Inadmissibility of appeal against final decision on execution review: prohibition on re-examining substantive merits and violation of the legality of appeals principle

Asupra cauzei penale de faţă, în baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin cererea formulată la 08 septembrie 2021, în temeiul art. 598 alin. (1) lit. c) şi d) C. proc. pen., art. 5 din Convenţia europeană pentru apărarea drepturilor omului şi libertăţilor fundamentale şi art. 4 din Protocolul nr. 7 la Convenţie, condamnata A. a formulat contestaţie împotriva executării hotărârilor pronunţate în dosarul nr. x/2016 (nr. x/2015), respectiv sentinţa penală nr. 66 din 06 octombrie 2016 a Tribunalului Neamţ şi decizia penală nr. 422 din 31 martie 2017 a Curţii de Apel Bacău. În susţinerea contestaţiei la executare, a învederat că, în cauză, a fost încălcat principiul aflării adevărului şi dreptul la apărare, garantate de art. 5, art. 10, art. 83, art. 90, art. 94 C. proc. pen., de Constituţia României, de Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi libertăţilor fundamentale şi de C. pen. A mai arătat că nevinovăţia sa este dovedită fără putinţă de tăgadă cu toate probele din dosarul penal nr. x/2016 (nr. x/2015), care au infirmat acuzaţiile ce i-au fost aduse de către procuror, precum şi că instanţa era obligată să facă propria evaluare a probatoriului.

A fost ataşată la dosar sentinţa penală nr. 66/2016 a Tribunalului Neamţ (pronunţată în dosar nr. x/2016) şi fişa dosarului din apel, conţinând minuta deciziei penale nr. 422/2017 a Curţii de Apel Bacău.

Prin sentinţa penală nr. 387 din 16 decembrie 2021 pronunţată de Tribunalul Cluj, în temeiul art. 598 C. proc. pen., a fost respinsă contestaţia la executare formulată de contestatoarea A., aceasta fiind obligată la plata cheltuielilor judiciare către stat.

Pentru a pronunţa această hotărâre, tribunalul a reţinut, în esenţă, că, prin cererea formulată în scris, petenta a invocat aspecte referitoare la fondul cauzei în care a fost condamnată prin sentinţa penală nr. 66 din 06 octombrie 2016 a Tribunalului Neamţ, definitivă prin decizia penală nr. 422 din 31 martie 2017 a Curţii de Apel Bacău, la pedeapsa rezultantă de 17 ani şi 8 luni închisoare pentru comiterea infracţiunilor de omor asupra unui membru al familiei şi profanare de cadavre, solicitând achitarea sa întrucât probele de la dosar i-au dovedit nevinovăţia.

Instanţa de fond a apreciat că solicitările petentei sunt specifice unei căi ordinare de atac şi nu pot fi încadrate ca temeiuri de contestaţie la executare, care trebuie să vizeze doar rezolvarea unor incidente apărute în timpul executării pedepsei. A subliniat că pe această cale nu poate fi reindividualizată judiciar sancţiunea penală şi nici reanalizate probele administrate pe fondul cauzei, cu consecinţa dispunerii unei noi soluţii.

Împotriva acestei hotărâri, a formulat contestaţie condamnata A., apreciind că, prin raportare la temeiul invocat, respectiv art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., competentă să judece contestaţia la executare este Curtea de Apel Cluj, întrucât nelămurirea priveşte soluţia instanţei de apel. A solicitat ataşarea întregului dosar nr. x/2016 (nr. x/2015) şi a deciziei pronunţată de Curtea de Apel Bacău, iar nu doar a minutei acestei hotărâri.

Prin decizia penală nr. 48 din 07 martie 2022 pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia penală şi de minori, în dosarul nr. x/2021, în baza art. 4251 alin. (7) pct. 1 lit. b) C. proc. pen. raportat la art. 597 - art. 598 C. proc. pen., a fost respinsă ca nefondată contestaţia la executare declarată de condamnata A. împotriva sentinţei penale nr. 387 din 16 decembrie 2021 a Tribunalului Cluj, aceasta fiind obligată la plata cheltuielilor judiciare către stat.

Pentru a pronunţa această hotărâre, Curtea a reţinut că, aşa cum a statuat în mod constant jurisprudenţa în materie, contestaţia la executare este un mijloc jurisdicţional de rezolvare a situaţiilor relative la executarea hotărârii, după rămânerea definitivă a acesteia, în cadrul său neputând fi puse în discuţie chestiuni ce antamează fondul cauzei în legătură cu care a fost pronunţată hotărârea judecătorească. Astfel, pe această cale nu pot fi invocate aspecte anterioare momentului rămânerii definitive a hotărârii şi nu se poate modifica o hotărâre, prin pronunţarea unei alte soluţii, întrucât s-ar aduce atingere autorităţii de lucru judecat şi stabilităţii raporturilor juridice.

Prin urmare, schimbarea încadrării juridice dată faptei, individualizarea pedepsei sau stabilirea vinovăţiei sau nevinovăţiei nu se pot face pe calea contestaţiei la executare.

În raport cu aceste consideraţii, Curtea a constatat că motivele invocate de contestatoare nu privesc vreo nelămurire a hotărârilor pronunţate, ci aceasta invocă aspecte ce ţin de modalitatea de soluţionare pe fond a cauzei, motiv pentru care a respins contestaţia formulată.

Împotriva acestei hotărâri, la 11 martie 2022, a declarat contestaţie condamnata A., criticând-o sub aspectul nelegalităţii, sens în care a învederat că atât în faţa Tribunalului Cluj, cât şi a Curţii de Apel Cluj s-a pus în discuţie doar competenţa de soluţionare a cauzei, iar nu şi fondul acesteia, precum şi că nu a fost ataşat dosarul nr. x/2016 (nr. x/2015), aşa cum a solicitat. În susţinerea contestaţiei, a reiterat solicitarea de ataşare a dosarului anterior menţionat şi a invocat aceleaşi aspecte la care a făcut referire în contestaţia la executare formulată iniţial (încălcarea dreptului la apărare şi la un proces echitabil, greşita interpretare a probatoriului, care, în opinia sa, infirmă acuzaţiile ce i-au fost aduse şi pentru care a fost condamnată).

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, sub nr. x/2021, fiind repartizat aleatoriu, în sistem informatizat, Completului nr. 7 pentru termenul de judecată din 17 mai 2022.

În şedinţa de la această dată, a fost încuviinţată cererea de amânare formulată de contestatoarea condamnată A. în vederea pregătirii apărării, punându-se în vedere participanţilor la proces că la termenul acordat se va discuta, prioritar, admisibilitatea căii de atac declarate.

Ca atare, la termenul de judecată din 28 iunie 2022, a fost pusă în dezbaterea contradictorie a procurorului şi a condamnatei admisibilitatea căii de atac formulate, prilej cu care atât reprezentantul Ministerului Public, cât şi apărătorul desemnat din oficiu pentru cea din urmă au formulat concluzii de respingere a acesteia ca inadmisibilă.

Examinând contestaţia formulată de contestatoarea condamnată A. prin prisma dispoziţiilor legale incidente, Înalta Curte constată că aceasta este inadmisibilă, pentru motivele arătate în continuare.

Dând eficienţă principiilor legalităţii căilor de atac şi liberului acces la justiţie, reglementate de dispoziţiile art. 129 şi art. 21 din Constituţia României, revizuită, precum şi exigenţelor determinate prin art. 3 din Convenţia europeană pentru apărarea drepturilor omului şi libertăţilor fundamentale, legea procesual penală a stabilit un sistem coerent al căilor de atac, admisibilitatea acestora fiind condiţionată de exercitarea lor potrivit legii, în termenele şi pentru motivele reglementate de normele incidente în materie.

Aşadar, revine părţii interesate obligaţia sesizării instanţelor de judecată în condiţiile legii procesual penale, prin exercitarea căilor de atac apte a provoca un control judiciar al hotărârii atacate.

Examinând actele şi lucrările dosarului, Înalta Curte observă că, aşa cum rezultă din înscrisul de la dosar curte de apel, dar şi din practicaua hotărârii atacate, împotriva sentinţei penale nr. 387 din 16 decembrie 2021 a Tribunalului Cluj condamnata A. a exercitat calea de atac a contestaţiei, iar nu contestaţie la executare, cum eronat s-a menţionat în dispozitivul deciziei penale nr. 48 din 07 martie 2022 a Curţii de Apel Cluj, o dovadă în acest sens fiind şi temeiul juridic invocat în dispozitiv, respectiv art. 4251 alin. (7) pct. 1 lit. b) C. proc. pen. De asemenea, potrivit minutei aflată la dosar curte de apel, hotărârea atacată este o decizie, şi nu o încheiere, cum din eroare s-a menţionat în preambulul acesteia.

Prin urmare, Înalta Curte constată că a fost sesizată, în prezenta cauză, cu o contestaţie formulată de condamnata A. împotriva unei hotărâri definitive, respectiv decizia penală nr. 48 din 07 martie 2022 pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia penală şi de minori.

Astfel, în conformitate cu dispoziţiile art. 4251 alin. (1) C. proc. pen., calea de atac a contestaţiei se poate exercita numai atunci când legea o prevede expres. Totodată, potrivit art. 4251 alin. (7) C. proc. pen., hotărârea pronunţată în contestaţie nu este supusă niciunei căi de atac.

În mod similar, art. 597 alin. (8) C. proc. pen. stabileşte că decizia instanţei prin care se soluţionează contestaţia împotriva unei hotărâri date în temeiul art. 597 alin. (7) C. proc. pen. (cum este şi sentinţa penală nr. 387 din 16 decembrie 2021 a Tribunalului Cluj) este definitivă.

În aceste condiţii, raportat la dispoziţiile legale anterior menţionate, se constată că numita A. a promovat o cale de atac împotriva unei decizii pronunţată într-o contestaţie ce a vizat o sentinţă penală dată conform art. 597 alin. (8) C. proc. pen., învestind Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie cu soluţionarea acesteia, deşi nu întruneşte cerinţele legale.

Or, atâta timp cât prin lege nu este reglementată posibilitatea exercitării unei căi de atac şi împotriva hotărârilor definitive pronunţate în contestaţie, o asemenea procedură nu este admisibilă, întrucât în situaţia contrară s-ar încălca principiul instituit prin art. 129 din Constituţia României, potrivit căruia "împotriva hotărârilor judecătoreşti, părţile... pot exercita căile de atac, în condiţiile legii". În consecinţă, recunoaşterea unei căi de atac în situaţii neprevăzute de legea procesuală penală constituie o încălcare a principiului legalităţii căilor de atac şi, din acest motiv, apare ca o soluţie inadmisibilă în ordinea de drept.

Având în vedere considerentele expuse mai sus, Înalta Curte, în baza art. 4251 alin. (7) pct. 1 lit. a) teza a II-a C. proc. pen., va respinge, ca inadmisibilă, contestaţia formulată de condamnata A. împotriva deciziei penale nr. 48 din 07 martie 2022 pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia penală şi de minori, în dosarul nr. x/2021.

Conform art. 275 alin. (2) C. proc. pen., faţă de culpa sa procesuală, contestatoarea condamnată va fi obligată la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, iar, în temeiul art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatoarea condamnată, în sumă de 313 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, contestaţia formulată de condamnata A. împotriva deciziei penale nr. 48 din 07 martie 2022 pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia penală şi de minori, în dosarul nr. x/2021.

Obligă contestatoarea condamnată la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatoarea condamnată, în sumă de 313 RON, se plăteşte din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 28 iunie 2022.

GGC - ED