EU-fund fraud convictions upheld after cassation appeals rejected as unfounded

Asupra recursurilor în casaţie de faţă;

În baza actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentinţa penală nr. 87 din data de 18.06.2020 a Tribunalului Gorj, pronunţată în Dosarul nr. x/2017, în baza art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu aplic. art. 35 alin. (1) C. pen. (2 acte materiale), a fost condamnată inculpata A., la pedeapsa de 2 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de folosirea sau prezentarea cu rea-credinţă de documente ori declaraţii false, inexacte sau incomplete, dacă fapta are ca rezultat obţinerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei, în formă continuată.

În baza art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) şi art. 67 C. pen., a fost condamnată inculpata A. la pedeapsa complementară a interzicerii exercitării, pe o durată de 2 ani, a următoarelor drepturi:

a) dreptul de a fi aleasă în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice;

b) dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat;

g) dreptul de a desfăşura activitatea de care s-a folosit pentru săvârşirea infracţiunii, care se va executa, în conformitate cu prevederile art. 68 alin. (1) lit. b) C. pen., de la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare prin care s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere.

În baza art. 65 alin. (1) C. pen., s-a aplicat inculpatei pedeapsa accesorie constând în interzicerea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) C. pen.

În baza art. 91 C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, pe un termen de supraveghere de 3 ani, stabilit potrivit dispoziţiilor art. 92 C. pen.

În baza art. 93 alin. (1) C. pen., pe durata termenului de supraveghere stabilit, s-a dispus ca inculpata să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

- să se prezinte la Serviciul de Probaţiune Gorj, la datele fixate de acesta;

- să primească vizitele consilierului de probaţiune, desemnat cu supravegherea sa;

- să anunţe, în prealabil, schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile;

- să comunice schimbarea locului de muncă;

- să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţă.

În baza art. 93 alin. (2) lit. b) C. pen., s-a impus inculpatei să frecventeze un program de reintegrare socială derulat de către Serviciul de Probaţiune Gorj sau organizat în colaborare cu instituţii din comunitate.

În baza art. 93 alin. (3) C. pen., pe parcursul termenului de supraveghere, s-a dispus ca inculpata să presteze o muncă neremunerată în folosul comunităţii, pe o perioadă de 90 de zile, la Primăria Bumbeşti Piţic sau la Şcoala Gimnazială Bumbeşti Piţic.

S-au pus în vedere inculpatei dispoziţiile art. 96 alin. (1) C. pen., în sensul că i s-a atras atenţia că, dacă pe parcursul termenului de supraveghere, cu rea-credinţă, nu respectă măsurile de supraveghere sau nu execută obligaţia impusă ori stabilită de lege, instanţa va revoca suspendarea sub supraveghere şi va dispune executarea pedepsei.

În baza art. 48 alin. (1) C. pen. rap. la art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu aplic. art. 35 alin. (1) C. pen. (2 acte materiale), a fost condamnat inculpatul B., la pedeapsa de 2 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la infracţiunea de folosirea sau prezentarea cu rea-credinţă de documente ori declaraţii false, inexacte sau incomplete, dacă fapta are ca rezultat obţinerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei, în formă continuată.

În baza art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) şi art. 67 C. pen., a fost condamnat inculpatul B. la pedeapsa complementară a interzicerii exercitării, pe o durată de 2 ani, a următoarelor drepturi:

a) dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice;

b) dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat;

g) dreptul de a desfăşura activitatea de care s-a folosit pentru săvârşirea infracţiunii, care se va executa, în conformitate cu prevederile art. 68 alin. (1) lit. b) C. pen., de la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare prin care s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere.

În baza art. 65 alin. (1) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie constând în interzicerea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) C. pen.

În baza art. 322 alin. (1) C. pen., cu aplic. art. 35 alin. (1) C. pen. (7 acte materiale), a fost condamnat inculpatul B. la pedeapsa de 9 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, în formă continuată.

În baza art. 38 alin. (1) şi art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., s-a dispus contopirea pedepselor de 2 ani închisoare şi 9 luni închisoare, în pedeapsa cea mai grea, de 2 ani închisoare, la care s-a adăugat sporul de 1/3 din pedeapsa de 9 luni închisoare, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa de 2 ani şi 3 luni închisoare.

În baza art. 45 alin. (1) C. pen., s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) C. pen., pe o durată de 2 ani.

În baza art. 45 alin. (5) rap. la art. 45 alin. (1) C. pen., s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) C. pen.

În baza art. 91 C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, pe un termen de supraveghere de 3 ani, stabilit potrivit dispoziţiilor art. 92 C. pen.

În baza art. 93 alin. (1) C. pen., pe durata termenului de supraveghere stabilit, s-a dispus ca inculpatul să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

- să se prezinte la Serviciul de Probaţiune Gorj, la datele fixate de acesta;

- să primească vizitele consilierului de probaţiune, desemnat cu supravegherea sa;

- să anunţe, în prealabil, schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile;

- să comunice schimbarea locului de muncă;

- să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţă.

În baza art. 93 alin. (2) lit. b) C. pen., s-a impus inculpatului să frecventeze un program de reintegrare socială derulat de către Serviciul de Probaţiune Gorj sau organizat în colaborare cu instituţii din comunitate.

În baza art. 93 alin. (3) C. pen., pe parcursul termenului de supraveghere, s-a dispus ca inculpatul să presteze o muncă neremunerată în folosul comunităţii, pe o perioadă de 90 de zile, la Primăria Bumbeşti Piţic sau la Şcoala Gimnazială Bumbeşti Piţic.

S-au pus în vedere inculpatului dispoziţiile art. 96 alin. (1) C. pen., în sensul că i s-a atras atenţia că, dacă pe parcursul termenului de supraveghere, cu rea-credinţă, nu respectă măsurile de supraveghere sau nu execută obligaţia impusă ori stabilită de lege, instanţa va revoca suspendarea sub supraveghere şi va dispune executarea pedepsei.

În baza art. 396 alin. (5) C. proc. pen. rap. la art. 16 alin. (1) lit. b) teza a II-a din acelaşi cod, s-a dispus achitarea inculpatei C., pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la folosirea sau prezentarea cu rea-credinţă de documente ori declaraţii false, inexacte sau incomplete, dacă fapta are ca rezultat obţinerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei, în formă continuată (2 acte materiale), prev. de art. 48 alin. (1) C. pen. rap. la art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu aplic. art. 35 alin. (1) C. pen.

În baza art. 396 alin. (5) C. proc. pen. rap. la art. 16 alin. (1) lit. b) teza a II-a din acelaşi cod, s-a dispus achitarea inculpatei C. pentru săvârşirea infracţiunii de fals intelectual prev. de art. 289 C. pen. din 1969, cu aplic. art. 5 C. pen.

În baza art. 396 alin. (5) C. proc. pen. rap. la art. 16 alin. (1) lit. b) teza a II-a din acelaşi cod, s-a dispus achitarea inculpatului D. pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la folosirea sau prezentarea cu rea-credinţă de documente ori declaraţii false, inexacte sau incomplete, dacă fapta are ca rezultat obţinerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei, în formă continuată (2 acte materiale), prev. de art. 48 alin. (1) C. pen. rap. la art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu aplic. art. 35 alin. (1) C. pen.

În baza art. 396 alin. (5) C. proc. pen. rap. la art. 16 alin. (1) lit. b) teza a II-a din acelaşi cod, s-a dispus achitarea inculpatului D. pentru săvârşirea infracţiunii de fals intelectual în formă continuată prev. de art. 289 C. pen. din 1969, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 5 C. pen.

S-a admis acţiunea civilă formulată de partea civilă Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale - Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale şi au fost obligaţi, în solidar, inculpaţii A. şi B. la plata către aceasta a sumei de 177.780 RON, cu dobânzi şi penalităţi prevăzute de Codul de procedură fiscală, calculate după cum urmează: tranşa I în cuantum de 106.668 RON, de la data efectuării plăţii, 27.08.2013 şi până la data stingerii obligaţiei; tranşa a II-a în cuantum de 71.112 RON, de la data efectuării plăţii, 03.04.2015 şi până la data stingerii obligaţiei.

S-au menţinut măsurile asiguratorii ale sechestrului dispuse prin ordonanţa nr. 150/P/2016 din data de 13.11.2017 asupra următoarelor bunuri aparţinând inculpatei A., până la concurenţa prejudiciului la care a fost obligată:

- teren intravilan în suprafaţă de 817 mp, pe care se află edificată o construcţie destinată locuinţei, în suprafaţă de 115 mp, situată în comuna Bumbeşti Piţic, judeţul Gorj, nr. cadastral x, tarlaua x, parcela x şi y intravilan, construcţia având o valoare impozabilă de 72.450 RON;

- teren extravilan în suprafaţă de 3010 mp suprafaţă măsurată, în acte 3120 mp, situat în comuna Bumbeşti Piţic, judeţul Gorj, tarlaua x, parcela x, nr. cadastral x;

- teren extravilan în suprafaţă de 4500 mp, situat în comuna Bumbeşti Piţic, judeţul Gorj, tarlaua x, parcela x, nr. cadastral x;

- teren extravilan în suprafaţă de 7500 mp situat în comuna Bumbeşti Piţic, judeţul Gorj, tarlaua x, parcela x, nr. cadastral x;

- teren extravilan în suprafaţă de 5000 situat în comuna Bumbeşti Piţic, judeţul Gorj, tarlaua x, parcela x, nr. cadastral x;

- teren extravilan în suprafaţă de 3400 mp, situat în comuna Bumbeşti Piţic, judeţul Gorj, tarlaua x, parcela x, nr. cadastral x;

- teren extravilan în suprafaţă de 2750 mp suprafaţă măsurată, în acte 2880 mp, situat în comuna Bumbeşti Piţic, judeţul Gorj, tarlaua x, parcela x, nr. cadastral x, toate în valoare de 53.300 RON, conform contractului de vânzare-cumpărare autentificat prin încheierea nr. 272/20.01.2015 de E.;

- asupra sumei de 73.998,20 RON (şaptezeci şi trei mii nouă sute nouăzeci şi opt RON şi douăzeci bani) până la concurenţa valorii probabile a pagubei produse de A., prin infracţiunile ce formează obiectul cercetărilor, în sumă de circa 177.780 RON, care a fost depusă la F., în contul x, pe numele A., şi la dispoziţia Direcţiei Naţionale Anticorupţie - Serviciul Teritorial Craiova.

S-a dispus anularea înscrisurilor false, respectiv: formular denumit "F. Declaraţia pe proprie răspundere a solicitantului" datată 07.06.2012 prin care A. susţinea în mod nereal şi că: îndeplineşte condiţiile minime de acordare a sprijinului prevăzute în fişa măsurii din ghidul solicitantului, toate informaţiile din cererea de finanţare şi din documentele anexate sunt corecte, că a lucrat mai mult de 50% din timpul de lucru în cadrul unei ferme, cu cel puţin 12 luni înaintea instalării pe cont propriu; declaraţia pe proprie răspundere datată 19.06.2012 a solicitantului A. că este membru al familiei de fermieri G. şi că a lucrat cu cel puţin 12 luni înaintea instalării sale pe cont propriu, respectiv 18.06.2012, peste 50% din timpul său de lucru, în cadrul fermei G., în perioada ianuarie 2011 - mai 2012, un număr de 4 ore/zi; declaraţie a numitei G. că A. a lucrat în cadrul fermei pe care o administrează, în perioada ianuarie 2011 - mai 2012, un număr de 4 ore/zi; formular de mişcare seria x referitor la transferul exploataţiei agricole de la numitul H. la A. şi continuarea la acest formular; adeverinţa nr. x/20.07.2013 având ca emitent SC I. SRL Târgu-Jiu - documente folosite/prezentate, iniţial, de beneficiar la încheierea contractului de finanţare şi la cererea de plată a tranşei I; raport de execuţie - Formular AP1.3-x - Tranşa II datat 25.02.2015; formularul AP1.1 - identificare financiară datat 16.03.2015; declaraţia pe proprie răspundere datată 02.02.2015 a numitei A. prin care aceasta declară că respectă criteriile de eligibilitate privind procedurile de achiziţie şi respectă condiţiile de eligibilitate menţionate în cererea de finanţare şi anexele la aceasta; Registru jurnal de încasări şi plăţi I.I. A. pentru anii 2013, 2014 şi 2015; Registru inventar I.I. A. pentru anul 2015 - folosite/prezentate la susţinerea cererii de plată a tranşei a II-a înregistrată la 18.03.2015; Formularul E3.8 - Fişa de verificare în teren şi planşa fotografică ataşată acestuia din 20.09.2012; Formularul E4.1 - Raportul asupra verificării pe teren din 21.09.2012.

Au fost obligaţi inculpaţii A. şi B. la câte 8000 RON, cheltuieli judiciare către stat.

Împotriva acestei hotărâri au declarat apel Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.N.A - Serviciul Teritorial Craiova şi inculpaţii A. şi B., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.

Reprezentantul Ministerului Public a solicitat admiterea apelului, desfiinţarea sentinţei atacate şi pronunţarea unei soluţii legale şi temeinice, criticând hotărârea pronunţată de instanţa de fond pentru greşita achitare a inculpaţilor D. şi C.

De asemenea, a criticat hotărârea instanţei de fond pentru netemeinicie, în ceea ce priveşte pedepsele aplicate inculpaţilor A. şi B., în sensul că acestea sunt nejustificat de blânde şi a solicitat înlăturarea dispoziţiilor art. 91 C. pen., majorarea pedepselor şi executarea lor în regim de detenţie, apreciind că este singura modalitate aptă să asigure realizarea funcţiilor procesului penal faţă de cei doi inculpaţi.

Apelanţii intimaţi inculpaţi B. şi A. au solicitat, în esenţă, admiterea apelurilor, desfiinţarea sentinţei atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare la instanţa de fond - Tribunalul Gorj, pentru nelegala compunere a completului de judecată, în sensul că judecata în primă instanţă nu s-a realizat de către un complet specializat, conform art. 29 din Legea nr. 78/2000, astfel cum a fost succesiv modificată, fiind invocată astfel Decizia Curţii Constituţionale nr. 417/03.07.2019.

Apelanţii au mai solicitat, prin apărător, admiterea apelurilor, desfiinţarea sentinţei penale atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare, inclusiv pentru reluarea procedurii de cameră preliminară, pentru împrejurarea că, depăşindu-se termenul de 60 de zile prevăzut de lege, soluţionarea chestiunilor privind verificarea legalităţii trimiterii în judecată s-a realizat cu depăşirea respectivului termen, când judecătorul nu mai era judecător de cameră preliminară, ci devenise judecător care îşi exercita funcţia de judecată.

De asemenea, au solicitat admiterea apelurilor, desfiinţarea sentinţei atacate şi achitarea pentru fapta cu privire la care au fost condamnaţi în primă instanţă, întrucât aceasta nu este prevăzută de legea penală. Astfel, au arătat că instanţa de fond a reţinut că au săvârşit infracţiunea prevăzută de art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 cu forma de vinovăţie prevăzută de lege, or, în această situaţie şi ţinând seama de împrejurarea că Legea nr. 78/2000 reprezintă o transpunere a unei convenţii de combatere corupţiei, au solicitat să se observe că forma de vinovăţie din articolul de lege menţionat nu este intenţie directă sau indirectă, culpă cu prevedere sau simplă, praeterintenţie, ci este "rea-credinţă", care însă nu a fost probată în cauză, nefiind întrunită condiţia răspunderii penale.

Apelanţii intimaţi inculpaţi au mai arătat că invocarea art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 este greşită, având în vedere că acest text de lege se referă la bugetul general al Uniunii Europene, iar proiectul din prezenta cauză s-a derulat, potrivit rechizitoriului şi sentinţei apelate, din Programul Naţional de Dezvoltare Rurală 2007 - 2013.

Apelantul B. a solicitat, totodată, să se constate, în raport cu dispoziţiile art. 118 teza I C. proc. pen., că a fost audiat în calitate de martor la datele de 18.01.2017 şi 28.01.2017, după care, la data de 16.06.2017, a fost audiat ca inculpat, iar potrivit textului de lege menţionat anterior, "declaraţia de martor dată de o persoană care, în aceeaşi cauză, anterior declaraţiei, a avut sau, ulterior, a dobândit calitatea de suspect ori inculpat, nu poate fi folosită împotriva sa", motiv pentru care a solicitat să nu fie folosite declaraţiile date de acesta în calitate de suspect şi de inculpat în faza de urmărire penală, având în vedere sancţiunea prevăzută de art. 102 alin. (2) C. proc. pen.

Prin Decizia penală nr. 691 din 21 aprilie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în Dosarul nr. x/2017, au fost respinse, ca nefondate, apelurile declarate de inculpaţii A., şi B.

A fost admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.N.A. - Serviciul Teritorial Craiova împotriva Sentinţei penale nr. 87 din data de 18.06.2020, pronunţată de Tribunalul Gorj în Dosarul nr. x/2017.

A fost desfiinţată, în parte, sentinţa apelată şi, în rejudecare:

S-a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 5 C. pen. cu privire la infracţiunile reţinute în sarcina inculpaţilor A., B., C. şi D.

1. Au fost înlăturate dispoziţiile art. 91 şi urm. C. pen.

În baza art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. (2 acte materiale), a fost condamnată inculpata A. la pedeapsa de 2 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de folosirea sau prezentarea cu rea-credinţă de documente ori declaraţii false, inexacte sau incomplete, dacă fapta are ca rezultat obţinerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei, în formă continuată.

În baza art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) şi art. 67 C. pen., a fost condamnată inculpata A. la pedeapsa complementară a interzicerii exercitării, pe o durată de 2 ani, a următoarelor drepturi:

a) dreptul de a fi aleasă în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice;

b) dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat;

g) dreptul de a desfăşura activitatea de care s-a folosit pentru săvârşirea infracţiunii, care se va executa, în conformitate cu prevederile art. 68 alin. (1) lit. b) C. pen., de la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare.

În baza art. 65 alin. (1) C. pen., s-a aplicat inculpatei pedeapsa accesorie constând în interzicerea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) C. pen.

S-a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 60 C. pen.

2. Au fost înlăturate dispoziţiile art. 91 şi urm. C. pen.

În baza art. 48 alin. (1) C. pen. rap. la art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu aplic. art. 35 alin. (1) C. pen. (2 acte materiale), a fost condamnat inculpatul B. la pedeapsa de 2 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la infracţiunea de folosirea sau prezentarea cu rea-credinţă de documente ori declaraţii false, inexacte sau incomplete, dacă fapta are ca rezultat obţinerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei, în formă continuată.

În baza art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) şi art. 67 C. pen., a fost condamnat inculpatul B. la pedeapsa complementară a interzicerii exercitării, pe o durată de 2 ani, a următoarelor drepturi:

a) dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice;

b) dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat;

g) dreptul de a desfăşura activitatea de care s-a folosit pentru săvârşirea infracţiunii, care se va executa, în conformitate cu prevederile art. 68 alin. (1) lit. b) C. pen., de la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare.

În baza art. 65 alin. (1) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie constând în interzicerea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) C. pen.

S-a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 60 C. pen.

În baza art. 322 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 35 alin. (1) C. pen. (7 acte materiale), a fost condamnat inculpatul B. la pedeapsa de 9 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, în formă continuată.

În baza art. 38 alin. (1) şi art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., s-a dispus contopirea pedepselor de 2 ani închisoare şi 9 luni închisoare, în pedeapsa cea mai grea, de 2 ani închisoare, la care s-a adăugat sporul de 1/3 din pedeapsa de 9 luni închisoare, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa de 2 ani şi 3 luni închisoare, în regim de detenţie.

În baza art. 45 alin. (1) C. pen., s-a stabilit că inculpatul urmează să execute pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) C. pen., pe o durată de 2 ani.

În baza art. 45 alin. (5) rap. la art. 45 alin. (1) C. pen., s-a stabilit că inculpatul urmează să execute pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) C. pen.

3. În baza art. 48 alin. (1) C. pen. rap. la art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., a fost condamnată inculpata C. la pedeapsa de 2 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la folosirea sau prezentarea cu rea-credinţă de documente ori declaraţii false, inexacte sau incomplete, dacă fapta are ca rezultat obţinerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei, în formă continuată (2 acte materiale).

În baza art. 91 C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, pe un termen de supraveghere de 3 ani, stabilit potrivit dispoziţiilor art. 92 C. pen.

În baza art. 93 alin. (1) C. pen., s-a dispus că, pe durata termenului de supraveghere stabilit, inculpata trebuie să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

- să se prezinte la Serviciul de Probaţiune Gorj, la datele fixate de acesta;

- să primească vizitele consilierului de probaţiune, desemnat cu supravegherea sa;

- să anunţe, în prealabil, schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile;

- să comunice schimbarea locului de muncă;

- să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţă.

În baza art. 93 alin. (2) lit. b) C. pen., i s-a impus inculpatei să frecventeze un program de reintegrare socială derulat de către Serviciul de Probaţiune Gorj sau organizat în colaborare cu instituţii din comunitate.

În baza art. 93 alin. (3) C. pen., s-a stabilit că, pe parcursul termenului de supraveghere, inculpata va presta o muncă neremunerată în folosul comunităţii, pe o perioadă de 90 de zile, la Primăria Bârseşti (mun. Târgu-Jiu) sau la Şcoala Gimnazială Bârseşti (mun. Târgu-Jiu).

În baza art. 96 alin. (1) C. pen., s-a atras atenţia inculpatei că, dacă pe parcursul termenului de supraveghere, cu rea-credinţă, nu respectă măsurile de supraveghere sau nu execută obligaţia impusă ori stabilită de lege, instanţa va revoca suspendarea sub supraveghere şi va dispune executarea pedepsei.

În baza art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) şi art. 67 C. pen., a fost condamnată inculpata C. la pedeapsa complementară a interzicerii exercitării, pe o durată de 2 ani, a următoarelor drepturi:

a) dreptul de a fi aleasă în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice;

b) dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat;

g) dreptul de a desfăşura activitatea de care s-a folosit pentru săvârşirea infracţiunii, care se va executa, în conformitate cu prevederile art. 68 alin. (1) lit. b) C. pen., de la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare prin care s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere.

În baza art. 65 alin. (1) C. pen., i s-a aplicat inculpatei pedeapsa accesorie constând în interzicerea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) C. pen.

În baza art. 16 alin. (1) lit. f) C. proc. pen., s-a dispus încetarea procesului penal privind pe inculpata C., pentru săvârşirea infracţiunii de fals intelectual prev. de art. 321 alin. (1) C. pen., cu aplic. art. 5 C. pen.

4. În baza art. 48 alin. (1) C. pen. rap. la art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., a fost condamnat inculpatul D. la pedeapsa de 2 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la folosirea sau prezentarea cu rea-credinţă de documente ori declaraţii false, inexacte sau incomplete, dacă fapta are ca rezultat obţinerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei, în formă continuată (2 acte materiale).

În baza art. 91 C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, pe un termen de supraveghere de 3 ani, stabilit potrivit dispoziţiilor art. 92 C. pen.

În baza art. 93 alin. (1) C. pen., s-a dispus că, pe durata termenului de supraveghere stabilit, inculpatul trebuie să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

- să se prezinte la Serviciul de Probaţiune Gorj, la datele fixate de acesta;

- să primească vizitele consilierului de probaţiune, desemnat cu supravegherea sa;

- să anunţe, în prealabil, schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile;

- să comunice schimbarea locului de muncă;

- să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţă.

În baza art. 93 alin. (2) lit. b) C. pen., i s-a impus inculpatului să frecventeze un program de reintegrare socială derulat de către Serviciul de Probaţiune Gorj sau organizat în colaborare cu instituţii din comunitate.

În baza art. 93 alin. (3) C. pen., s-a stabilit că, pe parcursul termenului de supraveghere, inculpatul va presta o muncă neremunerată în folosul comunităţii, pe o perioadă de 90 de zile, la Primăria Târgu-Jiu sau la Şcoala Gimnazială nr. 1 Târgu-Jiu.

În baza art. 96 alin. (1) C. pen., i s-a atras atenţia inculpatului că, dacă pe parcursul termenului de supraveghere, cu rea-credinţă, nu respectă măsurile de supraveghere sau nu execută obligaţia impusă ori stabilită de lege, instanţa va revoca suspendarea sub supraveghere şi va dispune executarea pedepsei.

În baza art. 16 alin. (1) lit. f) C. proc. pen., s-a dispus încetarea procesului penal privind pe inculpatul D. pentru săvârşirea infracţiunii de fals intelectual în formă continuată, prev. de art. 321 alin. (1) C. pen., cu aplic. art. 35 alin. (1) C. pen. şi art. 5 C. pen.

A fost admisă acţiunea civilă formulată de partea civilă Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale - Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale şi au fost obligaţi, în solidar, inculpaţii A., B., C. şi D., la plata către aceasta a sumei de 177.780 RON, cu dobânzi şi penalităţi prevăzute de Codul de procedură fiscală, calculate după cum urmează: tranşa I în cuantum de 106.668 RON, de la data efectuării plăţii, 27.08.2013 şi până la data stingerii obligaţiei; tranşa a II-a în cuantum de 71.112 RON, de la data efectuării plăţii, 03.04.2015 şi până la data stingerii obligaţiei.

Au fost menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei, care nu contravin prezentei decizii.

Au fost obligaţi inculpaţii A., B., C. şi D. la câte 4000 RON, reprezentând cheltuieli judiciare la instanţa de fond.

Au fost obligaţi inculpaţii apelanţi A. şi B. la câte 600 RON, reprezentând cheltuieli judiciare la instanţa de apel.

Cheltuielile judiciare reprezentând onorariile avocaţilor din oficiu, pentru fiecare dintre inculpaţi, au rămas în sarcina statului.

Împotriva hotărârii instanţei de apel, cu respectarea termenului prevăzut de dispoziţiile art. 435 C. proc. pen., au declarat recurs în casaţie inculpaţii A. şi B., calea de atac fiind fundamentată, în cazul celei dintâi, pe dispoziţiile art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen., iar în cazul celui din urmă, pe dispoziţiile art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen. - fapta nu este prevăzută de legea penală şi art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen. - s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege.

Prin prisma cazului de casare indicat, recurenta inculpată A. a susţinut că, în cauză, nu sunt întrunite elementele de tipicitate prevăzute de normele de incriminare, respectiv condiţiile privind existenţa conţinutului constitutiv al infracţiunii prevăzute de art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, sub aspectul laturii obiective, lipsind acţiunea de inducere în eroare a reprezentanţilor Agenţiei de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală la momentul formulării cererii privind acordarea finanţării şi al depunerii documentaţiei aferente acestei cereri.

S-a arătat că, pornind de la analiza cerinţelor impuse de principiul prezumţiei de nevinovăţie şi translatând analiza către infracţiunea prevăzută de art. 18l alin. (1) din Legea nr. 78/2000, pentru care s-a dispus condamnarea recurentei inculpate, este necesar a se avea în vedere că, din punct de vedere al laturii obiective, elementul material al infracţiunii trebuie să constea în folosirea cu rea-credinţă de documente false, inexacte sau incomplete sau în omisiunea de a furniza, cu ştiinţă, datele cerute, potrivit legii, pentru a obţine fonduri europene.

Astfel, recurenta inculpată a opinat că atât instanţa de fond, cât şi cea de apel, au evaluat cauza în mod eronat, prin aprecierea asupra întrunirii tuturor elementelor constitutive ale infracţiunii menţionate, în urma evaluării greşite a tuturor probelor administrate.

Ca atare, a susţinut recurenta inculpată că a fost condamnată pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală, deoarece nu există concordanţă între trăsăturile faptei concrete şi trăsăturile modelului abstract prevăzut de norma de incriminare, nefiind realizate toate elementele constitutive ale infracţiunii, motiv pentru care a solicitat admiterea recursului în casaţie, casarea deciziei penale atacate şi pronunţarea unei soluţii de achitare a sa.

La rândul său, prin prisma cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen., recurentul inculpat B. a susţinut că, în cauză, s-a realizat o dublă incriminare în ceea ce îl priveşte, prin reţinerea în sarcina sa şi a infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, întrucât, prin modalitatea de săvârşire a infracţiunii prevăzute de art. 48 C. pen. rap. la art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, infracţiunea prevăzută de art. 322 alin. (1) C. pen. este absorbită de elementele constitutive ale faptei de complicitate la infracţiunea de folosire sau prezentare cu rea-credinţă de documente ori declaraţii false, inexacte sau incomplete, dacă fapta are ca rezultat obţinerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei.

S-a arătat că, potrivit jurisprudenţei în materie, atunci când o persoană este trimisă în judecată, atât pentru infracţiunea prevăzută de legea specială (art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000), cât şi pentru infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată (art. 322 alin. (1) C. pen.), cele două fapte nu pot fi reţinute în concurs, întrucât fapta din legea specială absoarbe întotdeauna infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată. Astfel, în sarcina persoanei având calitate de complice la infracţiunea de obţinere pe nedrept a fondurilor europene, în varianta prevăzută de dispoziţiile art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, se va reţine doar infracţiunea din legea specială, care va absorbi infracţiunea prevăzută de art. 322 C. pen.

A subliniat recurentul inculpat că, în toate situaţiile în care la comiterea infracţiunii prevăzute de art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 se utilizează un înscris sub semnătură privată falsificat, dacă autorul faptei a participat şi la realizarea falsului, fie în mod direct, fie în oricare dintre formele de participaţie penală, inclusiv participaţie improprie, în sarcina sa se va reţine doar infracţiunea din legea specială.

Astfel, s-a susţinut că se impunea reţinerea unei singure infracţiuni, respectiv cea prevăzută de art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 sau, în caz contrar, ar fi trebuit să se constate că fapta de fals nu există deoarece recurentul inculpat a avut acordul reprezentantului legal al I.I. A., în formă autentică (ceea ce echivalează cu lipsa intenţiei), pentru a semna documentele necesare tranşei a II-a de finanţare, documente puse la dispoziţie de beneficiarul fondurilor. De asemenea, reaua-credinţă nu a putut fi probată cu niciun mijloc de probă, neputând fi reţinută raportat la existenţa procurii şi a acordului reprezentantului legal al I.I. A. de a semna documentele în numele său.

Ca atare, s-a arătat că un alt element constitutiv al infracţiunii prev. de art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 nu a putut fi concretizat, cu alte cuvinte, existenţa infracţiunilor reţinute ca fiind săvârşite de către recurentul inculpat nu s-a demonstrat, sub aspectul tipicităţii.

S-a precizat, de asemenea, că înscrisurile reţinute de către instanţa de apel ca fiind falsificate de către recurentul inculpat au fost preexistente momentului depunerii documentaţiei în vederea accesării tranşei a II-a de finanţare, având în vedere că aceste înscrisuri se regăsesc în documentaţia necesară accesării primei tranşe, fiind documente depuse de reprezentantul legal al I.I. A., la solicitarea persoanelor abilitate. Or, depunerea înscrisurilor preexistente de către recurentul inculpat şi semnarea acestora, în calitate de mandatar al reprezentantului legal I.I. A., echivalează practic cu inexistenţa infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată şi, implicit, cu inexistenţa faptei de complicitate la săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 18l alin. (1) din Legea nr. 78/2000 (relevându-se lipsa elementelor constitutive ale infracţiunii, ca urmare a inexistenţei infracţiunii de fals).

Prin prisma celuilalt caz de recurs în casaţie invocat, prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., recurentul inculpat B. a susţinut că au fost aplicate pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege, prin aceea că instanţa de apel a reţinut existenţa ambelor infracţiuni în mod autonom/individual, ceea ce, în mod evident, a condus la stabilirea unor pedepse ce derivă din încadrarea juridică eronat reţinută în cauză.

În consecinţă, în baza art. 448 alin. (1) pct. 2 lit. b) C. proc. pen. raportat la art. 438 alin. (1) pct. 7 şi pct. 12 C. proc. pen., s-a solicitat admiterea recursului în casaţie, casarea hotărârii instanţei de apel, atât cu privire la latura penală, cât şi la latura civilă şi trimiterea cauzei spre rejudecare.

Prin încheierea din 23 septembrie 2021, pronunţată în Dosarul nr. x/2017 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, constatându-se că cererile de recurs în casaţie formulate de inculpaţii B. şi A. împotriva Deciziei penale nr. 691 din 21 aprilie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în dosarul cu acelaşi număr, îndeplinesc condiţiile de formă prevăzute de art. 434 - 438 C. proc. pen., în temeiul art. 440 alin. (4) C. proc. pen., acestea au fost admise în principiu şi s-a dispus trimiterea cauzei, în vederea judecării recursurilor în casaţie declarate de inculpaţii anterior menţionaţi.

Examinând pe fond recursurile în casaţie declarate de inculpaţii B. şi A., Înalta Curte constată că acestea nu sunt fondate, pentru următoarele considerente:

Spre deosebire de reglementarea anterioară, când recursul a constituit o cale de atac ordinară, în noua reglementare, recursul în casaţie a devenit o cale extraordinară de atac, revenindu-se astfel la sistemul clasic al dublului grad de jurisdicţie, pornindu-se de la teza potrivit cu care, în această cale de atac, nu se rejudecă litigiul, respectiv fondul cauzei, ci se fac doar aprecieri asupra hotărârii date şi dacă ea corespunde sau nu legii.

Recursul în casaţie reprezintă, astfel, un mijloc de reparare a ilegalităţilor şi nu are ca obiect rezolvarea unei acţiuni penale, ci desfiinţarea sentinţelor şi deciziilor care sunt contrare legii.

Prin urmare, recursul în casaţie nu are ca finalitate remedierea unei greşite aprecieri a faptelor şi a unei inexacte sau insuficiente stabiliri a adevărului, generată de o urmărire penală incompletă sau de o cercetare judecătorească deficitară/parţială/nesatisfăcătoare. În această procedură nu se judecă raportul juridic dedus judecăţii în faţa primei instanţe ori în apel, ci se verifică exclusiv dacă hotărârea atacată este conformă cu regulile de drept, în cazuri şi condiţii expres prevăzute de lege.

În conformitate cu art. 442 alin. (2) din C. proc. pen., instanţa de recurs examinează cauza numai în limitele motivelor de casare prevăzute de art. 438 din C. proc. pen., invocate în cererea de recurs în casaţie.

Totodată, se reţine că, în conformitate cu prevederile art. 447 alin. (2) din C. proc. pen., la judecarea recursului în casaţie instanţa verifică exclusiv legalitatea hotărârii atacate, pe baza actelor şi a materialului din dosarul cauzei, precum şi a înscrisurilor anexate cererii de recurs în casaţie şi care au fost invocate în motivarea acesteia şi, de asemenea, este obligată să se pronunţe asupra tuturor cazurilor de recurs în casaţie invocate de părţi sau procuror.

Se mai reţine că, în cazul admiterii recursului în casaţie, potrivit dispoziţiilor art. 448 din C. proc. pen., instanţa poate pronunţa o soluţie de achitare a inculpatului, încetarea procesului penal ori înlăturarea greşitei aplicări a legii, precum şi rejudecarea cauzei de către instanţa de apel ori instanţa competentă material sau după calitatea persoanei, dacă sunt incidente cazurile de casare prevăzute de art. 438 din C. proc. pen.

Prin limitarea cazurilor în care poate fi promovată, această cale extraordinară de atac tinde să asigure echilibrul între principiul legalităţii şi principiul respectării autorităţii de lucru judecat, legalitatea hotărârilor definitive putând fi verificată doar pentru motivele expres şi limitativ prevăzute de lege.

Recursul în casaţie nu poate fi introdus decât în cazul unor erori de drept, dintre acestea patru fiind cazuri întemeiate pe încălcări ale legii penale - inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală; nu s-a constatat graţierea sau în mod greşit s-a constatat că pedeapsa aplicată inculpatului a fost graţiată; s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege; în mod greşit s-a dispus încetarea procesului penal - şi un singur caz având ca temei încălcări ale legii procesual penale - încălcarea dispoziţiilor privind competenţa după materie sau după calitatea persoanei, atunci când judecata a fost efectuată de o instanţă inferioară celei legal competente.

În ceea ce priveşte cazul de recurs în casaţie prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen. (potrivit căruia hotărârile sunt supuse casării atunci când inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală) - caz invocat de recurenţii inculpaţi în susţinerea căii de atac - acesta se circumscrie situaţiilor în care fapta concretă pentru care s-a pronunţat soluţia definitivă de condamnare nu întruneşte elementele de tipicitate obiectivă sau subiectivă prevăzute de norma de incriminare, când instanţa a ignorat o normă care conţine dispoziţii de dezincriminare a faptei, indiferent dacă vizează vechea reglementare, în ansamblul său, sau modificarea unor elemente ale conţinutului constitutiv, astfel încât nu se mai realizează o corespondenţă deplină între fapta săvârşită şi noua configurare legală a tipului respectiv de infracţiune.

În speţă, din examinarea criticilor formulate în cuprinsul motivelor scrise de recurs, susţinute oral în faţa instanţei, se constată că acestea nu pot fi circumscrise cazului de recurs în casaţie menţionat.

Recurentul inculpat B., prin motivele dezvoltate în susţinerea căii de atac, a susţinut că fapta săvârşită de acesta nu este prevăzută de legea penală, apreciind că în sarcina sa trebuia reţinută doar complicitatea la infracţiunea din legea specială, nu şi infracţiunea prev. de art. 322 alin. (1) C. pen., aceasta fiind absorbită de elementele constitutive ale faptei de complicitate la infracţiunea prev. de art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000. De asemenea, a mai susţinut că nu poate fi acuzat de săvârşirea infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, întrucât nu ar fi falsificat niciun înscris cu referire la forma şi conţinutul său, ci a semnat înscrisurile depuse la dosarul de finanţare - tranşa a doua, în calitate de mandatar al ÎI A., conform procurii autentice aflate la dosarul cauzei. Astfel, prin raportare la existenţa procurii, recurentul a apreciat că se impunea reţinerea unei singure infracţiuni, prev. de art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, ori, în ipoteza în care s-ar fi reţinut în mod autonom, se impunea ca instanţele să constate că fapta de fals nu există, întrucât a avut acordul reprezentantului legal al ÎI A. pentru a semna documentele necesare tranşei a doua de finanţare.

Pe de altă parte, recurentul a apreciat că vinovăţia sa sub forma intenţiei nu a putut fi stabilită în concret, iar instanţa de apel a intervenit în mod nejustificat asupra modalităţii de executare a pedepselor aplicate, schimbând regimul de executare cu suspendare, în regim de detenţie.

Înalta Curte constată însă că vinovăţia recurentului inculpat B. este dovedită în cauză, dincolo de orice îndoială rezonabilă, de probatoriile administrate pe parcursul procesului penal. Faptele pentru care acesta a fost condamnat întrunesc condiţiile de tipicitate prevăzute de norma de incriminare, criticile formulate în calea extraordinară de atac vizând chestiuni de fapt, analizate de instanţa de fond, respectiv de cea de apel şi care nu mai pot fi puse în discuţie în cadrul recursului în casaţie.

Astfel, critica în sensul că trebuia reţinută în sarcina recurentului inculpat doar complicitatea la infracţiunea din legea specială, nu şi infracţiunea prev. de art. 322 alin. (1) C. pen., deoarece falsul în înscrisuri sub semnătură privată ar fi absorbit de elementele constitutive ale faptei de complicitate la infracţiunea prev. de art. 18l alin. (1) din Legea nr. 78/2000, nu poate fi primită, în condiţiile în care, în prezenta cale de atac, nu se poate face o nouă apreciere a materialului probator administrat, faţă de natura juridică a acesteia şi nici nu se poate antama vreo schimbare de încadrare juridică.

Pe de altă parte, se reţine că, astfel cum s-a statuat prin Decizia nr. 3/2020 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, folosirea sau prezentarea cu rea-credinţă de înscrisuri sub semnătură privată falsificate, care a avut ca rezultat obţinerea, pe nedrept, de fonduri din bugetul Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei, săvârşită de către aceeaşi persoană care, în calitate de autor sau participant secundar, a contribuit la comiterea falsului, realizează conţinutul infracţiunilor de folosirea sau prezentarea cu rea-credinţă de documente ori declaraţii false, inexacte sau incomplete, prevăzută de art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie şi fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art. 322 alin. (1) din C. pen., în concurs real, neputându-se aprecia că ar fi vorba despre o dublă sancţionare a faptei.

Totodată, nu poate fi avută în vedere nici solicitarea de achitare a recurentului inculpat, pe motiv că fapta de fals în înscrisuri sub semnătură privată nu există ori complicitatea la infracţiunea prev. de art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 nu a fost săvârşită cu forma de vinovăţie prevăzută de lege, întrucât atât presupusa inexistenţă a unei fapte în materialitatea sa, cât şi condiţia de tipicitate subiectivă nu se circumscriu cazului de recurs în casaţie prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen., care se referă la condamnarea inculpatului pentru o faptă care nu este prevăzută de lege, deci doar sub aspectul condiţiilor de tipicitate obiectivă.

În ceea ce priveşte criticile formulate de recurenta inculpată A., invocate prin prisma aceluiaşi caz de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen., nici acestea nu pot fi primite de către Înalta Curte, fapta pentru care a fost condamnată realizând condiţiile de tipicitate obiectivă ale infracţiunii împotriva intereselor financiare ale comunităţilor europene, care reprezintă o formă specială a înşelăciunii, întrucât, prin folosirea de documente ori declaraţii false, incriminate de legiuitor ca infracţiuni de fals în declaraţii şi uz de fals, absorbite în infracţiunea complexă prev. de art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, inculpata a obţinut pe nedrept fonduri din bugetul general al comunităţilor europene sau din bugetele administrate de către acestea ori în numele lor, materialul probator administrat în cauză dovedind fără dubiu existenţa faptei, care este prevăzută de legea penală şi a fost comisă de către inculpata A., cu vinovăţia cerută de lege.

În cuprinsul cererii de recurs în casaţie, recurenta inculpată a mai făcut referire la unele dispoziţii cuprinse în Regulamentul (CE nr. 1782/2003, nr. 73/2009 şi 485/2008) de stabilire a normelor comune pentru schemele de sprijin direct în cadrul politicii comune şi de stabilire a anumitor scheme de sprijin pentru agricultori, precum şi la legislaţia naţională în materia acordării plăţilor directe în agricultură (O.U.G. nr. 125/2006, O.U.G. nr. 66/2011 ş.a.), conchizând că se impune casarea deciziei recurate întrucât, în Regulamentul European privind fondurile acordate, nu se prevăd infracţiuni, iar organele de control au rolul de a corecta deficienţele şi, dacă nu este posibil, să se facă reduceri din plată, cu recuperarea sumelor încasate necuvenit, susţinându-se şi că reţinerea transferului exploataţiei agricole ca fiind infracţiune, prin raportare la legislaţia românească, ar contraveni principiului instituit în art. 148 din Constituţia României, potrivit căruia prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum şi celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu au prioritate faţă de dispoziţiile contrare din legile interne, întrucât legislaţia europeană permite transferul exploataţiei agricole în orice mod.

Susţinerile inculpatei nu sunt însă întemeiate, întrucât, în anul 2003, în legislaţia naţională a fost transpusă Convenţia privind protejarea intereselor financiare ale Comunităţilor Europene (Convenţia PIF), adoptată la nivelul Uniunii Europene în anul 1995, prin incriminarea, la art. 181 - art. 185 din Legea nr. 78/2000, a fraudei care aduce atingere intereselor financiare ale Comunităţilor Europene, iar împrejurarea că legislaţia naţională permite derularea unor proceduri administrative pentru recuperarea sumelor încasate necuvenit nu exclude aplicarea unor sancţiuni penale, având în vedere importanţa deosebită a protecţiei intereselor financiare ale Uniunii Europene, care justifică acest cumul de proceduri prevăzut de lege.

În ceea ce priveşte criticile formulate de recurentul inculpat B. prin prisma cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen., Înalta Curte constată, de asemenea, că nu sunt întemeiate, acest caz de casare fiind incident când s-a stabilit o pedeapsă în alte limite decât cele prevăzute de lege, or, în cauză, atât pedepsele aplicate inculpatului pentru săvârşirea infracţiunilor de fals în înscrisuri sub semnătură privată şi complicitate la infracţiunea prev. de art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cât şi pedeapsa rezultantă la care a fost condamnat, se subsumează acestor limite.

Având în vedere considerentele expuse, în temeiul dispoziţiilor art. 448 alin. (1) pct. 1 C. proc. pen., se vor respinge, ca nefondate, recursurile în casaţie declarate de inculpaţii B. şi A. împotriva Deciziei penale nr. 691 din 21 aprilie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în Dosarul nr. x/2017.

În acest context, nici extinderea efectelor căii de atac promovate de inculpaţii B. şi A. nu poate profita intimaţilor inculpaţi D. şi C., nefiind incidente dispoziţiile art. 443 alin. (1) C. proc. pen.

În temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen., recurenţii inculpaţi vor fi obligaţi la plata cheltuielilor judiciare către stat, conform dispozitivului.

În temeiul art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariile cuvenite apărătorilor desemnaţi din oficiu pentru recurenţii inculpaţi B. şi A. şi intimatul inculpat D., până la prezentarea apărătorilor aleşi, în cuantum de câte 157 RON, precum şi onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru intimata inculpată C., în cuantum de 627 RON, vor rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile în casaţie declarate de inculpaţii B. şi A. împotriva Deciziei penale nr. 691 din 21 aprilie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în Dosarul nr. x/2017.

Obligă recurenţii inculpaţi la plata sumei de câte 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariile cuvenite apărătorilor desemnaţi din oficiu pentru recurenţii inculpaţi B. şi A. şi intimatul inculpat D., până la prezentarea apărătorilor aleşi, în cuantum de câte 157 RON, rămân în sarcina statului.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru intimata inculpată C., în cuantum de 627 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi, 4 noiembrie 2021.

GGC - ED