Mutual recognition of Italian criminal sentences: Appeal allowed, erroneous deduction of pre-trial detention periods from enforcement term annulled

Deliberând asupra apelului formulat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timişoara, constată următoarele:

Prin Sentinţa penală nr. 84/PI din data de 28 martie 2022, pronunţată în Dosarul nr. x/2022, Curtea de Apel Timişoara, secţia penală, a hotărât următoarele:

În temeiul art. 172 alin. (7) din Legea nr. 302/2004 raportat la art. 166 alin. (6) lit. a) din Legea nr. 302/2004, a admis sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timişoara privind cererea de recunoaştere a hotărârii judecătoreşti străine vizând persoana condamnată A., formulată de autorităţile judiciare din Italia.

În temeiul art. 167 din Legea nr. 302/2004, a dispus recunoaşterea hotărârii penale nr. 1587/2014 - Reg. Gen. nr. 1739/2014 - RGNR nr. 5607/2014 pronunţată de Tribunalul din Udine la data de 04.08.2014 şi rămasă definitivă la data de 01.10.2014, prin care inculpatul A. (date personale la dosar), a fost condamnat la pedeapsa de 2 luni şi 20 zile închisoare pentru comiterea infracţiunii de furt calificat prevăzută de art. 624 şi 625 din C. pen. italian, faptă incriminată de legea penală română prin art. 228 alin. (1) C. pen.

În temeiul art. 167 din Legea nr. 302/2004, a dispus recunoaşterea hotărârii penale nr. 1536/2015 - Reg. Gen. nr. 727/2015 - RGNR nr. 17868/2012 pronunţată de Tribunalul din Bergamo la data de 20.05.2015 şi rămasă definitivă la data de 10.07.2015, prin care inculpatul A. (date personale la dosar), a fost condamnat la pedeapsa de 7 luni închisoare pentru comiterea infracţiunii de loviri sau alte violenţe prevăzută de art. 582 şi 585 din C. pen. italian, faptă incriminată de legea penală română prin art. 193 alin. (2) C. pen.

În temeiul art. 167 din Legea nr. 302/2004, a dispus recunoaşterea hotărârii penale nr. 237/2013 - RG GIP nr. 13858/2012 - RGNR nr. 16735/2012 pronunţată de Tribunalul din Bergamo la data de 28.02.2013 şi rămasă definitivă la data de 11.06.2016, prin care inculpatul A. (date personale la dosar), a fost condamnat la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru comiterea infracţiunilor de tâlhărie calificată şi vătămare corporală calificată prevăzută de art. 628, 582, 585 şi 576 din C. pen. italian, faptă incriminată de legea penală română prin art. 233 alin. (1) C. pen. raportat la art. 77 alin. (1) lit. a) C. pen.

În temeiul art. 167 din Legea nr. 302/2004, a dispus recunoaşterea hotărârii penale nr. 1094/2020 - Reg. Gen. nr. 1457/2018 - RGNR nr. 7341/2014 pronunţată de Tribunalul din Udine la data de 01.10.2020 şi rămasă definitivă la data de 17.11.2020, prin care inculpatul A. (date personale la dosar), a fost condamnat la pedeapsa de 8 luni închisoare pentru comiterea infracţiunii de furt calificat prevăzută de art. 624 şi art. 625 din C. pen. italian, faptă incriminată de legea penală română prin art. 229 alin. (1) lit. b) şi d) C. pen. raportat la art. 77 alin. (1) lit. a) C. pen.

În temeiul art. 172 alin. (7) din Legea nr. 302/2004 raportat la art. 166 alin. (6) lit. a) din Legea nr. 302/2004, a dispus executarea într-un penitenciar din România a pedepsei rezultante de 4 ani, o lună şi 27 de zile închisoare aplicată condamnatului A. prin decizia de executare a pedepselor concurente nr. x/2020 SIEP emisă la data de 22.12.2020 de către Procuratura Generală a Republicii din Torino.

În temeiul art. 156 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, a dedus din pedeapsa de 4 ani, o lună şi 27 zile închisoare aplicată persoanei condamnate A. următoarele perioade deja executate: 16.11.2012 - 04.03.2013, 02.08.2014 - 04.08.2014 şi 09.10.2019.

Totodată, a dispuse emiterea mandatului de executare a pedepsei închisorii la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri.

În baza art. 172 alin. (5) din Legea nr. 302/2004 a respins cererea autorităţilor italiene privind arestarea provizorie a persoanei condamnate.

În baza art. 275 alin. (3) C. proc. pen. cheltuielile judiciare avansate de stat în cadrul acestei proceduri au rămas în sarcina acestuia.

În temeiul art. 272 alin. (1) C. proc. pen., a dispus plata sumei de 964 RON din fondurile Ministerului Justiţiei către Baroul Timiş reprezentând onorariul avocatului din oficiu.

Pentru a hotărî astfel, Curtea de Apel Timişoara a reţinut următoarele:

Prin referatul nr. x/2022 din data de 31.01.2022 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timişoara, înregistrat pe rolul Curţii de Apel Timişoara sub Dosar nr. x/2022 la data de 23.02.2022, s-a solicitat admiterea cererii formulate de autorităţile judiciare din Italia, privind recunoaşterea sentinţelor penale şi executarea în România a unui rest de pedeapsă de 4 ani, 1 lună şi 27 zile de închisoare, aplicată numitului A., precum şi arestarea provizorie a persoanei condamnate sau luarea oricărei alte măsuri împotriva acesteia, până la pronunţarea unei hotărâri privind recunoaşterea şi executarea pedepsei, având în vedere certificatul emis de autorităţile judiciare italiene (lit. (e)) din cuprinsul acestuia) şi în conformitate cu dispoziţiile art. 172 alin. (5) din Legea nr. 302/2004, republicată, privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală.

În motivarea propunerii, s-a arătat că prin adresa nr. x/02.02.2022, înregistrată la parchet în data de 11.02.2022, Direcţia Drept Internaţional şi Cooperare Judiciară din cadrul Ministerului Justiţiei, în temeiul art. 10 alin. (1) şi art. 171 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, privind cooperarea judiciara internaţională în materie penală, republicată, a înaintat Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timişoara adresa nr. x. 033.008.005-200/2021 RM a Ministerului Justiţie din Republica Italia, din data de 25.01.2022, împreună cu: adresa nr. x/2020 S.I.E.P a Procuraturii Republicii de pe lângă Tribunalul din Udine, din data de 04.10.2021; decizia prin care se dispune transmiterea în străinătate a documentelor necesare pentru recunoaşterea sentinţelor de condamnare şi executarea pedepsei aplicate cetăţenilor comunitari care locuiesc în ţara lor de origine nr. x/2020 S.I.E.P a Procuraturii Republicii de pe lângă Tribunalul din Udine, din data de 11.10.2021; certificatul emis de către autorităţile judiciare din Italia în baza Deciziei Cadru 2008/909/JAI a Consiliului din 27 noiembrie 2008 (referitor la 4 sentinţe); notificarea persoanei condamnate; sentinţele de condamnare (4 sentinţe); mandatul de executare pentru încarcerare nr. x/2020 S.I.E.P a Procuraturii Republicii de pe lângă Tribunalul din Udine, din data de 22.12.2020; decretul de calcul al perioadei de arest preventiv şi al perioadelor ispăşite pentru aceleaşi infracţiuni nr. x/2020 S.I.E.P a Procuraturii Republicii de pe lângă Tribunalul din Udine, din data de 20.08.2021 (prin care s-a stabilit pedeapsa rămasă de executat), în vederea recunoaşterii sentinţelor penale şi executarea în România a unui rest de pedeapsă de 4 ani, 1 lună şi 27 zile de închisoare, aplicată numitului A.

Din cuprinsul certificatului emis de autorităţile judiciare din Italia, a rezultat că din totalul pedepsei 4 ani, 5 luni şi 20 zile de închisoare, persoana condamnată a executat 3 luni şi 23 zile de închisoare, conform calculului efectuat la data de 20.10.2021, precum şi faptul că, persoana condamnată a fost prezentă la 2 procese în urma căruia au fost pronunţate sentinţele de condamnare (sentinţa 1 şi 3 din certificat), iar pentru alte 2 procese (sentinţa 2 şi 4 din certificat) a fost înştiinţată la domiciliul procedural al apărătorilor săi aleşi, B. şi C. din cadrul Baroului din Udine (lit. (i)), alin. (1), pct. 1 şi 4 din certificat), având astfel cunoştinţă despre desfăşurarea acestora.

Totodată, autorităţile judiciare italiene, prin certificat (lit. e) din cuprinsul acestuia), au solicitat statului de executare să dispună arestarea provizorie a persoanei condamnate sau luarea oricărei alte măsuri împotriva acesteia, până la pronunţarea unei hotărâri privind recunoaşterea şi executarea pedepsei.

Cu privire la sentinţele penale şi la pedeapsa aplicată numitului A., din cuprinsul certificatului se reţine că:

1. Prin Sentinţa penală nr. 1587/2014 - Reg. Gen. nr. 1739/2014 - R.G.N.R. nr. 5607/2014 a Tribunalului din Udine, pronunţată la data de 04.08.2014, rămasă definitivă la data de 01.10.2014, s-a dispus condamnarea sus-numitului la o pedeapsă de 2 luni şi 20 de zile închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de "furt calificat săvârşit în complicitate", conform C. pen. italian, constând în faptul că, în data de 02.08.2014, în localitatea Venzone (Provincia Udine), A. şi cetăţean român D. şi-au însuşit bicicleta aflată în proprietatea numitei E., pe care aceasta o lăsase pe o stradă publică. După ce au plecat la bordul bicicletei, cei doi cetăţeni români au fost identificaţi de Carabinieri, care i-au arestat în flagrant delict, iar ulterior, la data de 04.08.2014, aceştia au fost prezentaţi în faţa Tribunalului cu procedură directă. Fapta comisă de persoana condamnată este incriminată în legislaţia penală din România de dispoziţiile art. 228 alin. (1) C. pen.

2. Prin Sentinţa penală nr. 1536/2015 - Reg. Gen. nr. 727/2015 - R.G.N.R. nr. 17868/2012 a Tribunalului din Bergamo, pronunţată la data de 20.05.2015, rămasă definitivă la data de 10.07.2015, s-a dispus condamnarea sus-numitului la o pedeapsă de 7 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de "vătămare corporală calificată/agravată săvârşită în complicitate", conform C. pen. italian, constând în faptul că, în data de 14.08.2012, în localitatea Bergamo, numitul F., angajat al unei societăţi cooperativă, împreună cu un coleg, în timp ce erau ocupat cu activitatea de golire a containerelor destinate colectării de haine uzate, destinate organizaţiei G., un grup de femei de etnie rromă s-au apropiat de acesta şi i-au solicitat în mod insistent acele haine. În faţa refuzului, acestea au plecat supărate şi imediat după, 3 bărbaţi de etnie rromă s-au apropiat şi l-au agresat, pe acesta, unul dintre aceştia lovindu-l în spatele capului, în timp ce alt complice i-a dat pumni în faţă, făcându-l să cadă la pământ. Agresorii au plecat înainte de sosirea forţelor de ordine, colegul lui F. reuşind să scape de agresiune, refugiindu-se la bordul unei furgonete, închizând încuietorile acesteia. A doua zi, în timp ce se afla în zona gării, F. l-a recunoscut pe unul dintre agresori, care a fost reţinut şi identificat de forţele de poliţie ca fiind A.. Fapta comisă de persoana condamnată este incriminată în legislaţia penală din România de dispoziţiile art. 193 alin. (2) C. pen.

3. Prin Sentinţa penală nr. 237/2013 - R.G. GIP nr. 13858/2012 - R.G.N.R. nr. 16735/2012 a Judecătorului de Cameră Preliminară de la Tribunalul din Bergamo) pronunţată la data de 28.02.2013, confirmată prin Sentinţa penală nr. 2091/2013 a Curţii de Apel Brescia, din data de 04.07.2013, rămasă definitivă la data de 11.06.2016, s-a dispus condamnarea sus-numitului la o pedeapsă de 3 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunilor de "tâlhărie calificată/agravată săvârşită în complicitate" şi "vătămare corporală calificată/agravată săvârşită în complicitate", conform C. pen. italian, constând în faptul că, în dimineaţa zilei de 16.11.2012, în timp ce se plimba în centrul localităţii Bergamo, doamna H. a fost abordată de un tânăr, care iniţial i-a cerut bani, apoi, printr-un semn, le-a ordonat altor trei tineri, care se aflau cu el, să se apropie. În acel moment a prins cu forţa poşeta pe care bătrâna o ţinea pe umăr şi i-a tras-o cu violenţă, provocându-i căderea la pământ. Apoi, pentru a învinge rezistenţa opusă de aceasta, a lovit-o cu picioarele, până a constrâns-o să dea drumul poşetei. În timp ce se îndepărta, fugind cu poşeta în mână, A. a fost observat de o patrulă a Poliţiei de Stat, care intervenea în zonă urmare a unei semnalări privind prezenţa a patru tineri din Estul Europei, care molestau trecătorii. Urmare căderii şi loviturilor cu picioarele, doamna H. a suferit leziuni considerate vindecabile în 7 zile. Faptele comise de persoana condamnată sunt incriminate în legislaţia penală din România de dispoziţiile art. 233 C. pen. cu aplic. art. 77 alin. (1) lit. a) C. pen.

4. Prin Sentinţa penală nr. 1094/2020 - Reg. Gen. nr. 1457/2018 -R.G.N.R. nr. 7341/2014 a Tribunalului din Udine, pronunţată la data de 01.10.2020, rămasă definitivă la data de 17.11.2020, s-a dispus condamnarea sus-numitului la o pedeapsă de 8 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de "furt calificat săvârşit în complicitate", conform C. pen. italian, constând în faptul că, în noaptea de 08.08.2014, în loc. Udine, A. a comis un furt dintr-o maşină aflată în staţionare, în complicitate cu conaţionalii D. şi I. Cei trei autori au fost observaţi de numitul J., care privea strada de la fereastra propriului apartament. Acesta i-a văzut apropiindu-se de autoturismul x, cu nr. de înmatriculare x, după care, în timp ce unul stătea de pază, complicii au forţat portiera portbagajului şi au pătruns în interiorul acestuia, de unde au sustras din torpedou un breloc-pix. Totodată, J. a alertat forţele de ordine, care au intervenit şi i-au arestat pe cei trei în flagrant delict. Fapta comisă de persoana condamnată este incriminată în legislaţia penală din România de dispoziţiile art. 229 alin. (1) lit. b) şi d) C. pen., cu aplic. art. 77 lit. a) C. pen.

Conform copiei de pe cazierul judiciar, numitul A. are antecedente penale.

La data de 21.02.2022, au fost efectuate verificări în baza de date K., cu privire la condiţiile prevăzute de art. 165 din Legea nr. 302/2004, cu modificările şi completările ulterioare, constatându-se că nu sunt incidente nici unul din cazurile prevăzute expres.

De asemenea, au fost verificate şi dispoziţiile prevăzute de art. 163 din Legea nr. 302/2004, cu modificările şi completările ulterioare, privind motivele de nerecunoaştere şi neexecutare, rezultând că nu există nici un motiv aplicabil persoanei condamnate.

Faţă de cele expuse, în conformitate cu dispoziţiile art. 165, art. 172 din Legea nr. 302/2004, republicată, privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, şi a Deciziei Cadru 2008/909/JAI a Consiliului din 27 noiembrie 2008, privind aplicarea principiului recunoaşterii reciproce în cazul hotărârilor judecătoreşti în materie penală care impun pedepse sau măsuri privative de libertate în scopul executării lor în Uniunea Europeană, ratificată de ambele state, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene seria x nr. x, din data de 05.12.2008, s-a solicitat admiterea cererii formulate de autorităţile judiciare din Italia, privind recunoaşterea sentinţei penale şi executarea în România a unui rest de pedeapsă de 4 ani, 1 lună şi 27 zile de închisoare, aplicată numitului A., precum şi arestarea provizorie a persoanei condamnate sau luarea oricărei alte măsuri împotriva acesteia, până la pronunţarea unei hotărâri privind recunoaşterea şi executarea pedepsei.

Au fost anexate în copie următoarele documentele: adresa nr. x/02.02.2022 a Direcţiei Drept Internaţional şi Cooperare Judiciară din cadrul Ministerului Justiţiei; adresa nr. x. 033.008.005-200/2021 RM a Ministerului Justiţie din Republica Italia, din data de 25.01.2022, împreună cu: adresa nr. x/2020 S.I.E.P a Procuraturii Republicii de pe lângă Tribunalul din Udine, din data de 04.10.2021; decizia prin care se dispune transmiterea în străinătate a documentelor necesare pentru recunoaşterea sentinţelor de condamnare şi executarea pedepsei aplicate cetăţenilor comunitari care locuiesc în ţara lor de origine nr. x/2020 S.I.E.P a Procuraturii Republicii de pe lângă Tribunalul din Udine, din data de 11.10.2021; certificatul emis de către autorităţile judiciare j din Italia în baza Deciziei Cadru 2008/909/JAI a Consiliului din 27 noiembrie 2008 (referitor la 4 sentinţe); notificarea persoanei condamnate; Sentinţa penală nr. 1587/2014 - Reg. Gen. nr. 1739/2014 - R.G.N.R. nr. 5607/2014 a Tribunalului din Udine, pronunţată la data de 04.08.2014; Sentinţa penală nr. 1536/2015 - Reg. Gen. nr. 727/2015 - R.G.N.R. nr. 17868/2012 a Tribunalului din Bergamo, pronunţată la data de 20.05.2015; Sentinţa penală nr. 237/2013 -, R.G. GIP nr. 13858/2012 - R.G.N.R. nr. 16735/2012 a Judecătorului de Cameră Preliminară de la Tribunalul din Bergamo, pronunţată la data de 28.02.2013; Sentinţa penală nr. 1094/2020 - Reg. Gen. nr. 1457/2018 - R.G.N.R. nr. 7341/2014 a Tribunalului din Udine, pronunţată la data de 01.10.2020; mandatul de executare pentru încarcerare nr. x/2020 S.I.E.P a Procuraturii Republicii de pe lângă Tribunalul din Udine, din data de 22.12.2020; decretul de calcul al perioadei de arest preventiv şi al perioadelor ispăşite pentru aceleaşi infracţiuni nr. x/2020 S.I.E.P a Procuraturii Republicii de pe lângă Tribunalul din Udine, din data de 20.08.2021; extras K.

Analizând materialul probator aflat la dosarul cauzei, Curtea a reţinut faptul că potrivit certificatului emis de autorităţile italiene cu privire la Sentinţa penală nr. 1587/2014 a Tribunalului din Udine, pronunţată la data de 04.08.2014, definitivă la data de 01.10.2014, numitul A. a fost condamnat la o pedeapsă de 2 luni şi 20 zile închisoare, pentru comiterea infracţiunii de furt calificat săvârşit în complicitate, conform art. 624, 625 alin. (1) nr. 7 din C. pen. italian.

În fapt, în sarcina inculpatului s-a reţinut că, la data de 02.08.2014, în localitatea Venzone, împreună cu numitul D., au sustras o bicicletă aparţinând numitei E., pe care aceasta o parcase pe stradă. Imediat după ce au plecat cu bicicleta, cei doi au fost identificaţi de carabinieri şi reţinuţi.

Persoana condamnată A. a fost prezentă la procesul penal soluţionat prin pronunţarea Sentinţei penale nr. 1587/2014 a Tribunalului din Udine, definitivă la data de 01.10.2014.

În acelaşi timp, potrivit certificatului emis de autorităţile italiene cu privire la Sentinţa penală nr. 1536/2015 a Tribunalului din Bergamo, pronunţată la data de 20.05.2015, definitivă la data de 10.07.2015, aceeaşi persoană a fost condamnată la o pedeapsă de 7 luni închisoare pentru comiterea infracţiunii de vătămare corporală calificată prevăzută de art. 582 şi 585 din C. pen. italian.

În fapt, în sarcina condamnatului s-a reţinut că la data de 14.08.2012, în localitatea Bergamo, împreună cu alţi doi bărbaţi, l-au agresat pe numitul F. datorită refuzului acestuia de a le preda unor femei de etnie romă mai multe haine destinate organizaţiei G.

Agresorii au plecat înainte de sosirea forţelor de ordine, însă a doua zi, victima l-a recunoscut pe inculpat în timp ce se afla în apropierea gării, forţele de poliţie procedând la reţinerea acestuia.

Persoana condamnată A. nu a fost prezentă la procesul penal soluţionat prin pronunţarea Sentinţei penale nr. 1536/2015 a Tribunalului din Bergamo, definitivă la data de 10.07.2015, dar a fost informat oficial cu privire la data şi locul fixate pentru proces, el alegându-şi domiciliul pentru efectuarea comunicărilor la biroul apărătorului său ales, avocatul B.

Potrivit certificatului emis de autorităţile italiene cu privire la Sentinţa penală nr. 2091/2013 a Judecătorului de Cameră Preliminară de la Tribunalul din Bergamo, pronunţată la data de 28.02.2013, definitivă la data de 11.06.2016, numitul A. a fost condamnat la o pedeapsă de 3 ani închisoare, pentru comiterea infracţiunilor de tâlhărie calificată şi vătămare corporală calificată, conform art. 628 alin. (1) şi (3), art. 582, 585 şi 576 alin. (1) nr. 1 din C. pen. italian.

În fapt, în sarcina inculpatului s-a reţinut că, la data de 16.11.2012, în localitatea Bergamo, în timp ce se plimba, numita H. a fost abordată de un tânăr care i-a cerut bani, dar apoi, printr-un semn, i-a chemat pe alţi trei tineri. El a prins poşeta pe care bătrâna o ţinea pe umăr şi a smuls-o cu violenţă, provocând căderea victimei la pământ. Pentru a învinge rezistenţa femeii, tânărul a lovit-o cu picioarele până a constrâns-o să dea drumul poşetei.

În timp ce se îndepărta fugind cu poşeta în mână, A. a fost observat de o patrulă de poliţie, procedând la arestarea acestuia.

Persoana condamnată A. a fost prezent la procesul penal soluţionat prin pronunţarea Sentinţei penale nr. 2091/2013 a Judecătorului de Cameră Preliminară de la Tribunalul din Bergamo, pronunţată la data de 28.02.2013, definitivă la data de 11.06.2016.

În sfârşit, potrivit certificatului emis de autorităţile italiene cu privire la Sentinţa penală nr. 1094/2020 a Tribunalului din Udine, pronunţată la data de 01.10.2020, definitivă la data de 17.11.2020, numitul A. a fost condamnat la o pedeapsă de 8 luni închisoare, pentru comiterea infracţiunii de furt calificat săvârşit în complicitate, conform art. 624, 625 alin. (1) nr. 7 din C. pen. italian.

În fapt, în sarcina inculpatului s-a reţinut că, la data de 08.08.2014, în localitatea Udine, împreună cu numiţii D. şi I., au sustras un breloc-pix dintr-un autoturism staţionat în care au pătruns prin forţarea portbagajului.

Cei trei au fost observaţi de un martor care a alertat forţele de ordine, ei fiind identificaţi şi arestaţi.

Persoana condamnată A. nu a fost prezent la procesul penal soluţionat prin pronunţarea Sentinţei penale nr. 1094/2020 a Tribunalului din Udine, definitivă la data de 17.11.2020, dar a fost informat oficial cu privire la data şi locul fixate pentru proces, el alegându-şi domiciliul pentru efectuarea comunicărilor la biroul apărătorului său ales, avocatul C.

Cele patru pedepse indicate mai sus au fost cumulate, conform Măsurii de execuţie pedepse concurente nr. x/2020 SIEP emisă la data de 22.12.2020 de către Procuratura din Bologna, rezultând o pedeapsă de 4 ani, o lună şi 27 zile închisoare.

Conform art. 166 alin. (3) din Legea nr. 302/2004, obiectul procedurii de recunoaştere şi executare a hotărârii judecătoreşti îl constituie verificarea condiţiilor prevăzute la art. 167 şi, în cazul în care sunt îndeplinite, recunoaşterea şi punerea în executare a hotărârii judecătoreşti străine.

Prima instanţă a constatat că în prezenta cauză sunt îndeplinite condiţiile prevăzute la art. 167 din aceeaşi lege necesare pentru recunoaşterea şi executarea hotărârilor penale nr. 1587/2014 a Tribunalului din Udine, nr. 1536/2015 a Tribunalului din Bergamo, nr. 237/2013 a Judecătorului de Cameră preliminară de la Tribunalul din Bergamo şi nr. 1094/2020 a Tribunalului din Udine.

Astfel, hotărârile a căror recunoaştere se solicită sunt definitive şi executorii, faptele pentru care s-au aplicat pedepsele constituie şi în România infracţiuni şi autorul acestora ar fi sancţionabil (conform C. pen. român, faptele reţinute în sarcina persoanei condamnate A. întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor de furt calificat prevăzută de art. 228 alin. (1), (22)9 alin. (1) lit. b) şi d) C. pen., loviri şi alte violenţe prevăzută de art. 193 alin. (2) C. pen., tâlhărie prevăzută de art. 233 C. pen., iar persoana condamnată este cetăţean român.

S-a constatat, de asemenea, că în cauză nu este incident niciunul dintre motivele de nerecunoaştere şi neexecutare prevăzute la art. 163 din Legea nr. 302/2004 - numitul A. nu a fost condamnat în România pentru aceleaşi fapte şi nici nu a executat o pedeapsă aplicată de un alt stat pentru aceleaşi fapte, nu beneficiază de imunitate de jurisdicţie penală, răspunde penal potrivit legii române, nu a intervenit prescripţia executării pedepsei şi nici amnistia, graţierea sau dezincriminarea faptei, iar în cursul procesului penal desfăşurat în Italia, persoana condamnată fie a fost prezent la desfăşurarea procesului, sau deşi nu a fost prezent, şi-a angajat un apărător ales, căruia i-au fost efectuate toate comunicările şi care l-a reprezentat în cursul procesului, conform certificatului emis de autorităţile judiciare din Italia.

Totodată, s-a constatat că nu se impune o adaptare a pedepselor privative de libertate aplicate de instanţa străină, în sensul art. 166 alin. (8) raportat la alin. (6) lit. b) din Legea nr. 302/2004 şi art. 10 din Convenţia europeană asupra transferării persoanelor condamnate adoptată la Strasbourg în anul 1983, întrucât natura acestor pedepse corespunde, sub aspectul denumirii şi al regimului, cu pedeapsa reglementată de legea penală română, iar durata pedepselor aplicate nu depăşeşte limita maximă specială a pedepselor prevăzute de legea penală română pentru aceleaşi infracţiuni.

Curtea a reţinut că, în temeiul art. 172 alin. (5) din Legea nr. 302/2004 autorităţile judiciare italiene au solicitat, în mod expres, arestarea provizorie a condamnatului.

În primul rând, potrivit acestui text de lege, măsurile preventive pot fi dispuse doar înainte de pronunţarea sentinţei asupra cererii de recunoaşterii a hotărârii de condamnare. Prin urmare, a apreciat că măsura arestului provizoriu putea fi dispusă doar înainte ca instanţa să se pronunţe asupra cererii autorităţilor italiene.

Apoi, instanţa a reţinut că faptele imputate condamnatului au fost săvârşite în urmă cu 8 - 10 ani (noiembrie 2012 - august 2014).

De asemenea, s-a avut în vedere că persoana condamnată s-a aflat în custodia autorităţilor italiene, executând diferite perioade de reţinere sau arest preventiv, pentru ca ulterior să fie pus în libertate.

În acest context, prima instanţă a apreciat că luarea unei măsuri preventive împotriva persoanei condamnate, la acest moment, nu doar că nu este posibilă, dar nu este nici oportună, în condiţiile în care autorităţile italiene l-au avut pe condamnat, de mai multe ori, în custodie, şi au dispus punerea lui în libertate.

Împotriva Sentinţei penale nr. 84/PI din data de 28 martie 2022, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia penală, în Dosarul nr. x/2022, a formulat apel, în termen legal, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timişoara.

Prin motivele de apel transmise la dosar, în esenţă, Parchetul a criticat hotărârea prin prisma greşitei deduceri din pedeapsa recunoscută de 4 ani, o lună şi 27 de zile a perioadelor executate, respectiv 16.11.2012 - 04.03.2013, 02.08.2014 - 04.8.2014 şi 09.10.2019, care au fost deja deduse din pedeapsă de către autorităţile judiciare din Italia, precum şi faţă de respingerea cererii autorităţilor italiene de arestare provizorie a persoanei condamnate.

La prezentul termen de judecată, reprezentantul Ministerului Public a menţionat faptul că, în raport de stadiul procesual al cauzei, cel de-al doilea motiv de apel (respingerea cererii autorităţilor italiene de arestare provizorie a persoanei condamnate), nu mai poate produce efecte.

Analizând apelul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timişoara împotriva Sentinţei penale nr. 84/PI din data de 28 martie 2022, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia penală, în Dosarul nr. x/2022, Înalta Curte constată că acesta este fondat pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Sub prim aspect, anterior analizei motivelor de apel formulate de parchet, Înalta Curte constată că, în conformitate cu dispoziţiile cuprinse în Legea nr. 302/2004, republicată, o hotărâre judecătorească străină poate fi recunoscută în România dacă îndeplineşte condiţiile prevăzute de art. 167.

În prezenta cauză este aplicabilă Decizia-cadru 2008/909/JAI a Consiliului din 27.11.2008, decizie transpusă în legislaţia internă atât de statul de condamnare, cât şi de România - stat de executare în speţă.

Astfel, recunoaşterea şi executarea hotărârilor judecătoreşti pronunţate de autorităţile judiciare din Italia faţă de cetăţeanul român A. este condiţionată, în cauza de faţă, de îndeplinirea cumulativă a cerinţelor prevăzute de art. 167 alin. (1) lit. a) - e) din Legea nr. 302/2004 republicată.

Potrivit dispoziţiilor art. 167 din Legea nr. 302/2004, republicată:

(1) Instanţa română recunoaşte şi pune în executare hotărârea judecătorească transmisă de statul emitent, dacă sunt îndeplinite următoarele condiţii:

a) hotărârea este definitivă şi executorie;

b) fapta pentru care s-a aplicat pedeapsa ar fi constituit, în cazul în care ar fi fost săvârşită pe teritoriul României, o infracţiune şi autorul ar fi fost sancţionabil. În cazul în care pedeapsa a fost aplicată pentru mai multe infracţiuni, verificarea condiţiei se face pentru fiecare infracţiune în parte;

c) persoana condamnată are cetăţenie română;

d) persoana condamnată este de acord să execute pedeapsa în România. Consimţământul nu este necesar atunci când persoana condamnată este cetăţean român şi trăieşte pe teritoriul României sau, deşi nu trăieşte pe teritoriul României, va fi expulzată în România. Dacă este necesar, în raport cu vârsta ori cu starea fizică sau mintală a persoanei condamnate, consimţământul poate fi dat de reprezentantul acesteia;

e) nu este incident vreunul din motivele de nerecunoaştere şi neexecutare prevăzute la art. 163.

(2) Hotărârea judecătorească transmisă de statul emitent poate fi recunoscută şi pusă în executare şi atunci când persoana condamnată nu are cetăţenie română, dar trăieşte în România şi are o rezidenţă continuă şi legală pe teritoriul României pentru o perioadă de cel puţin 5 ani şi nu va pierde dreptul de şedere permanentă în România. Consimţământul persoanei condamnate este obligatoriu.

În raport cu aceste dispoziţii, Înalta Curte constată întrunirea tuturor condiţiilor pentru admiterea cererii şi recunoaşterea hotărârilor penale nr. 1587/2014 a Tribunalului din Udine, nr. 1536/2015 a Tribunalului din Bergamo, nr. 237/2013 a Judecătorului de Cameră preliminară de la Tribunalul din Bergamo şi nr. 1094/2020 a Tribunalului din Udine

Astfel, hotărârile a căror recunoaştere se solicită sunt definitive şi executorii, faptele pentru care s-au aplicat pedepsele constituie şi în România infracţiuni şi autorul acestora ar fi sancţionabil.

Potrivit C. pen. român, faptele reţinute în sarcina persoanei condamnate A. întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor de furt calificat prevăzută de art. 228 alin. (1), art. 229 alin. (1) lit. b) şi d) C. pen., loviri şi alte violenţe prevăzută de art. 193 alin. (2) C. pen., tâlhărie prevăzută de art. 233 C. pen., iar persoana condamnată este cetăţean român, motiv pentru care natura acestor pedepse corespunde, sub aspectul denumirii şi al regimului, cu pedeapsa reglementată de legea penală română, iar durata pedepselor aplicate nu depăşeşte limita maximă specială a pedepselor prevăzute de legea penală română pentru aceleaşi infracţiuni.

Deopotrivă, se observă că în cauză nu este incident niciunul dintre motivele de nerecunoaştere şi neexecutare prevăzute la art. 163 din Legea nr. 302/2004, persoana condamnată A. nu a fost condamnat în România pentru aceleaşi fapte şi nici nu a executat o pedeapsă aplicată de un alt stat pentru aceleaşi fapte, nu beneficiază de imunitate de jurisdicţie penală, răspunde penal potrivit legii române, nu a intervenit prescripţia executării pedepsei şi nici amnistia, graţierea sau dezincriminarea faptei, iar în cursul procesului penal desfăşurat în Italia, persoana condamnată fie a fost prezent la desfăşurarea procesului, sau deşi nu a fost prezent, şi-a angajat un apărător ales, căruia i-au fost efectuate toate comunicările şi care l-a reprezentat în cursul procesului, astfel cum rezultă din certificatului emis de autorităţile judiciare din Italia.

În ceea ce priveşte primul motiv de apel al parchetului, Înalta Curte observă că potrivit certificatului emis de Procuratura Republicii de pe lângă Tribunalul din Udine - Italia se referă la 4 sentinţe prin care i-au fost aplicate cetăţeanului român următoarele pedepse: 2 luni şi 20 de zile închisoare,7 luni închisoare, 3 ani închisoare, respectiv 8 luni închisoare, iar în urma contopirii efectuate prin decizia de executare a pedepselor concurente nr. x/2020 SIEP, emisă de Procuratură a Republicii în data de 22 decembrie 2020, s-a aplicat pedeapsa de 4 ani, 5 luni şi 20 de zile închisoare.

În continuare, se reţine faptul că perioada de privare de libertate deja executată este de 3 luni şi 23 de zile, stabilită astfel:

- în legătură cu sentinţa de la pct. 1 - 3 zile, de la 2 august 2014 la 4 august 2014;

- în legătură cu sentinţa indicată la nr. 2 - 0 zile;

- în legătură cu sentinţa de la pct. 3 - 3 luni şi 13 zile - 16 noiembrie 2012 - 04 martie 2013;

- în legătură cu sentinţa de la pct. 4 - 1 zi la 09 octombrie 2019.

În certificatul emis de autorităţile judiciare italiene se menţionează faptul că prin decizia de executare de pedepse concurente şi, ulterior, prin "Decretul de calcul al arestului preventiv şi a pedepselor executate" s-a dispus executarea de către A. a pedepsei de 4 ani, 1 lună şi 27 de zile, care corespunde pedepsei aplicate prin sentinţa de contopire (4 ani, 5 luni, 20 de zile), fiind deduse perioadele de arest preventiv deja executate de 3 luni, 23 zile.

Având în vedere că din actele dosarului rezultă că au fost deja deduse de către autorităţile judiciare din Italia perioadele de privare de libertate executate, în mod greşit prima instanţă a procedat din nou la deducerea celor 3 luni şi 23 de zile de arest preventiv din restul de pedeapsă de 4 ani, o lună şi 27 zile închisoare.

Referitor la cel de-al doilea motiv de apel, care se referă la respingerea cererii autorităţilor italiene de arestare provizorie a persoanei condamnate, Înalta Curte constată că, potrivit dispoziţiilor art. 172 alin. (5) din Legea nr. 302/2004, măsurile preventive pot fi dispuse doar înainte de pronunţarea sentinţei asupra cererii de recunoaştere a hotărârii de condamnare, or prima instanţă a respins cererea formulată tocmai prin sentinţa de recunoaştere a hotărârilor de condamnare. Având în vedere stadiul procesual actual şi soluţia ce urmează a fi pronunţată, în raport cu dispoziţiile mai sus menţionate, instanţa de control judiciar nu mai are posibilitatea de a dispune arestare provizorie a persoanei condamnate A., titlul în baza căruia se va dispune încarcerarea fiind cel prevăzut de art. 555 alin. (1) C. proc. pen., respectiv prin emiterea mandatului de executare a pedepsei şi nu în baza unui mandat de arestare.

Faţă de aceste considerente, în baza art. 421 alin. (2) lit. a) C. proc. pen., Înalta Curte va admite apelul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timişoara împotriva Sentinţei penale nr. 84/PI din data de 28 martie 2022, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia penală, în Dosarul nr. x/2022.

Va desfiinţa în parte sentinţa penală şi rejudecând:

Va înlătură dispoziţia privind deducerea din pedeapsa de 4 ani, o lună şi 27 zile închisoare aplicată persoanei condamnate A. a următoarelor perioade deja executate: 16.11.2012 - 04.03.2013, 02.08.2014 - 04.08.2014 şi 09.10.2019.

Va menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei penale apelate care nu contravin prezentei decizii.

În baza art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 964 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei, iar cheltuielile judiciare ocazionate cu soluţionarea apelului declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timişoara vor rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite apelul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timişoara împotriva Sentinţei penale nr. 84/PI din data de 28 martie 2022, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia penală, în Dosarul nr. x/2022.

Desfiinţează în parte sentinţa penală şi rejudecând:

Înlătură dispoziţia privind deducerea din pedeapsa de 4 ani, o lună şi 27 zile închisoare aplicată persoanei condamnate A. a următoarelor perioade deja executate: 16.11.2012 - 04.03.2013, 02.08.2014 - 04.08.2014 şi 09.10.2019.

Menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei penale apelate care nu contravin prezentei decizii.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul persoană condamnată, în cuantum de 964 RON, rămâne în sarcina statului şi se plăteşte din fondurile Ministerului Justiţiei.

Cheltuielile judiciare ocazionate cu soluţionarea apelului declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timişoara rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 26 aprilie 2022.

GGC - ED