Inadmissible inclusion of substantive sentencing arguments in a contest against execution of a foreign criminal judgment

Deliberând asupra contestaţiei de faţă, în baza actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentinţa penală nr. 122 din data de 24 noiembrie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în baza art. 597 alin. (4) raportat la art. 598 alin. (1) C. proc. pen., s-a respins, ca nefondată, contestaţia la executare formulată de condamnatul A. împotriva Sentinţei penale nr. 32 C. civ./25.09.2019, pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, în Dosarul nr. x/2018.

Pentru a pronunţa această hotărâre, Curtea a reţinut, în esenţă, că, prin Sentinţa penală nr. 32 C. civ. din data de 25 septembrie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, în Dosarul nr. x/2018, în baza art. 150 alin. (1) şi art. 155 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, s-a recunoscut hotărârea definitivă nr. 11 Hv 85/17 din 28 iunie 2017, pronunţată de Tribunalul Wels - Republica Austria, precum şi hotărârea definitivă nr. 13 Hv 163/16 din 10 martie 2017 pronunţată de Tribunalul Wels - Republica Austria, privindu-l pe condamnatul A.

În baza art. 154 alin. (6) din Legea nr. 302/2004, s-a dispus transferul persoanei solicitate în vederea executării pedepsei de 3650 zile aplicată de instanţa statului emitent conform hotărârii de condamnare nr. 13 Hv 163/16 din 10 martie 2017 pronunţată de Tribunalul Wels - Republica Austria şi a pedepsei de 120 zile de închisoare aplicată prin hotărârea definitivă nr. 11 Hv 85/17 din 28 iunie 2017 pronunţată de Tribunalul Wels - Republica Austria, de către persoana condamnată A. într-un penitenciar din România.

În temeiul art. 38 alin. (1) şi art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., s-a aplicat condamnatului A. pedeapsa cea mai grea de 3650 zile închisoare, la care s-a aplicat un spor de 40 de zile închisoare (1/3 din pedeapsa de 120 de zile), urmând ca acesta să execute o pedeapsă totală de 3690 zile de închisoare, iar în conformitate cu art. 144 din Legea nr. 302/2004 raportat la art. 73 alin. (1) C. pen., s-au dedus din pedeapsa de executat 621 de zile deja executate până la data de 31.01.2018 şi de la data de 01.02.2018 la zi.

Împotriva acestei sentinţe, condamnatul A. a formulat contestaţie la executare întemeiată pe dispoziţiile art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., susţinând că există o nelămurire cu privire la hotărârea care se execută, în sensul că în Austria avea stabilită data de 23 iulie 2021 pentru liberare şi are dreptul să beneficieze de calculul juridic efectuat de statul de condamnare, întrucât statul român i-a adăugat 32 de luni de închisoare, apreciind, totodată, că există o cauză de micşorare a pedepsei, în sensul că pentru infracţiunea de furt în legislaţia naţională pedeapsa este de la 2 la 7 ani închisoare, iar el execută o condamnare de 10 ani şi 4 luni închisoare.

Referitor la contestaţia la executare formulată, Curtea a reţinut că, deşi contestatorul a susţinut că există nelămuriri cu privire la hotărârea care se execută, precizând ca temei dispoziţiile art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., acesta a invocat de fapt mai multe aspecte legate de modul în care s-ar fi desfăşurat procesul în faţa instanţelor din Austria, apreciind că i s-a aplicat o pedeapsă mult prea mare în România, aspect care nu poate fi însă cenzurat de instanţele române.

Totodată, deşi nu au mai fost invocate de condamnat alte cauze de micşorare a pedepsei sau alte motive de contestaţie, analizând din oficiu şi celelalte motive prevăzute de art. 598 alin. (1) C. proc. pen., Curtea a apreciat că, în cauză, nu se regăseşte niciunul dintre acestea, respectiv nu s-a pus în executare o hotărâre care nu era definitivă, executarea nu este îndreptată împotriva altei persoane decât cea prevăzută în hotărârea de condamnare, nu există vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare şi nici nu a fost invocată amnistia, prescripţia, graţierea sau orice altă cauză de stingere ori de micşorare a pedepsei.

Împotriva acestei sentinţe penale, în termen legal, a formulat contestaţie condamnatul A.

Concluziile formulate de reprezentantul Ministerului Public şi de apărătorul desemnat din oficiu pentru contestator au fost consemnate în partea introductivă a prezentei hotărâri, drept pentru care nu vor mai fi reluate.

Examinând contestaţia formulată, în baza actelor şi lucrărilor din dosar, Înalta Curte constată că aceasta este nefondată, urmând a o respinge pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.

Înalta Curte notează că, aşa cum este reglementată de dispoziţiile procesual penale, contestaţia la executare reprezintă un mijloc jurisdicţional de rezolvare a unor incidente ivite în cursul executării hotărârilor definitive, prin intermediul căreia se pot invoca numai aspecte ce ţin de executarea acestora, nu şi de legalitatea şi temeinicia lor, întrucât, în caz contrar, s-ar aduce atingere autorităţii de lucru judecat de care se bucură respectivele hotărâri.

Această concluzie reiese din cuprinsul dispoziţiilor art. 598 alin. (1) C. proc. pen., care reglementează expres cazurile în care se poate face contestaţie împotriva executării unei hotărâri penale, unul dintre acestea vizând situaţia în care se iveşte o nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau o împiedicare la executare (lit. c).

Verificând, în raport cu aceste consideraţii, cererea formulată de condamnatul A., Înalta Curte constată, în acord cu prima instanţă, că, în speţă, nu există nicio nelămurire cu privire la Sentinţa penală nr. 32 C. civ. din data de 25 septembrie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, în Dosarul nr. x/2018 care să facă necesară o intervenţie întemeiată pe dispoziţiile art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., solicitarea contestatorului de aplicare a calculului juridic al pedepselor efectuat de autorităţile austriece prin reţinerea datei de 23.07.2021 ca fiind data liberării condiţionate, neputând forma obiectul examinării în această procedură.

În cauză, criticile contestatorului privesc, în realitate, stabilirea pedepsei de 3650 zile aplicată prin hotărârea de condamnare nr. 13 Hv 163/16 din 10 martie 2017 pronunţată de Tribunalul Wels - Republica Austria şi a pedepsei de 120 zile de închisoare aplicată prin hotărârea definitivă nr. 11 Hv 85/17 din 28 iunie 2017 pronunţată de Tribunalul Wels - Republica Austria, recunoscute prin Sentinţa penală nr. 32 C. civ. din 25 septembrie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, astfel cum a rămas definitivă prin Decizia penală nr. 327/A din 10 decembrie 2018, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală.

Sub acest aspect, se impune a se sublinia că verificarea modului în care instanţa română a dat o rezolvare cererii de recunoaştere şi executare a unei hotărâri străine, inclusiv în ceea ce priveşte stabilirea pedepsei aplicate de autoritatea judiciară de condamnare, se realizează în condiţiile art. 166 alin. (11) din Legea nr. 302/2004, respectiv prin intermediul căii de atac a apelului promovat împotriva hotărârii de recunoaştere, drept pe care condamnatul A. a înţeles să nu îl exercite în cauză, în condiţiile în care, prin Decizia penală nr. 327/A din 10 decembrie 2018, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, s-a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti împotriva Sentinţei penale nr. 32 C. civ. din 25 septembrie 2018 a Curţii de Apel Ploieşti care a fost desfiinţată, în parte, fiind înlăturată aplicarea dispoziţiilor art. 38 alin. (1) şi art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., urmând ca persoana condamnată să execute pedeapsa de 3650 de zile de închisoare şi pedeapsa de 120 de zile închisoare.

În aceste condiţii, atât timp cât, aşa cum s-a arătat anterior, prin intermediul contestaţiei la executare nu se poate pune în discuţie legalitatea şi temeinicia hotărârii definitive în baza căreia se face executarea şi nu se poate ajunge la modificarea acesteia, ci se rezolvă doar incidente intervenite în cursul executării, în această procedură nu poate fi examinată solicitarea condamnatului de recalculare a pedepselor la care a fost condamnat şi aplicarea calcului juridic efectuat de către autorităţile austriece.

Faţă de considerentele mai sus expuse, constatând legală şi temeinică hotărârea atacată, în baza art. 4251 alin. (7) pct. 1 lit. b) C. proc. pen. raportat la art. 597 alin. (8) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondată, contestaţia formulată de condamnatul A. împotriva Sentinţei penale nr. 122 din data de 24 noiembrie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori, şi de familie.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga contestatorul condamnat la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, iar în raport cu alin. (6) al aceluiaşi articol, onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul condamnat, în cuantum de 313 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondată, contestaţia formulată de condamnatul A. împotriva Sentinţei penale nr. 122 din data de 24 noiembrie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori, şi de familie.

Obligă contestatorul condamnat la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul condamnat, în cuantum de 313 RON, se plăteşte din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 11 ianuarie 2022.

GGC - ED