Inadmissibility of Supreme Court contestation against appellate court's pretrial detention ruling

Asupra contestaţiei de faţă,

În baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin încheierea din data de 6 aprilie 2022 pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia penală, în baza art. 420 alin. (11) din C. proc. pen., raportat la art. 362 alin. (1), (2) din C. proc. pen., art. 208 alin. (4), şi 207 alin. (4) din C. proc. pen., a fost constatată legalitatea şi temeinicia măsurii arestării preventive a inculpatei A., măsură care a fost menţinută faţă de inculpată.

Pentru a dispune astfel, Curtea de Apel Braşov a avut în vedere că, prin Sentinţa penală nr. 19/10.01.2022 a Judecătoriei Braşov, s-a dispus condamnarea inculpatei A. la pedeapsa de 4 ani şi 3 luni de închisoare în regim de detenţie, pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat în formă continuată, prev. de art. 228 alin. (1) - art. 229 alin. (2) lit. b) din C. pen., cu aplic. art. 35 alin. (1) din C. pen. (2 acte materiale), cu aplicarea art. 77 lit. a) din C. pen. şi art. 41 alin. (1) şi 43 alin. (5) din C. pen.

În temeiul art. 399 alin. (1) din C. proc. pen. s-a menţinut măsura controlului judiciar luată faţă de inculpata A. prin încheierea din data de 21.09.2021 pronunţată în dosarul penal nr. x/2021 al Judecătoriei Braşov.

În fapt, s-a reţinut că inculpata A., acţionând în baza unei rezoluţii infracţionale unice:

- la data de 09.03.2021, în intervalul orar 10:14 - 10:38, sub pretextul că doreşte să efectueze verificări la instalaţia de gaz, alături de inculpatul B., a pătruns în locuinţa persoanei vătămate C., situată în mun. Braşov şi i-a distras atenţia victimei, timp în care inculpaţii D., E. şi F. au pătruns în apartamentul victimei şi au sustras suma totală de 32.000 euro şi 10.000 RON;

- la data de 07.04.2021, în intervalul orar 15:06 - 15:56, sub pretextul că doreşte să efectueze verificări la instalaţia de gaz, alături de inculpatul G., a pătruns în locuinţa persoanei vătămate H. şi i-a distras atenţia victimei, timp în care inculpaţii D. şi D. au pătruns în apartamentul victimei şi au sustras suma de 8.100 de RON.

Prin încheierea din 18 ianuarie 2022 pronunţată în Dosarul nr. x/2021, definitivă la 21.01.2022, s-a dispus în baza art. 399 alin. (10) din C. proc. pen., raportat la art. 215 alin. (7) din C. proc. pen., înlocuirea măsurii preventive a controlului judiciar luată faţă de inculpata A. prin încheierea din data de 21.09.2021, pronunţată în dosarul penal nr. x/2021 al Judecătoriei Braşov, cu măsura arestării preventive pentru o perioadă de 30 de zile. În acest sens s-a reţinut că la data de 07.01.2020, în dosarul de urmărire penală nr. x/2021 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti, s-a pus în mişcare acţiunea penală faţă de inculpata A. pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat, prev. de art. 228 alin. (1) - art. 229 alin. (1) lit. c), d) şi alin. (2) lit. b) din C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (1) din C. pen. şi art. 77 lit. a) şi e) din C. pen., constând în aceea că la data de 19.12.2021, în intervalul orar 15:26 - 15.50, inculpaţii A., F. şi D., purtând măşti de protecţie, au pătruns fără drept în locuinţa persoanei vătămate I. din mun. Bucureşti, str. x, unde, fiind observaţi de persoana vătămată, s-au prezentat în mod mincinos ca fiind angajaţi în cadrul Direcţiei de Sănătate Publică, după care inculpata A. i-a distras atenţia persoanei vătămate, profitând de starea de vădită vulnerabilitate a acesteia şi folosind pretextul fals al unui control la sistemul de gazeificare din locuinţă, inculpaţii F. şi D. au sustras suma totală de 5800 de RON aflată într-un dulap din sufragerie.

În acest context, instanţa de fond a reţinut aplicabilitatea art. 215 alin. (7) din C. proc. pen., întrucât pe durata măsurii controlului judiciar, inculpata A. a săvârşit, în aparenţă, o nouă infracţiune de furt calificat pentru care s-a dispus punerea în mişcare a acţiunii penale şi a apreciat că măsura controlului judiciar nu mai este suficientă în prevenirea comiterii de noi fapte antisociale.

Împotriva Sentinţei penale nr. 19/10.01.2022 a Judecătoriei Braşov a formulat apel, printre alţii, inculpata A.

Faţă de dispoziţiile art. 208 din C. proc. pen., la data de 17.02.2022 s-a procedat la verificarea legalităţii şi temeiniciei măsurii arestului preventiv, care a fost menţinută.

Curtea a constatat că la termenul de judecată din apel din data de 06.04.2022 nu s-a solicitat administrarea altor mijloace de probă, inculpata A. nu a dorit să dea altă declaraţie şi pe cale de consecinţă s-a procedat la dezbaterea apelurilor formulate. Cu aceeaşi ocazie s-a pus din nou în discuţie legalitatea şi temeinicia măsurii preventive, apărătorul din oficiu, solicitând revocarea măsurii pe considerentul că faţă de stadiul procesual al cauzei nu se mai impune menţinerea inculpatei în stare de arest preventiv.

Analizând actele şi lucrările dosarului, Curtea a apreciat că în cauză nu au intervenit motive de nelegalitate a măsurii preventive.

De asemenea, Curtea a apreciat că subzistă în continuare temeiurile de fapt şi de drept avute în vedere la momentul la care s-a dispus iniţial menţinerea, apoi înlocuirea măsurii controlului judiciar cu arestarea preventivă, necesitatea înlăturării stării de pericol pentru ordinea publică fiind în continuare una actuală.

În prezenta cauză, s-a constatat că, suspiciunea rezonabilă de comitere a faptei reiese în continuare din probele aflate la dosar (declaraţiile persoanelor vătămate, ale martorilor şi ale inculpaţilor, procesele-verbale de investigaţii, recunoaşterile după planşa foto), pe baza cărora prima instanţă a şi pronunţat de altfel o soluţie de condamnare a inculpatei. În apel nu au survenit niciun fel de schimbări în privinţa stării de fapt, nefiind administrate alte mijloace de probă.

În privinţa criteriilor de apreciere a oportunităţii menţinerii arestului preventiv, astfel cum rezultă din prevederile art. 202 alin. (1) din C. proc. pen., Curtea a avut în vedere că infracţiunea ce face obiectul cercetărilor prezintă un grad ridicat de pericol social, dat de modalitatea efectivă de comitere (prin pătrunderea în locuinţa persoanelor vătămate sub un pretext nereal, după un plan bine stabilit, de către mai multe persoane împreună), de caracterul continuat al acţiunilor ce i se impută inculpatei şi care relevă preocupări constante din partea acesteia de a-şi obţine sursele de venit în mod aparent ilicit, de cuantumul ridicat al sumelor cu care persoanele vătămate au arătat că au fost prejudiciate, aspecte care coroborate cu circumstanţele personale ale inculpatei, aflată în stare de recidivă postexecutorie, chiar mai mult, pusă recent sub acuzare într-un nou dosar penal, deşi se afla sub măsura controlului judiciar, evidenţiază un risc extrem de crescut ca inculpata să se implice în comiterea de noi infracţiuni.

Pe cale de consecinţă, având în vedere pericolul la adresa ordinii publice ce ar lua naştere în situaţia revocării sau chiar şi a înlocuirii măsurii cu alta mai uşoară, Curtea a apreciat că la acest moment singura modalitate de prevenire a săvârşirii de noi fapte antisociale este aceea a privării de libertate sub forma arestului preventiv.

Cu privire la criteriul de proporţionalitate al măsurii cu gravitatea acuzaţiei, prevăzut de art. 202 alin. (3) din C. proc. pen., Curtea a apreciat că este, de asemenea, pe mai departe respectat, inculpata fiind judecată pentru săvârşirea unei infracţiuni care prezintă, aşa cum s-a arătat, un grad de pericol social ridicat.

Curtea a considerat că, prin prisma dispoziţiilor art. 5 parag. 3 din Convenţia Europeana a Drepturilor Omului, în raport cu natura acuzaţiilor, cu stadiul dosarului, termenul de pronunţare asupra apelului fiind stabilit pentru data de 03.06.2022, la acest moment al procesului penal nu au fost atinse limitele rezonabile ale arestului preventiv.

În baza acestor considerente, a fost constatată legalitatea şi temeinicia măsurii arestării preventive a inculpatei A., măsură care a fost menţinută faţă de inculpată.

Împotriva acestei încheieri contestatoarea A., a formulat prezenta contestaţie.

Examinând contestaţia formulată de inculpata A., Înalta Curte constată că aceasta este inadmisibilă având în vedere următoarele considerente:

Pe rolul Curţii de Apel Braşov, secţia penală, au fost înregistrate apelurile formulate printre alţii şi de inculpata A. aflată în stare de arest preventiv, împotriva Sentinţei penale nr. 19 pronunţată de Judecătoria Braşov la data de 10.01.2022.

Potrivit dispoziţiilor art. 362 alin. (2) din C. proc. pen. "În cauzele în care faţă de inculpat s-a dispus o măsură preventivă, instanţa este datoare să verifice, în cursul judecăţii, în şedinţă publică, legalitatea şi temeinicia măsurii preventive, procedând potrivit dispoziţiilor art. 208".

În temeiul dispoziţiilor legale precizate, la termenul de judecată din data de 6 aprilie 2022, instanţa de apel a constatat că nu s-a solicitat administrarea altor mijloace de probă, inculpata A. nu a dorit să dea altă declaraţie şi pe cale de consecinţă s-a procedat la dezbaterea apelurilor formulate. Cu aceeaşi ocazie s-a pus din nou în discuţie legalitatea şi temeinicia măsurii preventive, astfel că, prin încheierea de şedinţă de la acea dată, s-a constatat legalitatea şi temeinicia măsurii arestării preventive a inculpatei A., măsură care a fost menţinută faţă de aceasta.

Potrivit dispoziţiilor art. 206 alin. (1) din C. proc. pen., împotriva încheierilor prin care instanţa dispune, în primă instanţă, asupra măsurilor preventive inculpatul şi procurorul pot formula contestaţie, în termen de 48 de ore de la pronunţare sau, după caz, de la comunicare. Contestaţia se depune la instanţa care a pronunţat încheierea atacată şi se înaintează, împreună cu dosarul cauzei, instanţei ierarhic superioare, în termen de 48 de ore de la înregistrare.

În raport cu aceste dispoziţii legale, Înalta Curte constată că încheierea pronunţată de Curtea de Apel Braşov, la data de 6 aprilie 2022, nu este supusă niciunei căi de atac, întrucât, prin încheierea contestată nu s-a dispus în primă instanţă asupra măsurilor preventive privind pe inculpat, cauza aflându-se în etapa procesuală a apelului.

Astfel, împotriva încheierii atacate în cauză, legea nu prevede nicio cale de atac ordinară sau extraordinară.

Prin urmare, Înalta Curte constată că, raportat la obiectul contestaţiei de faţă, inculpata A. a formulat contestaţie împotriva unei soluţii nesusceptibile de reformare şi, prin urmare, calea de atac exercitată în cauză este inadmisibilă şi urmează a fi respinsă ca atare.

Or, o cale de atac nu poate exista în afara legii. Această regulă are valoare de principiu constituţional. Normele procesuale privind sesizarea instanţelor judecătoreşti şi soluţionarea cererilor în limitele competenţei atribuite prin lege sunt de ordine publică, corespunzător principiului stabilit prin art. 126 din Constituţia României.

Recunoaşterea unei căi de atac în alte situaţii decât cele prevăzute de legea procesuală constituie o încălcare a principiului legalităţii acesteia, precum şi a principiului constituţional al egalităţii în faţa legii şi autorităţilor şi, din acest motiv, apare ca o situaţie inadmisibilă în ordinea de drept.

Inadmisibilitatea reprezintă o sancţiune procedurală care intervine atunci când părţile implicate în proces efectuează un act pe care legea nu îl prevede sau îl exclude, precum şi în situaţia când se încearcă exercitarea unui drept epuizat pe o altă cale procesuală ori chiar printr-un act neprocesual.

Pentru considerentele ce preced, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în temeiul art. 4251 alin. (7) pct. 1 lit. a) teza a II-a din C. proc. pen. va respinge, ca inadmisibilă, contestaţia formulată de inculpata A. împotriva încheierii din data de 6 aprilie 2022 a Curţii de Apel Braşov, secţia penală, pronunţată în Dosarul nr. x/2021.

În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va fi obligată contestatoarea la plata cheltuielilor judiciare către stat, iar potrivit alin. (6) al aceluiaşi articol, onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu va rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, contestaţia formulată de inculpata A. împotriva încheierii din data de 6 aprilie 2022 a Curţii de Apel Braşov, secţia penală, pronunţată în Dosarul nr. x/2021.

Obligă contestatoarea inculpată la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 313 RON, rămâne în sarcina statului şi se plăteşte din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi, 21 aprilie 2022.

GGC - ED