Finality of inadmissibility rulings for exceptional retrial appeals: exclusion of ordinary appeal under criminal procedure

Deliberând asupra cauzei penale de faţă, în baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin Decizia penală nr. 758 din data de 15 noiembrie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în baza art. 431 alin. (2) din C. proc. pen., s-a respins, ca inadmisibilă, în principiu contestaţia în anulare formulată de contestatorul A., împotriva Deciziei penale nr. 240/16.04.2020 a Curţii de Apel Iaşi, în Dosarul nr. x/2019.

În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., a obligat contestatorul la plata cheltuielilor judiciare în sumă de 200 RON.

În baza art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., s-a dispus plata onorariului pentru apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpat, în cuantum de 627 RON, din fondurile speciale ale Ministerului Justiţiei, conform art. 272 din C. proc. pen., suma urmând a rămâne în sarcina statului.

Pentru a dispune astfel, curtea de apel a reţinut parcursul dosarului nr. x/2019, arătând că, prin Decizia penală nr. 240 din data de 16 aprilie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Iaşi în Dosarul nr. x/2019, în baza art. 421 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., s-au respins, ca nefondate, apelurile formulate de inculpaţii A. şi B. împotriva Sentinţei penale nr. 3022/2019 din 11.11.2019, pronunţate de Judecătoria Iaşi în Dosarul nr. x/2019.

În temeiul art. 424 alin. (3) C. proc. pen., raportat la art. 404 alin. (4) C. proc. pen., cu referire la art. 72 C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului A., durata arestării preventive de la 11.11.2019 la zi.

Prin Sentinţa penală nr. 3022 din data de 11.11.2019, pronunţată de Judecătoria Iaşi în Dosarul nr. x/2019, faţă de inculpat A. s-a dispus, în baza art. 228 alin. (1), art. 229 alin. (1) lit. b), d), alin. (2) lit. b) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., art. 41 alin. (1) raportat la art. 43 alin. (5) C. pen., condamnarea la pedeapsa de 4 (patru) ani şi 9 (nouă) luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat în formă continuată (7 acte materiale comise în perioada 12.12.2018 - 25.01.2019), cu executare în regim de detenţie.

În baza art. 67 alin. (1) C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen., respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi dreptul de a ocupa o funcţie ce implică exerciţiul autorităţii de stat, pe o perioadă de 4 (patru) ani, după executarea pedepsei principale sau considerarea ei ca executată.

În baza art. 65 alin. (1) C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen., respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi dreptul de a ocupa o funcţie ce implică exerciţiul autorităţii de stat, din momentul rămânerii definitive a hotărârii de condamnare şi până la data când pedeapsa principală va fi executată sau considerată ca executată.

În baza art. 72 C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului reţinerea şi arestarea preventivă în prezenta cauză, de la data de 25.02.2019, la zi.

Împotriva Sentinţei penale nr. 3022 din data de 11 noiembrie 2019, pronunţată de Judecătoria Iaşi, în Dosarul nr. x/2019, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 240 din data de 16 aprilie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Iaşi în Dosarul nr. x/2019, a formulat contestaţie în anulare condamnatul - contestator A.

A arătat condamnatul - contestator că nu a fost citat, audiat şi nu a avut cunoştinţă de rechizitoriu, de procesul penal cu care a fost sesizată Judecătoria Iaşi, nu este autorul faptelor de care este învinuit în Dosarul nr. x/2019. De asemenea, a mai arătat că i s-au respins probele în apărare, a fost supus la abuzuri şi tortură de agenţi ai Penitenciarului Iaşi şi i s-a încălcat dreptul la apărare. A solicitat depunea de cereri noi în care să îşi dovedească nevinovăţia. În drept, a invocat dispoziţiile art. 426 lit. a) şi b) din C. proc. pen.

Contrar susţinerilor contestatorului, instanţa a constatat că la judecata în apel inculpatul a fost legal citat şi prezent prin video-conferinţă (raportat la starea de alertă pe perioada cărei a avut loc judecata) şi a fost şi audiat prin video-conferinţă la termenul din 09.03.2020, declaraţia fiind consemnată şi ataşată la dosar .

De asemenea, instanţa a constatat că inculpatul, deşi a susţinut, nu a indicat şi instanţa nu a identificat vreo cauză de încetare a procesului incidentă în cauză.

În ce priveşte o eventuală necitare a persoanelor vătămate în faza apelului (deşi contestatorul a invocat doar neprezentarea acestora), instanţa a constatat că un astfel de motiv de contestaţie în anulare nu poate fi invocat decât de persoana vătămată prin nerespectarea dispoziţiei de citare.

Instanţa a mai considerat că celelalte motive invocate de contestator (că nu este autorul faptelor de care este învinuit, fiind plecat din ţară, că i s-au respins probele în apărare, a formulat cerere de recuzare, fiind bătut de agenţi ai Penitenciarului Iaşi, nu se afla în faţa instanţei de pronunţare, fiind supus la abuzuri şi tortură, încălcându-i-se dreptul la apărare, prin nenumărate cereri fără succes) nu se încadrează în motivele limitativ prevăzute de art. 426 din C. proc. pen.

Împotriva Deciziei penale nr. 758 din data de 15 noiembrie 2021, pronunţate de Curtea de Apel Iaşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, a declarat apel contestatorul A.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, sub nr. x/2021.

Examinând contestaţia formulată, cu prioritate sub aspectul admisibilităţii, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie reţine următoarele:

Potrivit dispoziţiilor art. 408 din C. proc. pen., calea ordinară de atac a apelului se poate exercita numai atunci când legea prevede expres.

C. proc. pen. reglementează hotărârile susceptibile de a fi supuse examinării, căile de atac care pot fi exercitate împotriva acestora, termenele de declarare şi motivele pentru care se poate cere reformarea hotărârilor.

Normele procesuale privind sesizarea instanţelor judecătoreşti şi soluţionarea cererilor în limitele competenţei atribuite prin lege sunt de ordine publică, iar încălcarea acestora atrage sancţiunea inadmisibilităţii.

Referitor la căile de atac în materia contestaţiei în anulare, în jurisprudenţa instanţei supreme, prin Decizia nr. 5/HP din 4 martie 2015, publicată în M.Of. nr. 248 din 10 aprilie 2015, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, a statuat că:

"În concepţia C. proc. pen., atât încheierea prin care se dispune admiterea în principiu a contestaţiei în anulare, cât şi sentinţa sau decizia prin care se dispune respingerea, ca inadmisibilă, a contestaţiei în anulare, în cadrul procedurii de examinare a admisibilităţii în principiu, prevăzută în art. 431 C. proc. pen., sunt hotărâri definitive nesupuse căii de atac a apelului. Această concluzie se desprinde din interpretarea sistematică a dispoziţiilor art. 431 şi ale art. 432 C. proc. pen.: a) dispoziţiile art. 431 C. proc. pen. reglementează o etapă distinctă, a admiterii în principiu a contestaţiei în anulare şi, în cadrul acestor dispoziţii cu caracter special, legiuitorul nu a prevăzut posibilitatea atacării pe calea apelului a hotărârilor pronunţate în cadrul procedurii de examinare admisibilităţii în principiu, indiferent de tipul hotărârii pronunţate; b) spre deosebire dispoziţiile legale menţionate, prin art. 432 C. proc. pen. a fost reglementată procedura de judecare a contestaţiei în anulare, ulterioară etapei admiterii în principiu, iar dispoziţiile alin. (4), potrivit cărora «Sentinţa dată în contestaţia în anulare este supusă apelului, iar decizia dată în apel este definitivă», sunt integrate în economia acestui text de lege. Prin urmare, aplicabilitatea dispoziţiilor art. 432 alin. (4) C. proc. pen., referitoare la căile de atac în materia contestaţiei în anulare, priveşte exclusiv hotărârile judecătoreşti pronunţate în procedura de judecare a contestaţiilor în anulare care au fost admise în principiu".

Prin urmare, se observă caracterul definitiv al hotărârii prin care instanţa respinge, ca inadmisibilă, contestaţia în anulare.

Aşadar, împotriva hotărârii pronunţate în procedura admisibilităţii în principiu, respinsă, ca inadmisibilă, legea nu prevede posibilitatea exercitării niciunei căi de atac (apel sau contestaţie).

O hotărâre judecătorească nu poate fi atacată pe alte căi decât cele expres prevăzute de lege sau, cu alte cuvinte, căile de atac ale hotărârilor judecătoreşti nu pot exista în afara legii. Astfel, dând eficienţă principiului stabilit prin art. 129 din Constituţie privind exercitarea căilor de atac în condiţiile legii procesual penale, precum şi celui privind liberul acces la justiţie statuat prin art. 21 din legea fundamentală, respectiv exigenţelor art. 13 din Convenţia Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale, C. proc. pen. a stabilit un sistem coerent al căilor de atac, acelaşi pentru toate persoanele aflate în situaţii juridice identice.

Recunoaşterea unei căi de atac în alte situaţii decât cele prevăzute de legea procesuală constituie o încălcare a principiului legalităţii acesteia, precum şi al principiului constituţional al egalităţii în faţa legii şi autorităţilor, şi din acest motiv, apare ca o situaţie inadmisibilă în ordinea de drept.

Inadmisibilitatea reprezintă o sancţiune procedurală care intervine atunci când părţile implicate în proces efectuează un act pe care legea nu îl prevede sau îl exclude, precum şi în situaţia când se încearcă exercitarea unui drept epuizat pe o altă cale procesuală ori chiar printr-un act neprocesual.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în baza art. 421 pct. 1 lit. a) teza a II-a din C. proc. pen., va respinge, ca inadmisibil, apelul declarat de apelantul A. împotriva Deciziei penale nr. 758 din data de 15 noiembrie 2021, pronunţate de Curtea de Apel Iaşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori.

În temeiul art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga apelantul la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

În temeiul art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru apelant, în cuantum de 627 RON, va rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, apelul declarat de apelantul A. împotriva Deciziei penale nr. 758 din data de 15 noiembrie 2021, pronunţate de Curtea de Apel Iaşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori.

Obligă apelantul la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru apelant, în cuantum de 627 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 27 aprilie 2022.

GGC - ED