Legality of prison sentence limits under cumulative penalty reductions in plea admission procedures for death by injury

Deliberând asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 138 din 03 iunie 2021 a Tribunalului Prahova, pronunţată în dosarul nr. x/2021, în baza art. 195 din C. pen. cu aplicarea art. 396 alin. (10) din C. proc. pen. (infracţiunea de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte, faptă din noaptea de 02/03 decembrie 2020, victimă A.) a fost condamnat inculpatul B. la pedeapsa de 4 ani închisoare.

În baza art. 91 din C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pe durata unui termen de supraveghere de 4 ani, calculat de la data rămânerii definitive a hotărârii.

Conform art. 67 din C. pen., s-a aplicat pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) din C. pen., pentru o durată de 2 ani după executarea pedepsei principale. Potrivit art. 65 din C. pen., s-a aplicat pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) din C. pen. de la data rămânerii definitive a hotărârii.

Conform art. 93 din C. pen., pe durata termenului de supraveghere, s-a dispus ca inculpatul să se supună următoarelor măsuri de supraveghere: a) să se prezinte la datele fixate la Serviciul de Probaţiune Prahova, la datele fixate de acesta; b) să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea; c) să anunţe, în prealabil, schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile; d) să comunice schimbarea locului de muncă; e) să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţă. În temeiul art. 93 alin. (2) din C. pen., pe durata termenului de supraveghere, s-a dispus ca inculpatul să execute şi obligaţia de a frecventa unul sau mai multe programe de reintegrare socială derulate de către Serviciul de Probaţiune Prahova sau organizat în colaborare cu instituţii din comunitate. În temeiul art. 93 alin. (3) din C. pen., pe parcursul termenului de supraveghere, s-a dispus ca inculpatul să presteze o muncă neremunerată în folosul comunităţii pe o durată de 90 de zile, în cadrul Primăriei Plopu sau în cadrul Bazei Sportive Plopu, la alegerea consilierului de probaţiune. S-a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 96 din C. pen. privind efectele revocării suspendării executării pedepsei sub supraveghere în caz de nerespectare, cu rea credinţă, a măsurilor de supraveghere stabilite de instanţă, de nerespectare a obligaţiilor impuse de instanţă ori de săvârşire a unei noi infracţiuni în cursul termenului de încercare.

În baza art. 399 alin. (1) din C. proc. pen., a fost revocată măsura preventivă a arestului la domiciliu luată faţă de inculpatul B. prin încheierea nr. 46/22 februarie 2021 pronunţată de judecătorul de cameră preliminară din cadrul Tribunalului Prahova în dosarul nr. x/2021, definitivă prin necontestare la data de 24 februarie 2021. În temeiul dispoziţiilor art. 72 din C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului B. durata reţinerii, arestării preventive şi a arestului la domiciliu începând cu data de 03 decembrie 2020 la zi.

În baza art. 3 raportat la pct. 6 din Legea nr. 76/2008, s-a dispus prelevarea de la inculpatul B. a probelor biologice în vederea introducerii profilelor genetice în Sistemul Naţional de Date Genetice Judiciare.

În temeiul art. 5 alin. (5) din Legea nr. 76/2008, a fost informat inculpatul B. că probele biologice recoltate vor fi utilizate pentru obţinerea şi stocarea în Sistemul Naţional de Date Genetice Judiciare a profilului genetic.

A fost admisă acţiunea civilă exercitată în cadrul procesului penal de partea civilă Spitalul Judeţean de Urgenţă Ploieşti şi a fost obligat inculpatul la plata către aceasta a sumei de 3146,11 RON plus dobânda legală până la data executării, despăgubiri civile, reprezentând cheltuieli de spitalizare acordate victimei A. pentru perioada 03.12 - 04 decembrie 2020.

A fost admisă acţiunea civilă exercitată în cadrul procesului penal de partea civilă Serviciul Judeţean de Ambulanţă Prahova şi a fost obligat inculpatul la plata către aceasta a sumei de 450,25 RON plus dobânda legală până la data executării, despăgubiri civile, reprezentând contravaloarea serviciilor medicale oferite victimei A.

A fost admisă acţiunea civilă exercitată în cadrul procesului penal de partea civilă C. şi a fost obligat inculpatul la plata către aceasta a sumei de 2.000 RON, reprezentând daune materiale

Pentru a pronunţa această hotărâre, Tribunalul Prahova a reţinut următoarele:

În faza cercetării judecătoreşti, a fost audiat inculpatul, a fost depusă o adresă de constituire de parte civilă din partea Spitalului Judeţean de Urgenţă Ploieşti şi s-au depus acte în circumstanţiere de către inculpatul B.. În şedinţa publică din data de 15 aprilie 2021 inculpatul, în prezenţa apărătorului ales, a declarat că înţelege să fie judecat conform procedurii simplificate, prevăzută de art. 375 din C. proc. pen., instanţa admiţând această solicitare, motiv pentru care nu s-a mai procedat la readministrarea probatoriilor din faza de urmărire penală.

Examinând probele administrate în faza de urmărire penală, conform prevederilor art. 375 din C. proc. pen., precum şi declaraţiile inculpatului date în faţa instanţei de judecată în condiţiile menţionate anterior, instanţa de fond a reţinut vinovăţia inculpatului în comiterea faptelor pentru care a fost trimis în judecată şi următoarea situaţie de fapt:

La data de 02 decembrie 2020, în jurul orei 22:30, pe fondul consumului de alcool şi a unui conflict spontan, pe raza comunei Valea Călugărească, în faţa barului aparţinând numitului D., inculpatul B. a exercitat acte de violenţă, constând în lovirea cu pumnii a victimei A. (aflată în stare avansată de ebrietate), aceasta căzând la pământ şi lovindu-se cu capul de suprafaţa dură a solului, fără a prezenta semne vitale, iar în urma traumatismelor suferite la nivel cranio-cerebral, la data 04 decembrie 2020 a decedat la Spitalul Judeţean de Urgentă Ploieşti.

La 03 decembrie 2020, în jurul orei 00:17, organele de poliţie au fost sesizate cu privire la faptul că, în timp ce se afla pe strada x, din comuna Valea Călugărească, sat Valea Poienii, în dreptul imobilului cu numărul x, numitul A. a fost agresat de numitul B.

Cu ocazia cercetărilor efectuate, s-a constatat că, la 02 decembrie 2020, în jurul orei 22:30, după ce au consumat împreună alcool la domiciliul numitului D., din comuna Valea Călugărească, sat Valea Poienii, judeţul Prahova, unde funcţionează şi o societate cu destinaţia "bar", B. şi A. au ieşit în exteriorul barului, începând să se certe cu privire la unele conflicte mai vechi. Conflictul dintre cei doi a degenerat şi, ca urmare a consumului de alcool şi a discuţiilor în contradictoriu, cei doi au început să se bată. După ce au fost iniţial despărţiţi de martori, profitând de starea avansată de ebrietate în care se afla A., B. l-a lovit cu pumnul în zona feţei pe acesta, care s-a dezechilibrat şi a căzut, lovindu-se cu capul de sol, ulterior B. continuându-şi deplasarea, în fugă, către domiciliu său, unde a fost depistat de către organele de poliţie.

La locul săvârşirii faptei s-a deplasat un echipaj din cadrul SAJ. Prahova, care i-a acordat primele îngrijiri medicale numitului A. şi, ulterior, întrucât acesta era inconştient, a fost transportat la Spitalul Judeţean de Urgenţă Ploieşti pentru investigaţii de specialitate, fiind supus unei intervenţii chirurgicale, iar la data de 04 decembrie 2020 victima a decedat.

În urma cercetărilor şi investigaţiilor efectuate s-a stabilit faptul că martori la cele întâmplate au fost numiţii E., care se afla în incinta locuinţei/barului numitului D., precum şi acesta din urmă, care au fost audiaţi, în calitate de martori, la data de 03 decembrie 202.

Cu ocazia deplasării la Spitalul Judeţean de Urgenţă Ploieşti, victimei i-a fost stabilit diagnosticul:

"Traumatism cranio-cerebral grav, comă GCS 3 pct. , hematom subdural, frontotemporo-parieto-occipital drept, contuzii hemoragice bifrontale, fractură fronto-parietală stângi, hematom subdural stâng, fracturi mandibular stâng, otoragie dreaptă", aceasta rămânând internată, fiind supusă unei intervenţii chirurgicale.

La 03 decembrie 2020, medicul legist din cadrul S.J.M.L. Prahova a analizat actele medicale preliminare emise de Spitalul Judeţean de Urgenţă Ploieşti şi a concluzionat preliminar următoarele:

"Numitul A. prezintă leziuni traumatice care pot data din 02 decembrie 2020, s-au putut produce prin lovire activă cu corpuri dure în mod repetat (pumn) şi prin cădere heteropropulsată, posibil în condiţiile unei agresiuni, conform datelor de anchetă şi necesită 55 - 60 zile de îngrijiri medicale de Ia data producerii lor, în lipsa complicaţiilor. Leziunile traumatice au pus în primejdie viaţa victimei şi sunt de prognostic rezervat."

Ulterior intervenţiei chirurgicale şi examinării medico-legale mai sus precizate, în data de 04 decembrie 2020, victima A. a decedat în timp ce se afla internat în cadrul secţiei Terapie Intensivă (A.T.I.)

Prin ordonanţa organelor de cercetare penală din data de 07 decembrie 2020, s-a dispus efectuarea unei autopsii medico-legale asupra cadavrului victimei A., care să stabilească felul (tipul), cauza (cauzele) şi data probabilă a morţii, constatarea, descrierea, datarea şi interpretarea eventualelor leziuni traumatice, cu precizarea mecanismelor de producere, succesiunii lor, obiectului/instrumentului vulnerant, precum şi dacă între leziunile traumatice constatate şi deces există legătură de cauzalitate.

Conform concluziilor preliminare emise de medicul legist din cadrul S.M.L. Prahova, s-a stabilit faptul că:

"Moartea numitului A. a fost violentă. Ea s-a datorat unui traumatism cranio-cerebral grav, contuziv, deschis, soldat cu dilacerare, hemoragie şi contuzie cerebrală, în contextul unei heteroagresiuni (lovire activă cu şi de corp/plan dur), conform datelor de anchetă. Leziunile traumatice externe constatate la autopsie s-au putut produce prin acelaşi mecanism. Decesul poate data din 04 decembrie 2020."

Prin raportul de expertiză medico-legală (autopsie) nr. x/07 decembrie 2020 s-a concluzionat faptul că moartea numitului A. a fost violentă. Ea s-a datorat unui traumatism cranio-cerebral şi cranio-facial grav, contuziv, deschis, în contextul heteroagresiunii din data de 02 decembrie 2020, conform datelor de anchetă, prin lovirea cu pumnul a extremităţii sale cefalice de către agresor, urmată de căderea hetero-propulsată din ortostatism, cu lovirea capului de planul dur al solului. Între leziunile traumatice şi deces există o legătură de cauzalitate directă.

Fiind audiat în calitate de suspect, la 03 decembrie 2020, B. a recunoscut săvârşirea faptei reţinute în sarcina sa, precizând că, în data de 02 decembrie 2020, în jurul orei 21:30, s-a deplasat la barul numitului D., situat în comuna Valea Călugărească, pe strada x, judeţul Prahova. La bar se aflau patronul şi numiţii E. şi A., zis "F." toţi din comună. B. a precizat că, până să ajungă la bar, a consumat patru sticle de bere a câte 0,5 litri. La bar, a stat la o masă singur şi a consumat o încă o bere la 0,5 litri şi un pahar cu vin. Cât a stat la bar, a discutat amiabil cu toate persoanele care se aflau înăuntru. La un moment dat, din cauza unor glume spuse de el, F. s-a supărat, fapt pentru care B. şi acesta au început să se certe. Cearta a degenerat, B. şi A. începând să se îmbrâncească în incinta barului. Cei doi au ieşit afară din bar şi au continuat să se îmbrâncească. La scurt timp, au ieşit şi D. şi E., care le-au spus să se liniştească. Deşi D. şi E. au încercat să-i despartă, la un moment dat A. l-a împins pe inculpatul B., care, la rândul său, l-a lovit cu pumnul, o singură dată, în zona feţei. După ce l-a lovit pe A., acesta a căzut la pământ, pe spate, observând că nu mai mişcă. Inculpatul a susţinut că a fost lovit ulterior în faţă, posibil cu pumnul, însă nu a putut preciza cine l-a lovit, în acel moment, în acel loc aflându-se doar el, E., D. şi A., cel din urmă fiind căzut la pământ. După ce a fost lovit în faţă, inculpatul a căzut, şi-a pus mâinile la faţă pentru a se apăra, iar persoanele de lângă el au continuat să îl lovească, atât în zona feţei, cât şi a corpului, totodată adresându-i injurii. Ulterior, D. şi E. s-au îndreptat către A., care în continuare se afla la pământ şi nu mişca, moment în care B. s-a ridicat şi a mers la domiciliu. La aproximativ o oră după ce a ajuns la domiciliu, a fost sunat de E., care i-a spus că A. nu-şi revine, fapt pentru care l-a îndrumat să sune la 112 şi să solicite o ambulanţă. După aproximativ 20 de minute, a fost din nou sunat de E., care i-a spus că la faţa locului au venit echipajele de ambulanţă şi poliţie. Inculpatul a precizat că locul unde a avut loc altercaţia, respectiv unde a căzut numitul A., este o terasă de vară, betonată, care se află în curtea locuinţei/barului Iui D.

B. a declarat că recunoaşte şi regretă fapta care i-a fost reţinută. A considerat că s-a ajuns la această situaţie din cauza glumelor/jignirilor care s-au petrecut între el şi "F." şi care au degenerat într-o ceartă, precum şi pe fondul consumului de alcool, victima fiind în stare avansată de ebrietate, iar el fiind băut, dar având reprezentarea celor petrecute, iar cei doi nu se aflau în relaţii anterioare de duşmănie.

Având în vedere că inculpatul B. a declarat că, la rândul său, a fost lovit în zona feţei şi a corpului, prin ordonanţa organelor de cercetare penală, din 03 decembrie 2020, s-a dispus examinarea din punct de vedere medico-legal a acestuia, în vederea stabilirii leziunilor traumatice suferite de acesta, mecanismul de producere, obiectul vulnerant, precum şi numărul de zile de îngrijiri medicale necesare pentru vindecare şi dacă leziunile traumatice i-au pus în pericol viaţa.

Cu ocazia examinării, la 03 decembrie 2020, medicul legist din cadrul S.J.M.L. Prahova a concluzionat preliminar următoarele:

"Numitul B. prezintă leziuni traumatice care pot data din 02 decembrie 2020, s-au putut produce prin lovire activă cu corpuri dure (pumn), posibil în condiţiile unei agresiuni, conform datelor de anchetă necesită 4 - 5 zile de îngrijiri medicale de la data producerii lor, în lipsa complicaţiilor. Leziunile traumatice nu au pus în primejdie viaţa victimei.".

Fiind audiat în calitate de inculpat, după schimbarea încadrării juridice în loviri sau vătămări cauzatoare de moarte, inculpatul B. şi-a menţinut declaraţia dată în cauză, recunoscând şi regretând comiterea faptei. Totodată, şi-a retras plângerea prealabilă formulată cu privire la infracţiunea de loviri sau alte violenţe, prev. de art. 193 alin. (2) din C. pen.

Apreciind că în cauză sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 396 alin. (2) din C. proc. pen., în sensul că s-a constatat, dincolo de orice îndoială rezonabilă, că fapta există, constituie infracţiune şi a fost săvârşită de inculpat, instanţa de fond a dispus condamnarea inculpatului B. la pedeapsa închisorii, singura prevăzută de textul legal incriminator.

La individualizarea pedepsei, Tribunalul Prahova a avut în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 74 din C. pen., ţinând seama de gravitatea infracţiunii săvârşite şi periculozitatea inculpatului, evaluate după criteriile enumerate în cuprinsul acestui articol, respectiv: împrejurările şi modul de comitere a infracţiunii şi mijloacele folosite; starea de pericol creată pentru valorile ocrotite; natura şi gravitatea rezultatului produs; motivul săvârşirii infracţiunii şi scopul urmărit; antecedentele penale ale inculpatului; conduita după săvârşirea infracţiunii şi în cursul procesului penal; nivelul de educaţie, vârsta, starea de sănătate, situaţia familială şi socială a inculpatului.

Drept urmare, în baza art. 396 alin. (2) raportat la art. 375 şi art. 396 din C. proc. pen., Tribunalul Prahova a dispus condamnarea inculpatului B. la pedeapsa închisorii, având în vedere dispoziţiile referitoare la reducerea cu 1/3 a pedepsei legale.

Conform art. 67 din C. pen., s-a aplicat pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) din C. pen. pentru o durată de 2 ani după executarea pedepsei principale. Potrivit art. 65 din C. pen., s-a aplicat pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) din C. pen. de la data rămânerii definitive a hotărârii.

Având în vedere gradul de pericol social al faptei, persoana inculpatului care nu are antecedente penale, a răscunoscut săvârşirea infracţiunii, nu a existat o intenţie efectivă de a suprima viaţa victimei, instanţa de fond a apreciat că scopul preventiv educativ al pedepsei poate fi atins şi fără executarea în regim de detenţie, astfel că, în baza art. 91 din C. pen., a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pe durata unui termen de supraveghere de 4 ani, calculat de la data rămânerii definitive a hotărârii.

În ceea ce priveşte latura civilă, instanţa de fond a admis acţiunea civilă exercitată în cadrul procesului penal de partea civilă Spitalul Judeţean de Urgenţă Ploieşti şi a fost obligat inculpatul la plata către aceasta a sumei de 3146,11 RON, plus dobânda legală până la data executării, despăgubiri civile, reprezentând cheltuieli de spitalizare acordate victimei A. pentru perioada 03 decembrie - 04 decembrie 2020.

A fost admisă acţiunea civilă exercitată în cadrul procesului penal de partea civilă Serviciul Judeţean de Ambulanţă Prahova şi a fost obligat inculpatul la plata către aceasta a sumei de 450,25 RON, plus dobânda legală până la data executării, despăgubiri civile, reprezentând contravaloarea serviciilor medicale oferite victimei A.

A fost admisă acţiunea civilă exercitată în cadrul procesului penal de partea civilă C. şi a fost obligat inculpatul la plata către aceasta suma de 2.000 RON reprezentând daune materiale, având în vedere declaraţia acestuia din faza de urmărire penală.

Împotriva acestei sentinţe a declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Prahova, criticând hotărârea primei instanţe pentru motive de nelegalitate, faţă de împrejurarea că inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de 4 ani închisoare, iar pentru această pedeapsă nu se putea dispune suspendarea executării sub supraveghere. S-a solicitat admiterea apelului, desfiinţarea sentinţei penale atacate şi înlăturarea dispoziţiilor art. 91 din C. pen.

Examinând apelul declarat în cauză, Curtea de Apel Ploieşti a constatat că instanţa de fond a reţinut în mod corect şi complet situaţia de fapt şi a realizat o justă interpretare şi apreciere a mijloacelor de probă legal administrate în cursul urmăririi penale, coroborate fiind cu declaraţia inculpatului intimat B. de recunoaştere a vinovăţiei, din care rezultă atât existenţa faptei pentru care inculpatul a fost trimis în judecată, cât şi săvârşirea acesteia cu vinovăţie, în forma cerută de lege.

Astfel, din coroborarea probelor legal administrate în cursul urmăririi penale, dându-se eficienţă şi declaraţiei date de inculpat în faţa instanţei de fond, prin care a solicitat aplicarea procedurii recunoaşterii vinovăţiei, în mod corect s-a reţinut că, în data de 02 decembrie 2020, în jurul orei 22:30, pe fondul consumului de alcool şi a unui conflict spontan, pe raza comunei Valea Călugărească, în faţa barului aparţinând numitului D., inculpatul a exercitat acte de violenţă, constând în lovirea cu pumnii a victimei A. (aflată în stare avansată de ebrietate), aceasta căzând la pământ şi lovindu-se cu capul de planul dur al solului, fără a prezenta semne vitale, iar în urma traumatismelor suferite la nivel cranio-cerebral, la data 04 decembrie 2020, a decedat.

Având în vedere circumstanţele reale ale comiterii faptei ce constituie obiectul judecăţii, Curtea de Apel Ploieşti a constatat că încadrarea juridică a acesteia este justă, iar soluţia de condamnare a inculpatului este legală, fiind în întregime confirmată prin mijloacele de probă administrate în cursul urmăririi penale, dublate de recunoaşterea vinovăţiei de către autorul faptei.

Verificând motivele de apel formulate de inculpat, referitoare la individualizarea pedepsei aplicate de prima instanţă, Curtea de Apel Ploieşti a constatat că acestea sunt neîntemeiate.

Astfel, s-a reţinut că, potrivit art. 74 alin. (1) din C. pen. "stabilirea duratei ori a cuantumului pedepsei se face în raport cu gravitatea infracţiunii săvârşite şi cu periculozitatea infractorului, care se evaluează după următoarele criterii: împrejurările şi modul de comitere a infracţiunii, precum şi mijloacele folosite; starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită; natura şi gravitatea rezultatului produs ori a altor consecinţe ale infracţiunii; motivul săvârşirii infracţiunii şi scopul urmărit; natura şi frecvenţa infracţiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului; conduita după săvârşirea infracţiunii şi în cursul procesului penal; nivelul de educaţie, vârsta, starea de sănătate, situaţia familială şi socială."

S-a constatat că instanţa de fond a respectat criteriile menţionate anterior, dând dovadă de suficientă clemenţă prin aplicarea unei pedepse situate către limita minimă prevăzută de lege, având în vedere şi urmarea produsă prin fapta săvârşită, respectiv decesul victimei. Totodată, s-a reţinut că instanţa de fond a dat eficienţa cuvenită şi dispoziţiilor ce reglementează desfăşurarea judecării cauzei în procedura simplificată a recunoaşterii vinovăţiei.

Reevaluând coordonatele care guvernează procesul de individualizare a pedepsei, Curtea de Apel Ploieşti a constatat că atât durata, cât şi modalitatea de executare a pedepsei aplicate inculpatului sunt optime în vederea atingerii scopului şi funcţiei pedepsei, care pot fi în mod eficient şi efectiv atinse în cuantumul dispus la primul grad de jurisdicţie, faţă de împrejurarea ca inculpatul a recunoscut săvârşirea faptei, fiind totodată la primul conflict cu legea penală.

În schimb, în acord cu criticile Parchetului de pe lângă Tribunalul Prahova, Curtea de Apel Ploieşti a apreciat că sentinţa apelată este nelegală faţă de împrejurarea că inculpatul a fost condamnat la pedeapsa minimă de 4 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de loviri cauzatoare de moarte, prev. de art. 195 din C. pen., iar pentru această pedeapsă nu se putea dispune suspendarea executării sub supraveghere, în conformitate cu dispoziţiile art. 91 alin. (1) lit. a) din C. pen.

În concluzie, Curtea de Apel Ploieşti a reţinut că în cauză se impune aplicarea unei alte modalităţi de individualizare judiciară a pedepsei, respectiv executarea efectivă, în cazul inculpatului scopul şi funcţiile pedepsei neputând fi atinse decât prin privarea de libertate, având în vedere gravitatea faptei săvârşite, urmarea produsă (decesul victimei) şi limitele de pedeapsă stabilite de legiuitor pentru fapta dedusă judecăţii.

Drept urmare, prin decizia penală nr. 26 din 12 ianuarie 2022 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, pronunţată în dosarul nr. x/2021, în temeiul art. 421 alin. (1) pct. 2 lit. a) din C. proc. pen., a fost admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Prahova împotriva sentinţei penale nr. 138 din 03 iunie 2021, pronunţată de Tribunalul Prahova, privind pe intimatul inculpat B., a fost desfiinţată, în parte, sentinţa apelată şi a fost pronunţată o nouă hotărâre, după cum urmează:

Au fost înlăturate dispoziţiile art. 91 din C. pen. privind suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pe durata unui termen de supraveghere de 4 ani calculat de la data rămânerii definitive a hotărârii, urmând ca inculpatul B. să execute pedeapsa de 4 ani închisoare în regim de detenţie. Pe durata executării pedepsei, s-a dispus ca intimatul inculpat B. să execute pedeapsa accesorie prevăzută de art. 66 alin. (1) lit. a), b) din C. pen.

În baza art. 72 din C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată perioada reţinerii, a arestului la domiciliu şi a arestării preventive de la 03 decembrie 2020 la 03 iunie 2021.

Au fost menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei apelate, care nu contravin deciziei.

Împotriva deciziei penale nr. 26 din 12 ianuarie 2022 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, pronunţată în dosarul nr. x/2021, a declarat recurs în casaţie inculpatul B.

În motivarea căii de atac, invocând cazul de recurs în casaţie prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen., recurentul inculpat a susţinut că, în urma aplicării procedurii recunoaşterii învinuirii şi a circumstanţelor atenuate, astfel cum au fost reţinute de către instanţă, pedeapsa aplicată este mai mare decât cea prevăzută de lege.

În raport de dispoziţiile art. 447 din C. proc. pen., s-a solicitat să se constate nelegalitatea deciziei atacate cu privire la faptul că există contradicţii între considerentele deciziei penale nr. 26/12 ianuarie 2022 a Curţii de Apel Ploieşti şi dispozitivul acesteia, în sensul că, în considerente, se reţine:

"examinând apelul declarat în cauză, Curtea îl apreciază a fi neîntemeiat, motiv pentru care îl va respinge (...) reevaluând coordonatele care guvernează procesul de individualizare a pedepsei, Curtea constată că atât durata cât şi modalitatea de executare a pedepsei aplicate inculpatului sunt optime în vederea atingerii scopurilor şi funcţiilor pedepsei", iar în dispozitivul deciziei s-a reţinut "admite apelul declarat de către Parchetul de pe lângă Tribunalul Prahova ...".

De asemenea, recurentul a susţinut că i-a fost încălcat dreptul la două grade de jurisdicţie, în condiţiile în care exista un dubiu rezonabil cu privire la pedeapsa aplicată, respectiv dacă prin sentinţa penală nr. 138/2021 a Tribunalului Prahova i s-a aplicat o pedeapsă de 3 ani sau de 4 ani închisoare. În acest sens, recurentul a arătat că, prin sentinţa penală nr. 138/03.06.2021 pronunţată de Tribunalul Prahova, la individualizarea pedepsei care urma să îi fie aplicată, au fost avute în vedere criteriile generale de individualizare, prevăzute de art. 74 din C. pen. şi, în baza art. 396 alin. (2) raportat la art. 375 şi 396 din C. proc. pen., s-a dispus condamnarea sa la pedeapsa închisorii, având în vedere dispoziţiile referitoare la reducerea cu 1/3 a pedepsei legale, fără a se indica pedeapsa care urma să fie aplicată. În continuare, tribunalul a apreciat că, faţă de gradul de pericol social al faptei, persoana inculpatului, care nu are antecedente penale, a recunoscut săvârşirea infracţiunii, nu a existat o intenţie efectivă de a suprima viaţa victimei (deci prin reţinerea circumstanţelor atenuante), scopul preventiv educativ al pedepsei poate fi atins şi fără executarea în regim de detenţie, astfel că, în baza art. 91 din C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pe durata unui termen de supraveghere de 4 ani calculat de la data rămânerii definitive a hotărârii.

Recurentul a considerat că menţiunea din dispozitivul sentinţei pronunţate de instanţa de fond, în sensul condamnării sale la pedeapsa de 4 ani închisoare, reprezintă o eroare, deoarece Tribunalul Prahova nu indicase cuantumul pedepsei cu privire la care s-a dispus suspendarea sub supraveghere pe durata unui termen de 4 ani.

În opinia recurentului, instanţa de apel a menţinut circumstanţele atenuante reţinute de prima instanţă, astfel încât, în raport de reducerea limitelor de pedeapsă cu 1/3 conform dispoziţiilor privind procedura recunoaşterii învinuirii şi aplicarea reducerii cu 1/3 pentru circumstanţele atenuante, pedeapsa aplicată în final de instanţa de apel depăşeşte limitele legale.

S-a arătat că instanţa de apel a constatat că sentinţa penală a fost legală şi temeinică sub aspectul individualizării pedepsei, fiind menţinută sub acest aspect. Singurul element de nelegalitate al sentinţei penale nr. 138/03.06.2021 pronunţată de Tribunalul Prahova, reţinut de către instanţa de apel, a fost reprezentat de modalitatea de executare a pedepsei, în raport de pedeapsa aplicată şi s-a dispus executarea acesteia în regim de detenţie.

Cu ocazia soluţionării apelului, recurentul a solicitat ca instanţa să dispună desfiinţarea sentinţei atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare la prima instanţă, pentru a nu fi privat de un grad de jurisdicţie, în condiţiile în care decizia era definitivă. S-a făcut referire la dispoziţiile art. 13 din CEDO, conform cărora orice persoană are dreptul de a se adresa efectiv unei instanţe naţionale, chiar şi atunci când încălcarea s-ar datora unor persoane care au acţionat în exercitarea atribuţiilor lor oficiale.

În concluzie, recurentul inculpat a solicitat admiterea recursului în casaţie, casarea deciziei atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare la Curtea de Apel Ploieşti. În temeiul art. 441 alin. (1) din C. proc. pen., s-a solicitat suspendarea executării hotărârii, cu respectarea măsurilor prevăzute de art. 215 alin. (1), (2) din C. proc. pen.

Prin încheierea din Camera de consiliu din 03 mai 2022, în temeiul art. 440 alin. (4) din C. proc. pen., a fost admisă în principiu cererea de recurs în casaţie şi s-a trimis cauza completului competent în vederea judecării pe fond a recursului în casaţie, constatându-se îndeplinite condiţiile de formă prev. de art. 434 - 437 C. proc. pen.

S-a reţinut în acest sens că decizia nr. 26 din 12 ianuarie 2022 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, (dosarul nr. x/2021) a fost pronunţată în apel şi poate fi atacată cu recurs în casaţie, neregăsindu-se printre hotărârile sau soluţiile enumerate de art. 434 alin. (2) din C. proc. pen.

Deopotrivă, s-a constatat că cererea de recurs în casaţie a fost formulată în termenul prevăzut de art. 435 din C. proc. pen. şi îndeplineşte condiţiile prevăzute art. 436 alin. (1) şi alin. (6), art. 437 alin. (1) lit. a), b) şi d) din C. proc. pen. Referitor la îndeplinirea condiţiei impuse de art. 437 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen., s-a constatat că recurentul inculpat B. a invocat cazul prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen. (s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege).

Înalta Curte a reţinut că invocarea formală a unui caz de casare prevăzut de lege, deşi necesară, nu este suficientă pentru declararea ca admisibilă a cererii de recurs în casaţie. În etapa admisibilităţii în principiu se verifică şi aparenta corespondenţă între motivele susţinute şi cazurile de casare în care acestea au fost încadrate.

Dispoziţiile art. 438 pct. 12 din C. proc. pen. sunt de strictă interpretare şi vizează doar stabilirea pedepsei în limitele prevăzute de lege în raport cu încadrarea juridică dată faptei, textul nepermiţând cenzurarea oricărui alt aspect de nelegalitate care, în final, ar putea produce consecinţe asupra cuantumului pedepsei. Aprecierea legalităţii limitelor de pedeapsă în calea extraordinară de atac a recursului în casaţie se face în funcţie de încadrarea juridică reţinută şi menţinută prin hotărârea atacată, precum şi de cauzele de atenuare sau de agravare a pedepsei a căror incidenţă a fost stabilită de instanţa de fond sau de apel.

Relativ la cele ce precedă, s-a constatat că recursul în casaţie este admisibil pentru cazul prevăzut de art. 438 pct. 12 din C. proc. pen., doar în ceea ce priveşte verificarea limitelor de pedeapsă în funcţie de încadrarea juridică reţinută şi menţinută prin hotărârea atacată, precum şi de cauzele de atenuare a pedepsei a căror incidenţă a fost stabilită de instanţa de apel.

În ceea ce priveşte celelalte critici formulate de recurentul inculpat B. (stabilirea cuantumului pedepsei şi modalitatea de executare a acesteia; apărarea formulată în sensul că există contradicţii între considerentele deciziei penale nr. 26/12.01.2022 a Curţii de Apel Ploieşti şi dispozitivul acesteia), s-a constatat că acestea nu se circumscriu cazului de casare reglementat de art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen.

S-a reţinut că nemulţumirea recurentului cu privire la individualizarea pedepsei reprezintă o critică care vizează temeinicia hotărârii, astfel încât aceasta nu poate fi examinată în calea extraordinară de atac a recursului în casaţie. Prin intermediul acestei căi extraordinare de atac este analizată conformitatea hotărârilor definitive cu regulile de drept prin raportare la cazurile de casare expres şi limitativ prevăzute de lege, care vizează exclusiv legalitatea hotărârii.

Referitor la susţinerea recurentului inculpat, în sensul că i-a fost încălcat dreptul la două grade de jurisdicţie, în condiţiile în care exista un dubiu rezonabil cu privire la pedeapsa aplicată de instanţa de fond, Înalta Curte a constatat că nici această critică nu se circumscrie cazului de casare invocat de recurent sau vreunui alt caz reglementat de art. 438 alin. (1) din C. proc. pen. În plus, s-a subliniat că actualul C. proc. pen. consacră principiul dublului grad de jurisdicţie în materie penală (judecata în fond şi apel), apelul fiind o cale de atac care devoluează cauza atât cu privire la situaţia de fapt, cât şi la chestiuni de drept. În speţă, împotriva hotărârii primei instanţe a declarat apel doar Ministerul Public şi, în urma admiterii căii de atac, s-a dispus executarea de către inculpat, în regim de detenţie, a pedepsei de 4 ani închisoare aplicată de Tribunalul Prahova.

Faţă de cele ce preced, apreciindu-se că cererea de recurs în casaţie formulată de inculpatul B. îndeplineşte, în limitele anterior expuse (pentru cazul prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen.), cerinţele prevăzute de art. 434 - 438 din C. proc. pen., a fost admisă în principiu şi trimisă completului competent, în vederea judecării pe fond, conform dispoziţiilor art. 440 alin. (4) din C. proc. pen. În temeiul dispoziţiilor art. 441 alin. (1) teza a II-a din C. proc. pen., cererea formulată de recurentul inculpat B., privind suspendarea executării deciziei penale nr. 26 din 12 ianuarie 2022 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, pronunţată în dosarul nr. x/2021, până la soluţionarea căii de atac, s-a dispus a fi analizată de completul care judecă recursul în casaţie, la termenul stabilit în cauză.

...

Examinând cauza în temeiul art. 442 - 444 din C. proc. pen. şi prin prisma criticilor circumscrise cazului de casare prev. de art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen., în limitele stabilite prin încheierea de admitere în principiu, Înalta Curte apreciază că recursul în casaţie este nefondat.

Conform art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen., hotărârile sunt supuse casării atunci când s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege. Aceste dispoziţii sunt de strictă interpretare şi vizează doar stabilirea pedepsei în limitele prevăzute de lege în raport cu încadrarea juridică dată faptei, textul nepermiţând cenzurarea oricărui alt aspect de nelegalitate care, în final, ar putea produce consecinţe asupra cuantumului pedepsei. Aprecierea legalităţii limitelor de pedeapsă în calea extraordinară de atac a recursului în casaţie se face în funcţie de încadrarea juridică reţinută şi menţinută prin hotărârea atacată, precum şi de cauzele de atenuare sau de agravare a pedepsei a căror incidenţă a fost stabilită de instanţa de fond sau de apel.

Potrivit jurisprudenţei instanţei supreme, "Cazul de recurs în casaţie prevăzut în art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen. nu permite Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie să cenzureze reţinerea sau nereţinerea unei cauze de reducere a pedepsei prin hotărârea definitivă de condamnare, ci numai dacă pedeapsa aplicată se situează în limitele rezultate ca efect al incidenţei unei cauze de reducere a pedepsei, în ipoteza în care prin hotărârea definitivă de condamnare a fost reţinută o astfel de cauză." (Î.C.C.J., secţia penală, decizia nr. 23/RC din 19 ianuarie 2017).

Invocând cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., recurentul a susţinut că instanţa de apel a menţinut circumstanţele atenuante reţinute de prima instanţă, astfel încât, în raport de reducerea limitelor de pedeapsă cu 1/3 conform dispoziţiilor privind procedura recunoaşterii învinuirii şi aplicarea reducerii cu 1/3 pentru circumstanţele atenuante, pedeapsa aplicată în final de instanţa de apel depăşeşte limitele legale.

Înalta Curte reţine că, în speţă, prin sentinţa penală nr. 138 din 03 iunie 2021 a Tribunalului Prahova, pronunţată în dosarul nr. x/2021, în baza art. 195 din C. pen. cu aplicarea art. 396 alin. (10) din C. proc. pen. (infracţiunea de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte, faptă din noaptea de 02/03 decembrie 2020, victimă A.) a fost condamnat inculpatul B. la pedeapsa de 4 ani închisoare şi, în baza art. 91 din C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pe durata unui termen de supraveghere de 4 ani, calculat de la data rămânerii definitive a hotărârii.

Ulterior, prin decizia penală nr. 26 din 12 ianuarie 2022 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, pronunţată în dosarul nr. x/2021, a fost admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Prahova împotriva sentinţei penale nr. 138 din 03 iunie 2021, pronunţată de Tribunalul Prahova, privind pe intimatul inculpat B., a fost desfiinţată, în parte, sentinţa apelată şi a fost pronunţată o nouă hotărâre, după cum urmează:

Au fost înlăturate dispoziţiile art. 91 din C. pen. privind suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pe durata unui termen de supraveghere de 4 ani calculat de la data rămânerii definitive a hotărârii, urmând ca inculpatul B. să execute pedeapsa de 4 ani închisoare în regim de detenţie.

În acest context, analizând regimul sancţionator al infracţiunii pentru care a fost condamnat inculpatul B., Înalta Curte constată că infracţiunea de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte, prevăzută de art. 195 din C. pen., este sancţionată cu pedeapsa închisorii de la 6 la 12 ani.

Întrucât inculpatul a solicitat judecarea cauzei în procedura privind recunoaşterea învinuirii, în cauză s-a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 396 alin. (10) din C. proc. pen., conform cărora limitele de pedeapsă prevăzute de lege în cazul pedepsei închisorii se reduc cu o treime. Drept urmare, limitele de pedeapsă prevăzute de art. 195 din C. pen. (infracţiunea de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte), reduse cu o treime, erau cuprinse între 4 ani - 8 ani închisoare.

Relativ la cele ce precedă, instanţa constată că pedeapsa de 4 ani închisoare aplicată inculpatului B., pentru infracţiunea prevăzută de art. 195 din C. pen., se situează în limitele prevăzute de lege.

Referitor la susţinerea recurentului inculpat B., în sensul că instanţa de apel a menţinut circumstanţele atenuante reţinute de prima instanţă, şi, cu toate acestea, nu s-a procedat la reducerea limitelor de pedeapsă cu 1/3 conform dispoziţiilor art. 76 alin. (1) din C. pen., Înalta Curte constată că această apărare este nefondată.

În acest sens, se observă că, la individualizarea pedepsei, instanţa de fond a avut în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 74 din C. pen., ţinând seama de gravitatea infracţiunii săvârşite şi periculozitatea inculpatului, evaluate după criteriile enumerate în cuprinsul acestui articol, respectiv: împrejurările şi modul de comitere a infracţiunii şi mijloacele folosite, starea de pericol creată pentru valorile ocrotite, natura şi gravitatea rezultatului produs, motivul săvârşirii infracţiunii şi scopul urmărit; antecedentele penale ale inculpatului; conduita după săvârşirea infracţiunii şi în cursul procesului penal, nivelul de educaţie, vârsta, starea de sănătate, situaţia familială şi socială a inculpatului şi, în baza art. 396 alin. (2) raportat la art. 375 şi art. 396 din C. proc. pen., Tribunalul Prahova a dispus condamnarea inculpatului B. la pedeapsa închisorii, având în vedere dispoziţiile referitoare la reducerea cu 1/3 a pedepsei legale.

Deopotrivă, instanţa de apel a făcut trimitere la prevederile art. 74 alin. (1) din C. pen. şi a constatat că instanţa de fond a respectat aceste criterii, dând dovadă de suficientă clemenţă prin aplicarea unei pedepse situate către limita minimă prevăzută de lege, având în vedere şi urmarea produsă prin fapta săvârşită, respectiv decesul victimei. Totodată, s-a reţinut că instanţa de fond a dat eficienţa cuvenită şi dispoziţiilor ce reglementează desfăşurarea judecării cauzei în procedura simplificată a recunoaşterii vinovăţiei.

După cum se poate observa, nici instanţa de fond, nici instanţa de apel nu au reţinut circumstanţe atenuante din favoarea inculpatului, neexistând vreo menţiune în acest sens nici în considerentele, nici în dispozitivul sentinţei pronunţate de prima instanţă sau ale deciziei recurate.

Astfel cum s-a menţionat deja, aprecierea legalităţii limitelor de pedeapsă în calea extraordinară de atac a recursului în casaţie se face în funcţie de încadrarea juridică reţinută şi menţinută prin hotărârea atacată, precum şi de cauzele de atenuare sau de agravare a pedepsei a căror incidenţă a fost stabilită de instanţa de fond sau de apel.

Drept urmare, întrucât în cauză nu s-a reţinut incidenţa unor circumstanţe atenuante, se constată că pedeapsa de 4 ani închisoare aplicată inculpatului pentru infracţiunea de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte, prevăzută de art. 195 din C. pen., cu reţinerea incidenţei dispoziţiilor art. 396 alin. (10) din C. proc. pen., este cuprinsă în limitele prevăzute de lege, respectiv 4 ani - 8 ani închisoare.

Relativ la cele ce precedă, în temeiul art. 448 alin. (1) pct. 1 din C. proc. pen., Înalta Curte urmează să respingă, ca nefondat, recursul în casaţie formulat de inculpatul B. împotriva deciziei penale nr. 26 din 12 ianuarie 2022 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, pronunţată în dosarul nr. x/2021.

Conform prevederilor art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va fi obligat recurentul inculpat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul în casaţie formulat de inculpatul B. împotriva deciziei penale nr. 26 din 12 ianuarie 2022 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, pronunţată în dosarul nr. x/2021.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 31 mai 2022.

GGC - ED