Execution of European Arrest Warrant for organized human trafficking: validity of mandate and compulsory seizure of mobile phone as evidence

Asupra contestaţiei de faţă;

Examinând actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 37/FCJI din data de 04 aprilie 2022 pronunţată de Curtea de Apel Iaşi noul C. proc. pen., secţia penală şi pentru cauze cu minori, - în dosarul nr. x/2022, în baza art. art. 109 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, forma republicată, a fost admisă sesizarea formulată de Parchetul Eisenstadt, prin procuror A., pentru executarea mandatului european de arestare emis la data de 16.03.2022, întemeiat pe mandatul naţional de arestare din data de 15.03.2022 emis de Parchetul Eisenstadt în dosarul cu nr. de referinţă x şi aprobat prin încheierea Tribunalului de Land Eisenstadt din data de 16.03.2022, pe numele persoanei solicitate B., persoană cu dubla cetăţenie, moldoveneasca şi română, posesor paşaport biometric românesc seria x, eliberat la data de 29.03.2019 de către Galaţi, aflată în stare de reţinere în Centrul de Reţinere şi Arest Preventiv din cadrul I.P.J. Iaşi.

S-a constatat că persoana solicitată nu a consimţit la predare şi nu a renunţat la drepturile conferite de regula specialităţii.

S-a dispus predarea persoanei solicitate B., persoană cu dubla cetăţenie, moldovenească şi română, posesor paşaport biometric românesc seria x, eliberat la data de 29.03.2019 de către Galaţi, aflată în stare de reţinere în Centrul de Reţinere şi Arest Preventiv din cadrul I.P.J. Iaşi, către autoritatea judiciară emitentă, Parchetul Eisenstadt, Republica Austria, în baza mandatului european de arestare emis la data de 16.03.2022, întemeiat pe mandatul naţional de arestare din data de 15.03.2022 emis de Parchetul Eisenstadt în dosarul cu nr. de referinţă x şi aprobat prin încheierea Tribunalului de Land Eisenstadt din data de 16.03.2022, în vederea urmăririi penale pentru comiterea infracţiunii de contrabandă de persoane în cadrul unei organizaţii criminale, cu respectarea beneficiului regulii specialităţii şi sub condiţia ca, în cazul în care se va pronunţa o pedeapsă privativă de libertate, persoana predată să fie transferată în România - condiţie prev. de art. 98 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, republicată.

S-a constatat că persoana solicitată B. a fost reţinută şi arestată începând cu data de 22.03.2022, ora 21:50.

În baza dispoziţiilor art. 104 alin. (9) şi (13) din Legea nr. 302/2004, republicată, s-a dispus menţinerea stării de arest a persoanei solicitate B., persoană cu dubla cetăţenie, moldovenească şi română, posesor paşaport biometric romanesc seria x, eliberat la data de 29.03.2019 de către Galaţi, aflată în stare de reţinere în Centrul de Reţinere şi Arest Preventiv din cadrul I.P.J. Iaşi, pentru o durată de 30 de zile, începând de la data de 04 aprilie 2022 şi până la data de 03 mai 2022, inclusiv, în vederea predării.

În baza art. 115 din Legea nr. 302/2004 şi art. 171 din C. proc. pen., s-a dispus ridicarea silită de la persoana solicitată B., persoană cu dubla cetăţenie, moldovenească şi română, aflată în stare de reţinere în Centrul de Reţinere şi Arest Preventiv din cadrul I.P.J. Iaşi, a unui telefon mobil marca x (identificat asupra sa conform procesului-verbal de predare primire din data de 22.03.2022), bun care urmează a fi predat autorităţii emitente a mandatului european de arestare, respectiv Parchetului Eisenstadt, Republica Austria.

În baza dispoziţiilor art. 275 alin. (6) din C. proc. pen. şi art. 8 alin. (1) lit. b) şi alin. (3) şi (4) din Protocolul nr. 14511 din 14.02.2019, privind stabilirea onorariilor cuvenite avocaţilor pentru furnizarea serviciilor de asistenţă judiciară în materie penală, încheiat între Ministerul Justiţiei şi UNBR, onorariul apărătorului desemnat din oficiu, pentru întreaga durată a procedurii judiciare de executare a mandatului european de arestare ce s-a derulat în faţa Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iaşi şi în faţa Curţii de Apel Iaşi (parţial, în cazul din urmă), în sumă de 1312 RON, conform delegaţiei nr. x/23.03.2022 emisă de Baroul Iaşi (delegaţie nr. x/23.03.2022 la parchet) pentru av. C., a fost avansat din fondurile Ministerului Justiţiei şi a rămas în sarcina statului.

În temeiul dispoziţiilor art. 275 alin. (3) din C. proc. pen., cheltuielile judiciare avansate cu ocazia soluţionării prezentei cauze, au rămas în sarcina statului.

S-a dispus comunicarea prezentei sentinţe autorităţilor prevăzute de art. 109 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, forma republicată şi modificată.

Pentru a dispune astfel, curtea de apel a reţinut că, la data de 23.03.2022, pe rolul Curţii de Apel Iaşi a fost înregistrată, sub nr. x/2022, sesizarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iaşi privind arestarea provizorie a persoanei solicitate B., în vederea predării către autoritatea judiciară austriacă în executarea unui mandat european de arestare.

Se arată că în baza semnalării introduse în Sistemul de Informaţii Schengen de către Biroul SIRENE Naţional din Austria, la data de 16.03.2022, transmisă prin Centrul de Cooperare Poliţienească Internaţională, Biroul SIRENE din România, în baza mandatului european de arestare emis la data de la data de 16.03.2022, întemeiat pe mandatul naţional de arestare din data de 15.03.2022 emis de Parchetul Eisenstadt în dosarul cu nr. de referinţă x, şi aprobat prin încheierea Tribunalului de Land Eisenstadt din data de 16.03.2022, se solicită predarea numitului B. în vederea urmăririi penale pentru comiterea unei infracţiuni de participare la un grup infracţional şi trafic de fiinţe umane (0003.01), faptă pedepsită cu un maxim de 10 ani închisoare.

De asemenea, s-a constatat că potrivit semnalării din Sistemul de Informaţii Schengen, s-a reţinut că numitul B. este suspectat de urgenţă că ar fi facilitat intrarea şi/sau tranzitul ilegal în Austria a mai multor străini, pe data de 23 februarie 2022, la graniţa ungaro-austriacă în cadrul unei grupări infracţionale. Cu ajutorul unui vehicul încă necunoscut şi cu intenţia de a se îmbogăţi ilegal, el primea plata pentru această infracţiune. Persoana căutată ridicase 14 cetăţeni afgani într-o dubă de la graniţa sârbo-ungară, transportându-i la graniţa austro-ungară. Ulterior, afganii au trecut graniţa pe jos. La scurt timp după aceea, el a fost verificat de poliţiştii maghiari.

La termenul de judecată a propunerii de luare a măsurii arestării provizorii din data de 23.03.2022, după identificarea de către instanţă, persoana solicitată B. a fost informată despre obiectul prezentei proceduri şi i-au fost aduse la cunoştinţă drepturile pe care le are în această procedură judiciară.

Faţă de persoana solicitată B. a fost luată măsura arestării provizorii pentru o perioadă de 15 zile, începând din data de 23.03.2022 şi până la data de 06.04.2022, inclusiv, prin încheierea din data de 23.03.2022 pronunţată de Curtea de Apel Iaşi în dosarul nr. x/2022, apreciindu-se că aceasta corespunde exigenţelor legislaţiei naţionale şi europene incidente în materie, pentru arestarea provizorie a persoanei solicitate în baza semnalării SIS, şi că o altă măsură restrictivă de libertate nu este oportună.

S-a mai avut în vedere că înainte de a se dispune arestarea provizorie, persoanei solicitate i-au fost aduse la cunoştinţă conţinutul semnalării S.I.S, drepturile persoanei reţinute/arestate în baza unui mandat european de arestare prevăzute în Directiva 2012/13/UE a Parlamentului European şi a Consiliului din 22 mai 2012 şi Directiva 2013/48/UE a Parlamentului European şi a Consiliului din 22 octombrie 2013, un exemplar al notei privind aceste drepturi fiind înmânat, în scris, persoanei solicitate, exemplarul semnat de persoana solicitată fiind ataşat la dosarul cauzei.

Totodată, s-a avut în vedere că în vederea continuării procedurii, fiind necesar ca la dosar să fie depus mandatul european de arestare emis de autorităţile judiciare din Austria pe numele persoanei solicitate B., în limba germană şi tradus în limba română, a fost acordat termen de judecată la data de 04.04.2022, ora 10:00.

La data de 25.03.2022, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iaşi a înaintat la dosar mandatul european de arestare, în limba germană şi tradus în limba română.

De asemenea, s-a constatat că o copie a acestui mandat european de arestare, în limba germană şi traducerea acestuia în limba română, au fost de îndată comunicate persoanei solicitate B. la Centrul de Reţinere şi Arestare Preventivă din cadrul Inspectoratului de Poliţie Judeţean Iaşi.

Analizând cererea autorităţilor judiciare austriece, Curtea a constatat următoarele:

Se arată că potrivit mandatului european de arestare emis la data de 16.03.2022, întemeiat pe mandatul naţional de arestare din data de 15.03.2022 emis de Parchetul Eisenstadt în dosarul cu nr. de referinţă x, şi aprobat prin încheierea Tribunalului de Land Eisenstadt din data de 16.03.2022, se solicită predarea persoanei solicitate B. în vederea urmăririi penale pentru comiterea infracţiunii de contrabandă de persoane în cadrul unei organizaţii criminale, fapte încadrate de autoritatea emitentă ca infracţiuni de "participare la un grup infracţional organizat" şi "trafic de persoane" (infracţiuni MEA).

Curtea a constatat că în esenţă, ca şi situaţie de fapt, s-a menţionat că persoana solicitată B. este suspectat în mod rezonabil de a fi săvârşit următoarele: În data de 23.02.2022 a facilitat în Ungaria, în apropierea frontierei de stat a Austriei, în cadrul unui grup criminal organizat, în colaborare conştientă şi deliberată (art. 12 din C. pen.) cu călăuze cu autovehicule şi cărăuşi pedeştri dar şi cu angajatorii/factorii de decizie, neidentificaţi până în momentul de faţă, intrarea ilegală respectiv tranzitarea a cel puţin trei cetăţeni străini care nu aveau drept de reşedinţă în Uniunea Europeană, din Ungaria în Austria, cu intenţia de a se îmbogăţi pe sine sau pe un terţ fără justă cauză prin remuneraţia primită în schimbul activităţii sale, prin aceea că l-a aluat în Ungaria, cu autovehiculul condus de el, pe cetăţenii afgani pe nume D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P. şi Q., după ce aceştia au trecut graniţa între Serbia şi Ungaria şi i-a transportat cu microbuzul/furgoneta în apropierea frontierei de stat a Austriei, unde aceştia au trecut pe jos, cu precizarea că a fost supus unui control de către agenţii de Poliţie maghiari după o porţiune scurtă de deplasare.

Curtea a observat faptul că infracţiunea, în raport, cu care este cercetat numitul B. de autorităţile austriece face parte din categoria infracţiunilor pentru care nu este necesară verificarea condiţiei dublei incriminări, prin raportare la infracţiunea de participare la un grup criminal organizat.

În acelaşi timp, Curtea a reţinut că infracţiunea de trafic de persoane indicată ca şi infracţiune MEA în mandatul emis de autorităţile austriece nu este susţinută de situaţia de fapt prezentată în mandat, în raport cu care a fost emis mandatul naţional de arestare şi pentru care persoana solicitată este suspectată rezonabil. Analizând situaţia de fapt expusă în mandatul ataşat dosarului, Curtea a reţinut că aceasta se circumscrie mai degrabă infracţiunii de "facilitarea intrării şi şederii ilegale", faptă pentru care, de asemenea, nu este necesară verificarea condiţiei dublei incriminări, conform art. 97 alin. (1) din Legea nr. 302/2004.

De asemenea, s-a constatat că trebuie menţionat faptul că potrivit semnalării SIS, persoana solicitată este cercetată în statul membru emitent pentru infracţiunea de "contrabandă de persoane în cadrul unei organizaţii criminale", fapte incriminate şi de legea română ca infracţiune de grup infracţional organizat şi trafic de migranţi, prev. de art. 367 din C. pen. şi art. 263 alin. (1) şi (2) lit. a) din C. pen., infracţiuni sancţionate de legea română cu pedepse de la 1 la 5 ani închisoare, respectiv de la 3 la 10 ani închisoare.

S-a mai avut în vedere că din perspectiva condiţiilor de formă ale mandatului european de arestare, Curtea a constatat că acesta se bazează pe mandatul naţional de arestare din data de 15.03.2022 emis de Parchetul Eisenstadt în dosarul cu nr. de referinţă x, fiind în acelaşi timp aprobat prin încheierea Tribunalului de Land Eisenstadt din data de 16.03.2022, fiind astfel îndeplinite exigenţele stabilite de CJUE în cauzele conexate C-508/18 & C-82/19 PPU şi C-509/18, în care s-a stabilit modul de interpretare a noţiunii de "autoritate judiciară emitentă", în sensul articolului 6 alin. (1) din Decizia-cadru 2002/584/JAI a Consiliului din 13 iunie 2002 privind mandatul european de arestare şi procedurile de predare între statele membre, astfel cum a fost modificată prin Decizia-cadru 2009/299/JAI a Consiliului din 26 februarie 2009.

Examinând actele şi lucrările dosarului, Curtea a reţinut că în cauză nu este incident niciun motiv de refuz al executării mandatului european de arestare emis pe numele cetăţeanului român B. de către autorităţile judiciare austriece. Totodată, s-a constatat că sunt îndeplinite condiţiile de validitate şi condiţiile de fond pentru emiterea şi executarea mandatului european de arestare.

S-a mai avut în vedere că potrivit relaţiilor ataşate la dosar şi verificărilor efectuate de procuror, persoana solicitată nu a mai fost cercetată nici în România şi nici în vreun alt stat membru pentru infracţiunile descrise în mandatul european de arestare, iar în România infracţiunile din sfera traficului de migranţi şi grup infracţional organizat nu au fost acoperite de legi de amnistie în ultimii ani.

De asemenea, prin raportare la vârsta şi starea de sănătate ale persoanei solicitate, Curtea a constatat că nu există indicii că aceasta nu ar răspunde penal.

S-a mai avut în vedere şi faptul că verificările efectuate de procuror au relevat că persoana solicitată nu este cercetată pe teritoriul român pentru alte fapte penale.

De asemenea, s-a constatat că, pe de altă parte, deşi mandatul european de arestare cuprinde infracţiuni care au fost comise efectiv în afara teritoriului statului emitent, precizându-se că transportul persoanelor fără drept de şedere a avut loc pe teritoriul statului ungar, Curtea a arătat că din descrierea situaţiei de fapt din mandatul european de arestare pare că rezultatul acestor infracţiuni s-a produs pe teritoriul statului austriac, întrucât persoanele fără drept de şedere presupus transportate de persoana solicitată au pătruns pe teritoriul acestui stat (au trecut pe jos frontiera de stat a Austriei), fiind identificate de autorităţile austriece. În acest context, Curtea a reţinut că nu este incident cazul de refuz facultativ al executării mandatului european de arestare prev. de art. 99 alin. (2) lit. f) din Legea nr. 302/2004.

Coroborând dispoziţiile legale în materia executării mandatului european de arestare, Curtea a reţinut, astfel, că toate condiţiile privind predarea persoanei solicitate sunt îndeplinite, nefiind incident niciunul dintre motivele de refuz de executare şi, ţinând seama de toate împrejurările cauzei şi de necesitatea executării mandatului european de arestare, în virtutea principiului recunoaşterii reciproce a deciziilor judiciare şi a încrederii reciproce între autorităţile judiciare pe care se fundamentează instituţia mandatului european de arestare, în conformitate cu dispoziţiile art. 109 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, republicată, a fost admisă sesizarea, astfel cum s-a enunţat anterior.

S-a mai avut în vedere că persoana solicitată B. nu a consimţit la predare şi nu a renunţat la drepturile conferite de regula specialităţii, context în care s-a dispus predarea persoanei solicitate B., către autoritatea judiciară emitentă, Parchetul Eisenstadt, Republica Austria, în baza mandatului european de arestare emis la data de 16.03.2022, întemeiat pe mandatul naţional de arestare din data de 15.03.2022 emis de Parchetul Eisenstadt în dosarul cu nr. de referinţă x, şi aprobat prin încheierea Tribunalului de Land Eisenstadt din data de 16.03.2022, în vederea urmăririi penale pentru comiterea infracţiunii de contrabandă de persoane în cadrul unei organizaţii criminale, cu respectarea beneficiului regulii specialităţii şi sub condiţia ca, în cazul în care se va pronunţa o pedeapsă privativă de libertate, persoana predată să fie transferată în România - condiţie prev. de art. 98 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, republicată, şi aplicabilă cauzei, întrucât persoana solicitată are cetăţenie română.

De asemenea, Curtea a reţinut că predarea persoanei solicitate este una custodială, în sensul că nu poate avea loc cu persoana solicitată în stare de libertate, motiv pentru care s-a impus menţinerea stării de arest pentru a da posibilitatea organelor de executare să procedeze la predare, după rămânerea definitivă a prezentei sentinţe.

Referitor la solicitarea de transmitere a obiectelor care ar putea constitui mijloace probatorii, Curtea a reţinut că potrivit art. 115 din Legea nr. 302/2004 autoritatea judiciară de executare română (respectiv Curtea de Apel, conform art. 86 alin. (2) din lege) poate dispune, la cererea autorităţii judiciare emitente sau din oficiu, indisponibilizarea şi predarea, în conformitate cu legea română, a bunurilor care constituie mijloace materiale de probă sau au fost dobândite de persoana solicitată ca urmare a săvârşirii infracţiunii care stă la baza mandatului european de arestare, fără a aduce atingere drepturilor pe care statul român sau terţii le pot avea asupra acestora.

S-a mai avut în vedere că Legea specială se coroborează astfel cu dispoziţiile C. proc. pen. român, potrivit căruia obiectele ce pot servi ca mijloc de probă în procesul penal pot fi predate autorităţilor judiciare, fie de bună-voie de persoana care le deţine, fie silit - art. 169 - 171 din C. proc. pen., acestea rămânând la dispoziţia autorităţilor până la finalizarea procedurii sau pot fi restituite anterior persoanelor interesate, cu condiţia menţinerii respectivelor corpuri delicte la dispoziţia autorităţilor judiciare.

Se mai arată că prin mandatul european de arestare a cărui executare face obiectul procedurii de faţă se solicită predarea către autorităţile judiciare din Republica Austria a telefonului mobil al persoanei solicitate şi a furgonetei marca x cu numărul de înmatriculare x, număr înregistrat în Republica Moldova. Din procesul-verbal de depistare din data de 22.03.2022 a rezultat că persoana solicitată s-a prezentat la controlul de frontieră, conducând autoturismul marca x cu numărul de înmatriculare x, autoturism care a fost verificat, fără a se constata încălcarea vreunei prevederi legale. Potrivit declaraţiei persoanei solicitate, după reţinerea sa de către autorităţile române, autoturismul marca x cu numărul de înmatriculare x a fost condus mai departe de o altă persoană, nefiind pe teritoriul României la acest moment. De altfel, s-a constatat că din actele dosarului nu rezultă că la momentul predării-primirii persoanei solicitate conform procesului-verbal din data de 22.03.2022 acesta avea cu el alte bunuri decât sume de bani şi un telefon mobil.

În acest context, reţinând că din chiar declaraţia persoanei solicitate dar şi din situaţia de fapt descrisă în mandatul european de arestare rezultă că bunurile la care se face referire în mandat pot constitui mijloace de probă în procesul penal pornit împotriva persoanei solicitate de autorităţile austriece, întrucât în telefonul mobil pot exista date de interes pentru cauză, iar autoturismul reprezintă un bun folosit la comiterea infracţiunii, dar reţinând că autoturismul nu se mai află pe teritoriul ţării, iar referitor la telefonul mobil persoana solicitată nu a fost de acord cu predarea, Curtea, în baza art. 115 din Legea nr. 302/2004 şi art. 171 din C. proc. pen. a dispus ridicarea silită de la persoana solicitată B., a unui telefon mobil marca x (identificat asupra sa conform procesului-verbal de predare primire din data de 22.03.2022), bun care urmează a fi predat autorităţii emitente a mandatului european de arestare,respectiv Parchetului Eisenstadt, Republica Austria.

S-a mai avut în vedere că,deşi legea procesual penală română prevede că dispoziţia de ridicare silită se pune în executare de procuror, Curtea a reţinut că telefonul mobil al inculpatului se află deja în custodia autorităţilor române, întrucât a fost preluat de la inculpat la momentul predării sale în arest. În acest context, autorităţile de executare a mandatului european de arestare au la dispoziţie şi acest bun, care va fi preluat silit de la inculpat şi predat odată cu acesta autorităţilor emitente ale mandatului european de arestare.

S-a mai avut în vedere că bunul ridicat de la inculpat nu poate fi indisponibilizat sau confiscat, cum s-a solicitat în mandatul european de arestare, întrucât indisponibilizarea bunurilor poate fi doar consecinţa aplicării unei măsuri asiguratorii asupra acestora. Or, instanţa română nu are temei legal pentru indisponibilizarea bunurilor inculpatului, urmând ca, dacă consideră necesar, autoritatea judiciară emitentă a mandatului să procedeze conform Deciziei-cadru 2003/577/JAI privind executarea în Uniunea Europeană a ordinelor de indisponibilizare a Bunurilor sau a probelor sau Directivei 2014/41/UE privind ordinul european de anchetă.

Împotriva acestei sentinţe a formulat contestaţie persoana solicitată B., motivele contestaţiei fiind susţinute de către apărătorul ales, astfel cum se regăsesc în practicaua prezentei hotărâri.

Examinând contestaţia formulată, în raport, cu dispoziţiile legale incidente, Înalta Curte constată că aceasta este nefondată, în considerarea celor ce succed:

Prioritar, Înalta Curte constată că excepţia tardivităţii declarării căii de atac invocată de procuror, este neîntemeiată.

Înalta Curte constată că mail-ul prezentat de pe telefonul mobil, este acelaşi cu cel care se află la dosarul cauzei.

Aşadar,din actele şi lucrările dosarului, rezultă fără echivoc că această cale de atac a fost exercitată în termenul legal în 5 zile de pronunţare, potrivit art. 110 din Legea nr. 302/2004, respectiv, a fost declarată la data de 09 aprilie 2022 prin apărător ales, ultima zi în care se putea formula contestaţie fiind data de 11 aprilie 2022, astfel încât, excepţia tardivităţii urmează a fi respinsă.

Pe fondul contestaţiei se reţin următoarele:

Conform art. 84 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, mandatul european de arestare este o decizie judiciară prin care o autoritate judiciară competentă a unui stat membru al Uniunii Europene solicită arestarea şi predarea de către un alt stat membru a unei persoane, în scopul efectuării urmăririi penale, a judecăţii sau executării unei pedepse ori a unei măsuri de siguranţă privative de libertate.

Potrivit art. 84 alin. (2) din aceeaşi lege, mandatul european de arestare se execută pe baza principiului recunoaşterii şi încrederii reciproce, în conformitate cu dispoziţiile Deciziei - cadru a Consiliului nr. 2002/584/JAI din 13 iunie 2002, publicată în Jurnalul Oficial al Comunităţilor Europene nr. L 190/1 din 18 iulie 2002.

În cauză, predarea şi arestarea persoanei solicitate se întemeiază pe existenţa unui mandat european de arestare emis de autorităţile judiciare din Austria pe numele persoanei solicitate, aceasta fiind cercetată pentru comiterea unei infracţiuni de participare la un grup infracţional şi trafic de fiinţe umane (0003.01), faptă pedepsită cu un maxim de 10 ani închisoare.

În esenţă, ca şi situaţie de fapt, s-a menţionat că persoana solicitată B. este suspectat în mod rezonabil de a fi săvârşit următoarele: În data de 23.02.2022 a facilitat în Ungaria, în apropierea frontierei de stat a Austriei, în cadrul unui grup criminal organizat, în colaborare conştientă şi deliberată (art. 12 din C. pen.) cu călăuze cu autovehicule şi cărăuşi pedeştri dar şi cu angajatorii/factorii de decizie, neidentificaţi până în momentul de faţă, intrarea ilegală respectiv tranzitarea a cel puţin trei cetăţeni străini care nu aveau drept de reşedinţă în Uniunea Europeană, din Ungaria în Austria, cu intenţia de a se îmbogăţi pe sine sau pe un terţ fără justă cauză prin remuneraţia primită în schimbul activităţii sale, prin aceea că l-a aluat în Ungaria, cu autovehiculul condus de el, pe cetăţenii afgani pe nume D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P. şi Q., după ce aceştia au trecut graniţa între Serbia şi Ungaria şi i-a transportat cu microbuzul/furgoneta în apropierea frontierei de stat a Austriei, unde aceştia au trecut pe jos, cu precizarea că a fost supus unui control de către agenţii de Poliţie maghiari după o porţiune scurtă de deplasare.

În deplin acord cu motivarea instanţei de fond, Înalta Curte reţine că infracţiunea, în raport, cu care este cercetat numitul B. de autorităţile austriece face parte din categoria infracţiunilor pentru care nu este necesară verificarea condiţiei dublei incriminări, prin raportare la infracţiunea de participare la un grup criminal organizat.

În acelaşi timp, se reţine că infracţiunea de trafic de persoane indicată ca şi infracţiune MEA în mandatul emis de autorităţile austriece nu este susţinută de situaţia de fapt prezentată în mandat, în raport, cu care a fost emis mandatul naţional de arestare şi pentru care persoana solicitată este suspectată rezonabil, aceasta se circumscrie mai degrabă infracţiunii de "facilitarea intrării şi şederii ilegale", faptă pentru care, de asemenea, nu este necesară verificarea condiţiei dublei incriminări, conform art. 97 alin. (1) din Legea nr. 302/2004.

Totodată, se constatată că persoana solicitată este cercetată în statul membru emitent pentru infracţiunea de "contrabandă de persoane în cadrul unei organizaţii criminale", fapte incriminate şi de legea română ca infracţiune de grup infracţional organizat şi trafic de migranţi, prev. de art. 367 din C. pen. şi art. 263 alin. (1) şi (2) lit. a) din C. pen., infracţiuni sancţionate de legea română cu pedepse de la 1 la 5 ani închisoare, respectiv de la 3 la 10 ani închisoare.

Înalta Curte constată că faptele pentru care se solicită predarea şi fac obiectul mandatului european de arestare emis la data de la data de 16.03.2022, întemeiat pe mandatul naţional de arestare din data de 15.03.2022 emis de Parchetul Eisenstadt în dosarul cu nr. de referinţă x şi aprobat prin încheierea Tribunalului de Land Eisenstadt din data de 16.03.2022, sunt cuprinse în cele enumerate de dispoziţiile art. 97 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, republicată şi care dau loc la predare necondiţionat de existenţa dublei incriminări.

Din economia dispoziţiilor art. 84 şi următoarele din Legea nr. 302/2004 rezultă că rolul instanţei române în această procedură se rezumă la verificarea condiţiilor de formă ale mandatului, la soluţionarea eventualelor obiecţiuni privind identitatea persoanei solicitate, precum şi la motivele de refuz ale predării pe care aceasta le invocă.

În acest sens, instanţa de control judiciar, în acord cu judecătorul primei instanţei, constată că mandatul european de arestare emis la data de la data de 16.03.2022, întemeiat pe mandatul naţional de arestare din data de 15.03.2022 emis de Parchetul Eisenstadt în dosarul cu nr. de referinţă x şi aprobat prin încheierea Tribunalului de Land Eisenstadt din data de 16.03.2022, cuprinde toate informaţiile conform art. 87 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 republicată, inclusiv descrierea circumstanţelor în care a fost comisă infracţiunea, momentul, locul, gradul de implicare a persoanei solicitate, informaţii suficiente pentru a aprecia asupra întrunirii condiţiilor imperative impuse de lege.

Sub acelaşi aspect, faţă de criticile apărării referitoare la legalitatea şi oportunitatea încuviinţării mandatului european de arestare, întrucât nu este persoana care a săvârşit infracţiunea, Înalta Curte are în vedere că, potrivit art. 89 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 302/2004 republicată (la care art. 87 alin. (1) face trimitere) se poate emite un mandat european de arestare atunci când arestarea şi predarea se solicită: (i) în vederea exercitării urmăririi penale (...). Aceste prevederi sunt menţionate în cadrul procedurii de emitere a mandatului european de arestare de către statul român, însă, în egală măsură, sunt aplicabile şi în cazul în care statul român este solicitat să pună în executare un mandat european de arestare emis de un alt stat membru al Uniunii Europene.

În consecinţă, Înalta Curte concluzionează că mandatul european de arestare conţine informaţiile prevăzute de art. 87 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 republicată, fiind îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 89 alin. (1) din Legea nr. 302/2004.

De asemenea, se constată că nu este incident în cauză niciunul dintre cazurile de refuz al predării persoanei solicitate, astfel cum sunt prevăzute de art. 99 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 republicată, nefiind întrunite nici cerinţele de refuz facultativ al predării, reglementate de art. 98 alin. (2) din aceeaşi lege.

În egală măsură, Înalta Curte reţine că din declaraţia persoanei solicitate dar şi din situaţia de fapt descrisă în mandatul european de arestare, rezultă că bunurile la care se face referire în mandat pot constitui mijloace de probă în procesul penal pornit împotriva persoanei solicitate de autorităţile austriece, întrucât în telefonul mobil pot exista date de interes pentru cauză, iar autoturismul reprezintă un bun folosit la comiterea infracţiunii, dar reţinând că autoturismul nu se mai află pe teritoriul ţării, iar referitor la telefonul mobil persoana solicitată nu a fost de acord cu predarea, astfel că în mod temeinic şi legal, în baza art. 115 din Legea nr. 302/2004 şi art. 171 din C. proc. pen. s-a dispus ridicarea silită de la persoana solicitată B., a unui telefon mobil marca x (identificat asupra sa conform procesului-verbal de predare primire din data de 22.03.2022), bun care urmează a fi predat autorităţii emitente a mandatului european de arestare, respectiv Parchetului Eisenstadt, Republica Austria.

Totodată, considerentele personale ale contestatorului persoană solicitată invocate de apărare, nu pot fi primite, în raport, cu dispoziţiile legale ce reglementează procedura de executare a mandatului european de arestare. Înalta Curte constată că solicitarea apărării privind înlocuirea măsurii arestului preventiv cu măsura arestului la domiciliu nu poate fi primită. Dispoziţiile art. 104 alin. (11) din Legea nr. 302/2004 republicată prevăd că, în situaţia în care, ulterior, instanţa dispune executarea mandatului european de arestare, prin hotărârea de predare, se dispune şi arestarea persoanei solicitate în vederea predării către autoritatea judiciară emitentă, textul de lege neacordând instanţei posibilitatea de a aprecia cu privire la aplicarea unei alte măsuri preventive, prevăzute de C. proc. pen.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte va respinge excepţia tardivităţii invocată de procuror.

Înalta Curte, conform art. 4251 alin. (7) pct. 1 lit. b) din C. proc. pen. va respinge, ca nefondată, contestaţia formulată de persoana solicitată B. împotriva sentinţei penale nr. 37/FCJI din data de 04 aprilie 2022 pronunţată de Curtea de Apel Iaşi noul C. proc. pen., secţia penală şi pentru cauze cu minori, - în dosarul nr. x/2022.

În temeiul art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga contestatorul persoană solicitată la plata sumei de 20 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Potrivit art. 375 alin. (6) din C. proc. pen., onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 80 RON, rămâne în sarcina statului şi se suportă din fondurile Ministerului Justiţiei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepţia tardivităţii invocată de procuror.

Respinge, ca nefondată, contestaţia declarată de contestatorul persoană solicitată B. împotriva sentinţei penale nr. 37/FCJI din data de 04 aprilie 2022 a Curţii de Apel Iaşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori.

Obligă contestatorul la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 80 RON, rămâne în sarcina statului şi se plăteşte din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi, 21 aprilie 2022.

GGC - ED