EU agricultural subsidy fraud and agricultural register forgery via false direct land-use declarations

Deliberând asupra recursului în casaţie formulat de inculpaţii A. şi B., reţine următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 135/S/07.07.2021 a Tribunalului Braşov, pronunţată în dosarul penal nr. x/2019 s-a dispus în baza art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. (7 acte materiale) a fost condamnat inculpatul A. la o pedeapsă de 2 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) din C. pen. pe o durată de 2 ani.

În baza art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. (3 acte materiale) a fost condamnat acelaşi inculpat la o pedeapsă de 2 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzută de art. 66 alin. (1) lit. a), b) din C. pen. pe o durată de 2 ani.

În baza art. 326 din C. pen. a dispus condamnarea aceluiaşi inculpat la o pedeapsă de 6 luni închisoare.

În baza art. 326 din C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. (3 acte materiale) a dispus condamnarea aceluiaşi inculpat la o pedeapsă de 6 luni închisoare.

În baza art. 39 alin. (1) lit. b) din C. pen. cu aplicarea art. 38 alin. (1) din C. pen. a aplicat inculpatului A. pedeapsa cea mai grea, de 2 ani închisoare, la care a adăugat un spor legal de o treime din totalul celorlalte pedepse stabilite, respectiv 1 an închisoare, pedeapsa principală rezultantă fiind de 3 ani închisoare, alături de care a aplicat pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) din C. pen. pe o durată de 2 ani, pedeapsă complementară executabilă conform art. 68 lit. b) din C. pen.

În baza art. 91 alin. (1), art. 92 alin. (1) din C. pen. şi art. 97 alin. (2) din C. pen. a suspendat sub supraveghere executarea pedepsei principale pe durata unui termen de 4 ani.

În baza art. 93 alin. (1) lit. a) - e), alin. (3) din C. pen. pe durata termenului de supraveghere, inculpatul A. a fost obligat să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

- să se prezinte la serviciul de probaţiune în raza căruia domiciliază, la datele fixate de acesta;

- să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa;

- să anunţe, în prealabil, schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile;

- să comunice schimbarea locului de muncă;

- să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţă.

- să presteze o muncă neremunerată în folosul comunităţii pe o perioadă de 90 de zile, în cadrul Direcţia de Servicii Sociale Braşov, al Primăriei com. Prejmer, jud. Braşov sau a altui loc de muncă stabilit de serviciul de probaţiune în raza căruia domiciliază.

În temeiul art. 93 alin. (2) din C. proc. pen. pe durata termenului de supraveghere, inculpatului A. i s-a impus să respecte următoarele obligaţii:

- să frecventeze unul sau mai multe programe de reintegrare socială derulate de către serviciul de probaţiune sau organizate în colaborare cu instituţii din comunitate;

În baza art. 91 alin. (4) din C. pen. i s-a atras atenţia inculpatului A. asupra dispoziţiilor art. 96 din C. pen. a căror nerespectare poate conduce la revocarea suspendării sub supraveghere.

În baza art. 48 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. (7 acte materiale) a dispus condamnarea inculpatului B. la o pedeapsă de 2 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) din C. pen. pe o durată de 2 ani.

În baza art. 48 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. (3 acte materiale) a dispus condamnarea aceluiaşi inculpat la o pedeapsă de 2 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) din C. pen. pe o durată de 2 ani.

În baza art. 48 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 326 din C. pen. a dispus condamnarea aceluiaşi inculpat la o pedeapsă de 6 luni închisoare.

În baza art. 48 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 326 din C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. (3 acte materiale) a dispus condamnarea aceluiaşi inculpat la o pedeapsă de 6 luni închisoare.

În baza art. 39 alin. (1) lit. b) din C. pen. cu aplicarea art. 38 alin. (1) din C. pen. a aplicat inculpatului B. pedeapsa cea mai grea, de 2 ani închisoare, la care a adăugat un spor legal de o treime din totalul celorlalte pedepse stabilite, respectiv 1 an închisoare, pedeapsa principală rezultantă fiind de 3 ani închisoare alături de care a aplicat pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) din C. pen. pe o durată de 2 ani, pedeapsă complementară executabilă conform art. 68 lit. b) din C. pen.

În baza art. 91 alin. (1), art. 92 alin. (1) din C. pen. şi art. 97 alin. (2) din C. pen. a suspendat sub supraveghere executarea pedepsei principale pe durata unui termen de 4 ani.

În baza art. 93 alin. (1) lit. a) - e), alin. (3) din C. pen., pe durata termenului de supraveghere, inculpatul B. a fost obligat să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

- să se prezinte la serviciul de probaţiune în raza căruia domiciliază, la datele fixate de acesta;

- să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa;

- să anunţe, în prealabil, schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile;

- să comunice schimbarea locului de muncă;

- să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţă.

- să presteze o muncă neremunerată în folosul comunităţii pe o perioadă de 90 de zile, în cadrul Direcţia de Servicii Sociale Braşov, al Primăriei com. Buneşti jud. Braşov sau a altui loc de muncă stabilit de serviciul de probaţiune în raza căruia domiciliază.

În temeiul art. 93 alin. (2) din C. pen. pe durata termenului de supraveghere, inculpatului B. i s-a impus să respecte următoarele obligaţii:

- să frecventeze unul sau mai multe programe de reintegrare socială derulate de către serviciul de probaţiune sau organizate în colaborare cu instituţii din comunitate;

În baza art. 91 alin. (4) din C. pen. a atras atenţia inculpatului B. asupra dispoziţiilor art. 96 din C. pen. a căror nerespectare poate conduce la revocarea suspendării sub supraveghere.

În baza art. 397 raportat la art. 25 din C. proc. pen. a admis în parte pretenţiile părţii civile şi a obligat inculpaţii A. şi B., în solidar, să plătească părţii civile Agenţia de Plăţi pentru Agricultură suma de 623.623,4 RON la care s-au adăugat accesoriile fiscale prevăzute de legislaţia în vigoare, calculate de la data efectuării fiecărei plăţi până la data efectuării plăţii integrale a debitului.

A respins cererea părţii civile de obligare a numitului C. la plata unor sume de bani cu titlu de despăgubiri civile.

A menţinut măsurile asiguratorii dispuse în cursul urmăririi penale în dosarul nr. x/2015 al D.N.A - Serviciul Teritorial Braşov, după cum urmează:

1. poprire asupra sumelor de bani existente în conturile inculpatului A. la D. SA şi E. SA;

2. sechestru asigurator asupra următoarelor instrumente financiare ale inculpatului A.:

- 6 instrumente financiare (acţiuni) la SIF - Banat Crisana SA (CUI x), cu o valoare totală de 0,6 RON, (1 acţiune = 0,10 RON);

- 10 instrumente financiare (acţiuni) la SIF - Moldova SA (CUI x), cu o valoare totală de 1,00 RON, (1 acţiune = 0,10 RON);

- 32 instrumente financiare (acţiuni) la SIF - Transilvania SA (CUI x), cu o valoare totală de 3,2 RON, (1 acţiune = 0,10 RON);

- 38 instrumente financiare (acţiuni) la SIF - Muntenia SA (CUI x), cu o valoare totală de 3,8 RON, (1 acţiune = 0,10 RON);

- 10 instrumente financiare (acţiuni) la SIF - Oltenia SA (CUI x), cu o valoare totală de 1,00 RON, (1 acţiune = 0,10 RON).

3. sechestru asigurator asupra următoarelor bunuri mobile aparţinând inculpatului A.:

- autoturismul x, cu seria de şasiu x, de culoare principală negru, fabricat în anul 2006 şi înmatriculat la data de 10.05.2018 cu numărul x, cu o valoare estimată la suma de 2.600 euro;

- autoturismul x, cu seria de şasiu x, de culoare principală albastru, fabricat în anul 2001 şi înmatriculat la data de 09.08.2013 cu numărul x, cu o valoare estimată la suma de 1.500 euro,

4. poprire asupra sumelor de bani existente în conturile inculpatului B. la D. SA.

5. sechestru asigurator asupra următoarelor instrumente financiare ale inculpatului B.:

- 6 instrumente financiare (acţiuni) la SIF - Banat Crisana SA (CUI x), cu o valoare totală de 0,6 RON, (1 acţiune = 0,10 RON);

- 10 instrumente financiare (acţiuni) la SIF - Moldova SA (CUI x), cu o valoare totală de 1,00 RON, (1 acţiune = 0,10 RON);

- 32 instrumente financiare (acţiuni) la SIF - Transilvania SA (CUI x), cu o valoare totală de 3,2 RON, (1 acţiune = 0,10 RON);

- 38 instrumente financiare (acţiuni) la SIF - Muntenia SA (CUI x), cu o valoare totală de 3,8 RON, (1 acţiune = 0,10 RON);

- 10 instrumente financiare (acţiuni) la SIF - Oltenia SA (CUI x), cu o valoare totală de 1,00 RON, (1 acţiune = 0,10 RON).

6. sechestru asigurator asupra următoarelor bunuri mobile aparţinând inculpatului B.:

- autoturismul x, cu seria de şasiu x, de culoare principală gri, fabricat în anul 2014 şi înmatriculat la data de 26.01.2018 cu numărul x, cu o valoare estimată la suma de 18.000 euro;

- autoturismul x, cu seria de şasiu x, de culoare principală negru, fabricat în anul 2002 şi înmatriculat la data de 23.09.2008 cu numărul x, cu o valoare estimată la suma de 2.500 euro.

7. sechestru asigurator asupra următoarelor bunuri imobile aparţinând inculpatului B.:

- terenul intravilan în suprafaţă de 1.134 mp situat în localitatea Buneşti, judeţ Braşov, având nr. cadastral/topografic x, 54, cartea funciară nr. x Buneşti (nr. CF vechi x) şi casă de piatră identificată cu nr. cadastral x, nr. topografic x, cartea funciară nr. x Buneşti (nr. CF vechi x);

- cota de 1/8 din terenul intravilan în suprafaţă de 2.142 mp situat în localitatea Buneşti, judeţ Braşov, având nr. cadastral/topografic x, 393, cartea funciară nr. x Buneşti (nr. CF vechi x) şi cota de 1/8 din casă de locuit, situată la aceeaşi adresă şi identificată cu nr. cadastral x, nr. topografic x, cartea funciară nr. x Buneşti (nr. CF vechi x);

- cota de 1/4 din terenul intravilan în suprafaţă de 907 mp situat în localitatea Buneşti, judeţ Braşov, având nr. cadastral/topografic x, 700, cartea funciară nr. x Buneşti (nr. CF vechi x) şi cota de 1/4 din casă de locuit, situată la aceeaşi adresă şi identificată cu nr. cadastral x, nr. topografic x, cartea funciară nr. x Buneşti (nr. CF vechi x), valoarea totală a imobilelor sechestrate fiind estimată la suma de 410.351,15 RON.

toate acestea până la concurenţa sumei de 574.761,35 RON, aşa cum s-a dispus prin ordonanţele din 14.02.2019 şi 19.03.2019 ale DNA - Serviciul Teritorial Braşov.

În baza art. 404 şi art. 25 alin. (3) din C. proc. pen. a dispus desfiinţarea următoarelor înscrisuri:

- declaraţia pe proprie răspundere pentru completarea registrului agricol înregistrată sub nr. x/11.05.2015 şi anexa acesteia, tabelul centralizator înregistrat sub nr. x/11.05.2015;

- declaraţia pe proprie răspundere pentru completarea registrului agricol înregistrată la Primăria Buneşti sub nr. x din 27.05.2016;

- declaraţia pe proprie răspundere pentru completarea registrului agricol înregistrată la Primăria Buneşti sub nr. x din 25.04.2017;

- declaraţia pe proprie răspundere pentru completarea registrului agricol înregistrată la Primăria Buneşti sub nr. x din 20.04.2018;

- declaraţia notarială autentificată la data de 13.05.2010;

- declaraţia notarială autentificată sub nr. x/29.03.2013.

Împotriva acestei sentinţe au declarat apel Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Braşov, inculpaţii A. şi B. şi partea civilă Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură.

Prin decizia penală nr. 49/AP din data de 18 ianuarie 2022 pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia penală, s-a dispus în baza art. 421 pct. 2 lit. a) din C. proc. pen. admiterea apelului declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Braşov împotriva sentinţei penale nr. 135/S/09.07.2021 a Tribunalului Braşov, pe care a desfiinţat-o sub aspectul neaplicării pedepselor accesorii şi rejudecând în aceste limite:

În baza art. 65 din C. pen. s-a aplicat inculpatului A., pe lângă fiecare dintre infracţiunile prevăzute de art. 181 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. pentru care a fost condamnat în primă instanţă şi pe lângă pedeapsa finală aplicată pentru concursul de infracţiuni pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) din C. pen.

S-a suspendat executarea pedepsei accesorii pe durata suspendării sub supraveghere a pedepsei principale.

În baza art. 65 din C. pen. s-a aplicat inculpatului B., pe lângă fiecare dintre infracţiunile prevăzute de art. 48 din C. pen. raportat la art. 181 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. pentru care a fost condamnat în primă instanţă şi pe lângă pedeapsa finală aplicată pentru concursul de infracţiuni, pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) din C. pen.

S-a suspendat executarea pedepsei accesorii pe durata suspendării sub supraveghere a pedepsei principale.

S-au menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei apelate.

În baza art. 421 pct. 1 lit. b) din C. pen. s-au respins apelurile declarate de inculpaţii A., B. şi partea civilă Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură împotriva aceleiaşi sentinţe.

S-a constatat că prin încheierea pronunţată în dosarul penal nr. x/2019 s-a dispus ridicarea măsurii sechestrului asigurator instituit asupra cotei de 1/8 din imobilul teren intravilan în suprafaţă de 2142 mp şi casă situat în localitatea Buneşti, jud. Braşov, înscris în CF nr. x OCPI Braşov - BCPI Rupea (nr. CF veche x) la A1, A1.1 cu nr. top x nr. cadastral x.

S-a menţinut sechestrul asigurator (poprire) asupra sumelor de bani existente în contul inculpatului B. nr. x deschis la D. SA - Agenţia Rupea, inclusiv a sumelor încasate din vânzarea cotei păţi din imobilul menţionat.

Împotriva hotărârii instanţei de apel, în termen legal, au declarat recurs în casaţie inculpaţii A. şi B., invocând motivul de casare reglementat de art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen., prin prisma căruia au arătat că au fost condamnaţi pentru fapte care nu sunt prevăzute de legea penală.

Cu privire la infracţiunea prevăzută de art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, după ce au prezentat evoluţia textului normei de incriminare, inculpaţii au menţionat că după modificare normei de incriminare prin Legea nr. 283/2020, ce transpune Directiva UE 2017/1371 a Parlamentului European şi a Consiliului, se constată o schimbare fundamentală privind combaterea fraudelor îndreptate împotriva intereselor financiare ale Uniunii prin mijloace de drept penal, schimbare care nu s-a reflectat în dreptul intern prin legea de transpunere a directivei. Astfel, s-a arătat că în demersul de interpretare a art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, care transpune art. 3 alin. (2) lit. a)i din Directivă nu poate fi ignorată reglementarea comunitară pentru stabilirea elementelor de tipicitate ale infracţiunii de fraudă, având în vedere că aceste două texte au acelaşi obiect de reglementare. Deoarece nu există niciun act normativ de transpunere a dispoziţiilor art. 4 alin. (3) din Directiva UE 2017/1371 s-a apreciat de inculpaţi că acest text este direct aplicabil în conformitate cu efectul de substituire al directivei în cauză. Coroborând art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 cu art. 3 alin. (2) lit. a)i şi art. 4 alin. (3) din Directiva UE 2017/1371, inculpaţii au menţionat că urmarea infracţiunii, aceea de "obţinere" de fonduri, a fost înlocuită în legislaţia comunitară cu "deturnarea" de fonduri, având definiţia dată de art. 4 alin. (3) din Directivă. Inculpaţii au precizat că deturnarea fondurilor implică în mod necesar acţiunea funcţionarului public căruia îi este încredinţată gestionarea respectivelor fonduri sau active.

Inculpaţii au criticat faptul că raţionamentul acuzării constă în interpretarea unor texte din legea civilă, şi anume, art. 6 şi 7 din O.U.G. nr. 125/2006 şi art. 7 şi 8 din O.U.G. nr. 3/2017, texte care indică cine sunt beneficiarii plăţilor directe în cadrul schemelor APIA, instanţele de fond deducând caracterul infracţional al depunerii de către A., prin intermediul lui B., care a acţionat ca mandatar, a cererilor unice de plată întrucât solicitantul nu era utilizator al suprafeţelor de teren declarate, în sensul interpretat de instanţa din legea civilă, acela că nu folosea în mod direct aceste terenuri, şi astfel nu îndeplinea condiţiile prevăzute de art. 6 din O.U.G. nr. 125/2006 şi, respectiv, art. 7 din O.U.G. nr. 3/2015. Au arătat că faptele săvârşite sub imperiul art. 6 şi 7 din O.U.G. nr. 125/2006 sunt incriminate şi pedepsite separat ca 7 acte materiale în perioada 2009 - 2015 ale unei infracţiuni unice de folosire de mijloace frauduloase, în formă continuată, iar cele săvârşite sub imperiul art. 7 şi 8 din O.U.G. nr. 3/2015 o altă infracţiune de folosire de mijloace frauduloase în formă continuată, 3 acte materiale în perioada 2016 - 2019, separarea în două infracţiuni continuate, constând în acte materiale identice (depunerea cererii anuale de plată) făcându-se exclusiv pe criteriul succesiunii legii civile în timp. De asemenea, inculpaţii au criticat şi că, în ceea ce priveşte elementele de tipicitate ale infracţiunii de fals în declaraţii, art. 326 din C. pen., instanţele s-au raportat din nou la aceleaşi dispoziţii din legea civilă, O.U.G. nr. 125/2006 şi O.U.G. nr. 3/2015, prin raportare la declaraţiile pentru completarea registrului agricol al comunei Buneşti, declaraţii prin care s-ar fi atestat în mod fals că A. este utilizatorul suprafeţelor de 8,18 ha luat în comodat de la F. şi 2,48 ha aferente unor procese-verbale de punere în posesie.

Recurenţii au arătat că instanţele nu au ţinut cont de apărările lor privind situaţia de fapt, respectiv că terenurile în cauză au fost păşunate efectiv, scopul măsurii europene fiind atins; că păşunarea efectivă a fost realizată de turma comunei în care şi inculpatul A. aveau animale, prin ciobani care se ocupau în mod direct de această activitate, audiaţi ca martori; că această practică era generalizată la nivelul comunei, în sensul că toţi proprietarii de pajişti şi de animale îşi dădeau terenurile către ciobani în schimbul păşunării animalelor lor, încasând subvenţii APIA pentru aceste terenuri; că proprietarii de animale şi de terenuri nu plăteau ciobanilor taxa de păşunat, respectiv suma calculată per animal pe care o percep ciobanii pentru activitatea lor; că ciobanii nu plăteau proprietarilor de terenuri nicio taxă de păşunat. respectiv o chirie pentru folosinţa terenurilor în cauză, cele două obligaţii reciproce compensându-se în fapt; că nu au existat contracte scrise cu ciobanii, ci doar înţelegeri verbale.

Inculpaţii au specificat că în cauză este incident cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen., întrucât faptele nu corespund tiparului de incriminare şi nu întrunesc sub aspectul laturii obiective elementele constitutive ale infracţiunilor pentru care s-a dispus condamnarea. Astfel, au apreciat că fapta reţinută de instanţele de fond nu corespunde sensului abstract de incriminare, nici din perspectiva art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 şi nici din perspectiva art. 326 din C. pen., pentru ambele infracţiuni caracterul infracţional al faptelor fiind dedus exclusiv din interpretarea unor dispoziţii din legea civilă, art. 6 şi 7 din O.U.G. nr. 125/2006 şi art. 7 şi 8 din O.U.G. nr. 3/2015. Au arătat că, deşi se reţine o singură infracţiune, art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/20000 săvârşită în formă continuată între anii 2009 - 2019, constând în depunerea cererii de plată, aceasta a fost împărţită în două infracţiuni continuate, respectiv şapte acte materiale în perioada 2009 - 2015 şi trei acte materiale în perioada 2016 - 2017, exclusiv pe criteriul aplicării legii civile în timp, în mod similar, întâmplându-se lucrurile şi pentru infracţiunea de fals în declaraţii.

Un alt aspect pentru care au considerat că fapta nu corespunde sensului abstract de incriminare din perspectiva art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 este acela al naturii juridice al documentelor depuse la APIA în perioada 2009-2019, cererea unică de plată fiind un formular tipizat care include o declaraţie de suprafaţă în cuprinsul căreia sunt descrise parcele pentru care se solicită sprijin, fără a se face trimitere la dispoziţiile O.U.G. nr. 125/2006 şi fără a se face precizarea expresă în formular că utilizarea terenului pentru care se solicită sprijin trebuie să se facă în mod direct şi nemijlocit. În consecinţă, au apreciat inculpaţi că o cerere unică de plată nu se circumscrie normei de incriminare, respectiv ipotezei de "folosire sau prezentare de documente ori declaraţii false, inexacte incomplete" sub aspectul naturii juridice, ci are natura unei cereri, putând fi aprobată sau respinsă, neavând caracterul de document sau de declaraţie. Se mai menţionează că A. avea calitatea de arendaş al terenului, respectiv de comodatar, încadrându-se în ipoteza legii.

În opinia recurenţilor interpretarea dată de instanţele de fond normei de incriminare este contrară Directivei 2017/1371 în vigoare de la 06.07.2019 care este aplicabilă în conformitate cu efectul de substitute şi cu principiul interpretării dreptului naţional în lumina dreptului comunitar. Au arătat că această infracţiune trebuie analizată în viziunea noii directive europene ce are în vedere scopul alocării fondurilor respective. Ca atare, au afirmat că fapta la care se referă rechizitorul nu se înscrie în conceptul de antijuridicitate faţă de care se analizează tipicitatea infracţiunii, întrucât ea este conformă exigenţelor ordinii juridice în ansamblul său.

Inculpaţii au precizat că există o sancţiune de drept administrativ pentru eventualele nereguli în procedura de obţinere a fondurilor europene, inclusiv prin APIA, astfel că, potrivit jurisprudenţei şi principiilor generale de drept apelarea la sancţiunile de drept penal trebuie să reprezinte o ultima ratio, o situaţie de excepţie şi nu o situaţie de drept comun.

S-a mai arătat că simpla constatare a folosirii sau prezentării de documente ori declaraţii false, inexacte sau incomplete nu conduce în mod automat, de plano, la prezumţia absolută că astfel s-a produs şi rezultatul infracţiunii, absolut necesar din perspectiva legiuitorului, respectiv, "daca fapta are ca rezultat obţinerea pe nedrept sau reţinerea pe nedrept de fonduri ori active ... ", iar instanţele de fond nu au analizat această cerinţă a normei de incriminare.

Cu referire la complicitatea la infracţiunea prevăzută de art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, inculpatul B. a menţionat că prin însăşi ipoteza legii penale autoratul este diferit de complicitate şi presupune obligatoriu săvârşirea nemijlocită a faptei şi, sub aspectul legii penale de incriminare raportat la situaţia de fapt, era necesar ca autorul faptei A. să depună cererea şi să încaseze banii pentru a fi complet conţinutul infracţiunii, or A. nu a depus nemijlocit cererea şi nu poate fi considerat autor chiar dacă el este cel care a încasat banii. Astfel, inculpatul B. a considerat că în lipsa autoratului nu poate exista un complice şi nu este posibil ca unul şi acelaşi act material al depunerii cererii să constituie în drept atât autorat, cât şi complicitate.

Recurenţii au apreciat că O.U.G. nr. 125/2006 şi O.U.G. nr. 3/2015 nu au nicio aplicare în ce priveşte completarea registrului agricol, acestea reglementând cu totul alte domenii, respectiv condiţiile de acordare a sprijinului APIA şi, prin urmare, nu este posibilă analiza conţinutului adevărat sau fals al acestor declaraţii în raport de legislaţia aplicabilă plăţilor directe, ori analiza caracterului fals al acestor declaraţii s-au făcut prin raportare la interpretarea dată de instanţa de fond unei ordonanţe fără aplicabilitate în întocmirea acestor declaraţii. Din aceste motive, inculpaţii au considerat că elementele de tipicitate ale infracţiunii de fals în declaraţii nu sunt îndeplinite.

În opinia inculpaţilor, acordarea mandatului lui B. în anul 2017 şi 2018 pentru semnarea declaraţiilor de completare a registrului agricol în anii 2017 şi 2018 exclude falsul în declaraţii în forma autoratului şi, mai mult, înscrisul semnat de A. nu a fost declaraţie, ci o împuternicire în cuprinsul căreia nu face nicio referire la faptele ce ar urma să fie atestate, fiind un mandat civil în termeni generali. În consecinţă, lipsind caracterul nemijlocit al faptei comise de autor nu este posibilă complicitatea.

Cât priveşte complicitatea la art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 reţinută pentru inculpatul B., constând în aceea că l-a însoţit pe A. la APIA pentru depunerea cererilor în 2017 - 2018 s-a arătat că aceasta nu se circumscrie complicităţii, întrucât depunerea cererilor de către A. în anii 2016, 2017 şi 2018 a fost realizată în mod direct, iar simpla însoţire nu constituie nici înlesnire şi nici ajutor.

Recurenţii au susţinut că semnarea de către B., în calitate de secretar al comunei Buneşti, al celor trei adeverinţe emise în anii 2016, 2017 şi 2018 în care atestă situaţia din registrul agricol cu cele 8,8 ha luate în comodat nu are caracterul unei complicităţi la infracţiunea prevăzuta de art. 181 alin. (1) al Legii nr. 78/2000, deoarece lui A. i se impută depunerea cererilor unice de plata în 2016, 2017 şi 2018 în cuprinsul cărora ar fi declarat necorespunzător adevărului că utilizează terenurile în cauză, ori emiterea adeverinţelor privind situaţia din registrul agricol de către Primăria Buneşti a fost un eveniment distinct, fără legătură cu depunerea cererilor unice de plată în cuprinsul cărora s-ar fi declarat necorespunzător adevărul.

Cu privire la presupusa complicitate la falsul în declaraţii, s-a arătat că nu îndeplineşte condiţia prevăzuta de art. 48 din C. pen., întrucât B. a confirmat doar faptul că declaraţia a fost dată în faţa autorităţilor comunei Buneşti, singura situaţie de fapt atestată fiind semnarea declaraţiei în faţa autorităţilor şi nu poate avea un conţinut infracţional. Semnarea declaraţiei la registrul agricol în anul 2017 şi 2018 în baza unui mandat, în opinia inculpatului B. nu poate fi considerată complicitate la fals în declaraţii întrucât declaraţiile au fost semnate în baza împuternicirii primite şi ele vizau utilizarea terenului fără a se face nicăieri precizarea că utilizarea este directă.

Prin încheierea din 10 mai 2022, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală a admis, în principiu, cererea de recurs în casaţie formulată de inculpaţii A. şi B. împotriva deciziei penale nr. 49/AP din data de 18 ianuarie 2022 pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia penală, a trimis cauza la Completul 5 în vederea soluţionării şi a acordat termen la data de 21.06.2022, reţinând că aspectele invocate în cererile de recurs în casaţie pot fi valorificate prin prisma cazului de casare prevăzute de art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen.

Analizând recursul în casaţie declarat de inculpaţii A. şi B. în limitele stabilite prin încheierea de admitere în principiu, în temeiul art. 448 alin. (1) pct. 1 din C. proc. pen. Înalta Curte constată că este nefondat, pentru următoarele considerente:

Potrivit dispoziţiilor art. 433 din C. proc. pen., în calea extraordinară a recursului în casaţie, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie este obligată să verifice, în condiţiile legii, conformitatea hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile, iar, conform art. 447 din C. proc. pen., pe această cale instanţa examinează exclusiv legalitatea deciziei recurate.

Se constată, astfel, că recursul în casaţie este o cale extraordinară de atac, prin care sunt supuse verificării hotărâri definitive care au intrat în autoritatea de lucru judecat, însă, numai în cazuri anume prevăzute de lege şi exclusiv pentru motive de nelegalitate, strict circumscrise dispoziţiilor art. 438 alin. (1) din C. proc. pen. Drept urmare, chestiunile de fapt analizate de instanţa de fond şi/sau apel intră în puterea lucrului judecat şi excedează cenzurii Înaltei Curţi învestită cu judecarea recursului în casaţie, fiind obligatoriu ca motivele de casare prevăzute limitativ de lege şi invocate de recurent să se raporteze exclusiv la situaţia factuală şi elementele care au circumstanţiat activitatea imputată astfel cum au fost stabilite prin hotărârea atacată, în baza analizei mijloacelor de probă administrate în cauză.

Cu alte cuvinte, recursul în casaţie nu presupune examinarea unei cauze sub toate aspectele, ci doar controlul legalităţii hotărârii atacate, respectiv al concordanţei acesteia cu regulile de drept aplicabile, însă exclusiv din perspectiva motivelor prevăzute de art. 438 alin. (1) din C. proc. pen., având, aşadar, ca scop exclusiv sancţionarea deciziilor neconforme cu legea materială şi procesuală şi nicidecum judecarea propriu-zisă a procesului penal prin reaprecierea faptelor şi a vinovăţiei persoanei condamnate/achitate.

Prin limitarea cazurilor în care poate fi promovată, această cale extraordinară de atac tinde să asigure echilibrul între principiul legalităţii şi principiul respectării autorităţii de lucru judecat, legalitatea hotărârilor definitive putând fi examinată doar pentru motivele expres şi limitativ prevăzute, fără ca pe calea recursului în casaţie să poată fi invocate şi, corespunzător, să poată fi analizate de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie orice încălcări ale legii, ci numai cele pe care legiuitorul le-a apreciat ca fiind importante.

Aceste consideraţii sunt valabile şi cu privire la cazul de recurs prevăzut de dispoziţiile art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen., potrivit căruia hotărârile sunt supuse casării "dacă inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală".

Cu privire la sfera de incidenţă a acestui motiv de recurs, Înalta Curte, având în vedere definiţia legală a infracţiunii, aşa cum este redată în cuprinsul art. 15 alin. (1) din C. pen., precum şi modul de reglementare, în textul art. 16 alin. (1) lit. b) din C. proc. pen., a cazurilor care împiedică punerea în mişcare sau exercitarea în continuare a acţiunii penale, reţine că, prin prisma acestuia, instanţa de casaţie verifică dacă faptele, astfel cum au fost reţinute în decizia atacată, corespund, din punct de vedere obiectiv, tiparului de incriminare ori întrunesc, sub aspectul laturii obiective, elementele constitutive ale infracţiunii reţinute în sarcina persoanei condamnate.

Astfel, se observă că trăsătura esenţială a prevederii faptei de legea penală este enumerată în art. 15 alin. (1) din C. pen. distinct de aceea ca fapta să fie comisă cu vinovăţie, nejustificată şi imputabilă persoanei care a săvârşit-o, împrejurare din care reiese că, prin sintagma "faptă prevăzută de legea penală", se înţelege orice act de conduită (acţiune sau inacţiune) sau manifestare de voinţă exteriorizată care determină o modificare în realitatea obiectivă, neconvenabilă ordinii sociale şi, ca atare, incriminată în norma penală.

Pe de altă parte, dată fiind natura juridică a recursului în casaţie, de cale extraordinară de atac exclusiv de drept, dar şi faptul că existenţa unei cauze justificative sau de neimputabilitate, precum şi lipsa vinovăţiei prevăzute de lege constituie alte situaţii în care punerea în mişcare şi exercitarea acţiunii penale sunt împiedicate, prevăzute de art. 16 alin. (1) lit. b) teza a II-a şi lit. d) din C. proc. pen., diferite de aceea a neprevederii faptei în legea penală, reglementată de art. 16 alin. (1) lit. b) teza I din C. proc. pen., rezultă fără putinţă de tăgadă că, în concepţia legiuitorului, înţelesul sintagmei folosite de acest din urmă text de lege nu poate fi decât acela la care se referă cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen., caz care exclude, astfel, orice analiză în legătură cu întrunirea condiţiilor de tipicitate subiectivă a infracţiunii.

Ca atare, expresia "faptă care nu este prevăzută de legea penală" vizează atât lipsa incriminării (neprevederea faptei ca infracţiune sau lipsa de tipicitate a faptei în sensul că nu corespunde modelului abstract de incriminare, fiind incident alt tip de răspundere, după caz, civilă, contravenţională, materială sau disciplinară), cât şi situaţia în care nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii, altele decât cele referitoare la "vinovăţia prevăzută de lege".

În sensul consideraţiilor teoretice de mai sus este şi jurisprudenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală (deciziile nr. 235/RC din 07 octombrie 2014, nr. 78/RC din 03 martie 2015, nr. 350/RC din 20 octombrie 2015, nr. 323/RC din 18 noiembrie 2014, nr. 23/RC din 28 ianuarie 2016, nr. 408/RC din 19 octombrie 2017, nr. 380/RC din 05 octombrie 2017, nr. 83/RC din 15 martie 2018, nr. 166/RC din 10 mai 2018, nr. 188/RC din 23 mai 2018, nr. 394/RC din 08 noiembrie 2018, nr. 206/RC din 30 mai 2019, nr. 207/RC din 30 mai 2019, nr. 422/RC din 07 noiembrie 2019, nr. 488/RC din 17 decembrie 2019, nr. 353/RC din 08 octombrie 2020 ale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală).

Verificând actele dosarului, se constată că, în prezenta cauză, s-a dispus trimiterea în judecată şi condamnarea inculpaţilor A. şi B. pentru aceea că:

I. Inculpatul A. în perioada 2009 - 2015, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, a depus la APIA - Centrul Local Rupea, prin intermediul inculpatului B. - secretar în cadrul Primăriei Buneşti, pe care l-a împuternicit în acest sens la datele de 01.05.2007 şi 29.03.2013, cererile unice de plată pe suprafaţă nr. x din 08.05.2009, nr. x din 14.05.2010 - completată prin declaraţia nr. x din 20.05.2010, nr. x din 13.04.2011, nr. x din 15.03.2012, nr. x din 16.04.2013, nr. x din 07.03.2014 - completată prin declaraţia nr. x din 30.05.2014 şi nr. y din 31.05.2015, în cuprinsul cărora a declarat în mod necorespunzător adevărului că:

1. în campania anului 2009 utilizează suprafaţa de teren agricol de 45,53 ha, situată pe raza comunei Buneşti, ataşând în acest sens: contractul de arendă încheiat cu numitul G. la data de 25.07.2005 pentru suprafaţa de 8,18 ha, identificată în BF 348 (parcela xa - 3 ha), BF 410 (parcela xa - 0,78 ha), BF 316 (parcelele 5a - 0,34 ha şi 6a - 0,34 ha), BF 297 (parcela xa - 1 ha), BF 1156 (parcelele 8a - 0,33 ha şi 9a - 0,72 ha) şi BF 515 (parcela xa - 1,83 ha), precum şi convenţia încheiată cu numitul G. la data de 31.03.2008 prin care a primit în folosinţă gratuită suprafaţa de teren de 37,19 ha, ce a fost identificată în integralitate în BF 305 (parcela xa - 31,12 ha) şi BF 1142 (parcela xa - 6,07 ha), deşi o suprafaţă de 2,48 ha se afla în zona "Brazii Şchiopului", în BF 319, cu menţiunea că în parcela xa din BF 305 a fost inclusă în mod nelegal şi suprafaţa de 3,31 ha de izlaz comunal;

2. în campania anului 2010 utilizează suprafaţa de teren agricol de 45,53 ha, majorată la data de 20.05.2010 la suprafaţa de 48,03 ha, situată pe raza comunei Buneşti, ataşând în acest sens: contractul de arendă încheiat cu numitul G. la data de 25.07.2005 pentru suprafaţa de 8,18 ha, identificată în BF 348 (parcela xa - 3 ha), BF 410 (parcelele 4a - 0,48 ha şi 14a - 0,30 ha), BF 316 (parcelele 5a - 0,34 ha şi 6a - 0,34 ha), BF 297 (parcela xa - 1 ha), BF 1156 (parcelele 8a - 0,33 ha şi 9a - 0,72 ha) şi BF 515 (parcela xa - 1,83 ha), însoţit de actul adiţional nr. x din 26.07.2010, convenţia încheiată cu numitul G. la data de 31.03.2008 prin care a primit în folosinţă gratuită suprafaţa de teren de 37,19 ha, ce a fost identificată în integralitate în BF 305 (parcela xa - 31,12 ha) şi BF 1142 (parcela xa - 6,07 ha), deşi o suprafaţă de 2,48 ha se afla în zona "Brazii Şchiopului", în BF 319, cu menţiunea că în parcela xa din BF 305 a fost inclusă în mod nelegal şi suprafaţa de 3,31 ha de izlaz comunal, precum şi declaraţia autentificată la notar în data de 13.05.2010 prin care a confirmat că lucrează suprafeţele de 27,45 ha şi 9,74 ha, situate pe hotarul localităţii Buneşti, jud. Braşov şi cuprinse în procesele-verbale de punere în posesie eliberate de Primăria Buneşti, precum şi suprafaţa de 2,50 ha situată în blocul fizic nr. 319 Buneşti (n.n. identificată la APIA ca fiind parcela xa - 2,50 ha), pentru folosinţa căreia nu a depus alte acte justificative;

3. în campania anului 2011 utilizează suprafaţa de teren agricol de 48,03 ha, situată pe raza comunei Buneşti, ataşând în acest sens: adeverinţa Primăriei Buneşti nr. x din 07.04.2011 din cuprinsul căreia rezultă că acesta figura în Registrul Agricol înscris cu suprafaţa finală primită de 48,38 ha, falsificată prin alterare faţă de adeverinţa existentă în evidenţele primăriei Buneşti prin modificarea blocului fizic aferent poziţiei x şi adăugarea suprafeţei de 2,50 ha în BF 305, modificări confirmate prin 2 semnături de inculpatul B., acesta din urmă indicând şi încadrarea terenurilor în blocurile fizice în numele lui A., în baza împuternicirii primite în data de 01.05.2007, contractul de arendă încheiat cu numitul G. la data de 25.07.2005 pentru suprafaţa de 8,18 ha, identificată în BF 348 (parcela xa - 3 ha), BF 410 (parcelele 4a - 0,48 ha şi 14a - 0,30 ha), BF 316 (parcelele 5a - 0,34 ha şi 6a - 0,34 ha), BF 297 (parcela xa - 1 ha), BF 1156 (parcelele 8a - 0,33 ha şi 9a - 0,72 ha) şi BF 515 (parcela xa - 1,83 ha), însoţit de actul adiţional nr. x din 26.07.2010, convenţia încheiată cu numitul G. la data de 31.03.2008 prin care a primit în folosinţă gratuită suprafaţa de teren de 37,19 ha, ce a fost identificată în integralitate în BF 305 (parcela xa - 31,12 ha) şi BF 1142 (parcela xa - 6,07 ha), deşi o suprafaţă de 2,48 ha se afla în zona "Brazii Şchiopului", în BF 319, cu menţiunea că în parcela xa din BF 305 a fost inclusă în mod nelegal şi suprafaţa de 3,31 ha de izlaz comunal, precum şi declaraţia autentificată la notar în data de 13.05.2010 prin care a confirmat că lucrează suprafeţele de 27,45 ha şi 9,74 ha, situate pe hotarul localităţii Buneşti, jud. Braşov şi cuprinse în procesele-verbale de punere în posesie eliberate de Primăria Buneşti, dar şi suprafaţa de 2,50 ha situată în blocul fizic nr. 319 Buneşti (n.n. identificată la APIA ca fiind parcela xa - 2,50 ha), pentru folosinţa căreia nu a depus alte acte justificative;

4. în campania anului 2012 utilizează suprafaţa de teren agricol de 48,03 ha, situată pe raza comunei Buneşti, ataşând în acest sens: adeverinţa Primăriei Buneşti nr. 525 din 14.04.2012, semnată în locul primarului de inculpatul B., în calitate de secretar, din cuprinsul căreia rezultă că acesta figura în Registrul Agricol înscris cu suprafaţa primită de 48,03 ha, identificată pe parcele de secretar în numele său şi în baza împuternicirii primite de la acesta în data de 01.05.2007, contractul de arendă încheiat cu numitul G. la data de 25.07.2005 pentru suprafaţa de 8,18 ha, identificată în BF 348 (parcela xa - 3 ha), BF 410 (parcelele 4a - 0,48 ha şi 14a - 0,30 ha), BF 316 (parcelele 5a - 0,34 ha şi 6a - 0,34 ha), BF 297 (parcela xa - 1 ha), BF 1156 (parcelele 8a - 0,33 ha şi 9a - 0,72 ha) şi BF 515 (parcela xa - 1,83 ha), însoţit de actul adiţional nr. x din 26.07.2010, convenţia încheiată cu numitul G. la data de 31.03.2008 prin care a primit în folosinţă gratuită suprafaţa de teren de 37,19 ha, ce a fost identificată în integralitate în BF 305 (parcela xa - 31,12 ha) şi BF 1142 (parcela xa - 6,07 ha), deşi o suprafaţă de 2,48 ha se afla în zona "Brazii Şchiopului", în BF 319, cu menţiunea că în parcela xa din BF 305 a fost inclusă în mod nelegal şi suprafaţa de 3,31 ha de izlaz comunal, precum şi declaraţia autentificată la notar în data de 13.05.2010 prin care a confirmat că lucrează suprafeţele de 27,45 ha şi 9,74 ha, situate pe hotarul localităţii Buneşti, jud. Braşov şi cuprinse în procesele-verbale de punere în posesie eliberate de Primăria Buneşti, dar şi suprafaţa de 2,50 ha situată în blocul fizic nr. 319 Buneşti (n.n. identificată la APIA ca fiind parcela xa - 2,50 ha), pentru folosinţa căreia nu a depus alte acte justificative;

5. în campania anului 2013 utilizează, printre altele, suprafaţa de teren agricol de 15,47 ha, situată pe raza comunei Buneşti, ataşând în acest sens: adeverinţa Primăriei Buneşti nr. 907 din 15.03.2013, semnată de inculpaţii C., în calitate de primar şi de B., în calitate de secretar, din cuprinsul căreia rezultă că acesta figura în Registrul Agricol înscris cu suprafaţa totală primită de 46,87 ha, identificată pe parcele de secretar în numele său şi în baza împuternicirii nr. 244 din 29.03.2013 primite de la acesta, în care era inclusă şi suprafaţa de 15,47 ha, contractul de arendă încheiat cu numitul G. la data de 25.07.2005 pentru suprafaţa de 8,18 ha, identificată în BF 348 (parcela xa - 3 ha), BF 410 (parcelele 4a - 0,48 ha şi 14a - 0,30 ha), BF 316 (parcelele 5a - 0,34 ha şi 6a - 0,34 ha), BF 297 (parcela xa - 1,20 ha), BF 1162 (parcelele 8a - 0,33 ha şi 9a - 0,72 ha) şi BF 515 (parcela xa - 1,83 ha), însoţit de actul adiţional nr. x din 26.07.2010, convenţia încheiată cu numitul G. la data de 31.03.2008 prin care a primit în folosinţă gratuită suprafaţa de teren de 37,19 ha pentru a justifica inclusiv utilizarea terenului identificat în BF 319 (parcela xa - 2,48 ha), precum şi a suprafeţei de izlaz comunal de 3,31 ha inclusă în mod nelegal în parcela xa din BF 305, precum şi declaraţia autentificată la notar nr. x din data de 29.03.2013 prin care a confirmat că lucrează suprafeţele de 27,45 ha şi 9,74 ha, cuprinse în procesele-verbale de punere în posesie eliberate de Primăria Buneşti, suprafaţa de 2,50 ha situată în blocul fizic nr. 319 Buneşti (n.n. identificată la APIA ca fiind parcela xa - 1,14 ha), suprafaţa de 1,50 ha situată în blocul fizic nr. 297 Buneşti şi suprafaţa de 8,18 ha, conform contractului de arendă înregistrat la Primăria comunei Buneşti sub nr. x din 25.07.2005;

6. în campania anului 2014 utilizează, printre altele, suprafaţa de teren agricol de 14,33 ha, situată pe raza comunei Buneşti, ataşând în acest sens: adeverinţa Primăriei Buneşti nr. x din 06.03.2014, semnată de inculpaţii C., în calitate de primar şi de B., în calitate de secretar, din cuprinsul căreia rezultă că acesta figura în Registrul Agricol înscris cu suprafaţa totală primită de 46,87 ha, identificată pe parcele de secretar în numele său şi în baza împuternicirii nr. x din 29.03.2013 primite de la acesta, în care era inclusă şi suprafaţa de 14,33 ha, contractul de arendă încheiat cu numitul G. la data de 25.07.2005 pentru suprafaţa de 8,18 ha, identificată în BF 348 (parcela xa - 3 ha), BF 410 (parcelele 4a - 0,48 ha şi 14a - 0,30 ha), BF 316 (parcelele 5a - 0,34 ha şi 6a - 0,34 ha), BF 297 (parcela xa - 1,20 ha), BF 1162 (parcelele 18a - 0,33 ha şi 19a - 0,72 ha) şi BF 515 (parcela xa - 1,83 ha), însoţit de actul adiţional nr. x din 26.07.2010, convenţia încheiată cu numitul G. la data de 31.03.2008 prin care a primit în folosinţă gratuită suprafaţa de teren de 37,19 ha pentru a justifica inclusiv utilizarea terenului identificat în BF 319 (parcela xa - 2,48 ha), precum şi a suprafeţei de izlaz comunal de 3,31 ha inclusă în mod nelegal în parcela xa din BF 305, precum şi declaraţia autentificată la notar nr. x din data de 29.03.2013 prin care a confirmat că lucrează suprafeţele de 27,45 ha şi 9,74 ha, cuprinse în procesele-verbale de punere în posesie eliberate de Primăria Buneşti, suprafaţa de 2,50 ha situată în blocul fizic nr. 319 Buneşti, suprafaţa de 1,50 ha situată în blocul fizic nr. 297 Buneşti şi suprafaţa de 8,18 ha, conform contractului de arendă înregistrat la Primăria comunei Buneşti sub nr. x din 25.07.2005;

7. în campania anului 2015 utilizează, printre altele, suprafaţa de teren agricol de 13,62 ha, situată pe raza comunei Buneşti, ataşând în acest sens: adeverinţa Primăriei Buneşti nr. x din 11.05.2015, semnată de inculpaţii C., în calitate de primar şi de B., în calitate de secretar, din cuprinsul căreia rezultă că acesta figura în Registrul Agricol înscris cu suprafaţa totală primită de 45,37 ha, în care era inclusă şi suprafaţa de 13,62 ha, declaraţia înregistrată la Primăria Buneşti sub nr. x din 11.05.2015 şi semnată de acesta, ce cuprinde centralizatorul suprafeţelor de teren pe care le utilizează, precum şi al contractelor de arendă/concesiune/închiriere/comodat cu care se justifică folosinţa, contractul de comodat încheiat cu numita F. la data de 23.04.2015 pentru suprafaţa de 8,18 ha, identificată în BF 348 (parcela xa - 3 ha), BF 410 (parcelele 4a - 0,48 ha şi 14a - 0,30 ha), BF 316 (parcelele 5a - 0,34 ha şi 6a - 0,34 ha), BF 297 (parcela xa - 0,49 ha), BF 1162 (parcelele 18a - 0,33 ha şi 19a - 0,72 ha) şi BF 515 (parcela xa - 1,83 ha), convenţia încheiată cu numitul G. la data de 31.03.2008 prin care a primit în folosinţă gratuită suprafaţa de teren de 37,19 ha pentru a justifica inclusiv utilizarea terenului identificat în BF 319 (parcela xa - 2,48 ha), precum şi a suprafeţei de izlaz comunal de 3,31 ha inclusă în mod nelegal în parcela xa din BF 305, precum şi declaraţia autentificată la notar nr. x din data de 29.03.2013 prin care a confirmat că lucrează suprafeţele de 27,45 ha şi 9,74 ha, cuprinse în procesele-verbale de punere în posesie eliberate de Primăria Buneşti, suprafaţa de 2,50 ha situată în blocul fizic nr. x Buneşti, suprafaţa de 1,50 ha situată în blocul fizic nr. x Buneşti şi suprafaţa de 8,18 ha, conform contractului de arendă înregistrat la Primăria comunei Buneşti sub nr. x din 25.07.2005;

S-a mai reţinut că inculpatul A., în perioada 2016 - 2018, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, a depus la APIA - Centrul Local Rupea cererile unice de plată pe suprafaţă nr. x din 31.05.2016, nr. x din 27.04.2017 şi nr. x din 12.05.2018, fiind însoţit de inculpatul B. în campaniile agricole 2016 şi 2017, în cuprinsul cărora a declarat în mod necorespunzător adevărului că:

1. în campania anului 2016 utilizează suprafaţa de teren agricol de 7,83 ha, situată pe raza comunei Buneşti, ataşând în acest sens: adeverinţa Primăriei Buneşti nr. x din 27.05.2016, semnată şi de inculpatul B., în calitate de secretar, din cuprinsul căreia rezultă că acesta figura în Registrul Agricol înscris cu suprafaţa primită de 8,18 ha, declaraţia înregistrată la Primăria Buneşti sub nr. x din 27.05.2016 şi semnată de acesta, în cuprinsul căreia a identificat pe parcele terenurile primite, contractul de comodat încheiat cu numita F. la data de 23.04.2015 pentru suprafaţa de 8,18 ha;

2. în campania anului 2017 utilizează suprafaţa de teren agricol de 7,83 ha, situată pe raza comunei Buneşti, ataşând în acest sens: adeverinţa Primăriei Buneşti nr. x din 25.04.2017, semnată şi de inculpatul B., în calitate de secretar, din cuprinsul căreia rezultă că acesta figura în Registrul Agricol înscris cu suprafaţa primită de 8,18 ha, declaraţia înregistrată la Primăria Buneşti sub nr. x din 25.04.2017, completată şi semnată de inculpatul B. în numele său, în cuprinsul căruia s-au identificat pe parcele terenurile primite, declaraţia pe proprie răspundere înregistrată sub nr. x/16.08.2017 prin care s-a menţionat că gunoiul de grajd care rezultă de la animalele care depăşesc încărcătura maximă admisă UVM/ha pentru plata de agromediu nu este utilizat pe suprafeţele de teren pentru care a solicitat plata pentru agromediu ci surplusul de gunoi este dat pe arabil şi la alţi fermieri care nu au cerere la APIA, completată şi semnată în numele său de inculpatul B.;

3. în campania anului 2018 utilizează suprafaţa de teren agricol de 7,83 ha, situată pe raza comunei Buneşti, ataşând în acest sens: adeverinţa Primăriei Buneşti nr. x din 20.04.2018, semnată şi de inculpatul B. în calitate de secretar, din cuprinsul căreia rezultă că acesta figura în Registrul Agricol înscris cu suprafaţa primită de 8,18 ha, declaraţia înregistrată la Primăria Buneşti sub nr. x din 20.04.2018, completată şi semnată de inculpatul B. în numele său, în cuprinsul căreia s-au identificat pe parcele terenurile primite, contractul de comodat încheiat cu numita F. la data de 23.04.2015 pentru suprafaţa de 8,18 ha;

S-a mai reţinut că inculpatul A., în data de 11.05.2015, a semnat declaraţia pentru completarea registrului agricol înregistrată la Primăria Buneşti sub nr. x, în cuprinsul căreia a menţionat în mod necorespunzător adevărului că este utilizatorul inclusiv al suprafeţei de teren de 10,66 ha, situată pe raza comunei şi compusă din terenurile aferente contractului de comodat încheiat cu numita F. la data de 23.04.2015 în suprafaţă totală de 8,18 ha şi din suprafaţa de 2,48 ha aferentă proceselor-verbale de punere în posesie din data de 17.04.2009, la care s-a anexat un tabel ce conţinea contractele cu care se justifica folosinţa (înscrisuri completate în prealabil şi depuse la primărie de inculpatul B., şi apoi semnate de acesta în calitate de secretar al primăriei Buneşti), în baza cărora primăria a emis adeverinţa nr. x din 11.05.2015 ce a fost ataşată ulterior de cel din urmă la cererea unică de plată pe suprafaţă formulată de inculpatul A. în campania agricolă 2015;

Inculpatul A., în datele de 26.05.2016, 25.04.2017 şi 20.04.2018, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, a semnat (în anul 2016), respectiv l-a împuternicit pe inculpatul B. să semneze în locul său (în anii 2017 şi 2018) declaraţiile pentru completarea registrului agricol înregistrate la Primăria Buneşti sub nr. x din 27.05.2016, nr. y din 25.04.2017 şi nr. z din 20.04.2018, completate în prealabil de inculpatul B. şi depuse apoi la primărie tot de acesta, în cuprinsul cărora a menţionat în mod necorespunzător adevărului că este utilizatorul suprafeţei de teren de 8,18 ha, situată în raza comunei, în baza cărora Primăria Buneşti a emis adeverinţele nr. x din 27.05.2016, nr. x din 25.04.2017 şi nr. x din 20.04.2018, ataşate ulterior de cel dintâi la cererile unice de plată pe suprafaţă formulate în campaniile agricole 2016 - 2018;

II. Inculpatul B., în perioada 2009 - 2015, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, în baza procurilor primite de la inculpatul A. la datele de 01.05.2007 şi 29.03.2013, a depus la APIA - Centrul Local Rupea, cererile unice de plată pe suprafaţă nr. x din 08.05.2009, nr. x din 14.05.2010 - completată prin declaraţia nr. x din 20.05.2010, nr. x din 13.04.2011, nr. x din 15.03.2012, nr. x din 16.04.2013, nr. x din 07.03.2014 - completată prin declaraţia nr. x din 30.05.2014 şi nr. x din 31.05.2015, în cuprinsul cărora a declarat în mod necorespunzător adevărului că:

1. în campania anului 2009, inculpatul A. utilizează suprafaţa de teren agricol de 45,53 ha, situată pe raza comunei Buneşti, ataşând în acest sens: contractul de arendă încheiat la data de 25.07.2005 de inculpatul A. cu numitul G. pentru suprafaţa de 8,18 ha, pe care a identificat-o în BF 348 (parcela xa - 3 ha), BF 410 (parcela xa - 0,78 ha), BF 316 (parcelele 5a - 0,34 ha şi 6a - 0,34 ha), BF 297 (parcela xa - 1 ha), BF 1156 (parcelele 8a - 0,33 ha şi 9a - 0,72 ha) şi BF 515 (parcela xa - 1,83 ha), precum şi convenţia încheiată la data de 31.03.2008 de inculpatul A. cu numitul G. prin care a primit în folosinţă gratuită suprafaţa de teren de 37,19 ha, pe care a identificat-o în integralitate în BF 305 (parcela xa - 31,12 ha) şi BF 1142 (parcela xa - 6,07 ha), deşi o suprafaţă de 2,48 ha se afla în zona "Brazii Şchiopului", în BF 319, cu menţiunea că în parcela xa din BF 305 a inclus în mod nelegal şi suprafaţa de 3,31 ha de izlaz comunal;

2. în campania anului 2010, inculpatul A. utilizează suprafaţa de teren agricol de 45,53 ha, majorată la data de 20.05.2010 la suprafaţa de 48,03 ha, situată pe raza comunei Buneşti, ataşând în acest sens: contractul de arendă încheiat la data de 25.07.2005 de inculpatul A. cu numitul G. pentru suprafaţa de 8,18 ha, pe care a identificat-o în BF 348 (parcela xa - 3 ha), BF 410 (parcelele 4a - 0,48 ha şi 14a - 0,30 ha), BF 316 (parcelele 5a - 0,34 ha şi 6a - 0,34 ha), BF 297 (parcela xa - 1 ha), BF 1156 (parcelele 8a - 0,33 ha şi 9a - 0,72 ha) şi BF 515 (parcela xa - 1,83 ha), însoţit de actul adiţional nr. x din 26.07.2010, convenţia încheiată la data de 31.03.2008 de inculpatul A. cu numitul G. prin care a primit în folosinţă gratuită suprafaţa de teren de 37,19 ha, pe care a identificat-o în integralitate în BF 305 (parcela xa - 31,12 ha) şi BF 1142 (parcela xa - 6,07 ha), deşi o suprafaţă de 2,48 ha se afla în zona "Brazii Şchiopului", în BF 319, cu menţiunea că în parcela xa din BF 305 a inclus în mod nelegal şi suprafaţa de 3,31 ha de izlaz comunal, precum şi declaraţia autentificată la notar în data de 13.05.2010 prin care inculpatul A. a confirmat că lucrează suprafeţele de 27,45 ha şi 9,74 ha, situate pe hotarul localităţii Buneşti, jud. Braşov şi cuprinse în procesele-verbale de punere în posesie eliberate de Primăria Buneşti, precum şi suprafaţa de 2,50 ha situată în blocul fizic nr. 319 Buneşti (n.n. pe care a identificat-o la APIA ca fiind parcela xa - 2,50 ha), pentru folosinţa căreia nu a depus alte acte justificative;

3. în campania anului 2011, inculpatul A. utilizează suprafaţa de teren agricol de 48,03 ha, situată pe raza comunei Buneşti, ataşând în acest sens: adeverinţa Primăriei Buneşti nr. x din 07.04.2011 din cuprinsul căreia rezultă că inculpatul A. figura în Registrul Agricol înscris cu suprafaţa finală primită de 48,38 ha, falsificată prin alterare faţă de adeverinţa existentă în evidenţele primăriei Buneşti prin modificarea blocului fizic aferent poziţiei 20 şi adăugarea suprafeţei de 2,50 ha în BF 305, modificări pe care le-a confirmat prin 2 semnături, indicând totodată şi încadrarea terenurilor în blocurile fizice în numele lui A., în baza împuternicirii primite de la acesta în data de 01.05.2007, contractul de arendă încheiat la data de 25.07.2005 de inculpatul A. cu numitul G. pentru suprafaţa de 8,18 ha, pe care a identificat-o în BF 348 (parcela xa - 3 ha), BF 410 (parcelele 4a - 0,48 ha şi 14a - 0,30 ha), BF 316 (parcelele 5a - 0,34 ha şi 6a - 0,34 ha), BF 297 (parcela xa - 1 ha), BF 1156 (parcelele 8a - 0,33 ha şi 9a - 0,72 ha) şi BF 515 (parcela xa - 1,83 ha), însoţit de actul adiţional nr. x din 26.07.2010, convenţia încheiată la data de 31.03.2008 de inculpatul A. cu numitul G. prin care a primit în folosinţă gratuită suprafaţa de teren de 37,19 ha, pe care a identificat-o în integralitate în BF 305 (parcela xa - 31,12 ha) şi BF 1142 (parcela xa - 6,07 ha), deşi o suprafaţă de 2,48 ha se afla în zona "Brazii Şchiopului", în BF 319, cu menţiunea că în parcela xa din BF 305 a inclus în mod nelegal şi suprafaţa de 3,31 ha de izlaz comunal, precum şi declaraţia autentificată la notar în data de 13.05.2010 prin care inculpatul A. a confirmat că lucrează suprafeţele de 27,45 ha şi 9,74 ha, situate pe hotarul localităţii Buneşti, jud. Braşov şi cuprinse în procesele-verbale de punere în posesie eliberate de Primăria Buneşti, dar şi suprafaţa de 2,50 ha situată în blocul fizic nr. 319 Buneşti (n.n. pe care a identificat-o la APIA ca fiind parcela xa - 2,50 ha), pentru folosinţa căreia nu a depus alte acte justificative;

4. în campania anului 2012, inculpatul A. utilizează suprafaţa de teren agricol de 48,03 ha, situată pe raza comunei Buneşti, ataşând în acest sens: adeverinţa Primăriei Buneşti nr. x din 14.04.2012, pe care a semnat-o în calitate de secretar în locul primarului C., din cuprinsul căreia rezultă că inculpatul A. figura în Registrul Agricol înscris cu suprafaţa primită de 48,03 ha, pe care a identificat-o pe parcele în numele lui A. şi în baza împuternicirii primite de la acesta în data de 01.05.2007, contractul de arendă încheiat la data de 25.07.2005 de inculpatul A. cu numitul G. pentru suprafaţa de 8,18 ha, pe care a identificat-o în BF 348 (parcela xa - 3 ha), BF 410 (parcelele 4a - 0,48 ha şi 14a - 0,30 ha), BF 316 (parcelele 5a - 0,34 ha şi 6a - 0,34 ha), BF 297 (parcela xa - 1 ha), BF 1156 (parcelele 8a - 0,33 ha şi 9a - 0,72 ha) şi BF 515 (parcela xa - 1,83 ha), însoţit de actul adiţional nr. x din 26.07.2010, convenţia încheiată la data de 31.03.2008 între inculpatul A. şi numitul G. prin care a primit în folosinţă gratuită suprafaţa de teren de 37,19 ha, pe care a identificat-o în integralitate în BF 305 (parcela xa - 31,12 ha) şi BF 1142 (parcela xa - 6,07 ha) deşi o suprafaţă de 2,48 ha se afla în zona "Brazii Şchiopului", în BF 319, cu menţiunea că în parcela xa din BF 305 a inclus în mod nelegal şi suprafaţa de 3,31 ha de izlaz comunal, precum şi declaraţia autentificată la notar în data de 13.05.2010 prin care inculpatul A. a confirmat că lucrează suprafeţele de 27,45 ha şi 9,74 ha, situate pe hotarul localităţii Buneşti, jud. Braşov şi cuprinse în procesele-verbale de punere în posesie eliberate de Primăria Buneşti, dar şi suprafaţa de 2,50 ha situată în blocul fizic nr. 319 Buneşti (n.n. pe care a identificat-o la APIA ca fiind parcela xa - 2,50 ha), pentru folosinţa căreia nu a depus alte acte justificative;

5. în campania anului 2013, inculpatul A. utilizează, printre altele, suprafaţa de teren agricol de 15,47 ha situată pe raza comunei Buneşti, ataşând în acest sens: adeverinţa Primăriei Buneşti nr. x din 15.03.2013, pe care a semnat-o în calitate de secretar alături de primarul C., din cuprinsul căreia rezultă că inculpatul A. figura în Registrul Agricol înscris cu suprafaţa totală primită de 46,87 ha, pe care a identificat-o pe parcele în numele acestuia din urmă şi în baza împuternicirii nr. x din 29.03.2013 primită de la acesta, în care era inclusă şi suprafaţa de 15,47 ha, contractul de arendă încheiat la data de 25.07.2005 între inculpatul A. şi numitul G. pentru suprafaţa de 8,18 ha, pe care a identificat-o în BF 348 (parcela xa - 3 ha), BF 410 (parcelele 4a - 0,48 ha şi 14a - 0,30 ha), BF 316 (parcelele 5a - 0,34 ha şi 6a - 0,34 ha), BF 297 (parcela xa - 1,20 ha), BF 1162 (parcelele 8a - 0,33 ha şi 9a - 0,72 ha) şi BF 515 (parcela xa - 1,83 ha), însoţit de actul adiţional nr. x din 26.07.2010, convenţia încheiată la data de 31.03.2008 între inculpatul A. şi numitul G. prin care cel dintâi a primit în folosinţă gratuită suprafaţa de teren de 37,19 ha, pentru a justifica inclusiv utilizarea terenului pe care l-a identificat în BF 319 (parcela xa - 2,48 ha), precum şi a suprafeţei de izlaz comunal de 3,31 ha pe care a inclus-o în mod nelegal în parcela xa din BF 305, precum şi declaraţia autentificată la notar nr. x din data de 29.03.2013 prin care inculpatul A. a confirmat că lucrează suprafeţele de 27,45 ha şi 9,74 ha, cuprinse în procesele-verbale de punere în posesie eliberate de Primăria Buneşti, suprafaţa de 2,50 ha situată în blocul fizic nr. 319 Buneşti (n.n. pe care a identificat-o la APIA ca fiind parcela xa - 1,14 ha), suprafaţa de 1,50 ha situată în blocul fizic nr. x Buneşti şi suprafaţa de 8,18 ha, conform contractului de arendă înregistrat la Primăria comunei Buneşti sub nr. x din 25.07.2005;

6. în campania anului 2014, inculpatul A. utilizează, printre altele, suprafaţa de teren agricol de 14,33 ha situată pe raza comunei Buneşti, ataşând în acest sens: adeverinţa Primăriei Buneşti nr. x din 06.03.2014, pe care a semnat-o în calitate de secretar alături de primarul C., din cuprinsul căreia rezultă că inculpatul A. figura în Registrul Agricol înscris cu suprafaţa totală primită de 46,87 ha, pe care a identificat-o pe parcele în numele acestuia din urmă şi în baza împuternicirii nr. x din 29.03.2013 primită de la acesta, în care era inclusă şi suprafaţa de 14,33 ha;

- contractul de arendă încheiat la data de 25.07.2005 între inculpatul A. şi numitul G. pentru suprafaţa de 8,18 ha, pe care a identificat-o în BF 348 (parcela xa - 3 ha), BF 410 (parcelele 4a - 0,48 ha şi 14a - 0,30 ha), BF 316 (parcelele 5a - 0,34 ha şi 6a - 0,34 ha), BF 297 (parcela xa - 1,20 ha), BF 1162 (parcelele 18a - 0,33 ha şi 19a - 0,72 ha) şi BF 515 (parcela xa - 1,83 ha), însoţit de actul adiţional nr. x din 26.07.2010, convenţia încheiată de inculpatul A. cu numitul G. la data de 31.03.2008 prin care cel dintâi a primit în folosinţă gratuită suprafaţa de teren de 37,19 ha, pentru a justifica inclusiv utilizarea terenului pe care l-a identificat în BF 319 (parcela xa - 2,48 ha), precum şi a suprafeţei de izlaz comunal de 3,31 ha pe care a inclus-o în mod nelegal în parcela xa din BF 305, precum şi declaraţia autentificată la notar nr. x din data de 29.03.2013 prin care inculpatul A. a confirmat că lucrează suprafeţele de 27,45 ha şi 9,74 ha, cuprinse în procesele-verbale de punere în posesie eliberate de Primăria Buneşti, suprafaţa de 2,50 ha situată în blocul fizic nr. x Buneşti, suprafaţa de 1,50 ha situată în blocul fizic nr. x Buneşti şi suprafaţa de 8,18 ha, conform contractului de arendă înregistrat la Primăria comunei Buneşti sub nr. x din 25.07.2005;

7. în campania anului 2015, inculpatul A. utilizează, printre altele, suprafaţa de teren agricol de 13,62 ha situată pe raza comunei Buneşti, ataşând în acest sens: adeverinţa Primăriei Buneşti nr. x din 11.05.2015, pe care a semnat-o în calitate de secretar alături de primarul C., din cuprinsul căreia rezultă că acesta figura în Registrul Agricol înscris cu suprafaţa primită de 45,37 ha, în care era inclusă şi suprafaţa de 13,62 ha, declaraţia înregistrată la Primăria Buneşti sub nr. x din 11.05.2015 şi semnată de inculpatul A., ce cuprinde centralizatorul suprafeţelor de teren pe care le utilizează, precum şi al contractelor de arendă, concesiune, închiriere, comodat cu care se justifică folosinţa, pe care a completat-o în prealabil şi a semnat-o în calitate de secretar, contractul de comodat încheiat de inculpatul A. cu numita F. la data de 23.04.2015 pentru suprafaţa de 8,18 ha, pe care a identificat-o în BF 348 (parcela xa - 3 ha), BF 410 (parcelele 4a - 0,48 ha şi 14a - 0,30 ha), BF 316 (parcelele 5a - 0,34 ha şi 6a - 0,34 ha), BF 297 (parcela xa - 0,49 ha), BF 1162 (parcelele 18a - 0,33 ha şi 19a - 0,72 ha) şi BF 515 (parcela xa - 1,83 ha), convenţia încheiată de inculpatul A. cu numitul G. la data de 31.03.2008 prin care cel dintâi a primit în folosinţă gratuită suprafaţa de teren de 37,19 ha, pentru a justifica inclusiv utilizarea terenului pe care l-a identificat în BF 319 (parcela xa - 2,48 ha), precum şi a suprafeţei de izlaz comunal de 3,31 ha pe care a inclus-o în mod nelegal în parcela xa din BF 305, precum şi declaraţia autentificată la notar nr. x din data de 29.03.2013 prin care inculpatul A. a confirmat că lucrează suprafeţele de 27,45 ha şi 9,74 ha, cuprinse în procesele-verbale de punere în posesie eliberate de Primăria Buneşti, suprafaţa de 2,50 ha situată în blocul fizic nr. x Buneşti, suprafaţa de 1,50 ha situată în blocul fizic nr. x Buneşti şi suprafaţa de 8,18 ha, conform contractului de arendă înregistrat la Primăria comunei Buneşti sub nr. x din 25.07.2005.

S-a mai reţinut că inculpatul B., în perioada 2016 - 2018, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, cunoscând că inculpatul A. nu utiliza în fapt terenurile ce au făcut obiectul contractului de comodat pe care l-a încheiat la data de 23.04.2015 cu numita F., mama sa, în calitate de secretar al Primăriei Buneşti, a semnat adeverinţele nr. x/27.05.2016, nr. y/25.04.2017 şi nr. z/20.04.2018 (în cuprinsul cărora s-a atestat că inculpatul A. figurează în registrul agricol cu suprafaţa agricolă primită de 8,18 ha), l-a însoţit pe inculpatul A. la sediul APIA cu ocazia depunerii cererilor de sprijin pe suprafaţă în campaniile agricole 2016 - 2017, ajutându-l să individualizeze terenurile declarate, în calitate de împuternicit, a completat şi a semnat în numele inculpatului A. declaraţia pe proprie răspundere înregistrată sub nr. x/16.08.2017 prin care s-a menţionat că gunoiul de grajd care rezultă de la animalele care depăşesc încărcătura maximă admisă UVM/ha pentru plata de agromediu nu este utilizat pe suprafeţele de teren pentru care cel din urmă a solicitat plata pentru agromediu, ci surplusul de gunoi este dat pe arabil şi la alţi fermieri care nu au cerere la APIA, ajutându-l astfel pe inculpatul A. să obţină pe nedrept fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei, în valoare totală de 40.424,04 RON, în urma depunerii cererilor unice de plată pentru suprafaţă nr. x din 31.05.2016, nr. x din 27.04.2017 şi nr. x din 12.05.2018.

S-a mai reţinut că inculpatul B., în data de 11.05.2015, în calitate de secretar al Primăriei Buneşti, a semnat declaraţia pentru completarea registrului agricol înregistrată sub nr. x, prin care inculpatul A. a menţionat în mod necorespunzător adevărului că este utilizatorul inclusiv al suprafeţei de teren de 10,66 ha, situată pe raza comunei şi compusă din terenurile aferente contractului de comodat încheiat cu numita F. la data de 23.04.2015, în suprafaţă totală de 8,18 ha şi din suprafaţa de 2,48 ha aferentă proceselor-verbale de punere în posesie din data de 17.04.2009, l-a care s-a anexat un tabel ce conţinea contractele cu care se justifica folosinţa, înscrisuri pe care le-a şi completat în prealabil şi apoi le-a depus la Primăria Buneşti, deşi cunoştea caracterul mincinos al aspectelor atestate şi în baza cărora primăria a emis adeverinţa nr. x din 11.05.2015, pe care a ataşat-o ulterior la cererea unică de plată pe suprafaţă formulată în numele inculpatului A. în campania agricolă 2015.

De asemenea, s-a reţinut că inculpatul B., în datele de 27.05.2016, 25.04.2017 şi 20.04.2018, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, a depus la Primăria Buneşti declaraţiile pentru completarea registrului agricol înregistrate sub nr. x din 27.05.2016, nr. y din 25.04.2017 şi nr. z din 20.04.2018 prin care inculpatul A. a menţionat în mod necorespunzător adevărului că este utilizatorul suprafeţei de 8,18 ha, situată în raza comunei, pe care le-a şi completat în prealabil, respectiv le-a şi semnat în numele inculpatului A. în anii 2017 şi 2018, deşi cunoştea caracterul mincinos al aspectelor atestate, înscrisuri în baza cărora primăria a emis adeverinţele nr. x din 27.05.2016, nr. y din 25.04.2017 şi nr. z din 20.04.2018, ataşate ulterior de inculpatul A. la cererile unice de plată pe suprafaţă formulate în campaniile agricole 2016-2018.

Instanţele de fond au apreciat că faptele expuse mai sus există şi se circumscriu conţinutului constitutiv al infracţiunilor de folosire sau prezentare cu rea-credinţă de documente ori declaraţii false, inexacte sau incomplete, dacă fapta are ca rezultat obţinerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei, prevăzută de art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen., fals în declaraţii prevăzută de art. 326 din C. pen., fals în declaraţii, în formă continuată, prevăzută de art. 326 din C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen., toate cu aplicarea art. 38 alin. (1) din C. pen. privind concursul real de infracţiuni în ceea ce îl priveşte pe inculpatul A. Au mai apreciat că, în ceea ce îl priveşte pe inculpatul B., faptele expuse mai sus există şi se circumscriu conţinutului constitutiv al infracţiunilor de complicitate la folosirea sau prezentarea cu rea-credinţă de documente ori declaraţii false, inexacte sau incomplete, dacă fapta are ca rezultat obţinerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei, prevăzută de art. 48 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen., complicitate la fals în declaraţii, prevăzută de art. 48 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 326 din C. pen., complicitate la fals în declaraţii, în formă continuată, prevăzută de art. 48 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 326 din C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen., toate cu aplicarea art. 38 alin. (1) din C. pen. privind concursul real de infracţiuni.

Procedând, conform art. 447 din C. proc. pen., la verificarea corespondenţei dintre împrejurările faptice reţinute şi configurarea legală a infracţiunii reglementată de art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, Înalta Curte constată, contrar susţinerilor recurenţilor, că acţiunile reţinute în sarcina acestora, de folosire sau prezentare cu rea-credinţă de documente ori declaraţii false, inexacte sau incomplete, având ca rezultat obţinerea de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei (în forma autoratului şi, după caz, a complicităţii), pentru care au fost condamnaţi, astfel cum au fost stabilite cu titlu definitiv de către instanţele inferioare în urma analizării probatoriului administrat în cauză, întrunesc toate elementele de conţinut prevăzute de norma de incriminare.

Astfel, potrivit art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, infracţiunea pentru care a fost trimis în judecată inculpatul A. constă în folosirea sau prezentarea cu rea-credinţă de documente ori declaraţii false, inexacte sau incomplete, iar potrivit art. 48 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, infracţiunea pentru care a fost trimis în judecată inculpatul B. constă în complicitate la folosirea sau prezentarea cu rea-credinţă de documente ori declaraţii false, inexacte sau incomplete, în ambele cazuri dacă fapta are ca rezultat obţinerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei.

Aşa cum s-a arătat în considerentele Deciziei nr. 3 din 20 ianuarie 2020 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală (publicată în M. Of. nr. 138 din 21 februarie 2020), "indiferent de forma concretă de comitere, elementul material al infracţiunii prevăzute de art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 constă în variantele comisive alternative de folosire sau prezentare de documente sau declaraţii necorespunzătoare adevărului.

Folosirea presupune utilizarea documentului fals, inexact sau incomplet, producerea acestuia ca dovadă a conţinutului său, iar prezentarea înseamnă înmânarea, oferirea respectivului înscris.

Din analiza normei de incriminare rezultă că cerinţele de tipicitate ale laturii obiective sunt îndeplinite indiferent dacă documentele sau declaraţiile folosite sau prezentate sunt falsificate (respectiv înscrisurile au fost supuse unor acţiuni prealabile de contrafacere a scrierii sau subscrierii ori de alterare în orice mod, iar declaraţiile sunt necorespunzătoare adevărului), inexacte (adică, fără a fi falsificate, ele nu au fost întocmite corect) sau incomplete (atunci când nu cuprind toate datele şi informaţiile necesare pentru corecta evaluare a stării de fapt).

Prin urmare, pentru existenţa infracţiunii este irelevant dacă documentele sau declaraţiile folosite sau prezentate sunt false ori doar inexacte sau incomplete, fapta urmând a constitui infracţiunea analizată ori de câte ori acţiunea specifică verbum regens, implicând astfel de documente, a avut rezultatul prevăzut de norma de incriminare, respectiv obţinerea pe nedrept de fonduri din bugetul Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta sau în numele ei, bineînţeles, dacă subiectul activ a acţionat cu rea-credinţă."

Aşadar, elementul material al laturii obiective a infracţiunii prevăzute de art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 presupune o acţiune de folosire ori prezentare de documente sau declaraţii false, inexacte ori incomplete, iar pentru consumarea acesteia este necesar ca, prin acţiunile specifice verbum regens realizate de făptuitor cu rea-credinţă, să se obţină pe nedrept fonduri din bugetul Uniunii Europene sau bugetele administrate de aceasta ori în numele ei, aspect care trebuie dovedit pe baza probatoriului administrat în cauză.

Referitor la sintagma "pe nedrept" din conţinutul art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, Curtea Constituţională a constatat, în cuprinsul Deciziei nr. 110 din 28 februarie 2019, publicată în M. Of. nr. 452 din 05 iunie 2019, cu prilejul verificării conformităţii cu legea fundamentală a dispoziţiilor anterior menţionate, că aceasta "nu beneficiază de o definiţie legală, în sensul legii penale şi nici nu este definită, în mod expres, prin norme juridice specifice altor ramuri de drept, motiv pentru care Curtea reţine că intenţia legiuitorului a fost de aceea de a-i atribui acesteia înţelesul ce rezultă din sensul comun al cuvintelor ce o compun. Astfel, conform Dicţionarului explicativ al limbii române, prin «drept» se înţelege «totalitatea regulilor de conduită, a normelor instituite sau sancţionate de puterea de stat, [...], reguli a căror respectare şi aplicare este asigurată prin forţa de constrângere a statului, [...].» De altfel, acesta este şi sensul dat cuvântului «drept» de doctrina juridică, acesta fiind definit ca reprezentând «un sistem de reguli, care sunt create şi puse în aplicare prin intermediul unor instituţii sociale sau guvernamentale pentru a reglementa comportamentul». Aşa fiind, expresia «pe nedrept» semnifică situaţia existenţei unei dispoziţii legale care să prevadă, direct sau indirect, faptul că o anumită situaţie de fapt este în dezacord cu prevederile legale. Prin urmare, în contextul reglementat de dispoziţiile art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, sintagma «pe nedrept» are în vedere principala caracteristică, în viziunea legiuitorului, a rezultatului faptei de obţinere de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei, prin folosirea sau prezentarea cu rea-credinţă de documente ori declaraţii false, inexacte sau incomplete." (parag. 17).

În speţă, raportat la criticile recurenţilor, se constată că, în ceea ce priveşte infracţiunea prevăzută de art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, la pag. 29 din decizia atacată s-a reţinut, pe baza materialului probator administrat în cauză, că activitatea infracţională a inculpatului A., în calitate de autor, s-a concretizat în:

I. În perioada 2009-2015, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale a depus la APIA - Centrul Local Rupea, prin intermediul inculpatului B. - secretar în cadrul Primăriei Buneşti, pe care l-a împuternicit în acest sens, la datele de 01.05.2007 şi 29.03.2013 - cererile unice de plată pe suprafaţă nr. x din 08.05.2009, nr. x din 14.05.2010 - completată prin declaraţia nr. x din 20.05.2010 - nr. x din 13.04.2011, nr. x din 15.03.2012, nr. x din 16.04.2013, nr. x din 07.03.2014 - completată prin declaraţia nr. x din 30.05.2014 - şi nr. x din 31.05.2015, în cuprinsul cărora a declarat în mod necorespunzător adevărului că:

1. în campania anului 2009 utilizează suprafaţa de teren agricol de 45,53 ha, situată pe raza comunei Buneşti;

2. în campania anului 2010 utilizează suprafaţa de teren agricol de 45,53 ha, majorată la data de 20.05.2010 la suprafaţa de 48,03 ha, situată pe raza comunei Buneşti;

3. în campania anului 2011 utilizează suprafaţa de teren agricol de 48,03 ha, situată pe raza comunei Buneşti;

4. în campania anului 2012 utilizează suprafaţa de teren agricol de 48,03 ha, situată pe raza comunei Buneşti;

5. în campania anului 2013 utilizează, printre altele, suprafaţa de teren agricol de 15,47 ha, situată pe raza comunei Buneşti;

6. în campania anului 2014 utilizează, printre altele, suprafaţa de teren agricol de 14,33 ha, situată pe raza comunei Buneşti;

7. în campania anului 2015 utilizează, printre altele, suprafaţa de teren agricol de 13,62 ha, situată pe raza comunei Buneşti, şi astfel, deşi nu îndeplinea condiţiile prevăzute de art. 6 şi 7 din O.U.G. nr. 125/2006, respectiv de art. 7 şi 8 din O.U.G. nr. 3/2015 (nu era utilizator al suprafeţelor de teren declarate), a obţinut pe nedrept fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei, în valoare totală de 534.337,31 RON.

II. În perioada 2016-2018, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, a depus la APIA - Centrul Local Rupea cererile unice de plată pe suprafaţă nr. x din 31.05.2016, nr. x din 27.04.2017 şi nr. x din 12.05.2018, fiind însoţit de inculpatul B. în campaniile agricole 2016 şi 2017, în cuprinsul cărora a declarat în mod necorespunzător adevărului că:

1. în campania anului 2016 utilizează suprafaţa de teren agricol de 7,83 ha, situată pe raza comunei Buneşti;

2. în campania anului 2017 utilizează suprafaţa de teren agricol de 7,83 ha, situată pe raza comunei Buneşti;

3. în campania anului 2018 utilizează suprafaţa de teren agricol de 7,83 ha, situată pe raza comunei Buneşti, şi astfel, deşi nu îndeplinea condiţiile prevăzute de art. 7 şi 8 din O.U.G. nr. 3/2015 (nu era utilizator al suprafeţelor de teren declarate), a obţinut pe nedrept fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei, în valoare totală de 40.424,04 RON.

În cauză, raportat la criticile recurenţilor, se constată că, în ceea ce priveşte infracţiunea prevăzută de art. 48 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, la pag. 30 şi 31 din decizia atacată s-a reţinut, pe baza materialului probator administrat în cauză, că activitatea infracţională a inculpatului B., în calitate de complice, s-a concretizat în:

I. În perioada 2009 - 2015, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, în baza procurilor primite de la inculpatul A. la datele de 01.05.2007 şi 29.03.2013, a depus la APIA - Centrul Local Rupea, cererile unice de plată pe suprafaţă nr. x din 08.05.2009, nr. x din 14.05.2010 - completată prin declaraţia nr. x din 20.05.2010, nr. x din 13.04.2011, nr. x din 15.03.2012, nr. x din 16.04.2013, nr. x din 07.03.2014 - completată prin declaraţia nr. x din 30.05.2014 şi nr. x din 31.05.2015, în cuprinsul cărora a declarat în mod necorespunzător adevărului că:

1. în campania anului 2009, inculpatul A. utilizează suprafaţa de teren agricol de 45,53 ha, situată pe raza comunei Buneşti;

2. în campania anului 2010, inculpatul A. utilizează suprafaţa de teren agricol de 45,53 ha, majorată la data de 20.05.2010 la suprafaţa de 48,03 ha, situată pe raza comunei Buneşti;

3. în campania anului 2011, inculpatul A. utilizează suprafaţa de teren agricol de 48,03 ha, situată pe raza comunei Buneşti;

4. în campania anului 2012, inculpatul A. utilizează suprafaţa de teren agricol de 48,03 ha, situată pe raza comunei Buneşti;

5. în campania anului 2013, inculpatul A. utilizează, printre altele, suprafaţa de teren agricol de 15,47 ha situată pe raza comunei Buneşti;

6. în campania anului 2014, inculpatul A. utilizează, printre altele, suprafaţa de teren agricol de 14,33 ha situată pe raza comunei Buneşti;

7. în campania anului 2015, inculpatul A. utilizează, printre altele, suprafaţa de teren agricol de 13,62 ha situată pe raza comunei Buneşti şi astfel, deşi cunoştea că inculpatul A. nu îndeplinea condiţiile prevăzute de art. 6 şi 7 din O.U.G. nr. 125/2006, respectiv de art. 7 şi 8 din O.U.G. nr. 3/2015 (nu era utilizator al suprafeţelor de teren declarate), l-a ajutat să obţină pe nedrept fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei, în valoare totală de 534.337,31 RON.

II. În perioada 2016-2018, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, cunoscând că inculpatul A. nu utiliza în fapt terenurile ce au făcut obiectul contractului de comodat pe care l-a încheiat la data de 23.04.2015 cu numita F., mama sa, în calitate de secretar al Primăriei Buneşti, a semnat adeverinţele nr. x/27.05.2016, nr. y/25.04.2017 şi nr. w/20.04.2018 (în cuprinsul cărora s-a atestat că inculpatul A. figurează în registrul agricol cu suprafaţa agricolă primită de 8,18 ha), l-a însoţit pe inculpatul A. la sediul APIA cu ocazia depunerii cererilor de sprijin pe suprafaţă în campaniile agricole 2016 - 2017, ajutându-l să individualizeze terenurile declarate, în calitate de împuternicit, a completat şi a semnat în numele inculpatului A. declaraţia pe proprie răspundere înregistrată sub nr. x/16.08.2017 prin care s-a menţionat că gunoiul de grajd care rezultă de la animalele care depăşesc încărcătura maximă admisă UVM/ha pentru plata de agromediu nu este utilizat pe suprafeţele de teren pentru care cel din urmă a solicitat plata pentru agromediu, ci surplusul de gunoi este dat pe arabil şi la alţi fermieri care nu au cerere la APIA, ajutându-l astfel pe inculpatul A. să obţină pe nedrept fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei, în valoare totală de 40.424,04 RON, în urma depunerii cererilor unice de plată pentru suprafaţă nr. x din 31.05.2016, nr. x din 27.04.2017 şi nr. x din 12.05.2018.

Acest segment al acuzaţiei a fost analizat, pe larg, în decizia recurată, instanţa de apel reţinând, cu titlu definitiv, în urma coroborării probatoriului administrat în cauză şi a examinării normelor europene şi a dispoziţiilor legale interne incidente în materie, că A. nu avea calitatea de utilizator în sensul prevăzut de art. 6 din O.U.G. nr. 125/2006.

Sub acest aspect, se impune a se sublinia că, aşa cum a reţinut şi instanţa de apel, "utilizator" înseamnă potrivit art. 6 alin. (1) din O.U.G. nr. 125/2006 "persoanele fizice şi/sau persoanele juridice care exploatează terenul agricol pentru care solicită plata, în calitate de proprietari, arendaşi, concesionari, asociaţi administratori în cadrul asociaţiilor în participaţiune, locatari sau altele asemenea."

În plus, art. 7 alin. (1) din acelaşi act normativ stabilea că pentru a beneficia de acordarea de plăţi în cadrul schemelor de plată unică pe suprafaţă, solicitanţii trebuie să fie înscrişi în Registrul fermierilor, administrat de Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură, să depună cerere de solicitare a plăţilor la termen şi să îndeplinească mai mule condiţii generale, printre care: să exploateze un teren agricol cu o suprafaţă de cel puţin 1 ha, iar suprafaţa parcelei agricole să fie de cel puţin 0,3 ha, iar în cazul viilor, livezilor, culturilor de hamei, pepinierelor pomicole, pepinierelor viticole, arbuştilor fructiferi, suprafaţa minimă a parcelei trebuie să fie de cel puţin 0,1 ha (lit. a), şi să prezinte documentele necesare care dovedesc dreptul de folosinţă şi să poată face dovada că utilizează terenul pentru care s-a depus cererea (lit. f).

Rezultă, aşadar, că, potrivit normelor în materie, deţinerea calităţii de utilizator implica exploatarea efectivă de către însuşi titularul cererii a suprafeţei de imaş comunal menţionată în cererea de subvenţii şi, totodată, desfăşurarea unei activităţi agricole proprii pe respectiva suprafaţă, precum producţia, creşterea sau cultivarea de plante furajere ori, după caz, păşunatul animalelor proprii.

Cu alte cuvinte nu prezintă relevanţă cine deţine un titlu de proprietate sau un drept de folosinţă în baza unui contract de orice tip, ci pentru a beneficia de plăţile din cadrul schemei de plată unică pe suprafaţă şi respectiv plăţile naţionale directe complementare în sectorul vegetal este necesar ca solicitantul să fie utilizatorul direct al suprafeţei, cel care o exploatează în mod efectiv în temeiul unui drept recunoscut printr-un înscris: titlul de proprietate în situaţia în care proprietarul este şi cel care utilizează terenul, contractul de arendă, în situaţia în care arendaşul utilizează în mod direct terenul, contractul de închiriere (locaţiune) în situaţia în care chiriaşul (locatarul) utilizează în mod direct terenul, contractul de comodat în situaţia în care comodatarul exploatează terenul. Proprietarul care nu utilizează terenul nu este îndreptăţit să solicite plăţi, după cum nu este îndreptăţit nici arendaşul care nu utilizează terenul şi transmite sub orice formă folosinţa unei alte persoane, sau cel care a primit cu titlu gratuit folosinţa terenului, dar nu îşi exercită în mod direct şi concret dreptul de folosinţă.

Or, aşa cum s-a arătat anterior, instanţele de fond au constatat, pe baza materialului probator administrat, pe de o parte, că A. nu a utilizat terenurile pentru care a formulat cererile de plată, nu a avut domiciliul pe raza comunei Buneşti în perioada respectivă şi în toată perioada vizată de rechizitoriu a avut alte locuri de muncă ce presupuneau prezenţa fizică zilnică la locul de muncă în alte localităţi, fiind exclusă posibilitatea de fi utilizat, de a fi exploatat terenurile pentru care a solicitat plăţile din fonduri europene.

În acest context factual, care nu poate fi cenzurat în calea extraordinară de atac de faţă, raportat şi la normele legale incidente în materie, se apreciază că, în speţă, inculpatul A. nu a avut calitatea de utilizator, aşa cum este definită de art. 6 alin. (1) din O.U.G. nr. 125/2006 şi nu a îndeplinit condiţiile de eligibilitate prevăzute de art. 7 din O.U.G. nr. 125/2006, aspect care, aşa cum a reţinut şi instanţa de apel, imprimă actelor de solicitare şi, după caz, de obţinere a plăţilor directe aferente campaniilor analizate un caracter necuvenit, realizându-se, astfel, urmarea imediată prevăzută de lege, constând în dobândirea pe nedrept de fonduri din bugetele administrate de Uniunea Europeană.

Rezultatul cerut de norma de incriminare (respectiv obţinerea ilicită de fonduri europene) a fost atins şi în cazul faptei circumscrisă infracţiunii prevăzută de art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, reţinută a fi comisă de inculpatul B. în forma de participaţie a complicităţii, instanţa de apel menţionând că după plecarea inculpatului A. de la stâna satului Buneşti acesta nu a mai revenit pentru a lucra terenuri în această comună şi că în Buneşti s-au succedat mai mulţi ciobani care au păşunat în zona Hăivâs. Alegerea ciobanilor se realiza în cadrul unei şedinţe la care participa şi inculpatul B., astfel încât acesta era în mod cert la curent cu faptul că inculpatul A. nu mai utilizează terenurile pentru care depunea el însuşi cereri la APIA, întrucât nu mai ţinea stâna satului şi nu mai avea oi. Inculpatul B. era la curent cu evoluţia profesională a inculpatului A. (faptul că se angajase cu contract de muncă în Braşov) pe de o parte, dar şi cu situaţia concretă legată de utilizarea terenurilor din Buneşti care aveau destinaţia de păşune, pe de altă parte şi cu problemele întâmpinate de proprietarii de oi din Buneşti legate de fluctuaţia ciobanilor.

Deopotrivă, Înalta Curte subliniază, contrar susţinerilor recurenţilor inculpaţi, că art. 4 alin. (3) din Directiva nr. 2017/1371 incriminează faptele funcţionarilor publici cărora le este încredinţată activitatea de gestionare a fondurilor europene, aspect transpus în legislaţia naţională prin Legea nr. 283/2020, prin introducerea unei noi variante de săvârşire a infracţiunii prevăzute de art. 181 din Legea nr. 78/2000, respectiv reţinerea pe nedrept de fonduri sau active, text neaplicabil în speţa de faţă, inculpatul A. acţionând în calitate de persoana fizică ce a solicitat fonduri din bugetul european.

Prin urmare, raportat la împrejurările de fapt reţinute cu titlu definitiv de către instanţa de apel, care nu mai pot fi reevaluate prin intermediul recursului în casaţie, Înalta Curte constată că acţiunile pentru care au fost condamnaţi inculpaţii A. şi B., astfel cum au fost expuse în mod detaliat în hotărârea atacată, întrunesc toate elementele de tipicitate obiectivă ale infracţiunii prevăzute de art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 (în forma autoratului, respectiv a complicităţii), neputând fi valorificate criticile formulate sub acest aspect de către recurenţi în calea extraordinară de atac.

În ceea ce priveşte celelalte argumente invocate prin cererea de recurs în casaţie pentru a demonstra lipsa de tipicitate a faptelor imputate în legătură cu fraudarea fondurilor europene, Înalta Curte observă că prin respectivele susţineri se contestă, în realitate, situaţia factuală ce a fost stabilită cu autoritate de lucru judecat de instanţele de fond, care, însă, nu mai poate fi repusă în discuţie în acest cadru procesual.

Astfel, dată fiind natura juridică a recursului în casaţie de cale extraordinară de atac exclusiv de drept, prin care se realizează doar un control al legalităţii hotărârilor judecătoreşti definitive, motivul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen. nu poate fi invocat pentru a se obţine modificarea sau completarea bazei factuale cu aspecte ce nu au fost stabilite de instanţele de fond şi/sau apel ori reconfigurarea elementelor reţinute, prin decizia criticată, în circumstanţierea activităţii calificată ca infracţiune.

Înalta Curte subliniază, în acest context, că finalitatea recursului în casaţie nu este aceea de a supune cauza penală unei noi judecăţi, în vederea remedierii greşitei aprecieri a faptelor sau inexactei stabiliri a împrejurărilor în care a fost comisă, ci de a repara un aspect de nelegalitate constând în condamnarea inculpaţilor pentru fapte care nu întrunesc elementele de tipicitate obiectivă prevăzute de norma de incriminare, verificare ce se raportează exclusiv la situaţia de fapt stabilită, cu titlu definitiv, de judecătorii fondului.

Prin prisma cazului de casare reglementat de art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen., recurenţii inculpaţi au mai invocat şi neîntrunirea elementelor de tipicitate obiectivă ale infracţiunilor de fals în declaraţii, respectiv complicitate la fals în declaraţii pentru care au fost condamnaţi.

Potrivit dispoziţiilor art. 326 din C. pen., constituie infracţiunea de fals în declaraţii "Declararea necorespunzătoare a adevărului, făcută unei persoane dintre cele prevăzute în art. 175 sau unei unităţi în care aceasta îşi desfăşoară activitatea în vederea producerii unei consecinţe juridice, pentru sine sau pentru altul, atunci când, potrivit legii ori împrejurărilor, declaraţia făcută serveşte la producerea acelei consecinţe."

Se observă, astfel, contrar celor susţinute de recurenţi, că, în ceea ce priveşte infracţiunea prevăzută de art. 326 din C. pen., la pag. 30 din decizia atacată s-a reţinut, pe baza materialului probator administrat în cauză, că activitatea infracţională a inculpatului A., în calitate de autor, s-a concretizat în:

I. În data de 11.05.2015 a semnat declaraţia pentru completarea registrului agricol înregistrată la Primăria Buneşti sub nr. x, în cuprinsul căreia a menţionat în mod necorespunzător adevărului că este utilizatorul inclusiv al suprafeţei de teren de 10,66 ha, situată pe raza comunei şi compusă din terenurile aferente contractului de comodat încheiat cu numita F. la data de 23.04.2015 în suprafaţă totală de 8,18 ha şi din suprafaţa de 2,48 ha aferentă proceselor-verbale de punere în posesie din data de 17.04.2009, la care s-a anexat un tabel ce conţinea contractele cu care se justifica folosinţa (înscrisuri completate în prealabil şi depuse la primărie de inculpatul B., şi apoi semnate de acesta în calitate de secretar al Primăriei Buneşti), în baza cărora primăria a emis adeverinţa nr. x din 11.05.2015 ce a fost ataşată ulterior de cel din urmă la cererea unică de plată pe suprafaţă formulată de inculpatul A. în campania agricolă 2015.

II. În datele de 26.05.2016, 25.04.2017 şi 20.04.2018, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, a semnat (în anul 2016), respectiv l-a împuternicit pe inculpatul B. să semneze în locul său (în anii 2017 şi 2018) declaraţiile pentru completarea registrului agricol înregistrate la Primăria Buneşti sub nr. x din 27.05.2016, nr. y din 25.04.2017 şi nr. z din 20.04.2018, completate în prealabil de inculpatul B. şi depuse apoi la primărie tot de acesta, în cuprinsul cărora a menţionat în mod necorespunzător adevărului că este utilizatorul suprafeţei de teren de 8,18 ha, situată în raza comunei, în baza cărora Primăria Buneşti a emis adeverinţele nr. x din 27.05.2016, nr. y din 25.04.2017 şi nr. z din 20.04.2018, ataşate ulterior de cel dintâi la cererile unice de plată pe suprafaţă formulate în campaniile agricole 2016 - 2018.

De altfel, astfel cum au fost reţinute cu titlu definitiv în decizia recurată, la pag. 31 activitatea infracţională a inculpatului B., în calitate de complice, s-a concretizat în:

I. În data de 11.05.2015, în calitate de secretar al Primăriei Buneşti, a semnat declaraţia pentru completarea registrului agricol înregistrată sub nr. x, prin care inculpatul A. a menţionat în mod necorespunzător adevărului că este utilizatorul inclusiv al suprafeţei de teren de 10,66 ha, situată pe raza comunei şi compusă din terenurile aferente contractului de comodat încheiat cu numita F. la data de 23.04.2015 în suprafaţă totală de 8,18 ha şi din suprafaţa de 2,48 ha aferentă proceselor-verbale de punere în posesie din data de 17.04.2009, l-a care s-a anexat un tabel ce conţinea contractele cu care se justifica folosinţa, înscrisuri pe care le-a şi completat în prealabil şi apoi le-a depus la Primăria Buneşti deşi cunoştea caracterul mincinos al aspectelor atestate şi în baza cărora primăria a emis adeverinţa nr. x din 11.05.2015, pe care a ataşat-o ulterior la cererea unică de plată pe suprafaţă formulată în numele inculpatului A. în campania agricolă 2015.

II. În datele de 27.05.2016, 25.04.2017 şi 20.04.2018, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, a depus la Primăria Buneşti declaraţiile pentru completarea registrului agricol înregistrate sub nr. x din 27.05.2016, nr. y din 25.04.2017 şi nr. z din 20.04.2018 prin care inculpatul A. a menţionat în mod necorespunzător adevărului că este utilizatorul suprafeţei de 8,18 ha, situată în raza comunei, pe care le-a şi completat în prealabil, respectiv le-a şi semnat în numele inculpatului A. în anii 2017 şi 2018, deşi cunoştea caracterul mincinos al aspectelor atestate, înscrisuri în baza cărora primăria a emis adeverinţele nr. x din 27.05.2016, nr. y din 25.04.2017 şi nr. z din 20.04.2018, ataşate ulterior de inculpatul A. la cererile unice de plată pe suprafaţă formulate în campaniile agricole 2016 - 2018.

Înalta Curte constată că, în realitate, prin criticile formulate, recurenţii inculpaţi contestă situaţia de fapt stabilită de către instanţa de apel, fondul criticilor formulate pe calea recursului în casaţie pornind de la negarea bazei factuale care a condus la reţinerea vinovăţiei acestora, solicitându-se implicit o reevaluare a materialului probator, care nu este posibilă în actualul stadiu procesual.

Natura criticilor formulate ţin de fondul cauzei, de modalitatea în care instanţele ordinare au reţinut, pe baza probelor din dosar, existenţa infracţiunii, sub aspectul laturii obiective şi subiective a acesteia.

Prin acţiunile inculpaţilor, în modalitatea arătată mai sus, Înalta Curte constată că este realizat conţinutul constitutiv al infracţiunii de fals în declaraţii, respectiv complicitate la fals în declaraţii, prevăzute de art. 326 din C. pen., art. 48 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 326 din C. pen., precum şi cel al infracţiunilor de fals în declaraţii în formă continuată, respectiv complicitate la de fals în declaraţii în formă continuată, prevăzute de art. 326 din C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen., art. 48 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 326 din C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen.

Astfel, Înalta Curte constată că elementul material al infracţiunilor de fals în declaraţii, reţinute în sarcina inculpatului A., este reprezentat pe de o parte de acţiunea de a declara necorespunzător adevărului că este utilizatorul inclusiv al suprafeţei de teren de 10,66 ha, situată pe raza comunei şi compusă din terenurile aferente contractului de comodat încheiat cu numita F. la data de 23.04.2015 în suprafaţă totală de 8,18 ha şi din suprafaţa de 2,48 ha aferentă proceselor-verbale de punere în posesie din data de 17.04.2009, cu consecinţa emiterii adeverinţei ce urma a fi folosită la APIA pentru justificarea de către inculpatul A. a calităţii de utilizator al terenurilor şi implicit pentru dovedirea îndeplinirii condiţiilor pentru obţinerea în mod necuvenit a sumelor din fondurile europene iar pe de altă parte de acţiunile de a semna (în anul 2016), respectiv a împuternici pe inculpatul B. să semneze în locul său (în anii 2017 şi 2018) declaraţiile pentru completarea registrului agricol în cuprinsul cărora a menţionat în mod necorespunzător adevărului că este utilizatorul suprafeţei de teren de 8,18 ha, situată în raza comunei, cu consecinţa emiterii de către Primăria Buneşti a adeverinţelor nr. x din 27.05.2016, nr. x din 25.04.2017 şi nr. x din 20.04.2018, ataşate ulterior la cererile unice de plată pe suprafaţă formulate în campaniile agricole 2016 - 2018.

În ceea ce-l priveşte pe inculpatul B., Înalta Curte constată că elementul material al infracţiunilor de complicitate la fals în declaraţii, reţinute în sarcina acestuia, este reprezentat pe de o parte de ajutorul dat la întocmirea declaraţiei de completare a registrului agricol prin comunicarea către inculpatul A. a datelor privind identificarea terenurilor pe care acesta din urmă a declarat că le foloseşte şi în punerea la dispoziţia inculpatului A. a tabelului pe care l-a completat personal cu contractele care justificau scriptic dreptul de folosinţă, iar pe de altă parte de acţiunile de completare şi semnare în numele inculpatului A. a declaraţiilor de completare a registrului agricol ce atestau necorespunzător adevărului utilizarea suprafeţei de teren de 8,18 ha, de pe raza comunei Buneşti de către A., înscrisuri ce au stat la baza emiterii adeverinţelor necesare depunerii cererilor unice de plată pe suprafaţă formulate în campaniile agricole 2016 - 2018.

Cu privire la lipsa concordanţei dintre situaţia de fapt reţinută şi tipicitatea obiectivă a infracţiunii, Înalta Curte reţine că scopul recursului în casaţie este verificarea conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile. Prin urmare, instanţa trebuie să plece în analiza tipicităţii obiective a infracţiunii de la situaţia de fapt reţinută de către instanţele de fond şi de apel, neputând să analizeze pertinenţa şi concludenţa probelor administrate în cauză ori suficienţa acestora.

Criticile recurenţilor referitoare la neîntrunirea elementelor laturii obiective reprezintă în realitate chestiuni care vizează temeinicia hotărârii de condamnare, iar nu conformitatea hotărârii atacate cu dispoziţiile legii.

De altfel, temeinicia hotărârii este vizată în mod direct inclusiv de argumentul recurenţilor potrivit căruia în speţă este vorba doar despre o simplă neregulă, nu despre o fraudă, argument în sprijinul căruia s-a invocat că din anul 2019 a intrat în vigoare o nouă Directivă Europeană care are cu totul altă perspectivă şi altă viziune asupra fraudei privind bugetele Uniunii Europene şi că această directivă a înlocuit Convenţia în care şi-a avut originea textul ce incriminează infracţiunea, deci ar fi incidentă doar eventual o sancţiune administrativă pe care putea să o aplice în mod direct APIA fără intervenţia organelor de cercetare penală.

Instanţele de fond au reţinut expres că rezultatul infracţiunii s-a produs prin obţinerea pe nedrept a fondurilor, constatare faptică pe care însă o neagă în recursul în casaţie recurenţii, contrar naturii acestei căi extraordinare prin care se judecă doar în drept, nu şi în fapt hotărârile atacate.

Pentru aceste considerente, în temeiul dispoziţiilor art. 448 alin. (1) pct. 1 din C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul în casaţie declarat de recurenţii inculpaţi A. şi B. împotriva deciziei penale nr. 49/AP din data de 18 ianuarie 2022 pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia penală, în dosarul nr. x/2019.

Totodată, faţă de culpa procesuală, în temeiul art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga fiecare recurent inculpat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul în casaţie declarat de inculpaţii A. şi B. împotriva deciziei penale nr. 49/AP din data de 18 ianuarie 2022 a Curţii de Apel Braşov, secţia penală, pronunţată în dosarul nr. x/2019.

Obligă recurenţii inculpaţi la plata sumei de câte 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 21 iunie 2022.

GGC - ED