Appeal against European Arrest Warrant execution declared inadmissible due to consent to surrender

Deliberând asupra cauzei penale de faţă, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 35/FCJI din data de 29 martie 2022, pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, Cooperare Judiciară Internaţională în dosarul nr. x/2022, în temeiul art. 109 alin. (1) raportat la art. 104 alin. (6) din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, a admis sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Tribunalul Ordinar din Busto Arsizio la data de 20.01.2022, în dosarul cu nr. x/2021 SIEP, fundamentat pe decizia nr. 2/2017 din 7.11.2017 a Curţii cu Juraţi din Busto Arsizio, confirmată prin sentinţa Curţii de Apel cu Juraţi din Milano, Secţiunea I cu nr. 26/2019 pronunţată la data de 12.06.2019, menţinută prin sentinţa nr. 32824/2019 a Curţii Supreme de Casaţie din data de 11.11.2021 pentru executarea mandatului european de arestare emis la de 20.01.2022, în dosarul cu numărul de referinţă x/2021 SIEP pe numele persoanei solicitate A., în prezent în arest la domiciliu la adresa din sat Lunca Cetăţuii, în vederea executării unui rest de pedeapsă de 7 ani, 11 luni şi 21 zile închisoare.

S-a constatat că persoana solicitată A. a consimţit la predare şi nu a renunţat la drepturile conferite de regula specialităţii.

S-a dispus predarea persoanei solicitate A., cu datele de stare civilă mai sus menţionate, către autoritatea judiciară emitentă Parchetul de pe lângă Tribunalul Ordinar din Busto Arsizio, în baza mandatului european de arestare emis la data de 20.01.2022, cu respectarea beneficiului regulii specialităţii.

În temeiul art. 104 alin. (10) şi alin. (13) din Legea nr. 302/2004, a fost menţinută măsura arestului la domiciliu a persoanei solicitate, pentru o durată de 30 de zile, începând de la data de 29.03.2022 şi până la data de 27.04.2022, inclusiv, în vederea predării.

S-a constatat că persoana solicitată a fost reţinută şi arestată la domiciliu începând cu data de 17.03.2022 la zi.

În temeiul art. 88 din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, cheltuielile judiciare efectuate cu ocazia soluţionării prezentei cauze au rămas în sarcina statului.

S-a dispus plata de către Serviciul Contabilitate al Curţii de Apel Iaşi a sumei de 89,64 RON către dna traducător B., conform facturii nr. x/28.03.2022.

Totodată, s-a dispus ca prezenta hotărâre să fie comunicată autorităţilor prevăzute de art. 109 alin. (2) din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală.

Pentru a pronunţa această soluţie, Curtea de Apel Iaşi a reţinut următoarele:

Prin sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iaşi şi înregistrată la data de 17.03.2022 sub numărul x/2022, pe rolul Curţii de Apel Iaşi, Parchetul a solicitat punerea în executare a mandatului european de arestare emis de d-nul procuror C. din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Ordinar din Busto Arsizio Ia data de 20.01 2022, în dosarul cu nr. de referinţă x/2021 SIEP, fundamentat pe decizia nr. 2/2017 din data de 07.11.2017 a Curţii cu Juraţi din Busto Arsizio, confirmată prin sentinţa Curţii de Apel cu Juraţi din Milano - Secţiunea I cu nr. 26/2019 pronunţată la data de 12 06 2019, menţinută prin sentinţa nr. 32824/2019 a Curţii Supreme de Casaţie din data de 11.11.2021, prin care s-a solicitat predarea în Italia a persoanei solicitate A., în vederea executării unui rest de 7 ani, 11 luni şi 21 zile închisoare din pedeapsa de 8 ani şi 6 luni închisoare aplicată de instanţele italiene.

După primirea mandatului european de arestare şi comunicarea acestuia către persoana solicitată, fiind audiată aceasta, în prezenţa apărătorului ales a arătat că are cunoştinţă de conţinutul mandatului european de arestare, că este de acord cu predarea pentru a-şi lămuri situaţia juridică generată de sentinţa Curţii de Apel cu Juraţi din Milano - Secţiunea I cu nr. 26/2019, pronunţată la data de 12 06 2019, menţinută prin sentinţa nr. 32824/2019 a Curţii Supreme de Casaţie din data de 11.11.2021, nerenunţând astfel la beneficiul regulii specialităţii.

Analizând actele şi lucrările dosarului, Curtea de Apel Iaşi a constatat că sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iaşi este întemeiată şi a admis-o pentru următoarele considerente:

Examinând mandatul european de arestare emis la data de 20.01.2022 de către Parchetul de pe lângă Tribunalul Ordinar din Busto Arsizio, Italia, pe numele persoanei solicitate A., în strânsă corelare cu normele juridice naţionale şi europene incidente în materie, Curtea a reţinut că se solicită predarea numitei A., în vederea executării unui rest de pedeapsă de 7 ani, 11 luni şi 21 zile închisoare.

În esenţă, s-a reţinut ca şi situaţie de fapt, în mandatul european de arestare că persoana solicitată a fost condamnată pentru comiterea infracţiunilor de "reducerea sau menţinerea în stare de sclavie sau înrobire" prevăzută de art. 81, art. 110, art. 600 şi art. 601 din C. pen. italian şi "ameninţare" prevăzută de art. 110, art. 612 alin. (2) din C. pen. italian, reţinându-se că, la o dată anterioară şi apropiată de 18.01.2016, împreună cu D. (soţul său), a recrutat-o pe victima E., plătindu-i numitului F. suma de 1000 euro, şi au convins-o să meargă în Italia, sub promisiunea falsă că i se oferă un loc de muncă. Victimei i-au fost ridicate actele de identitate şi a fost ţinută într-o continuă stare de supunere, fiind constrânsă zilnic, prin ameninţare, să lucreze fără plată, ca menajeră, la reşedinţa celor doi din Gallarate (Varese) şi să desfăşoare activităţi de prostituţie în fiecare săptămână, în zilele de joi, vineri şi sâmbătă. Victima a fost ameninţă cu moartea de persoana solicitată pentru a fi determinată să nu plece din Italia, în timp ce soţul persoanei solicitate o ameninţa cu un pistol.

În mandatul european de arestare s-a precizat că faptele pentru care a fost condamnată persoana solicitată se regăsesc pe lista faptelor care dau loc la predare pentru care nu mai este necesară verificarea îndeplinirii condiţiei dublei incriminări, cu referire la infracţiunea de "trafic de persoane".

În egală măsură, examinând actele şi lucrările dosarului, Curtea a reţinut că în cauză nu este incident niciun motiv de refuz al executării mandatului european de arestare emis pe numele persoanei solicitate A. de către autorităţile judiciare italiene.

Totodată, s-au constatat îndeplinite condiţiile de validitate şi condiţiile de fond pentru emiterea şi executarea mandatului european de arestare.

În plus, s-a constatat că din adresa înaintată de către Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iaşi, a rezultat că dosarele nr. x/2019 şi y/2019 nu vizează persoana solicitată,aşa cum s-a menţionat în urma verificărilor efectuate de procuror în baza de date ECRIS GPS, ci o altă persoană.

Pe cale de consecinţă, coroborând dispoziţiile legale în materia executării mandatului european de arestare, Curtea a reţinut că toate condiţiile privind predarea persoanei solicitate sunt îndeplinite, nefiind incident niciunul dintre motivele de refuz de executare, în condiţiile în care persoana solicitată a consimţit la predare, manifestare de voinţă irevocabilă, şi, ţinând seama de toate împrejurările cauzei şi de necesitatea executării mandatului european de arestare, în virtutea principiului recunoaşterii reciproce a deciziilor judiciare şi a încrederii reciproce între autorităţi judiciare pe care se fundamentează instituţia mandatului european de arestare, în conformitate cu dispoziţiile art. 109 alin. (1) coroborat cu art. 104 alin. (6) din Legea nr. 302/2004, a fost admisă sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Tribunalul Ordinar din Busto Arsizio la data de 20.01.2022, în dosarul cu nr. x/2021 SIEP, fundamentat pe decizia nr. 2/2017 din 7.11.2017 a Curţii cu Juraţi din Busto Arsizio, confirmată prin sentinţa Curţii de Apel cu Juraţi din Milano, Secţiunea I cu nr. 26/2019 pronunţată la data de 12.06.2019, menţinută prin sentinţa nr. 32824/2019 a Curţii Supreme de Casaţie din data de 11.11.2021 pentru executarea mandatului european de arestare emis la de 20.01.2022, în dosarul cu numărul de referinţă x/2021 SIEP pe numele persoanei solicitate A. în vederea executării unui rest de pedeapsă de 7 ani, 11 luni şi 21 zile închisoare.

S-a dispus predarea persoanei solicitate A.,cu datele de stare civilă mai sus menţionate, către autoritatea judiciară emitentă Parchetul de pe lângă Tribunalul Ordinar din Busto Arsizio, în baza mandatului european de arestare emis la data de 20.01.2022, cu respectarea beneficiului regulii specialităţii.

În temeiul art. 104 alin. (10) şi alin. (13) din Legea nr. 302/2004, Curtea a apreciat că în cauză se impune menţinerea măsura arestului la domiciliu a persoanei solicitate, pentru o durată de 30 de zile, începând de la data de 29.03.2022 şi până la data de 27.04.2022, inclusiv, în vederea asigurării efective a predării.

În acest sens, s-a apreciat că, deşi dispoziţiile legale anterior citate impun judecătorului, odată cu dispunerea predării şi luarea măsurii arestării preventive, Curtea, a reţinut că dispoziţiile convenţionale au aplicare prioritară, în raport, cu dispoziţiile legii interne, conform art. 20 alin. (2) din Constituţie potrivit cărora dacă există neconcordanţe între pactele şi tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte, şi legile interne, au prioritate reglementările internaţionale, cu excepţia cazului în care Constituţia sau legile interne conţin dispoziţii mai favorabile, va face aplicarea dispoziţiilor art. 5 din CEDO privind dreptul la libertate şi siguranţă al persoanei potrivit căruia orice persoană are dreptul la libertate şi la siguranţă. Nimeni nu poate fi lipsit de libertatea sa, cu excepţia cazurilor expres prevăzute şi potrivit căilor legale.

În interpretarea dispoziţiilor art. 5 din CEDO, în cauza Gatt c. Maltei, Curtea a subliniat importanţa principiului proporţionalităţii, chiar şi în situaţia în care detenţia este determinată de necesitatea executării unei sentinţe definitive arătând că într-o societate democratică autorităţile naţionale trebuie să păstreze un echilibru just între necesitatea de asigurare a respectării hotărârilor pronunţate de către o instanţă şi importanţa dreptului la libertate. În acest sens, trebuie luate în considerare scopul hotărârii, fezabilitatea respectării şi durata detenţiei.

Instanţa a arătat că în contextul în care măsura arestării are doar menirea de a asigura caracterul efectiv al predării, nefiind echivalentă dispoziţia de predare cu punerea efectivă în executare a sentinţei de condamnare, lipsa posibilităţii de a aprecia cu privire la luarea unei măsuri mai puţin intruzive în dreptul la libertate al persoanei dar care să asigure în mod eficient dispoziţia de predare, precum arestul la domiciliu sub imperiul căruia persoana solicitată s-a aflat pe parcursul procedurii, lipseşte instanţa de posibilitatea de a aprecia asupra proporţionalităţii privării de libertate, contrar dispoziţiilor art. 5 din CEDO.

Faţă de aceste considerente, având în vedere faptul că persoana solicitată are o locuinţă stabilă în sat Lunca Cetăţuii, str. x, jud. Iaşi, unde locuieşte împreună cu un minor în vârstă de 5 ani, ambii părinţi ai minorului fiind supuşi procedurii de executare a unui mandat european de arestare, tatăl fiind predat deja către autorităţile italiene, ţinând seama de situaţia personală, pe de o parte dar şi de posibilitatea realizării efective a predării către autorităţile italiene şi în contextul menţinerii măsurii privative de libertate a arestului la domiciliu, Curtea a menţinut această măsură.

Împotriva sentinţei penale nr. 35/FCJI din data de 29 martie 2022, pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, Cooperare Judiciară Internaţională în dosarul nr. x/2022, a formulat contestaţie persoana solicitată A., pe care, însă nu a motivat-o.

La termenul din data de 21 aprilie 2022, reprezentantul Ministerului Public a invocat excepţia inadmisibilităţii căii de atac, în raport cu prevederile art. 110 alin. (2) din Legea nr. 302/2004 potrivit cărora, hotărârea pronunţată de instanţa de fond este definitivă, întrucât persoana solicitată a fost de acord cu predarea către autorităţile judiciare din Italia.

Examinând excepţia inadmisibilităţii căii de atac invocată de reprezentantul Ministerului Public, Înalta Curte reţine următoarele:

Dând eficienţă principiului stabilit prin dispoziţiile art. 129 din Constituţia României, revizuită, privind exercitarea căilor de atac în condiţiile legii procesual penale, precum şi celui privind liberul acces la justiţie statuat prin art. 21 din legea fundamentală, respectiv exigenţelor determinate prin art. 13 din Convenţia pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale, legea procesual penală a stabilit un sistem coerent al căilor de atac, acelaşi pentru persoane aflate în situaţii identice.

Revine, aşadar, părţii interesate obligaţia sesizării instanţelor de judecată în condiţiile legii procesual penale, prin exercitarea căilor de atac apte a provoca un control judiciar al hotărârii atacate.

Admisibilitatea căilor de atac este condiţionată de exercitarea acestora potrivit dispoziţiilor legii procesual penale prin care au fost reglementate hotărârile susceptibile a fi supuse examinării, căile de atac şi ierarhia acestora, termenele de declarare şi motivele pentru care se poate cere reformarea hotărârii atacate.

Recunoaşterea unei căi de atac în alte condiţii decât cele prevăzute de lege constituie o încălcare a principiului legalităţii acestora şi, din acest motiv, apare ca o soluţie inadmisibilă în ordinea de drept.

Raportând consideraţiile teoretice anterior menţionate la speţa dedusă judecăţii, Înalta Curte constată că persoana solicitată A. a exercitat o cale de atac împotriva unei hotărâri definitive, care nu este prevăzută de lege.

Astfel, potrivit dispoziţiilor art. 109 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, republicată, "(1) În toate cazurile instanţa se pronunţă asupra executării mandatului european de arestare prin sentinţă, cu respectarea termenelor prevăzute la art. 112. În scopul luării unei hotărâri, instanţa ţine seama de toate împrejurările cauzei şi de necesitatea executării mandatului european de arestare."

Conform prevederilor art. 110 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, republicată, "(2) Hotărârea prevăzută la art. 109 alin. (1) poate fi atacată cu contestaţie în termen de 5 zile de la pronunţare, cu excepţia cazului în care persoana solicitată consimte la predare, când hotărârea este definitivă."

Prin sentinţa penală nr. 35/FCJI din data de 29 martie 2022, pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, Cooperare Judiciară Internaţională în dosarul nr. x/2022, a fost admisă sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iaşi şi s-a dispus punerea în executare a mandatului european de arestare emis la de 20.01.2022, în dosarul cu numărul de referinţă x/2021 SIEP pe numele persoanei solicitate A.

Prin aceeaşi hotărâre, s-a luat act de consimţământul persoanei solicitate de a fi predată autorităţilor judiciare italiene.

Întrucât persoana solicitată a consimţit la predarea către autorităţile judiciare italiene emitente ale mandatului european de arestare, în cauză sunt incidente dispoziţiile art. 110 alin. (2) din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, republicată, în sensul că sentinţa prin care instanţa de fond s-a pronunţat asupra executării mandatului european de arestare este definitivă şi nu poate fi atacată cu contestaţie.

Având în vedere dispoziţiile legale anterior menţionate, Înalta Curte constată că persoana solicitată A. a exercitat o cale de atac inadmisibilă, întrucât nu este prevăzută de lege.

Faţă de considerentele anterior expuse, Înalta Curte, în conformitate cu dispoziţiile art. 4251 alin. (7) pct. 1 lit. a) teza a II-a din C. proc. pen., va respinge,ca inadmisibilă, contestaţia formulată de persoana solicitată A.,împotriva sentinţei penale nr. 35/FCJI din data de 29 martie 2022, pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, Cooperare Judiciară Internaţională în dosarul nr. x/2022.

Conform dispoziţiilor art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va fi obligată contestatoarea persoană solicitată la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

În temeiul dispoziţiilor art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 313 RON, va rămâne în sarcina statului şi se va suporta din fondurile Ministerului Justiţiei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, contestaţia declarată de contestatoarea-persoană solicitată A. împotriva sentinţei penale nr. 35/FCJI din data de 29.03.2022 a Curţii de Apel Iaşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, - Cooperare Judiciară Internaţională.

Obligă contestatoarea la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 313 RON, rămâne în sarcina statului şi se plăteşte din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi, 21 aprilie 2022.

GGC - ED