Territorial jurisdiction conflict between corruption offenses and false testimony charged in a single indictment and suspension of course of justice due to res judicata

Deliberând asupra cauzei de faţă, în baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin încheierea nr. 208/CP din 21 decembrie 2021 a Curţii de Apel Bacău, secţia penală şi pentru minori şi de familie, în temeiul art. 425 alin. (7) pct. 2 lit. a) C. proc. pen., coroborat cu art. 347 C. proc. pen., s-au admis contestaţiile formulate de fiecare dintre inculpaţii A., B., C. şi D. împotriva încheierii nr. 84/P/2021 din 28 aprilie 2021, precum şi împotriva încheierii din 23 noiembrie 2020, ambele pronunţate de judecătorul de cameră preliminară din cadrul Tribunalului Bacău, în soluţionarea dosarului penal nr. x/2020

Au fost desfiinţate încheierile amintite, a fost reţinută cauza spre soluţionare şi, în baza art. 47 alin. (3) raportat la art. 47 alin. (2) C. proc. pen., coroborat cu art. 54 C. proc. pen., s-a admis excepţia necompetenţei teritoriale a Tribunalului Bacău, respectiv a judecătorului de cameră preliminară din cadrul Tribunalului Bacău, invocată de către inculpaţii A., B., C., D., E. şi F.

În baza art. 346 alin. (6) C. proc. pen., coroborat cu art. 50 C. proc. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. şi art. 41 alin. (5) teza a II - a C. proc. pen., s-a declinat în favoarea judecătorului de cameră preliminară din cadrul Tribunalului Bihor competenţa de soluţionare a prezentei cauze având ca obiect verificarea legalităţii sesizării instanţei, a administrării probelor şi a efectuării actelor de urmărire penală în dosarul de urmărire penală nr. x/2020, în care a fost emis rechizitoriul nr. x/2020 din 30 septembrie 2020 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Bacău, prin care au fost trimişi în judecată inculpaţi, sub aspectul săvârşirii următoarelor infracţiuni:

1. A., trimis în judecată pentru săvârşirea infracţiunii de luare de mită, prev. de art. 289 alin. (1) C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000,

2. B., trimis în judecată pentru săvârşirea infracţiunii de dare de mită, prev. de art. 290 alin. (1) C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000,

3. D., trimisă în judecată pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la dare de mită, prev. de art. 48 alin. (1) C. pen. raportat la art. 290 alin. (1) C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000,

4. C., trimis în judecată pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la luare de mită, prev. de art. 48 alin. (1) C. pen. raportat la 289 alin. (1) C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000,

5. E., trimis în judecată pentru săvârşirea infracţiunii de mărturie mincinoasă, prevăzută de art. 273 alin. (1), alin. (2) lit. d) C. pen.,

6. F., trimis în judecată pentru săvârşirea infracţiunii de mărturie mincinoasă, prevăzută de art. 273 alin. (1), alin. (2) lit. d) C. pen.,

S-a trimis dosarul cauzei la Tribunalului Bihor, respectiv judecătorului de cameră preliminară din cadrul Tribunalului Bihor.

În baza art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare avansate în cauză au rămas în sarcina statului.

Pentru a pronunţa această hotărâre, Curtea de Apel Bacău a reţinut că prin încheierea din data de 23 noiembrie 2020, pronunţată de judecătorul de cameră preliminară din cadrul Tribunalului Bacău în dosarul penal nr. x/2020, în baza art. 345 alin. (2) C. proc. pen. cu referire la art. 47 alin. (3) C. pen. şi art. 41 C. pen., a fost respinsă excepţia necompetenţei teritoriale a Tribunalului Bacău invocată de inculpaţii A., B., D., C., E. şi F., ca nefondată. Pentru continuarea procedurii de cameră preliminară, potrivit art. 345 alin. (1) C. proc. pen., a fost stabilit termen la data de 09 decembrie 2020 ora 14:00, cu citarea inculpaţilor, părţilor şi informarea avocaţilor acestora.

S-a constatat că judecătorul de cameră preliminară din cadrul Tribunalului Bacău, analizând excepţia necompetenţei teritoriale a Tribunalului Bacău, ce a fost invocată de inculpaţi prin apărători, a constatat că, potrivit dispoziţiilor art. 41 alin. (2) C. proc. pen., prin locul săvârşirii infracţiunii se înţelege locul unde s-a desfăşurat activitatea infracţională, în tot sau în parte, ori locul unde s-a produs urmarea acesteia. În acelaşi sens, situaţiile de competenţă teritorială sunt prevăzute expres şi limitativ de dispoziţiile art. 41 alin. (1) C. proc. pen., norme care, prin natura lor, sunt de strictă interpretare. Redactarea textului în tot sau în parte nu poate avea decât o interpretare strictă, iar diferenţierile realizate în plus privind caracterul principal al unor infracţiuni comise pe raza judeţelor Prahova, Hunedoara sau Bihor, ori domiciliile inculpaţilor, nu pot fi decât rezultatul unei interpretări extensive, inadmisibilă în materie penală. Pe de altă parte, legea procesual penală nu prevede o ierarhie a infracţiunilor în infracţiuni principale şi în infracţiuni secundare. Prin urmare, conform principiului general de drept, unde legea nu distinge, nici interpretul nu trebuie să distingă, locul săvârşirii faptei poate fi raportat la oricare infracţiune săvârşită de oricare dintre inculpaţii trimişi în judecată.

În consecinţă, din moment ce inculpaţii E. şi F., ar fi comis presupusele fapte la sediul D.N.A. - S.T. Bacău cu ocazia audierilor în calitate de martori în timpul urmăririi penale, au săvârşit infracţiunea de mărturie mincinoasă în circumscripţia Tribunalului Bacău, cel puţin în parte activitatea infracţională formând obiectul acestei cauze având loc în raza teritorială a Tribunalului Bacău, căruia îi revine competenţa teritorială de soluţionare conform criteriului locului săvârşirii faptei.

Această încheiere a fost pronunţată fără cale separată de atac.

Ulterior, prin încheierea nr. 84/P/2021 din 28 aprilie 2021, acelaşi judecător de cameră preliminară din cadrul Tribunalului Bacău a respins cererile şi excepţiile formulate de fiecare dintre inculpaţii A., B., D., C., E., F., prin apărători.

În baza art. 342 C. proc. pen. raportat la art. 35 C. proc. pen., art. 41 C. proc. pen., a constatat competenţa Tribunalului Bacău, sub aspect funcţional, material şi teritorial în soluţionarea cauzei.

În baza art. 346 alin. (2) C. proc. pen., s-a constatat legalitatea sesizării instanţei cu rechizitoriul nr. x/2020 din data de 30 septembrie 2020 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Bacău, a administrării probelor şi a efectuării actelor de urmărire penală în cauza privind pe inculpaţii A., B., C., D., E. şi F., precum şi a administrării probelor şi a efectuării actelor de urmărire penală.

S-a dispus începerea judecăţii cauzei privind pe A., B., D., C., E., F.

În baza art. 346 alin. (7) C. proc. pen., funcţia de judecată în cauză va fi efectuată de către acelaşi complet de judecată C5.

II. În baza art. 250 alin. (1), (4) C. proc. pen., a fost respinsă ca nefondată contestaţia formulată de inculpatul A. împotriva modului de aducere la îndeplinire a măsurii sechestrului asigurator dispus conform ordonanţei procurorului din data de 16 septembrie 2020.

III. În baza art. 250 alin. (1), (4) C. proc. pen., a fost respinsă ca nefondată contestaţia formulată de inculpatul C. împotriva ordonanţelor procurorului din data de 16 septembrie 2020 şi 17 septembrie 2020 prin care au fost instituite măsurile asiguratorii.

S-a arătat că încheierea se pronunţă cu drept de contestaţie în termen de 3 zile de la comunicare în ceea ce priveşte dispoziţiile cuprinse la pct. I. şi definitivă în ceea ce priveşte dispoziţiile cuprinse la pct. II şi III.

Împotriva încheierii fără număr din data de 23 noiembrie 2020, precum şi împotriva încheierii de cameră preliminară nr. 84/P/2021 din 28 aprilie 2021, ambele pronunţate de judecătorul de cameră preliminară din cadrul Tribunalului Bacău au declarat calea de atac a contestaţiei inculpaţii A., B., C. şi D.

Cu titlu preliminar, completul de judecători de cameră preliminară din cadrul Curţii de Apel Bacău a arătat că limitele învestirii sale sunt, conform art. 347 C. proc. pen., doar şi numai încheierea din data de 23 noiembrie 2020, precum şi punctul I din încheierea nr. 84/P/2021 din 28 aprilie 2021, acestea fiind actele jurisdicţionale prin care au fost soluţionate cererile şi excepţiile inculpaţilor invocate în procedura de cameră preliminară.

S-a arătat că pct. II şi III din cuprinsul dispozitivului încheierii nr. 84/P/2021 din 28 aprilie 2021 reprezintă, de fapt, încheieri separate pronunţate conform art. 250 alin. (1) şi (4) C. proc. pen. în cadrul aceluiaşi act procedural, dar fără o legătură de conexitate cu soluţiile pronunţate conform art. 346 C. proc. pen. De altfel, pct. II şi III din încheierea amintită au caracter definitiv, constituind, după cum s-a arătat anterior, încheieri ce ar fi trebuit să fie cuprinse în acte procedurale separate, nu în hotărârea pronunţată în procedura arătată de art. 345 - 346 C. proc. pen. Pct. II şi III din încheierea din data de 28 aprilie 2021 nu pot face obiectul contestaţiei prevăzute de art. 347 C. proc. pen. şi nu vor face obiectul analizei în calea de atac a contestaţiei.

S-a apreciat că încheierile din data de 23 noiembrie 2020, precum şi punctul I din încheierea nr. 84/P/2021 din 28 aprilie 2021, ambele pronunţate de către judecătorul de cameră preliminară din cadrul Tribunalului Bacău în procedura prevăzută de art. 342 şi următoarele C. proc. pen. sunt nelegale, fiind încălcate dispoziţiile referitoare la competenţa teritorială a instanţelor de judecată, respectiv a judecătorului de cameră preliminară din cadrul instanţei. Totodată, s-a apreciat că ambele încheieri încalcă normele procedurale în ceea ce priveşte soluţionarea fracţionată a cererilor şi excepţiilor specifice procedurii de cameră preliminară, fiind încălcate dispoziţiile art. 345 - 346 C. proc. pen. Judecătorul de cameră preliminară din cadrul Tribunalului Bacău a soluţionat, în mod separat, fără niciun temei legal care să permită o asemenea procedură, mai întâi excepţiile necompetenţei teritoriale invocate de inculpaţi la data de 23 noiembrie 2020, printr-o soluţie de respingere, şi abia apoi restul cererilor şi excepţiilor.

S-a constatat că în prezenta cauză toţi inculpaţii au invocat, încă de la judecata în fond a camerei preliminare, excepţia necompetenţei teritoriale a judecătorului de cameră preliminară şi respectiv a instanţei Tribunalului Bacău.

În speţa de faţă, sub aspectul competenţei materiale, s-a apreciat că nu există incertitudine, având în vedere natura a două dintre infracţiunile pentru care a fost sesizată instanţa, respectiv luare de mită - art. 289 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 6 din Legea nr. 78/2000 şi dare de mită, prevăzută de art. 290 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 6 din Legea nr. 78/2000, ce se încadrează în enumerarea dispoziţiilor art. 36 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., dar şi a dispoziţiilor art. 36 alin. (1) lit. c) C. proc. pen. (rechizitoriul întocmit de DNA), ambele din C. proc. pen.

S-a arătat că judecătorul de cameră preliminară din cadrul instanţei de fond a remarcat, în mod judicios că, printre infracţiunile deduse judecăţii, mărturia mincinoasă prevăzută de art. 273 alin. (1) şi alin. (2) lit. d) C. pen. ar fi de competenţa teritorială a Tribunalului Bacău (locul săvârşirii presupuselor infracţiuni - sediul DNA Bacău - art. 41 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., coroborat cu aspectul întocmirii rechizitoriului de către DNA - art. 36 alin. (1) lit. c) C. proc. pen.).

Completul de judecători de cameră preliminară din cadrul Curţii de Apel Bacău nu a luat în considerare la acest moment procesual aspectul legalităţii trimiterii în judecată de către DNA - ST Bacău a inculpaţilor E. şi F. pentru infracţiunea de mărturie mincinoasă prevăzută de art. 273 alin. (1) şi alin. (2) lit.

d) C. pen., aspecte ce ar putea face însă obiectul unei analize aprofundate de către judecătorul de cameră preliminară competent teritorial, având în vedere dispozitivul şi considerentele Deciziei CCR nr. 231 din 06 aprilie 2021 (DNA - ST Bacău a început urmărirea penală pentru infracţiunea de mărturie mincinoasă într-un dosar separat de cel iniţial deschis pentru infracţiuni de corupţie şi apoi a reunit cauzele, fără existenţa unei legături aparente de conexitate etiologică sau consecvenţială), dar având în vedere totodată şi dispoziţiile Deciziei CCR nr. 236/2020 (dreptul martorului la tăcere şi neautoincriminare).

Chiar acreditând că aparenţa de legalitate a trimiterii în judecată pentru această infracţiune de mărturie mincinoasă există, completul de judecători de cameră preliminară din contestaţie nu a fost de acord cu raţionamentul judecătorului de cameră preliminară din cadrul instanţei de fond care, explicit şi implicit, a motivat că atunci când există două sau mai multe instanţe deopotrivă competente teritorial, ar fi competentă oricare dintre aceste instanţe sesizată de Ministerul Public prin rechizitoriu, întrucât C. proc. pen. nu împarte infracţiunile în categorii de "principale şi secundare".

S-a arătat că în C. proc. pen., art. 41 alin. (3) se referă la situaţia în care ar fi competente oricare dintre instanţe atunci când o infracţiune a fost săvârşită în circumscripţia mai multor instanţe. Or, instanţa a apreciat că nu aceasta este ipoteza procedurală din speţa de faţă. Simpla lecturare a rechizitoriului denotă că pentru infracţiunile clasice de corupţie, luare şi dare de mită, este competent teritorial Tribunalul Bihor, în timp ce pentru infracţiunile care nu sunt de corupţie, şi pentru care trebuie lămurit sub aspectul legalităţii trimiterii în judecată dacă ar fi putut face obiectul urmăririi penale de către DNA - ST Bacău, mărturia mincinoasă, este competent teritorial Tribunalul Bacău.

Altfel spus, aceeaşi infracţiune nu a fost săvârşită în circumscripţia teritorială a mai multor instanţe pentru a fi incident art. 41 alin. (3) C. proc. pen. ci, pentru 2 infracţiuni - luarea de mită şi darea de mită - este competent teritorial Tribunalul Bihor, în timp ce pentru mărturia mincinoasă este competent Tribunalul Bacău.

Pentru această situaţie, s-a arătat că nu există dispoziţii normative procedurale exprese şi lipsite de echivoc, dar pe cale pretoriană, de exemplu prin încheierea nr. 260/2020 din 09 iulie 2020 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în soluţionarea unui conflict negativ de competenţă teritorială, s-au stabilit cu titlu de principiu anumite criterii. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a statuat în mod judicios din punct de vedere logico - juridic că, atunci când sunt competente pentru infracţiuni diferite mai multe jurisdicţii teritoriale, trebuie avut în vedere, în primul rând, "interesul bunei desfăşurări a actului de justiţie, a aflării cu celeritate a adevărului şi a administrării probatoriului". În speţa respectivă, Înalta Curte a stabilit, în disonanţă cu concluzia judecătorului de cameră preliminară din cadrul instanţei de fond din speţa de faţă, că nu este indiferent actului de justiţie unde s-a desfăşurat cea mai mare parte a presupusei activităţi infracţionale şi, de asemenea, unde au domiciliul martorii indicaţi în citativul rechizitoriului, aceste elemente cântărind hotărâtor în alegerea instanţei competente teritorial, statuându-se că buna administrare a justiţiei presupune şi o bună administrare a probatoriului din punct de vedere logistic şi financiar.

Or, aplicând aceste criterii logice şi de bună administrare a justiţiei la problema stabilirii competenţei teritoriale în prezenta cauză, instanţa a apreciat că, deşi în expunerea pe scurt (capitolul "În drept" din rechizitoriu) a acuzaţiei în materie penală nu este precizat, probabil dintr-o simplă eroare, locul săvârşirii infracţiunilor de luare şi dare de mită, la filele x din actul de sesizare rezultă că întâlnirea la care s-ar fi efectuat promisiuni de foloase necuvenite - bani de către B., în presupusă complicitate cu D., şi unde această pretinsă promisiune ar fi fost acceptată de inculpatul A., cu sprijinul lui C., a fost un local - restaurant/pensiune din localitatea Băile Felix, situat în judeţul Bihor. Completul nu a redat în integralitate situaţia de fapt şi a arătat că, întrucât luarea de mită şi darea de mită sunt infracţiuni denumite în doctrină şi jurisprudenţă de "consumare anticipată", simpla promisiune şi simpla acceptare a promisiunii constituie consumarea şi deci săvârşirea infracţiunilor, iar stabilirea detaliilor presupusei activităţi infracţionale de dare şi respectiv luare de mită în localitatea Băile Felix din judeţul Bihor conduce la atribuirea, conform art. 41 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., a competenţei teritoriale de soluţionare a acestei cauze în favoarea Tribunalului Bihor. Întrucât infracţiunile de dare şi luare de mită se consumă anticipat prin simpla promisiune/acceptare a promisiunii, alte eventuale alte executare ce ar fi avut loc în circumscripţia teritorială a altor tribunale, cum ar fi Prahova, respectiv Bucureşti (presupuse acte de primire a sumelor de bani prin remiteri prin intermediul unor societăţi comerciale) nu conduc la schimbarea locului săvârşirii presupuselor infracţiuni de corupţie, care rămân consumate prin promisiune/acceptarea pretinsei promisiuni în judeţul Bihor, localitatea Băile Felix.

Mergând mai departe în analiză şi respectând aceleaşi criterii expuse în încheierea nr. 260/2020 din 09 iulie 2020 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în soluţionarea unui conflict negativ de competenţă teritorială, completul de judecători de cameră preliminară constată că toţi cei 3 martori pe care Ministerul Public îi propune în susţinerea acuzaţiei au domiciliul în mun. Oradea, altfel spus în circumscripţia teritorială a Tribunalului Bihor (despre alţi 3 martori se afirmă că declaraţiile acestora nu sunt utile în soluţionarea cauzei). Totodată, inculpata D. este domiciliată în mun. Oradea, iar fondul situaţiei de fapt se referă la presupuse infracţiuni de dare/luare de mită ce au avut drept pretext executarea contractelor încheiate de SC G. SA Oradea (tot în circumscripţia teritorială a Tribunalului Bihor) cu Administraţia Naţională "Apele Române" prin intermediul unităţilor subordonate şi decontarea facturilor emise de prima societate în executarea contractelor: 1) Amenajarea Valea lui Vasile, judeţul Bihor; 2) Lucrări pentru înlăturarea efectelor calamităţilor natural produse în bazinul hidrologic Crişul Negru, judeţul Bihor; 3) Amenajarea râul Crişul Repede, judeţul Bihor . Toate aceste puncte geografice sunt situate în judeţul Bihor, iar eventuale mijloace de probă ce ar fi legate de executarea acestor contracte în conexitate cu presupusele infracţiuni de corupţie în mod cert vor fi administrate mult mai facil de Tribunalul Bihor decât de Tribunalul Bacău.

Curtea de Apel Bacău a apreciat că aceste elemente ale situaţiei de fapt converg către concluzia că, între Tribunalul Bacău, ce ar putea fi competent teritorial doar pentru o eventuală judecată a pretinselor infracţiuni de mărturie mincinoasă (în ipoteza depăşirii filtrului de analiză a legalităţii efectuării urmăririi penale de DNA - ST Bacău pentru această infracţiune) şi Tribunalul Bihor - competent teritorial pentru infracţiunile de corupţie, principiul bunei administrări a justiţiei conduce la necesitatea declinării competenţei teritoriale în favoarea acestei din urmă instanţe.

Prin încheierea din 30 mai 2022 pronunţată în Dosarul nr. x/2020, Tribunalul Bihor, secţia penală, în baza art. 47 alin. (3) raportat la art. 47 alin. (2) C. proc. pen., coroborat cu art. 54 C. proc. pen., a admis excepţia necompetenţei teritoriale a Tribunalului Bihor, respectiv a judecătorului de cameră preliminară din cadrul Tribunalului Bihor, invocată de procurorul DNA - Serviciul Teritorial Oradea.

În baza art. 346 alin. (6) C. proc. pen., coroborat cu art. 50 C. proc. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (1) lit. a) şi alin. (4) C. proc. pen., a declinat competenţa de soluţionare a prezentei cauze având ca obiect verificarea legalităţii sesizării instanţei, a administrării probelor şi a efectuării actelor de urmărire penală în dosarul de urmărire penală nr. x/2020, în care a fost emis rechizitoriul cu nr. x/2020 din 30 septembrie 2020 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Bacău, în favoarea judecătorului de cameră preliminară din cadrul Tribunalului Bacău.

În temeiul art. 51 alin. (1) C. proc. pen., a sesizat Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie pentru soluţionarea conflictului negativ de competenţă.

Analizând excepţia necompetenţei teritoriale a Tribunalului Bihor, invocată de procurorul DNA - Serviciul Teritorial Oradea, a reţinut că dosarul a fost iniţial înregistrat la Tribunalul Bacău.

Prin încheierea nr. 208/CP/21 decembrie 2021 pronunţată de Curtea de Apel Bacău, au fost admise contestaţiile formulate de inculpaţii A., B., C. şi D. împotriva încheierii nr. 84/P/2021 din 28 aprilie 2021, precum şi a încheierii din data 23 noiembrie 2020, ambele pronunţate de judecătorul de cameră preliminară din cadrul Tribunalului Bacău, în soluţionarea dosarului penal nr. x/2020

Au fost desfiinţate încheierile amintite, şi în rejudecare,

În baza art. 47 alin. (3) raportat la art. 47 alin. (2) C. proc. pen., coroborat cu art. 54 C. proc. pen., a fost admisă excepţia necompetenţei teritoriale a Tribunalului Bacău, respectiv a judecătorului de cameră preliminară din cadrul Tribunalului Bacău, şi

În baza art. 346 alin. (6) C. proc. pen., coroborat cu art. 50 C. proc. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. şi art. 41 alin. (5) teza a II - a C. proc. pen., a fost declinată în favoarea judecătorului de cameră preliminară din cadrul Tribunalului Bihor competenţa de soluţionare a prezentei cauze având ca obiect verificarea legalităţii sesizării instanţei, a administrării probelor şi a efectuării actelor de urmărire penală în dosarul de urmărire penală nr. x/2020, în care a fost emis rechizitoriul cu nr. x/2020 din 30 septembrie 2020 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Bacău.

Referitor la criticile de inadmisibilitate privind invocarea necompetenţei teritoriale în acest stadiu procesual, în opinia judecătorului de cameră preliminară de la Tribunalul Bihor, acestea nu pot fi primite, pentru că, în cauza de faţă, Tribunalul a fost învestit cu rechizitoriul întocmit la data de 30 septembrie 2020 în Dosarul nr. x/2020 al D.N.A.- Serviciul Teritorial Bacău, ca urmare a hotărârii de declinare a Curţii de Apel Bacău, reluându-se procedura de cameră preliminară în faţa judecătorului de cameră preliminară de la Tribunalul Bihor.

Raportându-se la art. 342 C. proc. pen., judecătorul de cameră preliminară de la Tribunalul Bihor a apreciat că are obligaţia legală de a verifica la rândul său, competenţa instanţei, indiferent de modalitatea de învestire. S-a reţinut că încheierea nr. 208/CP/21 decembrie 2021 pronunţată de Curtea de Apel Bacău, în baza art. 347 C. proc. pen., este definitivă, dar, în acelaşi timp, s-a reţinut că "hotărârea de declinare a competenţei nu este supusă căilor de atac" (conform art. 50 alin. (4)).

În cauza de faţă, însă, s-a apreciat că judecătorul de cameră preliminară de la Tribunalul Bihor nu realizează un control judiciar asupra hotărârii de declinare, ci efectuează propria verificare asupra competenţei.

Cât priveşte faptul că, hotărârea de declinare a fost pronunţată de o instanţă superioară, în speţă Curtea de Apel Bacău - s-a arătat faptul că, aceasta, în contestaţie, a desfiinţat hotărârile pronunţate de judecătorul de cameră preliminară de la Tribunalul Bacău şi în rejudecare s-a pronunţat asupra excepţiei necompetenţei teritoriale a Tribunalului Bacău. Efectele juridice ale încheierii nr. 208/CP/21 decembrie 2021 pronunţată de Curtea de Apel Bacău sunt similare oricărei hotărâri de declinare de competenţă.

Tribunalul Bihor - judecătorul de cameră preliminară, verificându-şi la rândul său competenţa (teritorială), a constatat că în cauza de faţă, DNA - Serviciul Teritorial Bacău a dispus trimiterea în judecată a inculpatului A. sub aspectul săvârşirii infracţiunii de luare de mită, prev. de art. 289 alin. (1) C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000, constând în aceea că, în calitate de director general al Administraţiei Naţionale "Apele Române", în perioada 17 mai 2017 - 30 iunie 2017, i-a solicitat inculpatului B., administrator de fapt al SC G. SA Oradea, remiterea unor sume de bani, indicându-i totodată şi societăţile comerciale în contul cărora urma ca aceştia să fie viraţi, respectiv SC H. SRL şi SC I., societăţi controlate de C., un apropiat al lui A.. Banii au fost pretinşi de A. în legătură cu atribuţiile sale de serviciu privitoare la alocarea de fonduri pentru executarea contractelor încheiate de SC G. SA cu Administraţia Naţională "Apele Române" prin intermediul unităţilor subordonate şi cu decontarea facturilor emise de SC G. SA în executarea acestor contracte, respectiv: "Amenajare Valea lui Vasile jud. BH", "Lucrări pentru înlăturarea efectelor calamităţilor natural produse în b.h. Crişul Negru, judeţ BH ", "Amenajare râul Crişul Repede, judeţ BH". Urmare a acestei pretinderi, în perioada 20 iunie 2017 - 16 martie 2018, SC H. SRL cu sediul în judeţ Prahova şi SC I. cu sediul în judeţ Prahova, ambele controlate de C., au emis către SC J. SRL Deva, societate în care B. era asociat cu inculpata D., partenera sa de viaţă şi totodată administrator al societăţii, un număr total de 24 facturi fiscale în valoare totală de 5.446.466,23 RON cu TVA reprezentând contravaloarea unor lucrări de construcţii montaj la obiectivele "Amenajare Valea Roşie şi afluenţi" şi "Amenajare râul Crişul Repede, jud. Bihor", lucrări care în realitate nu au fost executate de SC H. SRL şi SC I.

Inculpatul B. a fost trimis în judecată sub aspectul săvârşirii infracţiunii corespondente de dare de mită, prev. de art. 290 C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000, constând în aceea că, în calitate de administrator de fapt al SC G. SA Oradea, în perioada 17 mai 2017 - 30 iunie 2017, a acceptat solicitarea lui A., la acea dată director general al Administraţiei Naţionale "Apele Române", de a-i remite sume de bani prin intermediul unor societăţi comerciale indicate de acesta, respectiv SC H. SRL şi SC I., societăţi controlate de C., un apropiat al lui A.. Banii au fost pretinşi de A. în legătură cu atribuţiile sale de serviciu privitoare la alocarea de fonduri pentru executarea contractelor încheiate de SC G. SA cu Administraţia Naţională "Apele Române" prin intermediul unităţilor subordonate şi cu decontarea facturilor emise de SC G. SA în executarea acestor contracte, respectiv: "Amenajare Valea lui Vasile jud. BH", "Lucrări pentru înlăturarea efectelor calamităţilor natural produse în b.h. Crişul Negru, judeţ BH ", "Amenajare râul Crişul Repede, judeţ BH ". Urmare a acestei pretinderi, SC J. SRL Deva, societate în care B. era asociat cu D., partenera sa de viaţă şi totodată administrator al societăţii, a înregistrat un număr total de 24 facturi fiscale în valoare totală de 5.446.466,23 RON cu TVA emise de SC H. SRL cu sediul în judeţ Prahova şi SC I. cu sediul în judeţ Prahova, reprezentând contravaloarea unor lucrări de construcţii montaj la obiectivele "Amenajare Valea Roşie şi afluenţi" şi "Amenajare râul Crişul Repede, jud. Bihor", lucrări care în realitate nu au fost executate de SC H. SRL şi SC I.. SC J. SRL a achitat către SC H. SRL şi SC I. în perioada 28 iulie 2017 - 6 mai 2019 suma totală de 4.830.464,02 RON.

Inculpatul C. a fost trimis în judecată sub aspectul săvârşirii infracţiunii de complicitate la luare de mită, prev. de art. 48 alin. (1) C. pen. raportat la 289 alin. (1) C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000, constând în aceea că, având controlul de fapt cu privire la activităţile comerciale ale SC H. SRL cu sediul în judeţ Prahova şi SC I. cu sediul în judeţ Prahova, în perioada 20 iunie 2017 - 16 martie .2018, a dispus emiterea de către cele două societăţi a 24 facturi fiscale în valoare totală de 5.446.466,23 RON cu TVA către SC J. SRL Deva reprezentând contravaloarea unor lucrări de construcţii montaj la obiectivele "Amenajare Valea Roşie şi afluenţi" şi "Amenajare râul Crişul Repede, jud. Bihor", deşi ştia că cele două societăţi nu au executat niciun fel de lucrări la aceste obiective. În perioada 28 iulie 2017 - 6 mai 2019, în baza acestor facturi fiscale fictive, a primit prin intermediul SC H. SRL şi SC I. de la SC J. SRL Deva, controlată de inculpatul B., suma totală de 4.830.464,02 RON, cunoscând că banii au reprezentat mita solicitată de A., director general al Administraţiei Naţionale "Apele Române", lui B., asociat al SC J. SRL şi că inculpatul A. a indicat societăţile H. SRL şi I. în conturile cărora să fie viraţi banii pretinşi de la B.. Prin aceste acţiuni l-a ajutat în mod direct pe A. să săvârşească infracţiunea de luare de mită în modalitatea primirii de sume de bani necuvenite pentru altul.

Inculpata D. a fost trimisă în judecată sub aspectul săvârşirii infracţiunii de complicitate la dare de mită, prev. de art. 48 C. pen. raportat la art. 290 C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000, constând în aceea că l-a ajutat pe inculpatul B. să remită sumele de bani pretinse în perioada 17 mai 2017 - 30 iunie 2017 de inculpatul A., la acea dată director general al Administraţiei Naţionale "Apele Române", în legătură cu atribuţiile sale de serviciu privitoare la alocarea de fonduri pentru executarea contractelor încheiate de SC G. SA cu Administraţia Naţională "Apele Române" prin intermediul unităţilor subordonate şi cu decontarea facturilor emise de SC G. SA în executarea acestor contracte, respectiv: "Amenajare Valea lui Vasile jud. BH", "Lucrări pentru înlăturarea efectelor calamităţilor natural produse în b.h. Crişul Negru, judeţ BH", "Amenajare râul Crişul Repede, judeţ BH ". Astfel, în calitate de asociat şi administrator al SC J. SRL Deva, a înregistrat un număr total de 24 facturi fiscale în valoare totală de 5.446.466,23 RON cu TVA emise de SC H. SRL cu sediul judeţ Prahova şi SC I. cu sediul în judeţ Prahova, reprezentând contravaloarea unor lucrări de construcţii montaj la obiectivele "Amenajare Valea Roşie şi afluenţi" şi "Amenajare râul Crişul Repede, jud. Bihor", lucrări care în realitate nu au fost executate de SC H. SRL şi SC I.. Totodată, a dispus plata de către SC J. SRL către SC H. SRL şi SC I., în perioada 28 iulie 2017 - 6 mai 2019, a sumei totale de 4.830.464,02 RON. În fapt, D. cunoştea că emiterea facturilor şi efectuarea plăţilor s-au realizat fără existenţa vreunei contraprestaţii din partea SC H. SRL şi SC I., iar banii plătiţi au reprezentat obiectul infracţiunii de dare de mită, conform înţelegerii dintre B. şi A.

Inculpatul E. a fost trimis în judecată sub aspectul săvârşirii infracţiunii de mărturie mincinoasă, prevăzută de art. 273 alin. (1), (2) lit. d) C. pen., constând în aceea că fiind audiat în calitate de martor la data de 28 august 2020 în Dosarul nr. x/2020 instrumentat de DNA - ST Bacău a făcut afirmaţii mincinoase în legătură cu faptele şi împrejurările esenţiale soluţionării cauzei.

Inculpatul F. a fost trimis în judecată sub aspectul săvârşirii infracţiunii de mărturie mincinoasă, prevăzută de art. 273 alin. (1), (2) lit. d) C. pen., constând în aceea că fiind audiat în calitate de martor la data de 28 august 2020 în Dosarul nr. x/2020 instrumentat de DNA - ST Bacău a făcut afirmaţii mincinoase în legătură cu faptele şi împrejurările esenţiale soluţionării cauzei.

Raportat la elementele descriptive ale acuzaţiilor penale formulate în rechizitoriul emis la data de 30 septembrie 2020 în Dosarul nr. x/2020 al D.N.A.- Serviciul Teritorial Bacău - judecătorul de cameră preliminară de la Tribunalul Bihor, verificând aplicabilitatea primului criteriu al competenţei teritoriale (locul săvârşirii infracţiunii), a apreciat, în ceea ce priveşte infracţiunea de luare de mită - că în rechizitoriu se indică faptul că infracţiunea ar fi fost săvârşită, în varianta pretinderii "unor sume de bani" în perioada 17 mai - 30 iunie 2017, de la inculpatul B., administrator al SC G. SA Oradea, în legătură cu executarea unor contracte încheiate cu Administraţia Naţională "Apele Române" (ANAR).

S-a constatat că în rechizitoriu nu se indică locaţia în care s-a "pretins mita", locul săvârşirii infracţiunii nefiind indicat în concret. Aceeaşi situaţie se regăseşte şi în cazul infracţiunii de dare de mită, procurorul neindicând în concret în rechizitoriu locaţia în care se afla inculpatul B. atunci când "a acceptat solicitarea inculpatului A.".

Faptul că, obiectul contractelor încheiate de SC G. SA şi ANAR vizau lucrări hidrotehnice pe raza teritorială a judeţului Bihor, nu semnifică în mod automat că acesta ar fi locul săvârşirii infracţiunilor de dare/luare de mită, cu atât mai mult cu cât, în rechizitoriu se susţine că aceste infracţiuni s-ar fi săvârşit prin crearea unui circuit comercial fictiv SC J. SRL Deva - SC H. SRL/SC I., prin intermediul căruia inculpatul B. ar fi remis suma de 4.830.464,02 RON către inculpatul A.. De altfel, s-a constatat că în niciun moment procurorul nu indică în rechizitoriu, faptul că locul săvârşirii infracţiunilor de luare/dare de mită ar fi în Bihor, respectiv într-un restaurant din staţiunea Băile Felix.

Singura referire din rechizitoriu cu privire la această locaţie, constă într-un paragraf care conţine aprecierea procurorului asupra declaraţiilor date de inculpaţii A. şi C. ("Inculpaţii A. şi C. admit că s-au întâlnit cu B. la o petrecere în Băile Felix însă precizează că discuţiile privitoare la o eventuală colaborare au avut loc doar între cei din urmă, fără nicio implicare a lui A.. Raportat la probatoriul administrat, aceste susţineri nu pot fi primite însă declaraţiile sunt relevante cu privire la faptul că C. putea implica SC H. SRL şi SC I. în operaţiuni comerciale, deşi oficial nu deţinea nicio calitate care să îi confere acest drept"- pag. 29 din rechizitoriu).

În opinia Tribunalului Bihor, concluzia care rezidă, cel puţin la acest moment procesual, este faptul că locaţia în care s-a materializat acordul de voinţă în privinţa dării/luării de mită nu este determinată şi nici determinabilă.

În ceea ce priveşte infracţiunea de complicitate la luare de mită - s-a constatat că în rechizitoriu se arată că inculpatul C. l-a ajutat în mod direct pe inculpatul A. să săvârşească infracţiunea de luare de mită în modalitatea primirii de sumelor de bani, în speţă fiind vorba de suma totală de 4.830.464,02 RON, obţinută de la inculpatul B. prin interpunerea unei relaţii comerciale fictive între SC J. SRL Deva şi respectiv SC H. SRL/SC I., acestea din urmă încasând 2.796.513,02 RON şi respectiv 2.033.951 RON.

Judecătorul de cameră preliminară din cadrul Tribunalului Bihor a arătat că, trecând peste faptul că nu există o corelaţie între acuzaţia de luare de mită şi cea de complicitate la luare de mită - având în vedere descrierea acestei infracţiuni, denotă că locul săvârşirii infracţiunii este locul încasării sumelor de bani. Or, SC H. SRL are sediul în oraş Vălenii de Munte judeţ Prahova şi SC I. cu sediul în judeţ Prahova. Din procesul-verbal întocmit la 04 august 2020 rezultă că în conturile bancare ale SC I. deschise la K. şi Agenţia Vălenii de Munte (conform document - fila x), a fost încasată (în perioada 31 octombrie 2017-01 noiembrie 2018) suma totală de 2.033.951 RON, de la SC J. SRL Deva; a fost retrasă în numerar 445.477 RON (în perioada 31 octombrie 2017-31 decembrie 2018) de inculpatul F.. Din procesul-verbal întocmit la aceeaşi dată rezultă că în contul bancar al SC H. SRL deschis la K. s-a încasat de la SC J. SRL Deva şi SC L. SRL suma totală de 2.797.048,02 RON, în perioada 28 iulie 2017 - 20 iunie 2019, fiind retrasă în numerar suma totală de 898.600 RON, din care inculpatul E. a retras suma de 865.600 RON iar M. (fiul inculpatului C.) a retras suma de 33.000 RON.

Prin urmare, având în vedere aceste elemente concrete, în opinia judecătorului de cameră preliminară din cadrul Tribunalului Bihor locul săvârşirii infracţiunii este Ploieşti, respectiv Vălenii de Munte, jud. Prahova.

În ceea ce priveşte infracţiunea de complicitate la darea de mită - s-a constatat că în rechizitoriu se arată că inculpata D. l-a ajutat pe inculpatul B. să remită sumele de bani pretinse de inculpatul A., cu titlu de mită, dispunând plata de către SC J. SRL Deva către SC H. SRL şi SC I. sumei totale de 4.830.464,02 RON. Plata s-a efectuat prin viramente bancare, societatea deţinând cont bancar deschis la N.

În opinia judecătorului de cameră preliminară din cadrul Tribunalului Bihor locul săvârşirii infracţiunii este mun. Deva, judeţul Alba.

În ceea ce priveşte infracţiunile de mărturie mincinoasă, s-a apreciat că locul săvârşirii acestora este mun. Bacău - inculpaţii E. şi F. fiind audiaţi la sediul DNA-Serviciul Teritorial Bacău.

Concluzionând asupra celor reţinute anterior, Tribunalul Bihor a apreciat că pentru infracţiunile de dare/luare de mită - locul săvârşirii infracţiunii nu este determinat, la acest moment procesual; pentru infracţiunea de complicitate la luare de mită - locul săvârşirii infracţiunii este Ploieşti, respectiv Vălenii de Munte, jud. Prahova; pentru infracţiunea de complicitate la darea de mită - locul săvârşirii infracţiunii este mun. Deva, jud. Alba; pentru infracţiunile de mărturie mincinoasă - locul săvârşirii infracţiunii este Bacău, jud. Bacău.

Având în vedere criteriul "locul săvârşirii infracţiunii" ţinând cont de dispoziţiile art. 41 alin. (3) C. proc. pen. (care se aplică ca şi normă de drept comun), s-a apreciat că oricare dintre instanţele în circumscripţia cărora s-au săvârşit infracţiunile, este competentă să judece, respectiv: Tribunalul Bacău, Tribunalul Prahova şi Tribunalul Alba.

Într-o altă ordine de idei, în ipoteza în care s-ar aprecia totuşi că Tribunalul Bihor ar fi competent teritorial, în legătură cu infracţiunile de dare/luare de mită - Judecătorul de cameră preliminară din cadrul Tribunalului Bihor a apreciat că raţionamentul avut în vedere de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, prin încheierea nr. 260/2020 din 09 iulie 2020, nu este aplicabil cauzei de faţă.

În primul rând, s-a arătat că nu se pune problema ca presupusa activitate infracţională să fi fost desfăşurată în cea mai mare parte, pe raza teritorială a judeţului Bihor, în condiţiile în care, acuzaţiile penale sunt formulate pe marginea fictivităţii efectuării lucrărilor hidrotehnice de către subcontractorii SC H. SRL şi SC I., neavând relevanţă modul de executare al contractelor de lucrări încheiate de A.N.A.R. şi SC G. SA şi respectiv subcontractorii acesteia. De altfel, din declaraţia dată de inculpatul F. (declaraţia de martor din 28 august 2020) rezultă că nici nu se contestă faptul că SC H. SRL şi SC I. nu ar fi efectuat prin mijloace proprii, lucrările hidrotehnice (acesta susţinând că executarea lucrărilor s-ar fi făcut de o firmă din Republica Moldova, a cărei denumire nu o mai reţine şi nici numele reprezentantului legal al acelei firme - astfel că, la acest moment, nici nu se poate efectua o evaluare asupra probaţiunii care s-ar impune. De altfel, în ipoteza dată, administrarea mai facilă a probelor - constând în audierea martorilor din Republica Moldova - s-ar realiza de Tribunalul Bacău, având în vedere aproprierea geografică).

Cât priveşte aspectul legat de domiciliul martorilor acuzării - Tribunalul Bihor a arătat că în prezenta cauză penală, în actul de sesizare sunt indicaţi doar 3 martori, astfel că audierea acestora nu prezintă inconveniente majore sub aspectul audierii nemijlocite şi cu celeritate, de oricare dintre instanţele competente teritorial (spre deosebire de situaţia avută în vedere de ICCJ, prin încheierea anterior indicată, în cauza respectivă existând o multitudine de martori (89), o mare majoritate a acestora (27) având domiciliul în raza teritorială a Tribunalului Timiş) .

Revenind asupra aspectului anterior reţinut, respectiv faptul că mai multe instanţe au fost identificate a fi competente teritorial să judece prezenta cauză - dintre acestea, judecătorul de cameră preliminară din cadrul Tribunalului Bihor a apreciat că Tribunalul Bacău este competent să judece prezenta cauză, în conformitate cu prevederile art. 41 alin. (4) C. proc. pen., fiind instanţa iniţial investită.

În acest sens, s-a arătat că au fost avute în vedere considerentele reţinute de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie prin încheierea nr. 409/01.07.2021, pronunţată asupra unui conflict de competenţă teritorială - conform cărora, în situaţia unor sesizări succesive, sunt aplicabile dispoziţiile art. 41 alin. (4) C. proc. pen., competenţa revenind instanţei mai întâi sesizate.

Examinând cauza penală de faţă, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată întrerupt cursul justiţiei pentru următoarele considerente:

În conformitate cu dispoziţiile art. 40 alin. (4) C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie soluţionează conflictele de competenţă în cazurile în care este instanţa superioară comună instanţelor aflate în conflict, cazurile în care cursul justiţiei este întrerupt, cererile de strămutare în cazurile prevăzute de lege, precum şi contestaţiile formulate împotriva hotărârilor pronunţate de curţile de apel în cazurile prevăzute de lege.

Cauza pendinte are ca obiect verificarea legalităţii sesizării instanţei cu Rechizitoriul nr. x din data de 30 septembrie 2020 emis de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - DNA- Serviciul Teritorial Bacău, a administrării probelor şi efectuării actelor de către organele de urmărire penală, în cauza privind pe inculpaţii A., C., B., D., E. şi F. pentru săvârşirea unor infracţiuni de corupţie.

Prin încheierea din 23 noiembrie 2020, pronunţată de judecătorul de cameră preliminară din cadrul Tribunalului Bacău în dosarul penal nr. x/2020, în baza art. 345 alin. (2) C. proc. pen. cu referire la art. 47 alin. (3) C. proc. pen. şi art. 41 C. proc. pen., a fost respinsă excepţia necompetenţei teritoriale a Tribunalului Bacău invocată de inculpaţii A., B., D., C., E. şi F., ca nefondată.

Prin încheierea nr. 84/P/2021 din 28 aprilie 2021, judecătorul de cameră preliminară din cadrul Tribunalului Bacău a respins cererile şi excepţiile formulate de fiecare dintre inculpaţii A., B., D., C., E., F., prin apărători.

În baza art. 342 C. proc. pen. raportat la art. 35, art. 41 C. proc. pen., a constatat competenţa Tribunalului Bacău, sub aspect funcţional, material şi teritorial în soluţionarea cauzei şi, în baza art. 346 alin. (2) C. proc. pen., s-a constatat legalitatea sesizării instanţei şi s-a dispus începerea judecăţii.

Împotriva acestei încheieri au formulat contestaţii inculpaţii A., B., D., C., E., F., cauza fiind înregistrată pe rolul Curţii de apel Bacău.

Prin încheierea nr. 208/CP din 21 decembrie 2021 a Curţii de Apel Bacău, secţia penală şi pentru minori şi de familie, s-a admis excepţia necompetenţei teritoriale a Tribunalului Bacău, respectiv a judecătorului de cameră preliminară din cadrul Tribunalului Bacău, invocată de către inculpaţi, s-a declinat în favoarea judecătorului de cameră preliminară din cadrul Tribunalului Bihor competenţa de soluţionare a cauzei având ca obiect verificarea legalităţii sesizării instanţei, a administrării probelor şi a efectuării actelor de urmărire penală în dosarul de urmărire penală nr. x/2020, în care a fost emis rechizitoriul nr. x/2020 din 30 septembrie 2020 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Bacău, prin care au fost trimişi în judecată inculpaţii.

Prin încheierea din 30 mai 2022 pronunţată în Dosarul nr. x/2020, Tribunalul Bihor, secţia penală, în baza art. 47 alin. (3) raportat la art. 47 alin. (2) C. proc. pen., coroborat cu art. 54 C. proc. pen., a admis excepţia necompetenţei teritoriale a Tribunalului Bihor, respectiv a judecătorului de cameră preliminară din cadrul Tribunalului Bihor, invocată de procurorul DNA-Serviciul Teritorial Oradea.

În baza art. 346 alin. (6) C. proc. pen. coroborat cu art. 50 C. proc. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (1) lit. a) şi alin. (4) C. proc. pen., a declinat competenţa de soluţionare a prezentei cauze, având ca obiect verificarea legalităţii sesizării instanţei, a administrării probelor şi a efectuării actelor de urmărire penală în dosarul de urmărire penală nr. x/2020, în care a fost emis rechizitoriul nr. x/2020 din 30 septembrie 2020 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Bacău, în favoarea judecătorului de cameră preliminară din cadrul Tribunalului Bacău.

În temeiul art. 51 alin. (1) C. proc. pen., a sesizat Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie pentru soluţionarea conflictului negativ de competenţă.

Înalta Curte constată că raportul juridic cu care a fost învestită nu îndeplineşte condiţiile conflictului negativ de competenţă deoarece nu există o declinare reciprocă a competenţei între două instanţe. În speţă, o Curte de Apel a stabilit, prin admiterea căii de atac declarate împotriva hotărârii unui tribunal care, între altele, dispusese şi asupra propriei competenţe, ca respectiva cauză să fie judecată de un alt tribunal decât cel iniţial învestit. Astfel, prin hotărârea sa definitivă, Curtea de Apel a analizat şi a decis asupra competenţei funcţionale a tribunalului.

Conflictul de competenţă este împrejurarea în care două sau mai multe instanţe sesizate simultan sau succesiv cu aceeaşi cauză, se declară competente să judece cauza (conflictul pozitiv de competenţă) sau îşi declină succesiv una alteia competenţa de a judeca cauza (conflictul negativ de competenţă). În aceste condiţii, una din aceste două instanţe va fi competentă a judeca respectiva cauză în urma soluţionării conflictului de competenţă, fiind aplicabile prevederile referitoare la competenţa funcţională, materială, personală şi teritorială.

Or, analizând istoricul cauzei, Înalta Curte constată că nu este învestită cu un veritabil conflict negativ de competenţă, neexistând două instanţe care îşi declină succesiv una alteia competenţa, astfel cum prevede textul de lege, ci se constată că este întrerupt cursul justiţiei.

Noţiunea de întrerupere a cursului justiţiei semnifică împrejurarea în care se poate afla o cauză penală, aflată pe rolul unei instanţe judecătoreşti, de imposibilitate a realizării scopului final al procesului penal, ca urmare a inaplicabilităţii niciuneia din prevederile procedurale referitoare la competenţă, astfel încât nu se poate determina instanţa competentă a dispune o soluţie legală - O., Consideraţii în legătură cu noţiunea de întrerupere a cursului justiţiei în procesul penal în Revista Dreptul-Uniunea Juriştilor nr. 9/2012.

Făcând un examen doctrinar, dar jurisprudenţial, se observă că se iveşte un caz de întrerupere a cursului justiţiei dacă sunt îndeplinite următoarele condiţii:

a) există o încălcare a normelor referitoare la competenţa funcţională a instanţei judecătoreşti fie ca urmare a unei erori judiciare, fie ca urmare a unei erori de interpretare;

b) încălcarea a fost realizată de către o instanţă de judecată sesizată cu soluţionarea unei cauze;

c) încălcarea normelor procedural penale conduce la o sesizare nelegală a unei alte instanţe sau chiar a instanţei care a încălcat norma procedural penală respectivă;

d) rezultatul nerespectării normelor de procedură penală este imposibilitatea soluţionării cauzei prin pronunţarea unei hotărâri judecătoreşti, prin inaplicabilitatea vreunei alte dispoziţii legale referitoare la declinarea competenţei, conflictul de competenţă.

În doctrina juridică s-a menţionat că întreruperea cursului justiţiei este o situaţie excepţională care constituie o împiedicare a desfăşurării normale a procesului penal.

În speţă, Curtea de Apel Bacău, ca instanţă superioară, a stabilit, cu autoritate de lucru judecat, faptul că Tribunalul Bacău nu este competent să judece cauza având ca obiect verificarea legalităţii sesizării instanţei, a administrării probelor şi a efectuării actelor de urmărire penală în dosarul de urmărire penală nr. x/2020, în care a fost emis rechizitoriul nr. x/2020 din 30 septembrie 2020 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Bacău şi a trimis cauza la Tribunalul Bihor. Hotărârea Curţii de apel dată într-o cale de atac are rolul de a stabili competenţa funcţională.

Ulterior, se observă că Tribunalul Bihor a declinat competenţa de soluţionare a prezentei cauze în favoarea judecătorului de cameră preliminară din cadrul Tribunalului Bacău. Se constată că Tribunalul Bihor, fiind sesizat în urma unei hotărâri definitive (încheierea nr. 208/CP din 21 decembrie 2021 a Curţii de Apel Bacău, secţia penală, şi pentru minori şi de familie) care a statuat asupra competenţei, nu a acceptat să judece cauza în considerarea aceloraşi argumente legate de competenţa teritorială, această instanţă neavând posibilitatea să-şi decline competenţa decât pentru motive noi, care să nu fi fost avute în vedere de judecătorii de cameră preliminară. Mai mult, se constată că Tribunalul Bihor a dispus trimiterea dosarului unei instanţe referitoare la care s-a stabilit cu autoritate de lucru judecată că este necompetentă.

Nefiind respectate condiţiile prevăzute de art. 51 alin. (1) C. proc. pen., împrejurarea că în încheierea nr. 208/CP din 21 decembrie 2021 a Curţii de Apel Bacău, secţia penală şi pentru minori şi de familie, s-a folosit în exprimare de către această instanţă instituţia "declinării de competenţă" şi nu "trimiterea cauzei" la Tribunalul Bihor, nu conduce la concluzia că obiectul cauzei cu care este învestită instanţa supremă îl reprezintă un conflict negativ de competenţă în cadrul căruia trebuie să existe două instanţe care să îşi decline succesiv una alteia competenţa de a judeca cauza.

Curtea de Apel Bacău, în calea de atac declarată împotriva încheierii prin care Tribunalul Bacău îşi stabilise competenţa, a desfiinţat încheierea şi a trimis cauza spre soluţionare Tribunalului Bihor. Tribunalul Bihor a declinat competenţa în favoarea Tribunalului Bacău. Altfel spus, Tribunalul Bacău nu şi-a negat propria competenţă, iar Tribunalul Bihor a declinat competenţa către Tribunalul Bacău, fiind exclus astfel conflictul negativ de competenţă.

Pe cale de consecinţă, Înalta Curte, în temeiul art. 40 alin. (4) C. proc. pen., va constata întrerupt cursul justiţiei în Dosarul nr. x/2020 privind pe inculpaţii D., A., E., C., B. şi F.

În rezolvarea problemei de drept constând în întreruperea cursului justiţiei, constată că hotărârea prin care o Curte de apel stabileşte într-o cale de atac, ce vizează şi această problemă de drept, competenţa de soluţionare a unei cauze, are autoritate de lucru judecat, iar instanţa căreia i s-a trimis dosarul spre competentă soluţionare nu poate să îşi nege competenţa decât pentru motive noi, survenite ulterior hotărârii definitive. Conform art. 68 C. proc. pen., va trimite cauza în vederea soluţionării Tribunalului Bihor, secţia penală.

În temeiul art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare ocazionate de soluţionarea prezentei cauze vor rămâne în sarcina statului şi se vor suporta din fondurile Ministerului de Justiţie.

În temeiul art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul avocaţilor din oficiu pentru fiecare inculpat în cuantum de câte 313 RON, se va suporta din fondul Ministerului Justiţiei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D I S P U N E

Constată întrerupt cursul justiţiei.

Dispune continuarea judecării cauzei privind pe inculpaţii D., A., E., C., B. şi F. de către judecătorul de cameră preliminară de la Tribunalul Bihor, secţia penală, instanţă căreia i se trimite dosarul.

Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.

Onorariul avocaţilor din oficiu pentru fiecare inculpat în cuantum de câte 313 RON, se suportă din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 14 iunie 2022.

GGC - ED