a constatat că persoana condamnată este cetăţean român, nu a fost de acord să execute pedeapsa în România, conform propriei declaraţii, însă, în contextul în care va fi expulzat în România după executarea pedepsei în Marea Britanie, după cum rezultă din ordinul de deportare emis la data de 20.05.2021 de autorităţile britanice, consimţământul său pentru executarea pedepsei în România nu mai era necesar.

De asemenea, s-a mai constatat că în cauză nu este incident niciunul dintre motivele de nerecunoaştere şi neexecutare prevăzute la art. 163 din Legea nr. 302/2004, numitul A. nu a fost condamnat în România pentru aceleaşi fapte şi nici nu a executat o pedeapsă aplicată de un alt stat pentru aceleaşi fapte, nu beneficiază de imunitate de jurisdicţie penală, răspunde penal potrivit legii române, nu a intervenit prescripţia executării pedepsei şi nici amnistia, graţierea sau dezincriminarea faptei, iar în cursul procesului penal desfăşurat în Marea Britanie, persoana condamnată a fost prezentă la desfăşurarea procesului, conform certificatului emis de autorităţile judiciare din Marea Britanie.

În acelaşi timp, s-a mai considerat că se impune o adaptare a pedepsei privative de libertate aplicată de instanţa străină, în sensul art. 166 alin. (8) raportat la alin. (6) lit. b) din Legea nr. 302/2004 şi art. 10 din Convenţia europeană asupra transferării persoanelor condamnate adoptată la Strasbourg în anul 1983, întrucât durata pedepsei aplicate depăşeşte limita maximă specială a pedepsei prevăzute de legea penală română pentru aceeaşi infracţiune (infracţiunea de vătămare corporală fiind pedepsită cu închisoarea de maxim 7 ani).

Pentru aceste motive, în temeiul art. 166 alin. (6) lit. b) din Legea nr. 302/2004, s-a admis sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timişoara privind cererea de recunoaştere a hotărârii judecătoreşti străine vizând persoana condamnată A., formulată de autorităţile judiciare din Marea Britanie.

În temeiul art. 167 din Legea nr. 302/2004, s-a dispus recunoaşterea hotărârii penale din data de 12.10.2020 pronunţate de Curtea Coroanei din Cardiff în Dosarul nr. x, prin care inculpatul A., a fost condamnat la pedeapsa de 11 ani închisoare pentru comiterea infracţiunii de vătămare corporală gravă prevăzută de art. 18 din Legea privind infracţiunile contra persoanei din Marea Britanie.

În baza art. 166 alin. (8) lit. b) din Legea nr. 302/2004, s-a constatat că pedeapsa aplicată depăşeşte limita maximă specială a pedepsei prevăzută de legea penală română pentru aceeaşi infracţiune şi, pe cale de consecinţă, s-a adaptat pedeapsa aplicată prin reducerea ei până la limita maximă admisă de legea penală română pentru infracţiuni similare, respectiv 7 ani închisoare.

Instanţa a constatat că în referatul întocmit de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timişoara a fost invocată aplicarea, în prezenta cauză, a dispoziţiilor art. 32 C. pen. raportat la art. 188 C. pen. (tentativă de omor). Aceeaşi instanţă a mai reţinut că numitul A. a fost trimis în judecată şi pentru săvârşirea acestei infracţiuni, însă a fost achitat definitiv de către autorităţile britanice. Prin urmare, a arătat că infracţiunea săvârşită în Marea Britanie îşi găseşte corespondent în legislaţia penală română în cuprinsul dispoziţiilor art. 194 alin. (1) lit. e) C. pen.

Împotriva Sentinţei penale nr. 82/PI din data de 28.03.2022, pronunţate de Curtea de Apel Timişoara, secţia penală, a declarat apel persoana condamnată A.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, sub nr. x/2022.

Examinând hotărârea apelată, în raport de dispoziţiile legale incidente şi de motivele invocate, Înalta Curte constată că apelul formulat este nefondat, pentru următoarele considerente:

Astfel, prin hotărârea penală din data de 12.10.2020 pronunţată de Curtea Coroanei din Cardiff în Dosarul nr. x, s-a aplicat persoanei transferabile A. o pedeapsă de 11 ani închisoare (4017 zile), pentru săvârşirea infracţiunilor de vătămare corporală gravă prevăzută de art. 18 din Legea privind infracţiunile contra persoanei din Marea Britanie.

În fapt, s-a reţinut că, urmare unui incident pe autostrada M4, din luna iulie 2019, când a avut loc o altercaţie datorită neînţelegerilor cu fraţii soţiei sale, care nu erau de acord cu această relaţie, în după-amiaza zilei de 08.10.2019, inculpatul A., observându-l pe cumnatul său, C., că se plimba pe trotuar de-a lungul străzii Wharf Road din Newport, a intrat cu autoturismul pe trotuar şi 1-a lovit pe acesta, în mod intenţionat, cu scopul de a se răzbuna, provocându-i vătămări corporale grave, iar apoi a părăsit locul accidentului, fără a încerca să vadă cât de grav rănit era acesta şi fără a anunţa Serviciul de Ambulanţă, pentru a-l ajuta. Urmare accidentului, persoana vătămată a suferit o fractură la baza craniului şi o hemoragie subdurală gravă, o hemoragie secundară sub-arahnoidă, numeroase fracturi ale coastelor, a sternului, a coloanei vertebrale şi ale coloanei toracice. Ulterior, persoana vătămată a fost internată la terapie intensivă mai mult de o lună şi va trebui să gestioneze alte probleme recurente, probabil pentru tot restul vieţii.

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timişoara a sesizat Curtea de Apel Timişoara în vederea recunoaşterii şi punerii în executare a hotărârii penale din 12.10.2020 a Curţii Coroanei din Cardiff, privind persoana condamnată A. într-un penitenciar din România.

Reţinând că statul emitent - Austria a transpus Decizia Cadru nr. 2008/909/JAI a Consiliului Europei din 27.11.2008 referitoare la aplicarea principiului recunoaşterii reciproce a hotărârilor judecătoreşti în materie penală care impun pedepse sau măsuri privative de libertate în scopul executării lor în Uniunea Europeană, Înalta Curte constată că, în mod corect, prima instanţă a admis sesizarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timişoara, examinând solicitarea autorităţilor judiciare din Marea Britanie prin prisma dispoziţiilor prevăzute de Titlul VI Capitolul I (Dispoziţii generale) şi Capitolul II (Punerea în executare pe teritoriul României a pedepselor sau măsurilor privative de libertate aplicate de instanţele altor state membre ale Uniunii Europene) Secţiunea I, a II-a şi a III-a din Legea nr. 302/2004, republicată.

În conformitate cu dispoziţiile art. 172 alin. (3) teza I din Legea nr. 302/2004, obiectul procedurii îl constituie verificarea condiţiilor prevăzute la art. 167 din aceeaşi lege şi, în cazul în care sunt îndeplinite, recunoaşterea şi punerea în executare a hotărârii judecătoreşti străine.

Potrivit art. 166 alin. (3) din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, republicată, obiectul procedurii judiciare de recunoaştere şi punere în executare a hotărârii judecătoreşti îl constituie verificarea condiţiilor prevăzute la art. 167 şi, în cazul în care sunt îndeplinite, punerea în executare a hotărârii judecătoreşti transmise de statul emitent.

Dispoziţiile art. 167 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 reglementează condiţiile speciale de recunoaştere şi executare a hotărârii judecătoreşti străine, potrivit cu care instanţa română recunoaşte şi pune în executare hotărârea judecătorească transmisă de statul emitent, dacă sunt îndeplinite următoarele condiţii:

a) hotărârea este definitivă şi executorie;

Astfel cum rezultă din actele dosarului, hotărârea penală din data de 12.10.2020 pronunţată de Curtea Coroanei din Cardiff în Dosarul nr. x, este definitivă şi executorie, la data de 12.10.2020.

b) fapta pentru care s-a aplicat pedeapsa ar fi constituit, în cazul în care ar fi fost săvârşită pe teritoriul României, infracţiune şi autorul ar fi fost sancţionabil;

Faptele pentru care a fost condamnat A. ar fi constituit infracţiuni şi dacă ar fi fost săvârşite pe teritoriul României, având corespondent în legislaţia penală română, realizând conţinutul constitutiv al infracţiunii de vătămare corporală, prev. art. 194 alin. (1) lit. e) C. pen.

De asemenea, în cauză nu rezultă că persoanei condamnate A. i-ar fi fost aplicată o pedeapsă pe motive de rasă, religie, sex, naţionalitate, limbă, opinii politice sau ideologice ori de apartenenţă la un anumit grup social. Totodată, cu privire la persoana condamnată nu există vreun motiv pentru care să nu fi fost sancţionată penal în cazul în care ar fi comis fapta pe teritoriul României.

c) persoana condamnată are cetăţenie română

Din verificările efectuate în cauză a rezultat că persoana condamnată este cetăţean român, având domiciliul în judeţul Arad .

d) persoana condamnată nu este de acord să execute pedeapsa în România (consimţământul nu este necesar atunci când persoana condamnată este cetăţean român şi trăieşte pe teritoriul României sau, deşi nu trăieşte pe teritoriul României, va fi expulzată în România). Faţă de persoana condamnată există un ordin de expulzare nr. x din 20.05.2021, emis de Secretarul de Stat din cadrul Ministerului de Interne, prin care i se solicită să părăsească teritoriul şi I se interzice să mai intre în Regatul Unit atât timp cât ordinul este în vigoare;

În ceea ce priveşte susţinerile apărătorului persoanei condamnate referitoare la faptul că aceasta nu şi-a dat consimţământul să execute în continuare pedeapsa într-un penitenciar din România, că nu mai are legături cu România, iar familia sa este în Marea Britanie, Înalta Curte apreciază că acestea se subsumează dispoziţiilor art. 167 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 302/2004, republicată, care prevăd că, dacă persoana condamnată este cetăţean român şi există un ordin de expulzare în România, consimţământul nu mai este necesar.

e) nu este incident niciunul dintre motivele de nerecunoaştere şi neexecutare prevăzute la art. 163 din Legea nr. 302/2004, republicată.

Înalta Curte constată că nu a rezultat niciun indiciu cu privire la posibilitatea derulării unor cercetări faţă de condamnat într-un dosar aflat în prezent pe rolul organelor judiciare din România sau cu privire la cercetarea, judecarea, condamnarea sa pentru aceleaşi fapte pentru care a fost condamnat în Regatul Unit; executarea hotărârii judecătoreşti transmise de statul emitent în România nefiind contrară principiului non bis in idem şi nici regulii specialităţii.

Înalta Curte mai constată că, în cauză, sunt îndeplinite şi celelalte condiţii prevăzute de Legea nr. 302/2004, republicată, având în vedere că persoana condamnată A. răspunde penal, nu beneficiază în România de imunitate de jurisdicţie, nu a intervenit prescripţia executării pedepsei, amnistia sau graţierea ori dezincriminarea faptei.

De asemenea, se constată că pedeapsa de 11 ani închisoare aplicată de autorităţile străine a fost adaptată întrucât durata pedepsei aplicate depăşea limita maximă specială a pedepsei prevăzute de legea penală română pentru aceeaşi infracţiune (infracţiunea de vătămare corporală fiind pedepsită cu închisoarea de maxim 7 ani).

Din cuprinsul sentinţei rezultă că persoana condamnată a fost prezentă la procesul penal finalizat cu hotărârea de condamnare .

Prin urmare, Înalta Curte constată că sentinţa pronunţată de Curtea de Apel Timişoara este legală şi temeinică, sub toate aspectele analizate, neexistând, aşadar, niciun motiv de nelegalitate care să impună nerecunoaşterea şi neexecutarea Hotărârii din 12.10.2020 a Curţii Coroanei din Cardiff.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte, în conformitate cu dispoziţiile art. 421 pct. (1) lit. b) din C. proc. pen. raportat la art. 166 alin. (11) din Legea nr. 302/2004, va respinge, ca nefondat, apelul formulat de persoana condamnată A. împotriva Sentinţei penale nr. 82/PI din data de 28.03.2022, pronunţate de Curtea de Apel Timişoara, secţia penală.

În temeiul dispoziţiilor art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga apelantul persoană condamnată la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Conform dispoziţiilor art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru apelant, în cuantum de 1012 RON, va rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, apelul formulat de persoana condamnată A. împotriva Sentinţei penale nr. 82/PI din data de 28.03.2022, pronunţate de Curtea de Apel Timişoara, secţia penală.

Obligă apelantul persoană condamnată la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru apelant, în cuantum de 1012 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 27 aprilie 2022.

GGC - ED