Appeal against recognition and execution of Hungarian criminal sentence dismissed, upholding original judgment and costs allocation

Deliberând asupra apelului de faţă, constată următoarele:

Prin Sentinţa penală nr. 7/CC din data de 25 martie 2022, pronunţată de Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în Dosarul nr. x/2022, s-a constatat că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 167 din Legea nr. 302/2004 republicată, privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală şi a fost recunoscută Sentinţa nr. 14. B.109/2019/28 pronunţată la data de 6 septembrie 2019 de către Tribunalul Capitalei Budapesta, Ungaria.

În temeiul art. 166 alin. (6) lit. a) din Legea nr. 302/2004 republicată, s-a dispus executarea într-un penitenciar din România a pedepsei de 3 ani închisoare (1095 zile închisoare) aplicate persoanei condamnate A. prin Sentinţa nr. 14. B.109/2019/28 pronunţată la data de 6 septembrie 2019 de către Tribunalul Capitalei Budapesta, Ungaria.

De asemenea, a fost dedusă din pedeapsa de 3 ani închisoare (1095 zile închisoare) aplicată persoanei condamnate A., perioada executată până la data de 25 ianuarie 2022, de 390 zile, precum şi durata pedepsei începând cu data de 25 ianuarie 2022 la zi.

Potrivit art. 16 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 republicată, cheltuielile judiciare avansate de statul român de executare în cauză au rămas în sarcina statului român, iar onorariul avocatului desemnat din oficiu, în sumă de 964 RON, se plăteşte din fondurile Ministerului Justiţiei.

Pentru a hotărî astfel, Curtea de Apel Târgu Mureş a reţinut următoarele:

Prin cererea înregistrată la această instanţă sub nr. x/2022 din 7 martie 2022, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Târgu Mureş a solicitat recunoaşterea şi executarea în România a Sentinţei nr. 14. B.109/2019/28 pronunţată la data de 6 septembrie 2019 de către Tribunalul Capitalei Budapesta, definitivă la data de 20 octombrie 2020 prin Decizia nr. 4. Bf. 277/2019/30 a Curţii Regionale de Apel din Capitala Budapesta, Ungaria, prin care persoana transferabilă A. a fost condamnată la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru comiterea infracţiunii de vătămare corporală, prevăzută de art. 164 alin. (1), (8) teza I din C. pen. maghiar, cu corespondent în legislaţia penală română în infracţiunea de vătămare corporală, prevăzută de art. 194 alin. (1) lit. e) C. pen.

În motivarea sesizării, se arată că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 166 din Legea nr. 302/2004 republicată, pentru recunoaşterea hotărârii indicate şi executarea pedepsei aplicate prin aceasta într-un penitenciar din România.

Examinând materialul dosarului (însemnând în esenţă: certificatul prevăzut de art. 4 din Decizia-cadru a Consiliului 2008/909/JAI emis la data de 3 decembrie 2020; Sentinţa nr. 14. B.109/2019/28 a Tribunalului Capitalei Budapesta, Decizia nr. 4. Bf. 277/2019/30 a Curţii Regionale de Apel din Capitala Budapesta; procesul-verbal de notificare a persoanei condamnate, încheiat de Tribunalul Kecskemet, Grupul de Executare Penală la data de 21 ianuarie 2022; extrasul după cazierul judiciar al lui A.; fişa de evidenţă a acestuia stocată în baza de date DEPABD; procesul-verbal din 26 februarie 2022, întocmit de către Poliţia Oraşului Bălan; procesul-verbal din 4 martie 2022 al procurorului semnatar al sesizării), prima instanţă a constatat că prin această sentinţă s-a dispus condamnarea lui A. la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de vătămare corporală, prevăzută de art. 164 alin. (1) şi (8), teza I C. pen. maghiar.

Aşa cum rezultă din rubrica b) a certificatului şi Decizia nr. 4. Bf. 277/2019/30 a Curţii Regionale de Apel din Capitala Budapesta, Sentinţa nr. 14. B.109/2019/28/6 septembrie 2019, a rămas definitivă la data de 20 octombrie 2020 şi este executorie.

În ceea ce priveşte examenul dublei incriminări, se constată că, în fapt, prin Sentinţa nr. 14. B.109/2019/28/6 septembrie 2019, Tribunalul Capitalei Budapesta a reţinut, în esenţă, că în dimineaţa zilei de 13 iunie 2017, A. şi B., în timp ce se aflau într-un club de noapte din Budapesta, au intrat în conflict cu partea vătămată C., aflat sub influenţa alcoolului. La scurt timp, partea vătămată a fost condusă afară de personalul de siguranţă a clubului de noapte, mai târziu cele două persoane mai sus-menţionate plecând de asemenea înspre casă. După plecare, A. şi B. s-au întâlnit pe trotuar cu partea vătămată, A., care se afla în faţă, fără să fie provocat a lovit cu pumnul partea vătămată la nivelul feţei. Partea vătămată circula nesigur, iar în urma loviturii aplicate de A., s-a dezechilibrat, a căzut şi s-a lovit în pavajul străzii la nivel cranian. După aceasta, A. l-a abandonat pe C., care era întins pe jos pe trotuar, nemişcat.

După câteva secunde a sosit la faţa locului şi B. care a observat partea vătămată în stare de inconştienţă, pălmuind-o de câteva ori şi, văzând că partea vătămată nu se mişcă, a lovit-o cu picioarele în zona craniană de 7 ori, după care a părăsit locul.

Din cauza agresiunilor exercitate de A., partea vătămată a suferit hemoragie sub dura mater partea stângă, o hemoragie sub arahnoidală pe aceeaşi parte, fractură craniană bazală, contuzie cerebrală şi hemoragie a pleoapei de sus a ochiului stâng. Leziunile suferite de partea vătămată i-au pus indirect în pericol viaţa, perioada de vindecare efectivă a leziunilor fiind de aproximativ 30 de zile.

În raport cu această stare de fapt, Curtea de Apel Tg. Mureş a reţinut că fapta pentru care s-a aplicat persoanei condamnate A. pedeapsa de 3 ani închisoare ar fi constituit, în cazul în care ar fi fost săvârşită pe teritoriul României, infracţiunea de vătămare corporală, prevăzută de art. 194 alin. (1) lit. e) C. pen., pedepsită cu închisoare de la 2 la 7 ani, iar autorul ar fi fost sancţionabil, fiind astfel îndeplinită exigenţa dublei incriminări.

Totodată, potrivit datelor existente la dosar, A. este cetăţean român. Conform informaţiilor desprinse din procesul-verbal încheiat în 26 februarie 2022 de lucrătorii de poliţie, persoana condamnată nu numai că are cetăţenia română şi domiciliul legal în România, însă în statul de origine se află familia sa - mama acestuia, cu care A. a ţinut legătura telefonic. În acest fel, el dispune de suficiente legături sociale şi familiale pe teritoriul României, menite să contribuie la reabilitarea sa socială.

Referitor la consimţământul la transfer al persoanei condamnate, s-a observat că A. a fost de acord să execute pedeapsa în România (conform menţiunilor de la rubrica K, punctul 2 a din certificat şi procesul-verbal din 21 ianuarie 2022 - fila x). În orice caz, din perspectiva examinării condiţiilor de recunoaştere şi executare în România a Sentinţei nr. 14. B.109/2019/28/6 septembrie 2019 a Tribunalului Capitalei Budapesta, consimţământul la transfer este lipsit de relevanţă, de vreme ce prin aceeaşi hotărâre s-a dispus expulzarea persoanei condamnate de pe teritoriul Ungariei pe o perioadă de 4 ani.

În schimb, consimţământul la transfer a lui A. prezintă totuşi importanţă, însă ulterior, după transferarea sa, căci acesta, potrivit art. 169 lit. a) din Legea nr. 302/2004 republicată (art. 18 alin. (2) lit. e) din Decizia-cadru 2008/909/JAI), pierde beneficiile conferite de regula specialităţii dacă ar fi cercetat în România pentru infracţiuni anterioare transferării.

În ceea ce priveşte incidenţa motivelor de nerecunoaştere şi neexecutare, Curtea a reţinut că nu este incident vreunul din motivele prevăzute de art. 163 din Legea nr. 302/2004 republicată. Astfel:

(i) A. nu a fost condamnat definitiv şi nici nu este cercetat în România pentru fapta care a dus la aplicarea pedepsei de 3 ani închisoare prin Sentinţa nr. 14. B.109/2019/28/6 septembrie 2019.

(ii) Din datele pe care instanţa română le deţine nu rezultă că el ar fi fost condamnat definitiv într-un alt stat pentru infracţiunea care formează obiectul certificatului.

(iii) A. nu beneficiază în România de imunitate de jurisdicţie penală şi nu se află în categoria celor care nu răspund penal potrivit legii penale române.

(iv) Pedeapsa care a fost aplicată de către instanţa statului emitent nu constituie o măsură care constă în asistenţă psihiatrică sau medicală.

(v) Potrivit legii penale române, nu a intervenit prescripţia executării pedepsei.

(vi) Persoana condamnată a fost prezentă personal la judecata finalizată cu Sentinţa nr. 14. B.109/2019/28/6 septembrie 2019.

(vii) Potrivit legii române, nu au intervenit amnistia, graţierea, dezincriminarea faptei, precum şi în orice alte cazuri de stingere a pedepsei prevăzute de lege.

(viii) În speţă, nu sunt incidente dispoziţiile art. 170 din Legea nr. x republicată.

În lumina considerentelor expuse, prima instanţă a constatat că sunt îndeplinite cumulativ condiţiile speciale prevăzute de art. 167 din Legea nr. 302/2004 republicată, privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală.

Având în vedere cele menţionate în cuprinsul hotărârii de condamnare şi în rubrica i) punctul 2.2 din certificat, Curtea a apreciat că din pedeapsă se scad 390 zile executate (în detenţie preventivă şi în arestare) până la data de 25 ianuarie 2022, precum şi durata pedepsei începând cu data de 25 ianuarie 2022 la zi, prin sintagma "La zi", însemnând nu data pronunţării sau a rămânerii definitive a prezentei sentinţe, ci data la care A. va fi efectiv transferat într-un penitenciar din România.

Împotriva Sentinţei penale nr. 7/CC din data de 25 martie 2022, pronunţată de Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în Dosarul nr. x/2022 a formulat apel, în termen legal, persoana condamnată A.

Deşi apelul nu a fost motivat, apărătorul desemnat din oficiu al persoanei condamnate A. a arătat că hotărârea apelată nu este legală sub aspectul deducerii pedepsei privative executate pe teritoriul Ungariei, având în vedere că acesta a executat arest preventiv din data de 13.06.2017, până la data de 16.06.2017, după care, până la data de 09.10.2018, s-a aflat sub supraveghere penală, durata ce ar urma să fie dedusă fiind de 480 de zile şi nu de 390 zile.

Analizând apelul declarat de persoana condamnată A. împotriva Sentinţei penale nr. 7/CC din data de 25 martie 2022, pronunţată de Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în Dosarul nr. x/2022, Înalta Curte constată că acesta este nefondat pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

În conformitate cu dispoziţiile cuprinse în Legea nr. 302/2004, republicată, o hotărâre judecătorească străină poate fi recunoscută în România dacă îndeplineşte condiţiile prevăzute de art. 167.

În prezenta cauză este aplicabilă Decizia-cadru 2008/909/JAI a Consiliului din 27.11.2008, decizie transpusă în legislaţia internă atât de statul de condamnare, cât şi de România - stat de executare în speţă.

Astfel, recunoaşterea şi executarea hotărârii judecătoreşti pronunţate de autorităţile judiciare din Ungaria faţă de cetăţeanul român A. este condiţionată, în cauza de faţă, de îndeplinirea cumulativă a cerinţelor prevăzute de art. 167 alin. (1) lit. a)-e) din Legea nr. 302/2004 republicată.

Potrivit dispoziţiilor art. 167 din Legea nr. 302/2004, republicată:

(1) Instanţa română recunoaşte şi pune în executare hotărârea judecătorească transmisă de statul emitent, dacă sunt îndeplinite următoarele condiţii:

a) hotărârea este definitivă şi executorie;

b) fapta pentru care s-a aplicat pedeapsa ar fi constituit, în cazul în care ar fi fost săvârşită pe teritoriul României, o infracţiune şi autorul ar fi fost sancţionabil. În cazul în care pedeapsa a fost aplicată pentru mai multe infracţiuni, verificarea condiţiei se face pentru fiecare infracţiune în parte;

c) persoana condamnată are cetăţenie română;

d) persoana condamnată este de acord să execute pedeapsa în România. Consimţământul nu este necesar atunci când persoana condamnată este cetăţean român şi trăieşte pe teritoriul României sau, deşi nu trăieşte pe teritoriul României, va fi expulzată în România. Dacă este necesar, în raport cu vârsta ori cu starea fizică sau mintală a persoanei condamnate, consimţământul poate fi dat de reprezentantul acesteia;

e) nu este incident vreunul din motivele de nerecunoaştere şi neexecutare prevăzute la art. 163.

(2) Hotărârea judecătorească transmisă de statul emitent poate fi recunoscută şi pusă în executare şi atunci când persoana condamnată nu are cetăţenie română, dar trăieşte în România şi are o rezidenţă continuă şi legală pe teritoriul României pentru o perioadă de cel puţin 5 ani şi nu va pierde dreptul de şedere permanentă în România. Consimţământul persoanei condamnate este obligatoriu.

În raport cu aceste dispoziţii, Înalta Curte constată întrunirea tuturor condiţiilor pentru admiterea cererii şi recunoaşterea sentinţei penale 14. B.109/2019/28 pronunţată la data de 6 septembrie 2019 de către Tribunalul Capitalei Budapesta, Ungaria, prin care persoana A. a fost condamnată la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru comiterea infracţiunii de vătămare corporală, prevăzută de art. 164 alin. (1), (8) teza I din C. pen. maghiar, respectiv: caracterul definitiv şi executoriu al hotărârii, existenţa dublei incriminări, fapta reţinută în sarcina condamnatului prin hotărârea pronunţată are corespondent în legislaţia penală română, întrunind elementele constitutive ale infracţiunii de vătămare corporală, prevăzută de art. 194 alin. (1) lit. e) C. pen., pedepsită cu închisoarea de la 2 la 7 ani, iar natura pedepsei aplicate de instanţa străină corespunde cu natura pedepsei prevăzute de legea penală română pentru infracţiuni similare.

Deopotrivă, se constată că persoana condamnată este cetăţean român şi nu există incident niciun motiv de nerecunoaştere a hotărârii de condamnare sau de neexecutare a pedepsei într-un penitenciar din România, prevăzută la art. 163 din Legea nr. 302/2014, republicată, privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, iar acesta a fost de acord să execute pedeapsa în România (conform menţiunilor de la rubrica K, punctul 2 a din certificat şi procesul-verbal din 21 ianuarie 2022 - fila x).

În plus, se constată că pentru soluţionarea prezentei cauze este lipsit de relevanţă consimţământul la transfer, atâta timp cât prin aceeaşi hotărâre s-a dispus expulzarea persoanei condamnate de pe teritoriul Ungariei pe o perioadă de 4 ani.

Sunt apreciate ca fiind neîntemeiate criticile din apel formulate de apărare cu referire la greşita deducere, având în vedere faptul că în cuprinsul hotărârii de condamnare şi în rubrica "i", punctul 2.2 din certificat, se menţionează că din pedeapsa de 3 ani (1095 zile) se scad 390 zile executate (din care 4 zile în detenţie preventivă, 115 zile în arestare) până la data de 25 ianuarie 2022, iar prima instanţă a dedus şi durata pedepsei începând cu data de 25 ianuarie 2022 la zi, fiind acoperită, aşadar, toată perioada executată de către persoana condamnată.

În concluzie, instanţa de control judiciar constată că, în mod corect, prima instanţă a dispus recunoaşterea hotărârii penale definitive prin care numitul A. a fost condamnat la pedeapsa de 3 ani închisoare, şi a dispus executarea într-un penitenciar din România a acestei pedepse, neexistând, aşadar, motive de nelegalitate care să impună reformarea sentinţei penale apelate.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în baza art. 421 pct. 1 lit. b) din C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, apelul declarat de persoana condamnată A. împotriva Sentinţei penale nr. 7/CC din data de 25 martie 2022, pronunţată de Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în Dosarul nr. x/2022.

În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga apelantul persoană condamnată la plata sumei de 200 RON cheltuieli judiciare către stat, iar în raport de alin. (6) al aceluiaşi articol, onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 964 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, apelul declarat de persoana condamnată A. împotriva Sentinţei penale nr. 7/CC din data de 25 martie 2022, pronunţată de Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în Dosarul nr. x/2022.

Obligă apelantul-persoană condamnată la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru apelantul-persoană condamnată, în cuantum de 964 RON, rămâne în sarcina statului şi se plăteşte din fondurile Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 26 aprilie 2022.

GGC - ED