Cassation review scope: re-evaluation of statutory penalty mitigation conditions as a factual issue

Deliberând asupra recursului în casaţie formulat de inculpatul A., reţine următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 492/05.11.2021 a Tribunalului Constanţa, pronunţată în dosarul penal nr. x/2021 s-a dispus, printre altele, în baza art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. şi art. 396 alin. (10) din C. proc. pen. condamnarea inculpatului A. la pedeapsa de 3 (trei) ani şi 8 (opt) luni închisoare şi pedeapsa complementată a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a), b) din C. pen. pe o durată de 2 (doi) ani, pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de droguri de risc şi de mare risc.

S-a dispus executarea pedepsei în regim de detenţie, conform art. 60 din C. pen.

În baza art. 65 din C. pen. s-a aplicat pedeapsa accesorie constând în interzicerea drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a), b) din C. pen.

În baza art. 399 din C. proc. pen. s-a menţinut măsura preventivă a controlului judiciar dispusă faţă de inculpatul A. prin încheierea penală nr. 559/P/21.09.2021 pronunţată de Curtea de Apel Constanţa în dosar nr. x/2021

În baza art. 404 alin. (4) lit. a) din C. proc. pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată perioada executată prin reţinere, arest preventiv şi arest la domiciliu, de la 29.01.2021 la 21.09.2021.

În baza art. 112 alin. (1) lit. e) şi f) din C. pen. raportat la art. 16 din Legea nr. 143/2000, s-au confiscat substanţele şi dispozitivele rămase în urma analizelor de laborator, respectiv:

- cantitatea de 21,78 grame cannabis, rămasă în urma efectuării analizelor de laborator, conform raportului de constatare tehnico-ştiinţifică nr. x din data de 25.01.2021, întocmit de specialiştii Laboratorului de Analiză şi Profil al Drogurilor din cadrul Brigăzii de Combatere a Criminalităţii Organizate Constanţa, depusă la camera de corpuri delicte din cadrul Inspectoratului de Poliţie al Judeţului Constanţa cu dovada seria x nr. x din data de 27.01.2021;

- cantităţile de 48,23 grame cannabis (proba înaintată) şi 5,09 grame cannabis (contraprobă probă înaintată), rămase în urma efectuării analizelor de laborator, conform raportului de constatare tehnico-ştiinţifică nr. x din data de 08.02.2021, întocmit de specialiştii Laboratorului de Analiză şi Profil al Drogurilor din cadrul Brigăzii de Combatere a Criminalităţii Organizate Constanţa, depuse la camera de corpuri delicte din cadrul Inspectoratului de Poliţie al Judeţului Constanţa cu dovada seria x nr. x din data de 11.02.2021.

- cantitatea de 2,0 grame cannabis, rămasă în urma efectuării analizelor de laborator, conform raportului de constatare tehnico-ştiinţifică nr. x din data de 08.02.2021, întocmit de specialiştii Laboratorului de Analiză şi Profil al Drogurilor din cadrul Brigăzii de Combatere a Criminalităţii Organizate Constanţa, depusă la camera de corpuri delicte din cadrul Inspectoratului de Poliţie al Judeţului Constanţa cu dovada seria x nr. x din data de 11.02.2021.

- cântarul electronic, pe care s-au pus în evidenţă tetrahidrocannabinol (THC) şi urme de cocaină (proba nr. 1), 0,40 grame cannabis mărunţit (proba nr. 2), grinderul metalic, auriu, care conţinea cannabis (ambalajul probei nr. 2), 9,18 grame cannabis (proba nr. 5), 0,12 grame pulbere care conţine cocaină (proba nr. 6), 0,77 grame cannabis (proba nr. 7) şi grinderul metalic, argintiu, care conţinea cannabis (ambalajul probei nr. 8), rămase în urma efectuării analizelor de laborator, conform raportului de constatare tehnico-ştiinţifică nr. x din data de 09.02.2021, întocmit de specialiştii Laboratorului de Analiză şi Profil al Drogurilor din cadrul Brigăzii de Combatere a Criminalităţii Organizate Constanţa, depuse la camera de corpuri delicte din cadrul Inspectoratului de Poliţie al Judeţului Constanţa cu dovada seria x nr. x din data de 11.02.2021.

- cantitatea de 0,65 grame cannabis (proba nr. 1) şi un grinder metalic, în care s-a pus în evidenţă tetrahidrocannabinol (THC) (proba nr. 2), rămase în urma efectuării analizelor de laborator, conform raportului de constatare tehnico-ştiinţifică nr. x din data de 08.02.2021, întocmit de specialiştii Laboratorului de Analiză şi Profil al Drogurilor din cadrul Brigăzii de Combatere a Criminalităţii Organizate Constanţa, depuse la camera de corpuri delicte din cadrul Inspectoratului de Poliţie al Judeţului Constanţa cu dovada seria x nr. x din data de 11.02.2021.

În baza art. 112 alin. (1) lit. a) şi b) din C. pen. raportat la art. 16 din Legea nr. 143/2000, s-au confiscat următoarelor sume de bani şi bunuri:

- suma de 800 de RON, obţinută de inculpatul A., la data de 21.01.2021, din vânzarea către colaboratorul autorizat a cantităţii de 22,36 grame cannabis;

- suma de 1.900 RON, obţinută de inculpaţii A. şi B., la data de 28.01.2021, din vânzarea către colaboratorul autorizat a cantităţii de 54,59 grame cannabis;

- un telefon mobil marca x cu seriile x şi x, nr. de apel x, cu cod de deblocare x, aparţinând inculpatului B., depus la Camera de corpuri delicte din cadrul Inspectoratului de Poliţie al Judeţului Constanţa, cu dovada seria x din data de 11.02.2021, întrucât conţine date ce constituie mijloace de probă şi a fost folosit la săvârşirea faptei imputate;

- un telefon mobil marca x cu seriile x şi x, nr. de apel x, fără cod de deblocare, aparţinând inculpatului A., depus la Camera de corpuri delicte din cadrul Inspectoratului de Poliţie al Judeţului Constanţa, cu dovada seria x din data de 11.02.2021, întrucât conţine date ce constituie mijloace de probă.

Împotriva acestei sentinţe au declarat apel inculpaţii B. şi A.

Prin decizia penală nr. 220/P din data de 02 martie 2022 pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie, s-a dispus în baza art. 421 pct. 1 lit. b) din C. proc. pen. s-au respins ca nefondate apelurile declarate de inculpaţii B. şi A. împotriva sentinţei penale nr. 492/05.11.2021 pronunţată de Tribunalul Constanţa în dosarul nr. x/2021.

În baza art. 424 alin. (3) din C. proc. pen. raportat la art. 72 alin. (1) din C. pen. s-a dedus din pedeapsa principală aplicată inculpatului B. şi durata arestului la domiciliu de la data de 05.11.2021 la zi.

În baza art. 241 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen. s-a constatat încetată de drept măsura preventivă a arestului la domiciliu dispusă faţă de inculpatul B.

În baza art. 241 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen. s-a constatat încetată de drept măsura preventivă a controlului judiciar dispusă faţă de inculpatul A.

Împotriva deciziei penale nr. 220/P din data de 02 martie 2022 pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie, a declarat recurs în casaţie la data de 24.03.2022 inculpatul A., invocând cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen., referitor la aplicarea unor pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege.

În motivarea cererii de recurs în casaţie, inculpatul A. prin apărător ales a arătat că i-a fost aplicată o pedeapsă în alte limite decât cele prevăzute de lege prin efectul reducerii cuantumului la jumătate şi că pedeapsa rezultantă stabilită este în realitate orientată spre maxim şi nu spre minim, deoarece instanţa de apel nu a materializat menţiunea din rechizitoriu privind existenţa unui denunţ conform art. 15 din Legea nr. 143/2000. Astfel, inculpatul a considerat că limitele pedepsei ar fi altele decât cele avute în vedere de instanţă şi pentru acest motiv şi pedeapsa rezultantă este alta. În concluzie, a solicitat admiterea recursului în casaţie şi rejudecarea cauzei de către instanţa de apel. A mai solicitat ca în baza art. 441 din C. proc. pen. să se dispună suspendarea executării până la judecarea cauzei.

Prin încheierea din 10 mai 2022, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, a admis, în principiu, cererea de recurs în casaţie formulată de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 220/P din data de 02 martie 2022 pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie, a trimis cauza la Completul 5 în vederea soluţionării şi a acordat termen la data de 21.06.2022, reţinând că aspectele invocate în cererile de recurs în casaţie pot fi valorificate prin prisma cazului de casare prevăzute de art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen.

Analizând recursul în casaţie declarat de inculpatul A. în limitele stabilite prin încheierea de admitere în principiu, în temeiul art. 448 alin. (1) pct. 1 din C. proc. pen. Înalta Curte constată că este nefondat, pentru următoarele considerente:

Potrivit dispoziţiilor art. 433 din C. proc. pen., în calea extraordinară a recursului în casaţie, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie verifică, în condiţiile legii, conformitatea hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

Fiind reglementat ca o cale extraordinară de atac care trebuie să asigure echilibrul între principiul legalităţii, pe de o parte, şi principiul respectării autorităţii de lucru judecat, pe de altă parte, recursul în casaţie permite cenzurarea legalităţii unei categorii limitate de hotărâri definitive şi numai pentru motive expres reglementate de legea procesual penală.

Pe calea recursului în casaţie nu se poate invoca şi, corespunzător, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nu are posibilitatea de a analiza orice aspect de nelegalitate a hotărârilor, ci numai pe acelea pe care legiuitorul le-a considerat importante şi le-a prevăzut explicit în cuprinsul art. 438 alin. (1) din C. proc. pen.

Prin urmare, recursul în casaţie nu poate tinde la reevaluarea unor elemente sau împrejurări de fapt ce au fost stabilite cu autoritate de lucru judecat, iar Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nu este abilitată să dea o nouă interpretare materialului probator şi să reţină o stare de fapt diferită de cea descrisă şi valorificată în hotărârea atacată.

Concluzia este aceeaşi nu doar prin raportare la chestiunile faptice aflate la baza raportului penal de conflict, ci şi a celor care definesc o anumită conduită procesuală a inculpatului, atunci când aceasta din urmă poate avea consecinţe în planul tratamentului sancţionator.

Este cazul manifestării de voinţă a recurentului inculpat A. intervenită pe parcursul procesului penal, orientată spre obţinerea unui tratament sancţionator mai blând, manifestare al cărei conţinut obiectiv nu ar putea fi reinterpretat pe calea recursului în casaţie, în unicul scop de a da acestuia efecte juridice opuse celor reţinute prin hotărârea definitivă, fie în sensul înlăturării unui beneficiu deja recunoscut, fie dimpotrivă, al recunoaşterii acestuia direct pe calea recursului în casaţie.

Din această perspectivă, Înalta Curte constată că unica critică formulată de recurentul inculpat A. în recurs în casaţie (şi în raport de care s-a admis în principiu prezenta cale extraordinară de atac) vizează faptul că în cauză nu s-a făcut aplicarea art. 15 din Legea nr. 143/2000, deşi, în opinia recurentului, sunt îndeplinite toate condiţiile prevăzute de acest text de lege.

Această critică nu aduce în discuţie veritabile aspecte de nelegalitate a pedepsei, subsumate cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen., referitor la aplicarea unor pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege.

În acest sens, Înalta Curte reţine că, potrivit art. 15 din Legea nr. 143/2000, "Persoana care a comis una dintre infracţiunile prevăzute la art. 2-9, iar în timpul urmăririi penale denunţă şi facilitează identificarea şi tragerea la răspundere penală a altor persoane care au săvârşit infracţiuni legate de droguri beneficiază de reducerea la jumătate a limitelor pedepsei prevăzute de lege".

Acest text de lege instituie o cauză legală de reducere a limitelor de pedeapsă cu efect direct asupra procesului judiciar de individualizare a pedepsei, a cărei aplicabilitate este condiţionată de îndeplinirea cumulativă a unor cerinţe referitoare la: calitatea persoanei care o invocă, conduita procesuală pe care trebuie să o adopte aceasta, categoria de fapte vizate de denunţ, stadiul cauzei în care se urmăreşte producerea efectelor atenuante de pedeapsă, etc.

În consecinţă, reţinerea sau nu a cauzei legale de reducere a pedepsei prevăzută de art. 15 din Legea nr. 143/2000 constituie o chestiune de apreciere a instanţei de fond/apel, aceasta fiind singura în măsură să stabilească dacă, în contextul concret al unei cauze, un inculpat a denunţat şi a facilitat sau nu identificarea şi tragerea la răspundere penală a altor persoane care au săvârşit infracţiuni.

Raportat la această constatare, Înalta Curte notează că, prin prezentul demers judiciar, recurentul inculpat A. nu urmăreşte să supună cenzurii instanţei de recurs în casaţie legalitatea pedepsei ce i-a fost aplicată, cu titlu definitiv, în cauză, prin raportare la particularităţile faptice reţinute prin decizia recurată, ci tinde la o reevaluare a însuşi conţinutului acestor particularităţi şi a interpretării date lor, în scopul recunoaşterii unor efecte juridice diferite asupra tratamentului sancţionator.

Sub acest aspect se impune a se observa că instanţa de apel a cenzurat în mod explicit critica recurentului inculpat A. referitoare la aplicabilitatea în cauză a prevederilor art. 15 din Legea nr. 143/2000, concluzionând că nu sunt îndeplinite condiţiile de incidenţă a cauzei legale de reducere a pedepsei prevăzută de textul de lege precitat, pentru argumentele detaliat redate la fila x din cuprinsul deciziei recurate.

Or, dacă argumentaţia factuală asupra acestei chestiuni, reţinută, cu titlu definitiv, de către instanţa de apel, este sau nu conformă cu datele concrete ale cauzei, constituie un aspect care nu poate face obiectul cenzurii în actualul cadru procesual.

A solicita Înaltei Curţi, pe calea recursului în casaţie, să cenzureze fundamentul faptic al concluziilor instanţei de apel sub aspectul criticat echivalează cu a supune unei noi judecăţi nu legalitatea pedepsei aplicate recurentului, prin raportare la datele particulare ale speţei, ci înseşi datele în discuţie, ceea ce excede scopului şi obiectului recursului în casaţie, astfel cum sunt reglementate prin art. 433 şi 447 din C. proc. pen.

Aşa cum s-a argumentat în precedent, limitarea obiectului judecăţii în recurs în casaţie la cazurile strict prevăzute de lege înseamnă că nu orice presupusă încălcare a legii procesual-penale sau a legii substanţiale constituie temei pentru a casa hotărârea recurată, ci numai acelea care corespund, în mod real, unuia dintre cazurile de casare prevăzute de lege.

Instanţa de casare nu judecă procesul propriu-zis, respectiv litigiul care are ca temei juridic fapta penală, ci verifică exclusiv dacă, din punct de vedere al dreptului, hotărârea atacată este corespunzătoare.

Limitarea la chestiuni exclusiv de drept a demersului analitic al instanţei de recurs în casaţie este confirmată de jurisprudenţa constantă a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, exemplificativă în materia de referinţă fiind decizia nr. 23/RC din 19 ianuarie 2017 a instanţei supreme (publicată pe www.x.ro), potrivit căreia "cazul de recurs în casaţie prevăzut în art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen. nu permite Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie să cenzureze reţinerea sau nereţinerea unei cauze de reducere a pedepsei prin hotărârea definitivă de condamnare, ci numai dacă pedeapsa aplicată se situează în limitele rezultate ca efect al incidenţei unei cauze de reducere a pedepsei, în ipoteza în care prin hotărârea definitivă de condamnare a fost reţinută o astfel de cauză".

Distinct de aceste argumente, Înalta Curte constată că pedeapsa aplicată recurentului inculpat A., de 3 ani şi 8 luni închisoare pentru infracţiunea prevăzută de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen., stabilită conform art. 396 alin. (10) din C. proc. pen., se află în limite legale inclusiv în ipoteza reţinerii eventualei cauze de reducere a pedepsei prevăzută de art. 15 din Legea nr. 143/2000, situaţie în care limitele de pedeapsă s-ar plasa între 1 an şi 8 luni - 4 ani închisoare, în cazul infracţiunii prevăzută de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000.

În ceea ce priveşte critica recurentului referitoare la infracţiunea de trafic de droguri de mare risc, în sensul că atât el, cât şi fratele său nu au săvârşit-o, iar procurorul din cadrul D.I.I.C.O.T. i-a comunicat că este acuzat de trafic de droguri de risc, iar la câteva zile, în rechizitoriu, i s-a reţinut infracţiunea de trafic de droguri de mare risc, Înalta Curte nu va răspunde la aceste critici având în vedere limitele înăuntrul cărora se va analiza cererea de recurs în casaţie, stabilite prin încheierea de admitere în principiu.

Pentru aceste considerente, constatând că aspectele invocate de recurentul inculpat A. în recurs în casaţie nu reprezintă, în fapt, împrejurări referitoare la aplicarea pedepsei în alte limite decât cele prevăzute de lege, astfel că acestea nu se circumscriu cazului invocat, prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen., sau vreunui alt caz de casare expres şi limitativ prevăzut de lege, Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor art. 448 alin. (1) pct. 1 din C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul în casaţie formulat de acesta împotriva deciziei penale nr. 220/P din data de 02 martie 2022 pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie, în dosarul nr. x/2021.

Urmare acestei soluţii, în temeiul art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va dispune obligarea recurentului inculpat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Totodată, potrivit art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., va dispune ca onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 627 RON, să fie plătit din fondurile Ministerului Justiţiei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul în casaţie declarat de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 220/P din data de 02 martie 2022 pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie, în dosarul nr. x/2021.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu în sumă de 627 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 21 iunie 2022.

GGC - ED