Inadmissible challenge to appellate preventive detention ruling lacking statutory avenue of appeal under Article 206 of the Code of Criminal Procedure

Asupra contestaţiei de faţă,

În baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin încheierea din data de 31 martie 2022, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, pe fond a fost stabilită deliberarea, redactarea şi pronunţarea hotărârii la data de 28 aprilie 2022.

Asupra măsurii preventive: În baza art. 208 alin. (4) din C. proc. pen. a fost menţinută măsura arestării preventive faţă de inculpaţii A. şi B.

A fost respinsă cererea formulată de inculpatul B. de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura arestului la domiciliu.

Pentru a dispune astfel, Curtea de Apel Bucureşti a avut în vedere că, prin rechizitoriul nr. x/2021 din data de 09.12.2021 întocmit de Parchetul de pe lângă Judecătoria Sector 3 Bucureşti, înregistrat pe rolul instanţei la data de 10.12.2021, sub nr. x/2021, s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de arest preventiv, a inculpatului A., pentru comiterea unei infracţiuni de tentativă la furt calificat, prev. de art. 32 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 228 alin. (1) din C. pen. art. 229 alin. (1) lit. b) şi d), alin. (2) lit. b) din C. pen., cu aplic. art. 44 din C. pen. şi a inculpatului B., trimis în judecată, în stare de arest preventiv pentru comiterea unei infracţiuni de complicitate la tentativă la furt calificat, prev. de art. 48 alin. (1) din C. pen., rap. la art. 32 alin. (1) din C. pen., rap. la art. 228 alin. (1) din C. pen., art. 229 alin. (1) lit. b) şi d), alin. (2) lit. b) din C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (1) din C. pen. şi a art. 43 alin. (1) din C. pen.

S-a reţinut că la data de 26.09.2021, în intervalul orar 21:30 - 22:10, inculpatul A. a escaladat gardul împrejmuitor al imobilului situat în Bucureşti, str. x, ce aparţine persoanei vătămate C. şi, prin forţarea sistemului de asigurare al uşii de acces în imobil, a pătruns în locuinţă, de unde a încercat să sustragă bunuri, răvăşind mai multe obiecte vestimentare şi corpuri de mobilier, fără a găsi însă obiecte de valoare, fiind ajutat în acest scop de către inculpatul B., care a asigurat paza locului faptei, din exteriorul locuinţei persoanei vătămate.

Prin sentinţa penală nr. 212/03.02.2022 a Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti, s-a hotărât:

I. În baza art. 396 alin. (1) şi (2) din C. proc. pen. raportat la art. 32 din C. pen., raportat la art. 228 alin. (1) - art. 229 alin. (1) lit. b) şi d) şi alin. (2) lit. b) din din C. pen., cu aplicarea art. 44 din C. pen. şi a art. 396 alin. (10) din C. proc. pen., condamnă pe inculpatul A., la pedeapsa de 1 an şi 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de tentativă la furt calificat, în stare de pluralitate intermediară (faptă din 26.09.2021).

În baza art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) din C. pen. interzice inculpatului ca pedeapsă complementară exercitarea drepturilor de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, pe o perioadă de 2 ani.

În baza art. 65 alin. (1) raportat la art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) din C. pen. interzice inculpatului ca pedeapsă accesorie exercitarea drepturilor de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat.

În baza art. 96 alin. (4) din C. pen., revocă suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 6 luni închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 234/27.04.2021 a Judecătoriei Cornetu, definitivă prin neapelare la data de 02.06.2021 şi dispune executarea pedepsei.

În baza art. art. 96 alin. (5) raportat art. 44 alin. (2), a art. 40 alin. (1) şi a art. 38 alin. (1) raportat la art. 39 alin. (1) lit. b) din C. pen., contopeşte pedepsele principale de 6 luni închisoare şi 1 an şi 6 luni închisoare, urmând să aplice pedeapsa cea mai grea de 1 an şi 6 închisoare, la care se adaugă un spor obligatoriu de o treime din pedeapsa de 6 luni închisoare (1/3 din 32 luni şi 10 zile), în final, inculpatul A. urmând să execute pedeapsa rezultantă de 1 an şi 8 luni închisoare, în regim de detenţie.

În baza art. 45 alin. (3) lit. a) din C. pen., aplică pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) din C. pen. constând în interzicerea drepturilor de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, pe o perioadă de 2 ani, din care se va scădea perioada deja executată de la data de 02.06.2021 şi până la rămânerea definitivă a prezentei hotărâri, ce se va executa după executarea sau considerarea ca executată a pedepsei rezultante.

În temeiul art. 45 alin. (5) rap. la alin. (3) lit. c) din C. pen. aplică pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) din C. pen. constând în interzicerea drepturilor de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei rezultante.

În temeiul art. 399 alin. (1) din C. proc. pen. menţine măsura arestului preventiv dispusă faţă de inculpatul A. prin încheierea din data de 19.11.2021 a Judecătorului de drepturi şi libertăţi din cadrul Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti, în dosarul nr. x/2021 - mandat de arestare preventivă nr. x/19.11.2021 emis de Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti.

În baza art. 399 alin. (4) din C. proc. pen., prezenta hotărâre este executorie cu privire la măsurile preventive.

În temeiul art. 404 alin. (4) lit. a) din C. proc. pen., raportat la art. 72 alin. (1) din C. pen., deduce din pedeapsa aplicată durata reţinerii, arestului preventiv şi a arestului la domiciliu din data de 28.01.2021 până la data de 27.04.2021, precum şi durata reţinerii şi a arestului preventiv din prezenta cauză din data de 18.11.2021 la zi.

II. În baza art. 396 alin. (1) şi (2) din C. proc. pen., raportat la art. 48 alin. (1) din C. pen., la art. 32 din C. pen., raportat la art. 228 alin. (1) - art. 229 alin. (1) lit. b) şi d) şi alin. (2) lit. b) din din C. pen., cu aplicarea art. 41 C. pen., a art. 43 alin. (1) din C. pen. şi a art. 396 alin. (10) din C. proc. pen., condamnă pe inculpatul B.. la pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la tentativă la furt calificat, în stare de recidivă postcondamnatorie (faptă din 26.09.2021).

În baza art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) din C. pen. interzice inculpatului ca pedeapsă complementară exercitarea drepturilor de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, pe o perioadă de 2 ani.

În baza art. 65 alin. (1) raportat la art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) din C. pen. interzice inculpatului ca pedeapsă accesorie exercitarea drepturilor de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat.

În baza art. 96 alin. (4) din C. pen., revocă suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 1 an şi 8 luni închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 2791/03.12.2020 a Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti, definitivă prin neapelare la data de 29.12.2020 şi dispune executarea pedepsei.

În baza art. 96 alin. (5) raportat la art. 41 alin. (1) din C. pen. şi la art. 43 alin. (1) din C. pen., adaugă pedeapsa de 1 an închisoare la pedeapsa rezultantă parţială de 1 an şi 8 luni închisoare, în final inculpatul B. urmând să execute pedeapsa rezultantă de 2 ani şi 8 luni închisoare, în regim de detenţie.

În baza art. 45 alin. (3) lit. b) din C. pen., aplică pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) din C. pen. constând în interzicerea drepturilor de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, pe o perioadă de 4 ani, din care se va scădea perioada deja executată de la data de 29.12.2020 şi până la rămânerea definitivă a prezentei hotărâri, ce se va executa după executarea sau considerarea ca executată a pedepsei rezultante.

În temeiul art. 45 alin. (5) rap. la alin. (3) lit. b) din C. pen. aplică pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) din C. pen. constând în interzicerea drepturilor de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei rezultante.

În temeiul art. 399 alin. (1) din C. proc. pen. menţine măsura arestului preventiv dispusă faţă de inculpatul B. prin încheierea din data de 19.11.2021 a Judecătorului de drepturi şi libertăţi din cadrul Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti, în dosarul nr. x/2021 - mandat de arestare preventivă nr. x/19.11.2021 emis de Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti.

În baza art. 399 alin. (4) din C. proc. pen., prezenta hotărâre este executorie cu privire la măsurile preventive.

În temeiul art. 404 alin. (4) lit. a) din C. proc. pen. raportat la art. 72 alin. (1) din C. pen., deduce din pedeapsa aplicată durata durata reţinerii şi a arestului preventiv din prezenta cauză din data de 18.11.2021 la zi.

Ia act că persoana vătămată C. (domiciliată în Bucureşti, str. x, şi internată la Căminul de bătrâni D., cu sediul în Bucureşti) nu s-a constituit parte civilă în procesul penal.

În temeiul art. 274 alin. (1) din C. proc. pen., obligă inculpaţii la plata sumei de 1500 de RON, fiecare, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Onorariul parţial al apărătorului din oficiu în cuantum de 1000 de RON rămâne în sarcina statului şi se va avansa din fondurile Ministerului Justiţiei.

Împotriva sentinţei penale nr. 212/03.02.2022 a Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti au formulat apel, printre alţii, inculpatul A.

Faţă de dispoziţiile art. 208 din C. proc. pen., la data de de la 31 martie 2022 s-a procedat la verificarea legalităţii şi temeiniciei măsurii arestului preventiv, care a fost menţinută.

S-a arătat că potrivit art. 362 alin. (2) din C. proc. pen. în cauzele în care faţă de inculpat s-a dispus o măsură preventivă, instanţa este datoare să verifice, în cursul judecăţii, în şedinţă publică, legalitatea şi temeinicia măsurii preventive, procedând potrivit dispoziţiilor art. 208 alin. (4) din C. proc. pen., conform cărora, "În tot cursul judecăţii, instanţa verifică, prin încheiere, din oficiu, periodic, dar nu mai târziu de 60 de zile, dacă subzistă temeiurile care au determinat menţinerea măsurii arestării preventive ori a arestului la domiciliu sau dacă au apărut temeiuri noi, care să justifice menţinerea acestor măsuri."

Analizând actele şi lucrările dosarului, Curtea a apreciat că în cauză nu au intervenit motive de nelegalitate a măsurii preventive.

În privinţa criteriilor de apreciere a oportunităţii menţinerii arestului preventiv, astfel cum rezultă din prevederile, Curtea a apreciat că sunt îndeplinite cerinţele prevăzute de art. 202 alin. (1) din C. proc. pen. prin raportare şi la exigenţele disp. art. 5 parag. 1 lit. c) din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, existând suspiciunea rezonabilă că inculpaţii ar fi săvârşit faptele imputate, avându-se în vedere şi gravitatea deosebită a acesteia, măsura preventivă fiind necesară pentru buna desfăşurare a procesului penal.

De asemenea, Curtea a apreciat că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 223 alin. (2) din C. proc. pen. şi că se impune menţinerea măsurii arestării preventive faţă de inculpaţi, în condiţiile în care aceştia au fost condamnaţi în primă instanţă la o pedeapsă privativă de libertate, iar măsura preventivă, pe de-o parte, este proporţională cu gravitatea acuzaţiei aduse (validată deja de către o instanţă independentă şi imparţială) şi, de asemenea, necesară, în raport, cu scopurile legitime prevăzute în art. 202 alin. (1) din C. proc. pen., iar, pe de altă parte, are o durată legală şi care se menţine în limite rezonabile.

În fine, s-a avut în vedere că, deşi infracţiunile de care sunt acuzaţi inculpaţii au fost pretins săvârşite fără utilizarea violenţei, iar societatea a putut percepe în mod rezonabil reacţia promptă din partea organelor judiciare prin arestarea preventivă a sa, convingerea instanţei de control judiciar, la acest moment, este că simpla trecere a timpului de la momentul luării măsurii preventive nu a estompat suficient de mult pericolul pentru ordinea publică existent iniţial.

Curtea a apreciat că în mod cert, inculpaţii beneficiază de prezumţia de nevinovăţie până la soluţionarea definitivă a cauzei însă, fără a fi încălcată această prezumţie de nevinovăţie, Curtea a constatat că este îndeplinită condiţia prevăzută de textul de lege, în sensul, că din probatoriul administrat rezultă presupunerea rezonabilă că aceştia au comis fapta imputată.

Prin urmare, Curtea a apreciat că măsura arestării preventive, apare ca fiind necesară în continuare, în scopul asigurării bunei desfăşurări a procesului penal, în condiţiile în care acesta nu s-a finalizat încă prin pronunţarea unei soluţii definitive.

În ceea ce priveşte cererea de înlocuire a măsurii arestului preventiv formulată de către inculpatul B. cu măsura preventivă a arestului la domiciliu, Curtea a constatat că, la acest moment, o astfel de soluţie nu este oportună.

Faţă de toate aceste considerente, în baza art. 362 raportat la art. 208 alin. (4) din C. proc. pen. a constatat legalitatea şi temeinicia măsurii arestării preventive luate faţă de apelanţii inculpaţi A. şi B.

În baza art. 208 alin. (3) raportat la art. 207 alin. (4) din C. proc. pen. a menţinut măsura arestării preventive faţă de apelanţii inculpaţi A. şi B., urmând a fi verificată periodic.

Împotriva acestei încheieri contestatorul A., a formulat prezenta contestaţie.

Examinând contestaţia formulată de inculpatul A., Înalta Curte constată că aceasta este inadmisibilă având în vedere următoarele considerente:

Pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, au fost înregistrate apelurile formulate printre alţii şi de inculpatul A. aflat în stare de arest preventiv, împotriva sentinţei penale nr. 212/03.02.2022 a Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti.

Potrivit dispoziţiilor art. 362 alin. (2) din C. proc. pen. "În cauzele în care faţă de inculpat s-a dispus o măsură preventivă, instanţa este datoare să verifice, în cursul judecăţii, în şedinţă publică, legalitatea şi temeinicia măsurii preventive, procedând potrivit dispoziţiilor art. 208".

În temeiul dispoziţiilor legale precizate, la termenul de judecată din data de la 31 martie 2022, instanţa de apel a constatat că a fost finalizată cercetarea judecătorească şi pe cale de consecinţă s-a procedat la dezbaterea apelurilor formulate. Cu aceeaşi ocazie s-a pus din nou în discuţie legalitatea şi temeinicia măsurii preventive, astfel că, prin încheierea de şedinţă de la acea dată, s-a constatat legalitatea şi temeinicia măsurii arestării preventive şi a inculpatului A., măsură care a fost menţinută faţă de acesta.

Potrivit dispoziţiilor art. 206 alin. (1) din C. proc. pen., împotriva încheierilor prin care instanţa dispune, în primă instanţă, asupra măsurilor preventive inculpatul şi procurorul pot formula contestaţie, în termen de 48 de ore de la pronunţare sau, după caz, de la comunicare. Contestaţia se depune la instanţa care a pronunţat încheierea atacată şi se înaintează, împreună cu dosarul cauzei, instanţei ierarhic superioare, în termen de 48 de ore de la înregistrare.

În raport cu aceste dispoziţii legale, Înalta Curte constată că încheierea pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, la data de 31 martie 2022, nu este supusă niciunei căi de atac, întrucât, prin încheierea contestată nu s-a dispus în primă instanţă asupra măsurilor preventive privind pe inculpat, cauza aflându-se în etapa procesuală a apelului.

Astfel, împotriva încheierii atacate în cauză, legea nu prevede nicio cale de atac ordinară sau extraordinară.

Prin urmare, Înalta Curte constată că, raportat la obiectul contestaţiei de faţă, inculpatul A. a formulat contestaţie împotriva unei soluţii nesusceptibile de reformare şi, prin urmare, calea de atac exercitată în cauză este inadmisibilă şi urmează a fi respinsă ca atare.

Or, o cale de atac nu poate exista în afara legii. Această regulă are valoare de principiu constituţional. Normele procesuale privind sesizarea instanţelor judecătoreşti şi soluţionarea cererilor în limitele competenţei atribuite prin lege sunt de ordine publică, corespunzător principiului stabilit prin art. 126 din Constituţia României.

Recunoaşterea unei căi de atac în alte situaţii decât cele prevăzute de legea procesuală constituie o încălcare a principiului legalităţii acesteia, precum şi a principiului constituţional al egalităţii în faţa legii şi autorităţilor şi, din acest motiv, apare ca o situaţie inadmisibilă în ordinea de drept.

Inadmisibilitatea reprezintă o sancţiune procedurală care intervine atunci când părţile implicate în proces efectuează un act pe care legea nu îl prevede sau îl exclude, precum şi în situaţia când se încearcă exercitarea unui drept epuizat pe o altă cale procesuală ori chiar printr-un act neprocesual.

Pentru considerentele ce preced, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în baza art. 4251 alin. (7) pct. 1, lit. a) teza a II-a din C. proc. pen. va respinge, ca inadmisibilă, contestaţia formulată de inculpatul A. împotriva încheierii din data 31 martie 2022, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, în dosarul nr. x/2021.

În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va fi obligat contestatorul la plata cheltuielilor judiciare către stat, iar potrivit alin. (6) al aceluiaşi articol, onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu va rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, contestaţia formulată de inculpatul A. împotriva încheierii din data de 31 martie 2022, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, în dosarul nr. x/2021.

Obligă contestatorul inculpat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 313 RON, rămâne în sarcina statului şi se plăteşte din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi, 21 aprilie 2022.

GGC - ED