Seizure lift upheld as theft charge dropped, victim's unfounded challenge costs 200 RON.

Deliberând asupra cauzei penale de faţă, în baza actelor şi lucrărilor dosarului constată următoarele:

Prin încheierea din 09.03.2022 a Curţii Militare de Apel Bucureşti, pronunţată în Dosarul nr. x/2020, s-a dispus, în temeiul art. 1 din Protocolul nr. 1 CEDO, ridicarea măsurii sechestrului asigurător instituit prin ordonanţa nr. x/2019 din data de 14.11.2019 a Parchetului Militar de pe lângă Tribunalul Militar Bucureşti.

Analizând cererea de ridicare a sechestrului judiciar instituit asupra conturilor deschise de inculpatul col. A. la instituţiile bancare B., C. SA, D. şi E., prima instanţă a constatat că, prin ordonanţa nr. x/2019 din data de 14.11.2019 a Parchetului Militar de pe lângă Tribunalul Militar Bucureşti, s-a dispus efectuarea în continuare a urmăririi penale faţă de suspectul col. A. sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de furt, prev. de art. 228 alin. (1) C. pen. rap. la art. 231 C. pen., constând în aceea că, în perioada 10.09.2019 - 16.09.2019, numitul A. şi-a însuşit, fără drept, din conturile comune suma de aproximativ 1.380.000 RON, violenţă în familie, prev. de art. 199 alin. (1) rap. la art. 193 alin. (2) C. pen., ameninţare, prev. de art. 206 alin. (1) C. pen., violarea vieţii private, prev. de art. 226 alin. (1) C. pen., violarea vieţii private prev. de art. 226 alin. (2) C. pen. şi violarea vieţii private, prev. de art. 226 alin. (5) C. pen., toate cu aplic art. 38 alin. (1) C. pen.

În cuprinsul ordonanţei s-a reţinut că, prin raportare la modul de săvârşire a faptei de furt, pedepsită la plângere prealabilă şi prev. de art. 228 alin. (1) C. pen. rap. la art. 231 C. pen., de către suspectul A., constând în transferul sumelor de bani obţinute în timpul căsătoriei de către ambii soţi, bunuri comune, dar şi bunuri proprii ale persoanei vătămate, în vederea ascunderii acestora, se impune indisponibilizarea acestora până la soluţionarea definitivă a cauzei prin instituirea unui sechestru penal asupra conturilor suspectului.

Prin notele scrise depuse la termenul de judecată din data de 09.03.2022, apelantul inculpat col. A. a solicitat ridicarea măsurii asigurătorii instituite, arătând că instanţa de fond a procedat complet nelegal în ceea ce priveşte verificarea măsurii asigurătorii a sechestrului. A arătat că nu se mai putea face nici un fel de verificare, sechestrul fiind ridicat de drept prin soluţia de clasare dată de către procuror. A indicat faptul că menţinerea măsurii asigurătorii a sechestrului asupra conturilor pe care le-a deschis este evident nelegală pentru că măsura respectivă, instituită prin ordonanţa nr. x/2019 din data de 14.11.2019 (şi nu data de 14.11.2020, cum se reţine în hotărâre) nu mai avea cum să producă efecte juridice.

Astfel, a învederat că, prin rechizitoriul nr. x/2019 s-a dispus clasarea cauzei faţă de inculpatul col. A. sub aspectul comiterii infracţiunii de furt prevăzută de art. 228 alin. (1) C. pen. rap. la art. 231 C. pen.

Pentru a fi considerată compatibilă cu art. 1 din Protocolul nr. 1 CEDO, ingerinţa în exercitarea dreptului la respectarea bunurilor trebuie să respecte principiul legalităţii şi să urmărească un obiectiv legitim prin mijloace proporţionale cu obiectivul urmărit.

A apreciat că, în această situaţie, deşi iniţial măsura a fost luată în condiţii de legalitate, temeiurile ce au stat la baza luării sale au dispărut, aşa cum rezultă din soluţia de clasare dispusă prin rechizitoriu.

Inculpatul a susţinut că indisponibilizarea bunurilor a operat în data de 14.11.2019, iar rechizitoriul prin care s-a dispus clasarea pentru infracţiunea în raport cu care a fost luată măsura asiguratorie a fost emis la 07.07.2020, dată de la care este privat de dreptul de dispoziţie asupra fondurilor bancare fără a mai avea vreun temei legal sau vreo altă justificare rezonabilă.

Chiar şi dacă din punct de vedere ipotetic s-ar admite că sechestrul instituit pentru acoperirea pagubei produse în urma săvârşirii infracţiunii de furt s-ar putea interverti în unul instituit pentru a asigura plata cheltuielilor judiciare la care a fost obligat inculpatul, s-a observat că acestea au fost stabilite într-un cuantum de 4000 RON în sarcina inculpatului, astfel încât în acord cu practica unanimă în domeniu, s-a arătat că nu se impune o intruziune atât de severă a statului în dreptul de folosinţă a bunurilor inculpatului, impunându-se ridicarea acestuia.

Având în vedere deciziile CEDO Vistins împotriva Letoniei şi Belane împotriva Ungariei, dar şi decizia Breyeler împotriva Italiei, instanţa a apreciat că nu mai există elemente de legalitate sau proporţionalitate a intervenţiei statului astfel încât, în temeiul art. 1 Protocolul nr. 1 CEDO, s-a considerat că se impune ridicarea măsurii sechestrului asigurător instituit prin ordonanţa nr. x/2019 din data de 14.11.2019 a Parchetului Militar de pe lângă Tribunalul Militar Bucureşti.

Constatând nelegalitatea şi neproporţionalitatea ingerinţei statului în dreptul de proprietate a reclamantului (întrucât privarea îndelungată de folosinţă a banilor afectează dreptul de proprietate în substanţa sa), Curtea nu a identificat vreun motiv rezonabil pentru a menţine această stare până la finalul procesului penal, apreciind justificată aplicarea cu precădere a normei superioare de protecţie reprezentată de art. 1 Protocolul nr. 1 CEDO.

Împotriva acestei dispoziţii din încheierea din 09.03.2022 a Curţii Militare de Apel Bucureşti, pronunţată în Dosarul nr. x/2020, a formulat contestaţie persoana vătămată F., prin care a susţinut că fost pronunţată cu încălcarea dispoziţiilor art. 315 alin. (2) lit. a) C. proc. pen.

În drept, au fost invocate şi dispoziţiile art. 250, art. 2501 şi art. 342 alin. (1) C. proc. pen.

Prioritar, prin contestaţia formulată persoana vătămată a menţionat că nu a fost prezentă la termenul din data de 9.03.2022 în faţa Curţii Militare de Apel, deoarece la acea dată a fost bolnavă de COVID, motivul imposibilităţii sale de prezentare fiind adus la cunoştinţa instanţei de apel.

A mai arăt că, până la data formulării contestaţiei, încheierea din data de 9.03.2022 nu i-a fost comunicată, luând la cunoştinţă despre această măsură la termenul din data de 6.04.2022, cu ocazia studiului dosarului înainte de şedinţa de judecată.

Pe fondul contestaţiei, persoana vătămată a învederat că, prin ordonanţa de instituire a sechestrului penal nr. x/2019 din data de 14.11.2019, Parchetul Militar de pe lângă Tribunalul Militar Bucureşti a instituit măsura sechestrului penal asupra conturilor deschise de inculpatul A. la B., C. SA, D. şi E.

În executarea acestei dispoziţii, E. a emis adresa nr. x/15.11.2019 către Parchetul Militar de pe lângă Tribunalul Militar Bucureşti, prin care a arătat că sechestrul a fost instituit asupra unui cont de depozit la termen deschis de inculpatul A. la această instituţie bancară, având sold de 760.980 RON.

Persoana vătămată a mai precizat că, la data de 31.10.2019, a introdus pe rolul Judecătoriei Ploieşti acţiune de partaj judiciar a bunurilor comune dobândite în timpul căsătoriei, în contradictoriu cu pârâtul A., menţionând că, prin această acţiune a solicitat inclusiv partajarea sumelor de bani existente în conturile inculpatului (pârât în acţiunea de partaj) la data de 16.09.2019 (aceasta fiind data la care a introdus acţiunea de divorţ pe rolul Judecătoriei Ploieşti, Dosar nr. x/2019), sume de bani în legătură cu care a arătat că pârâtul le-a retras din conturile comune şi le-a depus pe conturi deschise doar pe numele lui, la diverse bănci.

A menţionat că, prin rechizitoriul nr. x/2019 din 07.07.2020 al Parchetului Militar de pe lângă Tribunalul Militar Bucureşti, s-a dispus (printre altele) clasarea cauzei faţă de inculpat sub aspectul săvârşirii infracţiunii de furt prev. de art. 228 alin. (1) C. pen. rap. la art. 231 C. pen., fiind reţinută incidenţa dispoziţiilor art. 16 alin. (1) lit. b) C. proc. pen., pe motiv că "fapta îmbracă forma unui litigiu civil, care este, de altfel, dedus instanţei competente în procesul de partaj introdus de partea vătămată".

Persoana vătămată a considerat că măsura ridicării sechestrului asigurător a fost dispusă cu încălcarea dispoziţiilor art. 315 alin. (2) lit. a) C. proc. pen., având în vedere că, pentru recuperarea sumelor de bani lichidate fără drept de către inculpat - faptă pentru care s-a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 16 alin. (1) lit. b) C. proc. pen., pe motiv că "fapta îmbracă forma unui litigiu civil, care este de altfel dedus instanţei competente în procesul de partaj introdus de partea vătămată" - a introdus acţiunea de partaj la instanţa civilă, cu respectarea termenului de 30 de zile prevăzut de lege.

De asemenea, a solicit să se mai aibă în vedere următoarele:

Potrivit art. 250 alin. (1) C. proc. pen.: (1) împotriva măsurii asigurătorii luate de procuror sau a modului de aducere la îndeplinire a acesteia suspectul ori inculpatul sau orice altă persoană interesată poate face contestaţie, în termen de 3 zile de la data comunicării ordonanţei de luare a măsurii sau de la data aducerii la îndeplinire a acesteia, la judecătorul de drepturi şi libertăţi de la instanţa căreia i-ar reveni competenţa să judece cauza în fond.

Ordonanţa de instituire a sechestrului penal nr. x/2019 din data de 14.11.2019 a fost comunicată inculpatului, sub semnătură, de către Parchetul Militar de pe lângă Tribunalul Militar Bucureşti, la data de 21.11.2019, iar inculpatul nu a formulat contestaţie împotriva măsurii asigurătorii a sechestrului penal, în termenul prevăzut de C. proc. pen.

De asemenea, s-a subliniat că, potrivit art. 342 alin. (1) C. proc. pen.: obiectul procedurii camerei preliminare îl constituie verificarea, după trimiterea în judecată, a competenţei şi a legalităţii sesizării instanţei, precum şi verificarea legalităţii administrării probelor şi a efectuării actelor de către organele de urmărire penală.

Persoana vătămată a arătat că, prin cererea privind legalitatea efectuării actelor de urmărire penală - ce a făcut obiectul dosarului nr. x/2020 - inculpatul nu a invocat vreo cerere sau vreo excepţie în legătură cu măsura sechestrului penal.

Prin încheierea penală nr. 145/25.09.2020 instanţa a constatat legalitatea sesizării instanţei cu rechizitoriul nr. x/2019.

Pentru aceste motive a solicit să se constate că încheierea din data de 09.03.2022 a fost pronunţată cu încălcarea dispoziţiilor art. 315 alin. (2) lit. a) C. proc. pen., să se admită contestaţia şi să se respingă cererea de ridicare a măsurii sechestrului asigurător.

Examinând contestaţia formulată de persoana vătămată F. împotriva dispoziţiei de ridicare a măsurii sechestrului asigurător instituit prin ordonanţa nr. x/2019 din 14.11.2019 a Parchetului Militar de pe lângă Tribunalul Militar Bucureşti, din cuprinsul încheierii din 09.03.2022 a Curţii Militare de Apel Bucureşti, se constată următoarele:

Prin rechizitoriul nr. x/2019 din 07.07.2020 al Parchetului Militar de pe lângă Tribunalul Militar Bucureşti, s-a dispus:

- trimiterea în judecată a inculpatului colonel A. pentru infracţiunile de violenţă în familie, prev. de art. 199 alin. (1) rap. la art. 193 alin. (2) C. pen., ameninţare, prev. de art. 206 alin. (1) C. pen., violarea vieţii private, prev. de art. 226 alin. (1) C. pen., violarea vieţii private prev. de art. 226 alin. (2) C. pen., violarea vieţii private, prev. de art. 226 alin. (5) C. pen. şi influenţarea declaraţiilor prev. de art. 272 alin. (1) C. pen.

- clasarea cauzei faţă de inculpatul colonel A. sub aspectul comiterii infracţiunii de furt prev. de art. 228 alin. (1) rap. la art. 231 C. pen.

S-a dispus ca această din urmă soluţie să fie comunicată numiţilor G. şi A.

Soluţia clasării pentru infracţiunea de furt s-a întemeiat pe dispoziţiile art. 315 alin. (1) lit. b) C. proc. pen. cu referire la art. 314 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) C. proc. pen., cu motivarea, în esenţă, că fapta îmbracă forma unui litigiu civil, care este, de altfel, dedus instanţei competente în procesul de partaj introdus de persoana vătămată. Deopotrivă, s-a constatat că fapta inculpatului colonel A. nu întruneşte nici elementele de tipicitate subiectivă, fiind reţinută declaraţia acestuia că a retras bani pentru a-i folosi la proiectul comun al familiei, respectiv construcţia unei case pentru copii, neexistând intenţia de a-şi însuşi banii proprietate comună, ci de a-i folosi în interesul familiei.

Anterior sesizării instanţei militare prin rechizitoriu, în faza urmăririi penale, prin ordonanţa nr. x/2019 din 14.11.2019 a Parchetului Militar de pe lângă Tribunalul Militar Bucureşti, în temeiul art. 249 şi urm. C. proc. pen., s-a dispus instituirea măsurii sechestrului penal asupra conturilor deschise de suspectul colonel A. la următoarele instituţii bancare B., C. SA, D. şi E.

S-a dispus ca ordonanţa să se comunice unităţilor bancare, suspectului A. şi persoanei vătămate G.

În argumentarea dispunerii măsurii sechestrului penal, prin ordonanţă s-a arătat că s-a avut în vedere modul de săvârşire a faptei de furt, pedepsită la plângere prealabilă şi prevăzută de art. 228 alin. (1) rap. la art. 231 C. pen., de către suspectul A., constând în transferul sumelor de bani obţinute în timpul căsătoriei de către ambii soţi, bunuri comune, dar şi bunuri proprii ale persoanei vătămate, în vederea ascunderii acestora, procurorul apreciind că se impune indisponibilizarea acestora până la soluţionarea definitivă a cauzei, prin instituirea unui sechestru penal asupra conturilor suspectului.

Prin Sentinţa penală nr. 145 din 10.12.2021, pronunţată în cauză de Tribunalul Militar Bucureşti, în baza art. 397 alin. (5) C. proc. pen. rap. la art. 25 alin. (5) C. proc. pen., a fost menţinută măsura asiguratorie a sechestrului asupra conturilor deschise de inculpatul colonel A. la B., C. SA, D. şi E., aşa cum a fost instituită prin ordonanţa nr. x/2019 din 14.11.2019.

Totodată, cu privire la latura civilă a cauzei, instanţa a luat act de faptul că persoana vătămată G. nu s-a constituit parte civilă.

Înalta Curte notează că, potrivit art. 315 alin. (1) lit. b) C. proc. pen., clasarea se dispune când există unul dintre cazurile prevăzute la art. 16 alin. (1) C. proc. pen.

În conformitate cu dispoziţiile art. 315 alin. (2) lit. a) C. proc. pen., ordonanţa de clasare cuprinde menţiunile prevăzute la art. 286 alin. (2), precum şi dispoziţii privind:

a) ridicarea sau menţinerea măsurilor asigurătorii; aceste măsuri încetează de drept dacă persoana vătămată nu introduce acţiune în faţa instanţei civile, în termen de 30 de zile de la comunicarea soluţiei.

Conform art. 2502 C. proc. pen., în tot cursul procesului penal, procurorul, judecătorul de cameră preliminară sau, după caz, instanţa de judecată verifică periodic, dar nu mai târziu de 6 luni în cursul urmăririi penale, respectiv un an în cursul judecăţii, dacă subzistă temeiurile care au determinat luarea sau menţinerea măsurii asiguratorii, dispunând, după caz, menţinerea, restrângerea sau extinderea măsurii dispuse, respectiv ridicarea măsurii dispuse, prevederile art. 250 şi art. 2501 C. proc. pen. aplicându-se în mod corespunzător.

Potrivit art. 2501 C. proc. pen., împotriva încheierii prin care s-a dispus luarea unei măsuri asiguratorii de către judecătorul de cameră preliminară, de instanţa de judecată sau de instanţa de apel, inculpatul, procurorul sau orice altă persoană interesată poate face contestaţie, în termen de 48 de ore de la pronunţare sau, după caz, de la comunicare (...).

Excepţia inadmisibilităţii formulării contestaţiei de către persoana vătămată, motivat de faptul că aceasta nu poate justifica un interes procesual legitim care să fundamenteze calea de atac formulată, este neîntemeiată.

Contrar celor susţinute de procuror şi intimatul inculpat, interesul procesual legitim al părţii vătămate F. de a formula contestaţie împotriva încheierii din 09.03.2022 a Curţii Militare de Apel Bucureşti, se fundamentează pe împrejurarea că, după ce, prin Sentinţa penală nr. 145 din 10.12.2021, Tribunalul Militar Bucureşti a dispus în primă instanţă menţinerea măsurii asiguratorii a sechestrului asupra conturilor deschise de inculpatul colonel A. la B., C. SA, D. şi E. - aşa cum a fost instituită prin ordonanţa nr. x/2019 din 14.11.2019 a Parchetului Militar de pe lângă Tribunalul Militar Bucureşti, instanţa de apel a admis cererea inculpatului şi a dispus ridicarea măsurii sechestrului asigurător. În raport de infracţiunea de furt -pentru care s-a dispus clasarea prin rechizitoriu, avută în vedere la luarea măsurii sechestrului asigurator, contestatoarea F. avea calitate de persoană vătămată, aşa încât menţinerea sechestrului asigurator de către prima instanţă prin sentinţă (independent de legalitatea şi temeinicia acestei dispoziţii) îi profita întrucât îi asigura conservarea dreptului de proprietate şi a bunurilor sale.

Ca argument subsidiar, se precizează că interesul contestatoarei izvorăşte şi din împrejurarea că, în cadrul procesului de partaj aflat pe rolul instanţei civile - inculpatul A. fiind fostul soţ al contestatoarei, aceasta nu a solicitat instanţei civile luarea sechestrului judiciar asupra bunurilor ce au fost considerate, până la finalizarea urmăririi penale, obiect material al infracţiunii de furt şi care se înscrie în obiectul acţiunii de partaj dintre foştii soţi.

Înalta Curte constată, de asemenea, că, este neîntemeiată excepţia tardivităţii formulării contestaţiei de către persoana vătămată F.

În conformitate cu prevederile art. 2502 coroborat cu art. 2501 alin. (1) C. proc. pen., împotriva încheierii prin care instanţa dispune cu privire la verificarea măsurii asiguratorii, inculpatul, procurorul sau orice persoană interesată poate face contestaţie, în termen de 48 de ore de la pronunţare sau, după caz de la comunicare.

În cauză, măsura sechestrului asigurător instituit prin ordonanţa nr. x/2019 din 14.11.2019 a Parchetului Militar de pe lângă Tribunalul Militar Bucureşti, a fost ridicată prin încheierea din 09.03.2022 a Curţii Militare de Apel.

Din cuprinsul încheierii curţii de apel din data de 09.03.2022 rezultă că persoana vătămată nu a fost prezentă la acel termen de judecată, deşi avea termen în cunoştinţă, fiind în imposibilitate de prezentare din motive medicale, aşa cum a comunicat instanţei de apel .

Totodată, se constată din actele dosarului, că, încheierea din 09.03.2022, prin care s-a ridicat măsura sechestrului asigurator, nu a fost comunicată de curtea militară de apel părţii vătămate F., ci numai inculpatului .

De altfel, din încheierea din 06.04.2022 a Curţii Militare de Apel Bucureşti rezultă că persoana vătămată a arătat instanţei că nu a ştiut de soluţia ridicării măsurii sechestrului asigurator decât după consultarea dosarului la acel termen de judecată, când a luat cunoştinţă de încheierea de la termenul din 09.03.2022.

În aceste condiţii, reţinând că persoana vătămată a formulat contestaţie împotriva încheierii din 09.03.2022 a Curţii Militare de Apel Bucureşti, la data de 07.04.2022, după ce a luat cunoştinţă de încheierea din 09.03.2022 la data de 06.04.2022, se constată că aceasta a exercitat calea de atac în termenul de 48 de ore prevăzut de art. 2502 coroborat cu art. 2501 C. proc. pen.

Cât priveşte fondul căii de atac formulate de persoana vătămată F., Înalta Curte constată contestaţia ca fiind neîntemeiată.

În faza de urmărire penală, măsura sechestrului asigurator a fost instituită asupra conturilor deschise de inculpatul A. la anumite instituţii bancare, în temeiul art. 249 şi urm. C. proc. pen., în considerarea infracţiunii de furt şi pentru asigurarea recuperării presupusului prejudiciu, conform ordonanţei nr. x/2019 din 14.11.2019 a Parchetului Militar de pe lângă Tribunalul Militar Bucureşti.

Prin rechizitoriul întocmit în cauză, inculpatul A. a fost trimis în judecată pentru infracţiunile de violenţă în familie, ameninţare, violarea vieţii private, influenţarea declaraţiilor şi, totodată, a fost adoptată soluţia clasării sub aspectul comiterii infracţiunii de furt, prev. de art. 228 alin. (1) rap. la art. 231 C. pen., în temeiul art. 16 alin. (1) lit. b) C. proc. pen.

Prin actul de sesizare a instanţei, prin care s-a dat soluţia de clasarea sub aspectul săvârşirii infracţiunii de furt, nu s-a dispus în legătură cu măsura sechestrului asigurator mai sus menţionată, iar potrivit art. 315 alin. (2) lit. a) C. proc. pen., măsura încetează de drept dacă persoana vătămată nu introduce acţiune în faţa instanţei civile, în termen de 30 de zile de la comunicarea soluţiei.

Deopotrivă, se reţine că persoana vătămată nu s-a constituit parte civilă în cauză raportat la celelalte infracţiuni pentru care inculpatul a fost trimis în judecată, această posibilitate existând până la începerea cercetării judecătoreşti, potrivit art. 20 alin. (1) C. proc. pen.

În aceste condiţii, având în vedere că, prin Sentinţa penală nr. 145 din 10.12.2021 a Tribunalului Militar Bucureşti, pronunţată în cauză în primă instanţă, măsura sechestrului asigurator a fost menţinută, se constată că, în mod legal şi temeinic, în conformitate cu dispoziţiile art. 2502 C. proc. pen., instanţa de apel a admis cererea formulată de inculpatul A. şi a dispus ridicarea sechestrului asigurator instituit în faza de urmărire penală asupra conturilor bancare deschise de inculpat la anumite unităţi bancare, în prezent neexistând un temei al luării şi menţinerii măsurii asiguratorii în procesul penal faţă de obiectul acţiunii penale şi lipsa exercitării unei acţiuni civile.

Împrejurarea că, potrivit art. 342 alin. (1) C. proc. pen., verificarea legalităţii efectuării actelor de către organele de urmărire penală formează obiectul procedurii de cameră preliminară (contestatoarea învederând că prin cererea privind legalitatea efectuării actelor de urmărire penală - ce a făcut obiectul dosarului nr. x/2020 - inculpatul nu a invocat vreo cerere sau vreo excepţie în legătură cu măsura sechestrului penal), nu determină inaplicabilitatea dispoziţiilor art. 2502 C. proc. pen. care instituie posibilitatea verificării măsurii asigurătorii, în tot cursul procesului penal, textul legal fiind introdus prin art. 19 pct. 2 din Legea nr. 6/2021.

Chestiunea că, măsura sechestrului asigurator luată la urmărire penală şi menţinută prin sentinţa primei instanţe ar putea servi (prin intervertirea scopului măsurii) la garantarea plăţii cheltuielilor judiciare, potrivit art. 249 C. proc. pen., nu poate fundamenta menţinerea măsurii, existând o disproporţie vădită între cuantumul sumei de bani indisponibilizate prin aplicarea sechestrului în faza de urmărire penală (E. a comunicat instituirea sechestrului asupra unui cont de depozit cu sold 760.980 RON) şi cuantumul cheltuielilor judiciare la care, eventual, ar putea fi obligat definitiv inculpatul (prima instanţă dispunând obligarea acestuia la plata sumei de 4000 cu titlu de cheltuieli judiciare).

Ca atare, în condiţiile specifice speţei, menţinerea măsurii sechestrului asigurator ar însemna o ingerinţă a statului în exercitarea dreptului de proprietate asupra sumelor de bani aflate în conturile deschise de inculpat, precizate a fi bunuri comune ale soţilor, cu referire la care organele de urmărire penală au instituit măsura sechestrului asigurator, deşi la acest moment, în cadrul procesului penal, nu mai există vreun obiectiv legitim care să o justifice, cum în mod corect a reţinut şi Curtea Militară de Apel Bucureşti.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 4251 coroborat cu art. 2502 rap. la art. 2501 C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondată, contestaţia formulată de contestatoarea F. împotriva încheierii din 09 martie 2022, pronunţate de Curtea Militară de Apel Bucureşti în Dosarul nr. x/2020.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga contestatoarea la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondată, contestaţia formulată de contestatoarea F. împotriva încheierii din 09 martie 2022, pronunţate de Curtea Militară de Apel Bucureşti în Dosarul nr. x/2020.

Obligă contestatoarea la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 13 aprilie 2022.

GGC - ED