Inapplicability of cassation review for failure to apply statutory penalty reduction under witness protection law

Asupra recursului în casaţie;

În baza lucrărilor din dosarul cauzei, constată următoarele:

Prin Sentinţa penală nr. 1341/29.04.2021 pronunţată în Dosarul nr. x/2020, Judecătoria Timişoara a dispus următoarele:

1. În temeiul art. 396 alin. (1), alin. (2) din C. proc. pen. rap. la art. 192 alin. (1), alin. (2), alin. (3) din C. pen., a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 5 (cinci) ani şi 6 (şase) luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de ucidere din culpă.

2. În temeiul art. 396 alin. (1), alin. (2) din C. proc. pen. rap. la art. 196 alin. (1), alin. (4) din C. pen., a fost condamnat inculpatul A., la pedeapsa de 9 (nouă) luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de vătămare corporală din culpă.

3. În temeiul art. 396 alin. (1), alin. (2) din C. proc. pen. rap. la art. 359 din C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 3 (trei) ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de produse sau substanţe toxice în formă continuată (3 acte materiale).

În temeiul art. 67 alin. (2) rap. la art. 359 din C. pen. i-a fost aplicată inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de dispoziţiile art. 66 alin. (1), lit. a), lit. b), lit. g) din C. pen., respectiv: dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice; dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, dreptul de a desfăşura, în mod direct sau indirect, activităţi de prestări servicii de dezinsecţie, dezinfecţie şi deratizare, pe o durată de 3 ani.

În temeiul art. 65 alin. (1) din C. pen. i-a fost aplicată inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de dispoziţiile art. 66 alin. (1) lit. a), lit. b), lit. g) din C. pen., respectiv: dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice; dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, dreptul de a desfăşura, în mod direct sau indirect, activităţi de prestări servicii de dezinsecţie, dezinfecţie şi deratizare.

În temeiul art. 38 alin. (1) rap. la art. 39 alin. (1) lit. b) din C. pen. a contopit pedepsele cu închisoarea şi a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea, aceea de 5 (cinci) ani şi 6 (şase) luni închisoare, la care s-a adăugat un spor de 1 ani şi 3 luni închisoare, reprezentând o treime din restul pedepselor aplicate (1/3 din 3 ani şi 9 luni), inculpatul, urmând a fi condamnat la pedeapsa rezultantă de 6 (şase) ani şi 9 (nouă) luni închisoare, în regim de detenţie.

În temeiul art. 45 alin. (3) lit. a) din C. pen. rap. art. 67 alin. (2) din C. pen. i-a fost aplicată inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de dispoziţiile art. 66 alin. (1) lit. a), lit. b), lit. g) din C. pen., respectiv: dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice; dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, dreptul de a desfăşura, în mod direct sau indirect, activităţi de prestări servicii de dezinsecţie, dezinfecţie şi deratizare, pe o durată de 3 ani, care se execută în condiţiile art. 68 alin. (1), lit. c) din C. pen., după executarea pedepsei închisorii, după graţierea totală ori a restului de pedeapsă, după împlinirea termenului de prescripţie a executării pedepsei sau după expirarea termenului de supraveghere a liberării condiţionate.

În temeiul art. 45 alin. (5) rap. la art. 45 alin. (3) lit. a) şi art. 65 alin. (1) din C. pen., i-a fost aplicată inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de dispoziţiile art. 66 alin. (1) lit. a), lit. b), lit. g) din C. pen., respectiv: dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice; dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, dreptul de a desfăşura, în mod direct sau indirect, activităţi de prestări servicii de dezinsecţie, dezinfecţie şi deratizare, care se execută în condiţiile art. 65 alin. (3) din C. pen., din momentul rămânerii definitive a hotărârii de condamnare şi până când pedeapsa principală privativă de liberate a fost executată sau considerată ca executată.

În temeiul art. 72 din C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată durata reţinerii, durata arestului preventiv şi cea a arestului la domiciliu, începând cu data de 19.11.2019 până în data de 10.05.2020.

În temeiul art. 399 rap. la art. 208 alin. (5) rap la art. 207 alin. (4) din C. proc. pen., s-a menţinut măsura controlului judiciar luată faţă de inculpatul A.

În temeiul art. 7 alin. (1), alin. (3) rap la art. 3, art. 4 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 76/2008 şi pct. 3, pct. 7 din Anexa 1 din Legea nr. 76/2008, a dispus, ca la rămânerea definitivă a hotărârii, să se preleveze de la inculpatul A. probe biologice în vederea introducerii profilelor genetice în S.N.D.G.J.

În temeiul art. 5 alin. (5) din Legea nr. 76/2008, inculpatul A. va fi informat că probele biologice recoltate vor fi utilizate pentru obţinerea şi stocarea în Sistemul Naţional de Date Genetice Judiciare a profilului genetic.

În temeiul art. 397 alin. (1) din C. proc. pen. şi art. 19 alin. (5), art. 25 alin. (1) din C. proc. pen., raportat la art. 1357 rap. la art. 1349, art. 1385, art. 1386, 1387, art. 1390 art. 1391 şi urm. din C. civ., a admis în parte acţiunea civile formulată de părţile civile, sens în care a obligat inculpatul, la plata, în favoarea părţilor civile, a următoarelor sume, după cum urmează: partea civilă B. - suma de 150.000 euro - echivalentul în RON la cursul BNR la data plăţii, reprezentând despăgubiri pentru daunele morale suferite; partea civilă C. - suma 10.000 euro - echivalentul în RON la cursul BNR la data plăţii, reprezentând despăgubiri pentru daunele morale suferite; partea civilă D. - suma de 350.000 RON - echivalentul în RON la cursul BNR la data plăţii, reprezentând despăgubiri pentru daunele morale suferite; partea civilă E. - suma de 350.000 RON - echivalentul în RON la cursul BNR la data plăţii, reprezentând despăgubiri pentru daunele morale suferite; părţile civile minore F. şi G., prin reprezentant legal H. - suma de 5.000 euro - echivalentul în RON la cursul BNR la data plăţii, pentru fiecare dintre părţile civile minore, reprezentând despăgubiri pentru daunele morale suferite; partea civilă minoră I. prin reprezentant legal J. - suma de 5.000 euro - echivalentul în RON la cursul BNR la data plăţii, reprezentând despăgubiri pentru daunele morale suferite.

A respins în rest pretenţiile civile formulate de către părţile civile B., C., D., E., F. şi G., prin reprezentant legal H. şi I. prin reprezentant legal J.

În temeiul art. 397 alin. (1) rap. la art. 25 alin. (1) din C. proc. pen., raportat la art. 1349 din C. civ. şi art. 1386 alin. (3) din C. civ., a admis acţiunea civilă formulată de partea civilă Spitalul Clinic de Urgenţă pentru Copii din Timişoara, sens în care a fost obligat inculpatul la plata sumei de 2916,17 RON, reprezentând costul cheltuielilor de spitalizare suportate cu persoana vătămată I.; la plata sumei de 2843,86 RON, reprezentând costul cheltuielilor de spitalizare suportate cu persoana vătămată G., precum şi la plata sumei de 2684,65 RON, reprezentând costul cheltuielilor de spitalizare suportate cu persoana vătămată F.

În temeiul art. 404 alin. (4) lit. c) rap. la art. 249 alin. (1), alin. (5), alin. (7) din C. proc. pen. a dispus menţinerea măsurii sechestrului asigurător instituit, prin ordonanţa procurorului nr. x/2019 din data de 10.04.2020, asupra tuturor bunurilor mobile şi imobile ale inculpatului A., în vederea recuperării prejudiciului cauzat prin săvârşirea infracţiunilor, până la concurenţa sumei de 175.000 euro, 700.000 RON, respectiv a sumei de 8444,68 RON.

În temeiul art. 274 alin. (1) din C. proc. pen. a fost obligat inculpatul la plata sumei de 17.000 RON, reprezentând cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 15.000 RON reprezintă cheltuieli judiciare aferente fazei de urmărire penală.

În temeiul art. 272 alin. (1) din C. proc. pen. a dispus plata sumei de 1410 RON, reprezentând onorariu avocat din oficiu, potrivit delegaţiei nr. 2706/2020, din fondul Ministerului Justiţiei către Baroul Timiş.

Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut că prin rechizitoriul nr. x/2019 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Timiş, inculpatul A. a fost trimis în judecată sub aspectul comiterii infracţiunilor de ucidere din culpă, vătămare corporală din culpă şi trafic de produse sau substanţe toxice în formă continuată (3 acte materiale), toate în concurs real, prevăzute de art. 192 alin. (1), (2) şi (3) din C. pen., art. 196 alin. (1), (4) din C. pen. şi art. 359 din C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen., toate cu aplicarea art. 38 alin. (1) din C. pen.

În fapt, s-a reţinut că, în data de 15.11.2019, între orele 1000 - 1200, după care în data de 16.11.2019, în jurul orei 1330, iar apoi în dimineaţa zilei 18.11.2019, în jurul orei 1030, inculpatul A., în calitate de administrator al firmei SC K. SRL - D ce are ca obiect de activitate prestări de servicii DDD (dezinsecţie, dezinfecţie, deratizare), a efectuat activităţi de dezinsecţie în imobilele situate în Timişoara, str. x (25 de apartamente cu o cameră, fără locatari), în Timişoara, str. x, respectiv în Timişoara, str. x, nr. x, scop în care a folosit fără drept insecticidul cu denumirea "L.", sub formă de tablete, produs omologat în România de Ministerul Agriculturii ca produs de protecţia plantelor, ce conţine o substanţă foarte toxică, respectiv fosfura de aluminiu (concentraţie 56%), fără a avea autorizaţie de utilizare eliberată de către Autoritatea Naţională Fitosanitară, activităţi în urma cărora, gazul toxic emanat de către insecticid în contactul cu aerul şi anume fosfina s-a răspândit (prin găurile din pereţi din zona ţevilor de instalaţie termică şi de apă) în apartamentele locuite din imobilul situat pe str. x şi alăturate celor în care s-a folosit produsul toxic, fiind astfel inhalat de către locatarii de la apartamentele nr. x şi nr. y, conducând apoi la decesul minorului M. şi a mamei acestuia N., precum şi a minorului O.

Totodată, urmare a dezinsecţiei efectuate la data de 15.11.2019 în imobilul situat în Timişoara, str. x (25 de apartamente cu o cameră, fără locatari), dezinsecţie pentru care a folosit fără drept insecticidul toxic "L." ce conţine fosfură de aluminiu, activitate ce constituie prin ea însăşi infracţiune (traficul de produse sau substanţe toxice), inculpatul A. a afectat starea de sănătate a minorilor F., G. şi I. ce locuiesc în respectivul imobil, în apartamentele de la nr. x, respectiv nr. x, alăturate celor în care inculpatul a folosit produsul toxic, în urma expunerii la gazul toxic (fosfina) eliberat în aer şi care s-a răspândit (prin găurile din pereţi din zona ţevilor de instalaţie termică şi de apă), inclusiv în apartamentele învecinate, minorii fiind internaţi în zilele următoare la spital cu stări de vomă şi deshidratare şi după caz, cu hiperpotasenie tranzitorie, acidoză metabolică tranzitorie, hipopotasemie şi rabdomioliză, persoanele vătămate F. şi G., necesitând apoi un număr de 7 zile de îngrijiri medicale pentru vindecare, iar persoana vătămată I. un număr de 8 zile de îngrijiri medicale pentru vindecare.

Prin încheierea penală din data de 27.07.2020, pronunţată în Dosarul nr. x/2020, definitivă prin Decizia penală nr. 844/09.09.2020 a Tribunalului Timiş, judecătorul de cameră preliminară a constatat că Judecătoria Timişoara este competentă să soluţioneze cauza. În temeiul art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992, s-a admis cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 346 alin. (3) lit. a) şi alin. (4) din C. proc. pen. invocată de inculpatul A., în cauza ce face obiectul dosarului nr. x/2020, aflat pe rolul Judecătoriei Timişoara. S-a constatat că Judecătoria Timişoara este competentă să soluţioneze cauza. S-a dispus respingerea cererilor şi excepţiilor formulate de către inculpatul A., prin avocat ales, cu privire la legalitatea actelor de urmărire penală, a probelor administrate şi a actului de sesizare al instanţei şi s-a constatat legalitatea sesizării instanţei cu rechizitoriul nr. x/2019 din data de 04.05.2020, al Parchetului de pe lângă Tribunalul Timiş, privind pe inculpatul A., trimis în judecată sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de ucidere din culpă, vătămare corporală din culpă şi trafic de produse sau substanţe toxice în formă continuată (3 acte materiale), toate în concurs real, prevăzute de art. 192 alin. (1), (2) şi (3) din C. pen., art. 196 alin. (1), (4) din C. pen. şi art. 359 din C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen., toate cu aplicarea art. 38 alin. (1) din C. pen., a administrării probelor şi a efectuării actelor de urmărire penală, dispunându-se începerea judecăţii cauzei privind pe inculpat.

La termenul de judecată din data de 27.10.2020, inculpatul a declarat că îşi rezervă dreptul de a nu da nicio declaraţie, arătând că înţelege să conteste probatoriul administrat în faza de urmărire penală

În cadrul cercetării judecătoreşti, s-a dispus reaudierea martorilor P., Q., R., S., T., U., H., V., J., W., X., Y., Z., AA. şi BB., fiind de asemenea audiată şi persoana vătămată B.

În ceea ce priveşte cererile în probaţiune formulate de către inculpat, prin avocat ales, privind completarea raportului de nouă expertiză medico-legală nr. x/03.04.2020, efectuat în cursul urmăririi penale, de efectuare a unei expertize criminalistice a probelor materiale, de audiere, în calitate de martori, a persoanelor care au participat la efectuarea cercetărilor la faţa locului, respectiv de efectuare a unei noi expertize medico-legale de către INML Bucureşti, judecătoria a dispus respingerea acestora.

În procedura de drept comun, judecătoria, în fapt, a reţinut că inculpatul A., în calitatea sa de asociat unic şi administrator al SC K. SRL - D (CUI x), având ca obiect principal de activitate "Activităţi de curăţenie", deţinând autorizaţia sanitară veterinară nr. x/08.09.2015 prin care această societate pe care o administra a fost autorizată ca unitatea specializată ce asigură servicii DDD, astfel că, în perioada următoare inculpatul a prestat diverse servicii în domeniu către diferiţi beneficiari, scop în care a folosit mai multe tipuri de substanţe.

În aceste circumstanţe, în data de 12.11.2019, inculpatul A. s-a întâlnit cu martorul P., managerul firmei SC CC. SRL din Lugoj, firmă ce deţine în proprietate imobilul situat în Timişoara, str. x, ocazie cu care cei doi s-au înţeles ca inculpatul să efectueze în perioada următoare lucrări de dezinsecţie în respectivul imobil, mai exact într-un număr de 25 de garsoniere (apartamente cu o cameră), toate fără locatari. Ulterior, în data de 15.11.2019, inculpatul A. a încheiat cu martorul P. contractul de prestări servicii nr. x, prin care firma inculpatului SC K. SRL, în calitate de prestator de servicii, s-a obligat să execute pentru SC CC. SRL, în calitate de beneficiar, lucrări de dezinsecţie ploşniţe într-un număr de 25 de camere (garsoniere) din imobilul de pe str. x, numerele camerelor în care trebuia să se efectueze dezinsecţia fiind menţionate într-o listă anexă la contract .

În ceea ce priveşte produsul folosit de către inculpat la efectuarea lucrărilor de dezinsecţie, judecătoria a reţinut că este vorba despre insecticidul "L.", potrivit datelor toxice menţionate în raportul de expertiză criminalistică nr. x/16.01.2020 întocmit de I.G.P.R. - Institutul Naţional de Criminalistică, fosfura de aluminiu este utilizat ca insecticid (fumigant), deoarece în prezenţa umezelii hidrolizează cu formare de fosfină, gaz toxic, cu miros neplăcut, asemănător usturoiului. Fosfura de aluminiu se regăseşte în diferite produse, printre care şi Gastoxin. Această substanţă se încadrează în grupa I de toxicitate ("produse extrem de toxice, cu un conţinut de substanţă activă având doza medie letală DL 50 până la 50 mg/kg corp, conform CODEXULUI produselor de uz fitosanitar omologate pentru a fi utilizate în România - 2004).

Din fişele de siguranţă furnizate de producători, precum şi din pictogramele de pericol inscripţionate pe eticheta celor două recipiente metalice, rezultă că produsul L. (fosfura de aluminiu) este foarte toxic, foarte inflamabil şi periculos pentru mediu.

Fosfura de aluminiu (CAS 20859-73-8) este o substanţă prevăzută de Regulamentul (CE) 1272/2008 şi clasificată ca H260 (în contact cu apa degajă gaze inflamabile care se pot aprinde spontan), H300 (mortal în caz de înghiţire), H311 (toxic în contact cu pielea), H330 (mortal în caz de inhalare).

Fosfina (CAS 7803-51-2) este la fel o substanţă prevăzută de Regulamentul (CE) 1272/2008 şi clasificată ca H220 (gaz extrem de inflamabil), H330 (mortal în caz de inhalare), H314 (provoacă arsuri grave ale pielii şi lezarea ochilor).

Totodată, potrivit etichetelor de pe recipient şi Certificatului de omologare nr. x/27.12.1974, Comisia Naţională de Omologare a Produselor de protecţia Plantelor a autorizat folosirea produsului L. (substanţă activă 56% fosfura de aluminiu) strict în agricultură şi silvicultură, produsul fiind omologat ca insecticid împotriva dăunătorilor şi rozătoarelor din cerealele depozitate în vrac, silozuri sau vagoane de marfă. De asemenea, face parte din grupa de toxicitate T+, iar pentru folosirea lui în condiţii de securitate maximă este necesar ca toate spaţiile aflate sub gazare şi spaţiile învecinate să fie închise în timpul operaţiei, ulterior folosirii produsului controlul gazării, efectuându-se numai cu mască de protecţie, iar spaţiile învecinate trebuind să fie aerisite continuu. Operaţiunile de gazare se efectuează numai de persoane autorizate în mod special pentru acest tratament.

În acelaşi timp, conform adresei nr. x/19.11.2019 emisă de către Autoritatea Naţională Fitosanitară - Oficiul Fitosanitar Timiş, pentru comercializarea şi utilizarea produsului L. folosit de către inculpatul A. la dezinsecţie, este necesară eliberarea Certificatului de înregistrare/Autorizaţiei de către Oficiul Fitosanitar Timiş, astfel cum prevede O.G. nr. 4/1995 privind fabricarea, comercializarea şi utilizarea produselor de uz fitosanitar, pentru combaterea bolilor, dăunătorilor şi buruienilor din agricultură şi silvicultură. De menţionat apoi că, în cuprinsul adresei este descrisă procedura pe care orice firmă trebuie să o urmeze în scopul obţinerii autorizaţiei. Se menţionează, de asemenea, faptul că, pentru prestarea de servicii cu produse de protecţia plantelor clasificate ca foarte toxice (T+) sau toxice (T), cum este şi cazul produsului folosit de inculpat, operatorul economic trebuie să solicite avizul Inspectoratului Judeţean de Poliţie şi avizul Inspectoratului Teritorial de Muncă. În finalul adresei s-a precizat în mod expres că firma SC K. SRL - D administrată de inculpat nu deţine un certificat de înregistrare/autorizaţie care să-i dea dreptul să deţină, să utilizeze şi presteze servicii cu produse de protecţia plantelor.

Cu privire la nivelul toxicităţii substanţei folosite de către inculpat, din cuprinsul raportului de expertiză criminalistică a mai rezultat că, substanţa activă din compoziţia tabletelor L. este fosfura de aluminiu care, în prezenţa umezelii din aer degajă, gazul fosfină. În literatura de specialitate se regăsesc mai multe valori ale concentraţiei letale în aer a fosfinei, una dintre acestea fiind LCLO = 1000 ppm la om, pentru un timp de 5 minute (Phosphine - Immediately Dangerous to Life or Health Concentrations, The National Institute for Occupational Dafety and Health, 1994). Aceasta înseamnă 1 litru de gaz fosfină la un metru cub de aer. Au fost raportate cazuri de decese prin expunere accidentală la astfel de materiale fumigante, gazul atacând sistemul nervos central în acelaşi mod ca şi gazele toxice de luptă, afectând transportul oxigenului în organism. Simptomele expunerii la fosfină sunt ameţeală, vomă, dureri abdominale, diaree, dureri în piept, dureri musculare, edem pulmonar. Decesul poate proveni după jumătate de oră până la o oră de la expunerea la concentraţii în atmosferă de 400 - 600 ppm (Phosphine - National Library of Medicine HSDB Database).

Folosirea de către inculpatul A., la toate dezinsecţiile pe care le-a efectuat în zilele de 15.11.2019, 16.11.2019 şi 18.11.2019, a insecticidului toxic "L." mai reiese, pe de-o parte din procesele-verbale de cercetare la faţa locului din data de 18.11.2019, respectiv din 19.11.2019 şi lista probelor ridicate cu această ocazie, potrivit cărora, în timpul investigaţiilor, la faţa locului a apărut martorul S. care a pus la dispoziţia poliţiştilor o plasă din nailon ce conţinea 12 punguliţe cu pulbere de culoare alb-cenuşie pe care acesta a adunat-o din apartamentul său din imobilul de pe str. x (dezinsecţia din data de 16.11.2019), iar în imobilul situat pe str. x (dezinsecţia din data de 15.11.2019), respectiv în imobilul de pe str. x (dezinsecţia din data de 16.11.2019), au fost identificate în interiorul locuinţelor în care inculpatul a folosit insecticidul, mai multe grămezi de materie tip pulbere, de culoare gri, din care au fost prelevate şi apoi ridicate probe în vederea stabilirii naturii acestora, procese-verbale ce se coroborează în totalitatea cu planşele fotografice nr. x/2019, nr. 2344/19.11.2019, nr. 2343/19.11.2019 şi nr. 2341/19.11.2019 cuprinzând aspecte de la investigarea tehnico-ştiinţifică a locului faptei, întocmite de I.P.J. Timiş - Serviciul Criminalistic, în care se prezintă detalii ale imobilelor şi garsonierelor verificate cu ocazia acestor activităţi de cercetare, ale plasei din nailon şi conţinutului acesteia (pulbere de culoare gri) pusă la dispoziţia criminaliştilor de martorul S., respectiv detalii ale locurilor din încăperi unde au fost descoperite urme de pulbere de culoare gri, iar pe de altă parte, din conţinutul şi concluziile raportului de expertiză criminalistică nr. x/16.01.2020 întocmit de I.G.P.R. - Institutul Naţional de Criminalistică, prin care s-a stabilit în concret substanţele identificate în probele ridicate de la faţa locului ţi puse apoi la dispoziţia specialiştilor chimişti, care confirmă fără niciun dubiu că pulberea rămasă la faţa locului conţine fosfură de aluminiu, pulberea respectivă fiind practic ce a mai rămas din tabletele de "L." folosite la către inculpat la dezinsecţie, în urma expunerii acestora la umezeala din aer.

În aceste circumstanţe, dată fiind lucrarea de dezinsecţie contractată, în dimineaţa zilei de 15.11.2019, în jurul orei 0900, inculpatul A., însoţit de martorul Q., care urma să-l ajute, s-a deplasat cu autoturismul personal marca x, cu numărul de înmatriculare x, de la domiciliul său în Complexul Studenţesc, mai precis la imobilul situat pe str. x. Înainte de a începe efectiv dezinsecţia în imobil, inculpatul A. s-a întâlnit cu martorul R., angajat pe post de agent de pază în cadrul firmei SC CC. SRL, care i-a înmânat cheile celor 25 de garsoniere unde urma să execute lucrările, dintre acestea una fiind la etajul I, iar celelalte la etajele III şi IV ale blocului.

Ulterior, aproximativ în jurul orei 1000, inculpatul A. a început să efectueze activitatea de dezinsecţie în respectivele garsoniere, scop în care a folosit fără drept, nefiind autorizat în acest sens de către Autoritatea Naţională Fitosanitară, un produs toxic pe care anterior l-a achiziţionat de pe piaţa neagră, mai exact "L.", un insecticid ambalat într-o cutie metalică ce conţinea 16 tuburi, iar fiecare tub la rândul lui câte 30 pastile a câte 3 g cu conţinut în substanţă activă 56 % fosfură de aluminiu, produs de firma DD. şi importat, respectiv comercializat legal în România de către firma SC PP. SRL.

În aceste împrejurări, inculpatul A., având asupra sa două recipiente "L.", unul nedesfăcut, conţinând aşadar 16 tuburi pline cu tablete de substanţă toxică, iar al doilea conţinând 9 tuburi pline cu tablete de insecticid, ajutat fiind de martorul Q., a început operaţiunile de dezinsecţie în cele 25 de garsoniere de pe listă, nelocuite. În acest sens şi după ce în prealabil, în fiecare dintre cele 25 de camere a intrat mai întâi martorul Q. care a dat pe jos cu o soluţie împotriva gândacilor, folosind o pompă de stropit manuală, inculpatul A., care purta o mască de protecţie, a intrat în incinta fiecărei garsoniere, ocazie cu care a pus pe jos, în diferite zone din încăpere, pe coli de hârtie, toate cele 30 de pastile care se găseau într-un tub, folosind prin urmare în fiecare dintre cele 25 de garsoniere câte un tub cu tablete de produs toxic. În continuare, după ce a terminat dezinsecţia din fiecare cameră în maniera anterior descrisă şi înainte prin urmare de a trece la următoarea garsonieră, inculpatul A. a încuiat de fiecare dată uşa de la intrare, iar apoi, cu ajutorul martorului Q., a izolat cu scotch tocul şi pragul uşii de jur-împrejur. După circa 2 ore, inculpatul a finalizat activitatea de dezinsecţie în cele 25 de garsoniere din bloc, folosind în acest scop toate cele 25 de tuburi cu tablete din produsul "L." pe care le avea cu el, lăsând apoi angajatului firmei beneficiare a lucrării SC CC. SRL factura şi procesul-verbal de dezinsecţie şi urmând, totodată să revină după câteva zile pentru a strânge resturile şi a se asigura că lucrarea pe care a executat-o a fost corespunzătoare.

Ulterior, inculpatul A. şi martorul Q. au plecat de la faţa locului, inculpatul având asupra sa, într-o plasă de culoare roşie, cele două recipiente metalice "L." şi în care se aflau cele 25 tuburi pe care le-a folosit anterior la dezinsecţie, deci fără pastile. După ce au părăsit locul faptei, cei doi s-au deplasat cu autoturismul condus de inculpat până în zona Gării de Nord, mai exact până în spatele imobilului situat pe str. x, iar acolo, martorul Q., rugat fiind de către inculpat, a luat plasa cu cele două recipiente utilizate la dezinsecţie şi a aruncat-o într-un container pentru gunoi menajer, plecând apoi fiecare la casa sa.

După această lucrare de dezinsecţie pe care a efectuat-o în ziua de vineri 15.11.2019 în imobilul de pe str. x, în ziua următoare, adică sâmbătă 16.11.2019, undeva în jurul orei 1330, inculpatul A. s-a prezentat la domiciliul martorului S. situat pe str. x, vizavi de blocul de pe str. x, ocazie cu care, în temeiul înţelegerii anterioare pe care a avut-o cu proprietarul locuinţei, a procedat la dezinsecţia apartamentului în cauză, scop în care a folosit din nou aceeaşi substanţă toxică "L.", costul lucrării fiind de 400 RON. În concret, după ce mai întâi l-a avertizat pe martorul S. şi soţia acestuia că vor trebui ca după dezinsecţie să stea timp de trei zile în altă parte, inculpatul A., care avea asupra un tub plin cu cele 30 de tablete de insecticid, a pus în diferite locuri din interiorul locuinţei toate tabletele după care, alături de proprietari a părăsit apartamentul, sigilând la plecare tocul uşii şi pragul cu o bandă adezivă. Ulterior dezinsecţiei din locuinţa sa, martorul S. s-a întors în dimineaţa zilei de 18.11.2019, în jurul orei 0900, la apartament şi a adunat pulberea ce a mai rămas din tabletele utilizate la dezinsecţie, precum şi gândacii morţi, aruncând apoi totul la tomberon.

După alte două zile, respectiv în dimineaţa zilei de 18.11.2019, în jurul orei 1030 şi după ce în prealabil s-a înţeles cu martorul T. să-i efectueze o lucrare de dezinsecţie în apartamentul acestuia situat pe str. x, inculpatul A. s-a deplasat la locuinţa martorului, având asupra un tub cu tablete din aceeaşi substanţă toxică "L.". Inculpatul i-a cerut apoi martorului T. să iese afară din locuinţă, pe hol, după care şi-a pus masca pe faţă şi a început dezinsecţia, procedând în aceeaşi manieră, mai exact golind toate cele 30 de tablete din tub şi punându-le în diferite locuri din apartament. După finalizarea operaţiunii, inculpatul a sigilat tocul uşii şi orificiile din uşă cu o bandă adezivă, a încasat apoi de la martorul T. suma de 400 RON pentru lucrare, iar ulterior a plecat de la faţa locului, avertizându-l pe martor să nu mai intre în locuinţă o perioadă de minim 3 zile.

În ceea ce priveşte modalitatea de propagare a substanţelor toxice rezultate ca urmare a folosirii unui asemenea insecticid, s-a constatat că, potrivit adresei nr. x/23.03.2020 emisă de Institutul Naţional de Criminalistică, fosfina este un insecticid fumigant, nu este un insecticid cu efect limitat la locul aplicării, cum sunt majoritatea celorlalte insecticide, ci este activ asupra unei cantităţi şi suprafeţe mari de produs destinat protejării, iar asta tocmai datorită proprietăţii gazului de a difuza în atmosferă, aceasta fiind o proprietate bine-cunoscută a gazelor şi nu necesită a fi demonstrată.

Astfel, în analiza modalităţii de propagare a substanţei toxice în interiorul apartamentelor locuite de către victimele M., N., O., F. şi G., judecătoria, analizând procesele-verbale de cercetare la faţa locului din data de 26.11.2019 şi 27.11.2019 întocmite de organele de cercetare penală, a reţinut că în imobilul de pe str. x au fost identificate o serie de crăpături/găuri/spaţii goale/ţevi/guri de aerisire care au permis trecerea gazului toxic din garsonierele fără locatari, în care inculpatul a efectuat dezinsecţia, în garsonierele alăturate acestora şi în care au locuit victimele, respectiv locuiesc cei trei minori a căror sănătatea a fost afectată.

În aceeaşi ordine de idei, instanţa de fond a reţinut că, în timpul desfăşurării acestei activităţi şi care în concret a vizat mai întâi verificarea garsonierelor de la nr. x de la etajul IV al blocului, s-a stabilit în primul rând poziţionarea acestora pe etaj, raportată la direcţia de deplasare dinspre capătul holului spre casa scărilor şi anume: pe partea dreaptă a holului, prima garsonieră este cea cu nr. x (în care s-a folosit insecticidul), aceasta fiind urmată de garsoniera cu nr. x (în care au locuit victimele M. şi N.), urmată la rândul ei în ordine de garsonierele cu nr. x (în care s-a folosit insecticidul), nr. x (în care nu s-a efectuat nicio dezinsecţie), nr. x (în care s-a folosit insecticidul), nr. x (în care nu s-a efectuat nicio lucrare de dezinsecţie), nr. x (în care locuieşte persoana vătămată I.) şi nr. x (în care s-a folosit insecticidul). Pe partea stângă a holului se află două băi una lângă alta, urmate de garsoniera cu nr. x (în care a locuit victima O.) care este apoi urmată de garsoniera cu nr. x (în care s-a folosit insecticidul).

În interiorul garsonierelor de pe etajul IV, s-a identificat în primul rând o ţeavă comună, ce provenea de la vechea instalaţie termică şi care trecea prin toate garsonierele, ţeavă amplasată în capătul camerelor din fiecare garsonieră, în partea superioară a pereţilor dinspre stradă, adică înspre pereţii cu geamuri. Totodată, s-a observat faptul că, în zonele din pereţii comuni şi în care ţeava respectivă traversa dintr-o garsonieră în alta, mai exact între ţeavă şi canalul de trecere al ţevii din perete, există spaţii libere, ţeava în cauză nefiind, aşadar etanşă în perete, fiind constatate, de asemenea o serie de crăpături la nivelul uşilor de acces în apartamente, precum şi o serie de crăpături la nivelul pereţilor.

În ceea ce priveşte garsonierele de la nr. x de la etajul III al blocului, s-a constatat că s-a stabilit poziţionarea acestora pe etaj, raportată la direcţia de deplasare dinspre casa scărilor spre capătul holului şi anume, pe partea dreaptă a holului, prima garsonieră este cea cu nr. x (în care s-a folosit insecticidul), aceasta fiind urmată de garsoniera cu nr. x (în care locuiesc persoanele vătămate F. şi G.), urmată la rândul ei de garsoniera cu nr. x (în care s-a folosit insecticidul).

Astfel, garsoniera de la nr. x şi în care inculpatul a folosit, de asemenea substanţa toxică la dezinsecţie, nu are, cu excepţia ţevii comune despre care am făcut vorbire mai sus, ce traversează practic prin toate garsonierele şi care este amplasată în partea superioară a peretelui de către stradă, alte ţevi sau guri de aerisire comune şi nici alte spaţii libere cu garsoniera de la nr. x în care locuiesc persoanele vătămate F. şi G.

La garsoniera de la nr. x (în care locuiesc persoanele vătămate F. şi G.): uşa de acces este metalică. Garsoniera este compusă dintr-un hol la intrare şi o cameră, cu un perete despărţitor între hol şi cameră. Această garsonieră are peretele din stânga (privind dinspre uşa de la intrare înspre interiorul locuinţei) comun cu garsoniera de la nr. x (în care inculpatul a folosit substanţa toxică la dezinsecţie), iar peretele din dreapta cu garsoniera de la nr. x (în care inculpatul a folosit de asemenea substanţa toxică la dezinsecţie).

În partea din spate a camerei, la geam, s-a observat un calorifer ce are 2 ţevi care se conectează ambele în peretele din stânga, comun cu garsoniera alăturată de la nr. x. Prima ţeavă este poziţionată la circa 8 cm de podea şi nu prezintă crăpături/rupturi vizibile. A doua ţeavă este poziţionată la circa 90 cm de podea şi la fel, nu prezintă crăpături/rupturi vizibile. În schimb însă, zonele în care cele două ţevi se conectează în peretele din stânga prezintă mai multe fisuri şi găuri acoperite parţial cu spumă poliuretanică.

La garsoniera de la nr. x (în care inculpatul a folosit insecticidul), compusă dintr-un hol la intrare şi o cameră, cu un perete despărţitor între hol şi cameră, are peretele din dreapta(privind dinspre uşa de la intrare înspre interiorul locuinţei) comun cu garsoniera de la nr. x. În partea din spate a camerei, la geam, se observă un calorifer ce are 2 ţevi care se conectează ambele în peretele din dreapta, comun cu garsoniera alăturată de la nr. x, prima la o distanţă de circa 8 cm de podea, iar a doua la aproximativ 90 cm de podea. Niciuna dintre ele nu prezintă crăpături/rupturi vizibile. Zonele în care cele două ţevi se conectează în peretele stâng prezintă, însă mai multe fisuri şi găuri acoperite parţial cu spumă izolatoare.

Prin urmare, prin raportare la procesele-verbale de cercetare la faţa locului din 26.11.2019 şi 27.11.2019 mai sus menţionate se coroborează întru totul cu planşa fotografică nr. x/17.12.2019 ce cuprinde aspecte de la investigarea tehnico-ştiinţifică a garsonierelor verificate, întocmită de către I.P.J. Timiş - Serviciul Criminalistic, judecătoria a constatat faptul că golurile existe între ţevile de la instalaţia termică şi spărturile din perete prin care au fost introduse ţevile nu au fost etanşate perfect cu spumă izolatoare, astfel că, între ţevi şi canalele de trecere a ţevilor prin pereţii comuni au rămas găuri şi spaţii goale, găuri din pereţi prin care ulterior, în mod evident, gazul toxic fosfina emanat în interiorul garsonierelor nelocuite s-a răspândit fără nicio problemă şi în garsonierele alăturate, fiind apoi inhalat de locatarii din respectivele garsoniere.

În ceea ce priveşte consecinţele dezinsecţiei pe care inculpatul A. a efectuat-o în data de 15.11.2019 în imobilul de pe str. x, mai mulţi locatari din garsonierele de la nivelul etajelor III şi IV din bloc, alăturate celor în care inculpatul a folosit produsul toxic "L.", s-au resimţit, având stări de ameţeală, vomă, dureri abdominale şi în piept, dureri musculare, iar pentru unii, dezinsecţia efectuată a fost chiar fatală, iar asta deoarece, în orele de după ce inculpatul a efectuat dezinsecţiei în garsonierele goale din bloc, substanţa activă din compoziţia acestora, respectiv fosfura de aluminiu, în prezenţa umezelii din aer a degajat un gaz foarte toxic şi anume fosfina, gaz ce a difuzat apoi în întreaga masă de aer disponibilă şi astfel a pătruns, prin golurile din pereţii comuni aflate în zona în care ţevile de instalaţie termică traversau garsonierele, inclusiv în garsonierele locuite. Astfel, pe măsură ce fosfina a fost degajată în aer, aceasta a fost inhalată de locatarii garsonierele alăturate, aceştia fiind astfel expuşi în mod direct şi în permanenţă gazului toxic, astfel cum rezultă din depoziţiile martorilor.

În ceea ce priveşte modalitatea în care substanţa toxică a acţionat s-a reţinut că, după ce inculpatul A. a folosit insecticidul în garsoniera goală de la nr. x (etajul IV), gazul toxic (fosfina) eliberat în aerul din incinta garsonierei s-a răspândit în cursul zilei de 15.11.2019 şi apoi nopţii de 16.11.2019 în garsoniera învecinată, de la nr. x, în care au locuit minorul M. (în vârstă de 3 ani) şi mama acestuia N. (în vârstă de 29 ani), alături de tatăl şi în acelaşi timp soţul acestora B., fiind astfel inhalat de victime. Totodată, ulterior dezinsecţiei efectuată în garsoniera nelocuită de la nr. x (etajul IV), gazul toxic (fosfina) eliberat în aer s-a răspândit şi în garsoniera alăturată, de la nr. x, în care a locuit minorul O., în vârstă de doar 10 zile, împreună cu părinţii săi D. şi E., fiind la fel inhalat de minor în cursul zilei de 15.11.2019 şi apoi şi în noaptea de 16.11.2019.

Totodată, în imobilul de pe str. x, după ce inculpatul A. a folosit insecticidul "L." în garsoniera goală de la nr. x (etajul IV), gazul toxic (fosfina) eliberat în aerul din incinta garsonierei s-a răspândit ulterior în garsoniera alăturată, de la nr. x, în care locuieşte minora I., în vârstă de 1 an şi 11 luni, împreună cu părinţii săi, fiind astfel inhalat de minoră. Totodată, după dezinsecţia efectuată în garsonierele nelocuite de la nr. x şi nr. x (etajul III), gazul toxic(fosfina) eliberat în aer s-a răspândit şi în garsoniera dintre cele două, de la nr. x, în care locuiesc minorii F., în vârstă de 2 ani, şi G., în vârstă de 8 ani, împreună cu părinţii, fiind la fel inhalat de către cei doi minori.

Cu privire la consecinţele utilizării insecticidului toxic "L.", în aceste condiţii, în data de 16.11.2019, a doua zi aşadar după dezinsecţia efectuată de inculpat în bloc, minorul O. a început să se simtă tot mai rău, ghemuindu-se tot timpul şi strângându-se cu mâinile de burtă, iar la un moment dat, în după amiaza zilei, în jurul orei 1630, acesta a început respire sacadat şi zgomotos, motiv pentru care, tatăl său D. a apelat serviciul de urgenţă 112 şi a solicitat prezenţa unei Ambulanţe. În jurul orei 1700, minorul O. a fost preluat de echipajul medical sosit la faţa locului şi transportat la Spitalul Clinic de Urgenţă pentru Copii din Timişoara pentru îngrijiri medicale. La spital, victima O. a intrat însă în stop cardio-respirator, iar la ora 1945 a decedat, în pofida manevrelor de resuscitare realizate de medici.

De asemenea, tot în aceste împrejurări, în dimineaţa zilei de 16.11.2019 şi în timp ce se afla acasă doar cu tatăl său, mama sa plecând la serviciu, minorul M. a început să se plângă de dureri de burtă şi a vomitat, motiv pentru care tatăl său B. l-a dus la un medic care i-a prescris o reţetă. În jurul prânzului şi după ce în prealabil i-a dat medicamente prescrise, deoarece starea copilului nu s-a ameliorat, persoana vătămată B. a chemat Salvarea. Echipajul medical i-a dat nişte pliculeţe de "Smecta", iar la plecare i-a spus să revină cu copilul dacă starea acestuia nu se schimbă în bine. În jurul orei 1830 şi după ce în prealabil mama minorului N. a venit acasă de la serviciu, aceasta a chemat din nou Salvarea şi s-a deplasat apoi la Spitalul Clinic de Urgenţă pentru Copii din Timişoara cu minorul, soţul său urmându-i cu tramvaiul. La spital, victima M. a fost conectată la oxigen şi i s-a pus perfuzie, iar în acest timp tatăl său B. s-a întors acasă pentru a-i pregăti soţiei cele necesare pentru spital, aceasta din urmă rămânând la spital cu băieţelul. În cursul serii de 16.11.2019 victima M. a intrat în stop cardio-respirator, iar în jurul orei 2217 şi în ciuda tuturor manevrelor de resuscitare întreprinse de către medici, a decedat.

Ulterior, după ce a revenit acasă de la spital, urmând ca a doua zi să facă demersurile pentru înmormântare, victima N. s-a simţit la rândul ei tot mai rău, având dureri în piept, stări de vomă şi diaree, consecinţa evidentă a expunerii şi în continuare la gazul toxic ce se difuza din garsoniera alăturată de la nr. x şi în interiorul căreia care se vedea practic cu ochiul liber pe lângă ţeava de la instalaţia termică ce traversa peretele comun. În după-amiaza zilei de duminică 17.11.2019, B. a chemat Salvarea pentru soţia sa N., deoarece starea acesteia s-a agravat şi deja avea şi el stări asemănătoare. Au fost transportaţi apoi amândoi la spital, unde le-au fost puse perfuzii. După perfuzii, amândoi s-au simţit mai bine, astfel că au plecat acasă. Peste noapte însă, starea victimei N. s-a înrăutăţit, aceasta transpirând continuu şi acuzând dureri în piept care au făcut-o să se tăvălească pe jos. În consecinţă, în dimineaţa zilei de luni 18.11.2019, în jurul orei 0907, persoana vătămată B. a chemat din nou Ambulanţa, cei doi soţi fiind apoi transportaţi la UPU Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă Timişoara pentru îngrijiri medicale. Pe drum spre spital însă, în Ambulanţă fiind, victima N. a intrat în stop cardio-respirator, după care, manevrele de resuscitare din spital neavând succes, în jurul orei 1203 a decedat la rândul ei.

Vizavi de cauza decesului celor trei victime, potrivit raportului de autopsie nr. x/19.11.2019 întocmit de I.M.L. Timişoara la data de 12.02.2020 şi buletinului histopatologic nr. x/04.12.2019 anexă la acesta, în urma examenul microscopic efectuat asupra fragmentelor de organe şi ţesuturi recoltate cu ocazia autopsierii cadavrului victimei N. s-a stabilit că victima a prezentat următoarele leziuni interne: edem cerebral, stază cerebrală, antracoză pulmonară, pneumopatie acută, stază pulmonară, edem pulmonar acut, distrofie miocardică, distrofie hepatică, hemoragie în unele anse intestinale, rinichi cu elemente de şoc şi stază viscerală generalizată. Având în vedere rezultatele examenelor complementare precum şi datele din literatura de specialitate, medicul legist a concluzionat că moartea victimei N. a fost de natură violentă, fiind cauzată de intoxicaţia acută cu fosfură de aluminiu. Din buletinul de analiză toxico-logică nr. x/2019 din data de 13.12.2019 anexă la raportul de autopsie, specialiştii chimişti din cadrul I.M.L. Timişoara au arătat faptul că, fosfura de aluminiu în contact cu apa din atmosferă eliberează hidrogen fosforat (H3P), un gaz extrem de toxic. Literatura de specialitate menţionează că o expunere timp de o oră la o atmosferă care conţine 0,01 mg H3P/m3 aer duce la sfârşit letal. În intoxicaţiile respiratorii, doza infimă de toxic capabilă să provoace moartea atinge în organism concentraţii extrem de scăzute, cu mult sub limita posibilităţilor analitice de detectare.

Totodată, conform raportului de autopsie nr. x/19.11.2019 întocmit de I.M.L. Timişoara la data de 24.02.2020 şi buletinului histopatologic nr. x/04.12.2019 anexă la acesta, în urma examenul microscopic efectuat asupra fragmentelor de organe şi ţesuturi recoltate cu ocazia autopsierii cadavrului victimei minore M. s-a stabilit că victima a prezentat următoarele leziuni interne: stază viscerală, moderat edem cerebral şi pulmonar, hiperplazie timică, redusă reacţie exudativă în unele interstiţii miocardice, leziuni distrofice hidro-proteice hepatocitare, splină reactivă şi zone de edem în ţesutul conjunctiv peripancreatic. Având în vedere rezultatele examenelor complementare, precum şi datele din literatura de specialitate, medicul legist a concluzionat că moartea minorului M. a fost de natură violentă, fiind cauzată de asemenea de intoxicaţia acută cu fosfură de aluminiu.

În acelaşi timp, astfel cum reiese din raportul de autopsie nr. x/19.11.2019 întocmit de I.M.L. Timişoara la data de 26.02.2020 şi buletinului histo-patologic nr. x/04.12.2019 anexă la acesta, în urma examenul microscopic efectuat asupra fragmentelor de organe şi ţesuturi recoltate cu ocazia autopsierii cadavrului victimei minore O. s-a stabilit că victima a prezentat următoarele leziuni interne: stază viscerală, edem meningo-cerebral şi în trunchi cerebral, pneumopatie interstiţială incipientă, leziuni distrofice hidro-proteice hepatocitare, moderată hiperplezie fibro-conjunctivă în unele spaţii porto-biliare. Având în vedere rezultatele examenelor complementare precum şi datele din literatura de specialitate, medicul legist a concluzionat la fel că moartea minorului O. a fost de natură violentă, fiind cauzată de asemenea de intoxicaţia acută cu fosfură de aluminiu.

Tot în ceea ce priveşte cauza deceselor, judecătoria a reţinut că raportul de noua expertiză medico-legală pe temeiul actelor medicale nr. x/03.04.2020 relevă în plus şi subliniază legătura de cauzalitate dintre utilizarea de către inculpat a insecticidului "L." şi decesul celor trei victime, sens în care instanţa a reţinut concluziile experţilor, potrivit cărora:

- o expunere timp de o oră la o atmosferă care conţine 0,001 mg H3P/m3 de aer duce la sfârşit letal;

- simptomele intoxicaţiei cu hidrogen fosforat apar după câteva ore de expunere, iar decesul se produce după 1 - 24 ore de expunere şi de obicei se produce prin colaps, insuficienţă cardiacă şi stop cardiac, în funcţie de cantitatea de hidrogen fosforat din aer;

- în cazul unui imobil cu mai multe apartamente (cum este şi cazul de faţă), cantitatea de hidrogen fosforat poate fi diferită în fiecare apartament, iar reactivitatea la toxic este diferită de la individ la individ, copiii fiind în general mai grav afectaţi, datorită masei corporale mai reduse şi a unei imaturităţi a sistemului enzimatic, acestea fiind practic motivele pentru care în speţă, doar unii locatari au fost mai afectaţi;

- motivul pentru care persoanele afectate nu au prezentat chiar în data de 15.11.2019 simptomatologia specifică intoxicaţiei cu fosfină a fost acela că, acest gaz se degajă din fosfura de aluminiu sub sancţiunea apei din atmosferă, iar aceasta nu are loc instantaneu, ci progresiv;

- simptomatologia clinică şi examenele histopatologice, coroborate cu rezultatele toxicologice din raportul de expertiză criminalistică precum şi cu determinările efectuate în date de 18.11.2019 de I.S.U. Banat (valori scăzute de gaz neurotoxic la 3 zile de la dezinsecţie), pledează pentru producerea unei intoxicaţii acute colective cu hidrogen fosforat, neavând, aşadar relevanţă aspectul că în încăperile în care victimele au locuit nu s-a găsit urme de toxic;

- referitor la diabetul zaharat decompensat pe care l-a prezentat minorul M., s-a menţionat că acesta este de fapt hiperglicemia descrisă în literatura de specialitate ca fiind unul dintre simptomele intoxicaţiei cu fosfină;

- victima N. a prezentat o simptomatologie sugestivă pentru intoxicaţia acută cu fosfină. Nu există elemente anamnestice, clinice sau anatomo-patologice care să pledeze pentru o afecţiune virală cu determinări pluriorganice;

- tabloul clinic descris de către părinţii nou-născutului O. (tulburări respiratorii), inclusiv aspiraţia traheo - bronşică cu lichid de vărsătură (lapte) face parte din simptomatologia intoxicaţiei acute cu fosfină; dacă minorul ar fi suferit o asfixie mecanică prin aspirat de lapte în căile respiratorii, refluat din stomac, decesul nou-născutului s-ar fi produs înainte de sosirea ambulanţei;

- urmele de acetonă sau de corpi cetonic apar în sânge în cadrul acidozei metabolice decompensate, descrisă, de altfel, în literatura de specialitate ca fiind prezentă în intoxicaţia acută cu fosfină;

- toate celelalte substanţe decelate prin examenele de laborator efectuate în cadrul Institutului Naţional de Criminalistică au un grad de toxicitate redus (II - IV) şi se prezintă sub formă gazoasă;

- în condiţiile în care orice alte dezinsecţii au fost efectuate în imobil cu câteva luni înainte, acestea nu pot fi incriminate ca având o toxicitate capabilă a produce decesul după 2 luni, iar asta în condiţiile în care s-a demonstrat indubitabil folosirea produsului "L." şi intoxicaţia mai multor locatari din imobil.

Concluziile avizate ale medicilor legişti din cadrul suplimentului de expertiză întocmit, care sunt temeiurile, atât pe simptomatologia clinică, examenele histopatologice şi probele administrate, cât şi pe literatura de specialitate din domeniul substanţelor toxice, sunt de natură să probeze în plus şi într-o formă mai mult decât convingătoare împrejurările în care victimele au decedat, respectiv ca urmare a intoxicaţiei în timp cu fosfină. Totodată, exclud orice altă posibilă cauză a decesului victimelor şi agravării stării de sănătate a celorlalţi trei minori.

Totodată, concluziile medicilor legişti referitoare la cauza decesului victimelor sunt susţinute şi de concluziile experţilor chimişti din cadrul Institutului Naţional de Criminalistică, în raportul, cu expertiză criminalistică nr. x/16.01.2020 întocmit în speţă, potrivit cărora, fosfina (gazul toxic degajat de către fosfura de aluminiu în prezenţa umezelii din aer) atacă sistemul nervos central, afectând transportul oxigenului în organism, iar simptomele expunerii la fosfină sunt ameţeală, vomă, dureri abdominale, diaree, dureri în piept, dureri musculare, edem pulmonar, adică exact simptomele prezentate atât de către cele trei victime decedate, cât şi de către cele trei persoane vătămate minore.

De asemenea, cu privire la cauza vătămării stării de sănătate a persoanelor vătămate minore, prima instanţă a reţinut că, urmare a expunerii la gazul toxic eliberat în aer, în dimineaţa zilei de 16.11.2019 minorii F. şi G. au început să se simtă rău, având stări de vomă şi dureri stomacale puternice, motiv pentru care, mama acestora V. a sunat la numărul de urgenţă 112 şi a solicitat prezenţa Ambulanţei. Cei doi minori au fost apoi transportaţi la Spitalul Clinic de Urgenţă pentru Copii din Timişoara unde au fost apoi internaţi pentru îngrijiri medicale de specialitate.

Tot ca urmare a expunerii la gazul toxic eliberat în aer, în dimineaţa zilei de 17.11.2019, în jurul orei 0700, minora I. s-a trezit brusc din somn, cu stări de vomă, având pielea albă iar din gură îi curgea un lichid spumos de culoare galbenă, motiv pentru care, mama acesteia J. a dus-o imediat la medic, iar acesta i-a prescris tratament pentru vomă. După ce s-au întors acasă, mama persoanei vătămate I. i-a administrat tratamentul însă stările de vomă au revenit, motiv pentru care aceasta a luat-o pe fetiţă şi a mers cu ea la Spitalul Clinic de Urgenţă pentru Copii din Timişoara unde medicii i-au făcut minorei analize şi apoi au internat-o pentru îngrijiri de specialitate.

Potrivit raportului de expertiză medico-legală nr. x întocmit de I.M.L. Timişoara, la data de 07.02.2020 s-a pus la dispoziţia medicului legist foaia de observaţie eliberată de Spitalul de Copii din Timişoara în cazul persoanei vătămate minore I. din care a rezultat că minora a fost internată în perioada 17.11.2019 - 25.11.2019 la această unitate medicală cu sindrom acut de vărsătură secundară tranzitorie post expunere la substanţă necunoscută (posibil fosfură de aluminiu). Medicul legist a concluzionat apoi că, simptomatologia prezentată de minoră a putut fi cauzată de expunerea accidentală la o substanţă toxică necunoscută, posibil fosfura de aluminiu, şi a necesitat 8 zile de îngrijiri medicale.

Conform raportului de expertiză medico-legală nr. x/25.11.2019 întocmit de I.M.L. Timişoara, persoana vătămată minoră F. a fost internată în perioada 16.11.2019 - 22.11.2019 la Spitalul de Copii din Timişoara cu sindrom acut de vărsătură şi deshidratare precum şi hiperpotasenie tranzitorie post contact cu substanţă necunoscută (posibil fosfură de aluminiu), respectiv alcaloză metabolică remisă prin expunere tot la substanţă necunoscută. Medicul legist a concluzionat la fel că, simptomatologia prezentată de minor a putut fi cauzată de expunerea la substanţă toxică necunoscută şi a necesitat 7 zile de îngrijiri medicale.

Potrivit conţinutului raportului de expertiză medico-legală nr. x/25.11.2019 întocmit de I.M.L. Timişoara, persoana vătămată minoră G. a fost internată în perioada 16.11.2019 - 22.11.2019 la Spitalul de Copii din Timişoara cu sindrom acut de vărsătură şi deshidratare, acidoză metabolică tranzitorie, hipopotasemie precum şi rabdomioliză uşoară, toate ca urmare a expunerii la substanţă necunoscută (posibil fosfură de aluminiu). Medicul legist a concluzionat, de asemenea, că, simptomatologia prezentată de minoră a putut fi cauzată de expunerea la substanţă toxică necunoscută şi a necesitat 7 zile de îngrijiri medicale.

Prin urmare, s-a constatat că starea de fapt mai sus expusă, vizavi de modul şi împrejurările concrete în care inculpatul A. a efectuat lucrările de dezinsecţie din cele trei imobile, de substanţa toxică folosită în acest scop fără drept şi de cele întâmplate ulterior dezinsecţiei (decesul celor trei victime şi afectarea stării de sănătate a celorlalţi trei minori), reiese cu precădere şi în mod direct din declaraţiile inculpatului A.(care a recunoscut şi regretat faptele comise), depoziţiile martorilor oculari Q. (care l-a ajutat pe inculpat la dezinsecţia din data de 15.11.2019), R. (care i-a înmânat inculpatului cheile de la cele 25 de garsoniere în care inculpatul a efectuat dezinsecţia din data de 15.11.2019), S. (în apartamentul căruia inculpatul a folosit aceeaşi substanţă toxică în data de 16.11.2019) şi T. (în apartamentul căruia inculpatul a folosit acelaşi produs toxic "L." în data de 18.11.2019), respectiv din declaraţiile persoanelor vătămate D. şi E. (părinţii victimei minore O.), respectiv B. (tatăl şi totodată soţul victimelor M. şi N.), precum şi din declaraţiile persoanelor vătămate H., V. şi J. (părinţii persoanelor vătămate minore F., G. şi I.), iar în mod indirect din procesele-verbale de cercetare la faţa locului, planşele fotografice cuprinzând aspecte de la investigarea tehnico-ştiinţifică a locului faptei şi înscrisurile medico-legale, la care am făcut referire mai sus, precum şi din alte mijloace de probă (printre care raportul de expertiză criminalistică asupra probelor ridicate de la faţa locului şi suplimentul la rapoartele de autopsie).

Cu ocazia audierilor din faza de urmărire penală, inculpatul A. a arătat că este administratorul firmei SC K. SRL - D care are ca obiect de activitate prestarea de servicii în domeniul DDD (dezinfecţie, dezinsecţie şi deratizare), iar de la înfiinţarea firmei în anul 2015 şi până în prezent nu a avut niciun fel de probleme cu vreunul dintre clienţii săi. În funcţie de necesitate s-a documentat cu privire la substanţele pe care trebuia să le folosească şi întotdeauna şi-a luat măsuri de precauţie pentru a nu pune persoanele în pericol.

Întrucât urma să efectueze o lucrare de DDD la o pensiune din oraş în cursul lunii decembrie, în urmă cu 2 - 3 săptămâni a cumpărat de la fostul său coleg de muncă U. două recipiente cu produsul "EE." despre care ştia că este foarte bun pentru ploşniţe, în schimbul sumei de 600 RON, fiecare recipient conţinând 16 flacoane (tuburi) cu câte 30 de pastile, fapt negat însă de către martorul U. în declaraţiile sale din data de 19.11.2019 şi 20.11.2019 .

În ziua de marţi 12.11.2019 s-a întâlnit cu administratorul imobilului situat în Timişoara, str. x, ocazie cu care a stabilit cu acesta să efectueze lucrări de dezinsecţie în respectivul imobil, mai exact într-un număr de 25 de garsoniere despre care i s-a comunicat că nu sunt locuite, încheind în acest sens şi un contract de prestări de servicii . În consecinţă, în dimineaţa zilei de 15.11.2019, în jurul orei 0900 s-a deplasat la imobilul de pe str. x, iar aici s-a întâlnit cu un angajat al firmei beneficiare care i-a înmânat un tabel cu cele 25 de garsoniere din imobil şi cheile acestora, garsoniere ce erau dispuse aleatoriu, la etajele 3 şi 4 ale blocului, după care a început dezinsecţia în respectivele garsoniere care erau fără locatari şi într-o stare avansată de degradare (mizerie, paturi cu saltele rupte şi pline de insecte). În acest scop a folosit substanţa "EE." cumpărată de la fostul său coleg de muncă, punând în fiecare garsonieră de pe listă, în diferite zone din încăpere şi pe coli de hârtie, toate cele 30 de pastile dintr-un tub. Totodată, în unele garsoniere a stropit şi cu un insecticid folosit la deparazitarea câinilor, folosind în acest scop o pompă de stropit manuală cu capacitatea de 4 l.

După ce a terminat dezinsecţia din fiecare cameră a imobilului, a încuiat uşa, iar apoi a izolat cu scotch de jur-împrejur îmbinarea tocului cu uşa, pentru ca substanţele să nu-şi piardă efectul. Inculpatul a arătat aici că, pe timpul dezinsecţiei nu a observat alţi oameni pe holurile celor două etaje, doar câţiva în casa scării, la etajele inferioare. De asemenea, întrucât erau multe apartamente şi pentru a câştiga timp, a rugat un prieten, respectiv pe martorul Q., să-l ajute cu aplicarea scotch-ului pe tocurile uşilor.

După circa două ore a finalizat lucrarea, lăsând factura în cuantum de 5000 RON şi procesul-verbal de execuţie a lucrării angajatului care anterior i-a înmânat cheile. Cheile de la garsoniere au rămas la el, urmând a le restitui ulterior, după 3 - 4 zile când ar fi venit la imobil pentru a strânge resturile de la soluţiile folosite şi a se asigura că lucrarea a fost corespunzătoare. În continuare, împreună cu martorul Q. s-a deplasat cu autoturismul său x până în zona Gării de Nord, mai precis pe b-dul x, a parcat apoi maşina în faţă la FF., după care l-a rugat pe amicul său să arunce într-un tomberon recipientele folosite anterior la dezinsecţie şi care conţineau doar tuburile goale, aceste recipiente fiind puse într-o pungă de culoare roşie. Ulterior, fiecare a plecat în treaba lui. Referitor la dezinsecţia din data de 15.11.2019, inculpatul a precizat că, niciodată nu a avut reprezentarea faptului că soluţia aplicată, adică pastilele pe care le-a pus în fiecare cameră pot fi dăunătoare omului, precum şi că nu a citi cu atenţie şi ca atare a tratat cu superficialitate ce scria pe eticheta de pe recipient.

Inculpatul A. a menţionat apoi că, a doua zi, adică în data de 16.11.2019, urmare a unei solicitări a unui locatar din imobilul situat tot pe str. x, dar la nr. y, practic vizavi de cel de la nr. x, a efectuat o lucrare similară cu cea din data de 15.11.2019, folosind un flacon cu aceeaşi substanţă "EE.", punând în respectiva garsonieră cele 30 de pastile pe nişte pungi de hârtie, în diferite locuri. La final, locatarii au părăsit la indicaţiile lui garsoniera pentru câteva zile, iar el a sigilat la fel uşa de la intrare cu scotch pentru ca soluţia să nu-şi piardă efectul, neconştientizând nicio clipă punerea în pericol a cuiva.

Totodată, inculpatul A. a mai arătat că, în dimineaţa zilei de luni 18.11.2019, pe la ora 1000, a fost contactat de un domn care i-a solicitat o deratizare în locaţia din str. x, nr. x, din zona Complexului Studenţesc. În consecinţă, s-a deplasat la locuinţa acestuia, ocazie cu care a efectuat o lucrare de dezinsecţie identică, folosind din nou un tub cu pastile din acelaşi produs "EE.", punând cele 30 de pastile în interiorul garsonierei, în nişte cutiuţe din carton. La final, proprietarul apartamentului a încuiat uşa, iar el a aplicat scotch pe tocuri, spunându-i acestuia să nu deschidă uşa timp de 2 - 3 zile pentru ca substanţa să nu-şi piardă efectul.

Ulterior, în jurul prânzului a fost anunţat de către organele de poliţie care i-au cerut să vină de urgenţă la faţa locului, deoarece două persoane din imobilul de pe str. x au decedat şi ar putea avea legătură cu dezinsecţia pe care el a efectuat-o anterior în imobil. S-a conformat cererii, punând apoi la dispoziţia procurorului care a sosit la faţa locului cheile de la cele 25 de garsoniere, iar apoi i-a arătat şi locul în care a aruncat recipientele. De asemenea, pentru a evita orice alt deces sau vătămare a cuiva, i-a adus la cunoştinţă despre dezinsecţia din cursul dimineţii.

În finalul declaraţiilor sale, inculpatul a arătat că recunoaşte şi regretă foarte mult cele întâmplate, precizând, totodată că îi pare enorm de rău că nu a fost mai atent şi nu s-a documentat suficient de mult în privinţa substanţei folosite, precum şi că nu a existat nicio clipă intenţia din partea sa să suprime vreo viaţă sau să pună în pericol sănătatea oamenilor, cu atât mai mult cu cât şi-a luat toate măsurile pe care el ştia că trebuie să le ia pentru a asigura zona deratizată.

În cursul cercetării judecătoreşti, inculpatul a uzat de dreptul la tăcere.

La individualizarea judiciară a pedepselor, s-a ţinut seama de criteriile generale de individualizare a pedepsei prev. de art. 74 din C. pen.

La dozarea şi individualizarea pedepselor, judecătoria a avut în vedere, în primul rând, împrejurările şi modul de comitere al faptelor, reţinând în acest sens că inculpatul A. a folosit substanţe toxice ce conţineau o substanţă de o toxicitate crescută, respectiv fosfura de aluminiu (concentraţie 56%), fără ca acesta să deţină o autorizaţie de utilizare eliberată de către Autoritatea Naţională Fitosanitară, activitate în urma căreia, gazul toxic emanat de către insecticid în contactul cu aerul şi anume fosfina, s-a răspândit la apartamentele locuite din imobilul situat pe str. x, punând în pericol concret pe toţi locatarii imobilelor.

La dozarea pedepsei, s-a avut în vedere şi faptul că inculpatul, cunoscând caracterul ilicit şi deosebit de periculos al activităţii de dezinsecţie pe care a realizat-o, a încercat să ascundă orice posibilă urmă a efectuării acestei operaţiuni, alegând să arunce recipientele în care se găsea insecticidul într-un tomberon situat în altă zonă a oraşului decât cea în care a întreprins aceste activităţi ilicite.

Urmările denotă o periculozitate deosebit de crescută a faptelor săvârşite, având în vedere că în urma acestora au decedat 3 persoane, dintre care doi minori în vârstă de 10 zile şi respectiv de 3 ani, producându-se, totodată, vătămarea integrităţii fizice şi a sănătăţii altor trei persoane minore.

Atitudinea procesuală reprezintă o componentă semnificativă pentru determinarea periculozităţii inculpatului, atitudine care va fi analizată în cadrul circumstanţelor personale, ce conturează profilul de personalitate al inculpatului, care la rândul său, se examinează în mod plural, cu celelalte criterii legale adecvate în contextul cauzei, respectiv gradul de pericol social concret al faptelor, circumstanţele reale efective în care au fost comise. Astfel, inculpatul în faza de urmărire penală a dat dovadă de o atitudine procesuală sinceră, însă, ulterior, pe parcursul judecăţii, cu ocazia ultimului cuvânt, în ciudă evidenţei probatoriului, a negat existenţa unui raport de cauzalitate între acţiunile sale de dezinsecţie şi decesul, respectiv vătămarea celor şase persoane, inducând ideea existenţei unei conspiraţii împotriva sa, apreciind că suportă fără justificare consecinţele.

Astfel, această atitudine procesuală, caracterizată de lipsă oricărei remuşcări şi consideraţii faţă de valorile sociale lezate, denotă că inculpatul ignoră cu desăvârşire gravitatea urmărilor acţiunilor sale şi, de, asemenea, nu îşi asumă responsabilitatea acestora, urmărind doar exonerarea sa de orice răspundere, aspect de natură să imprime inculpatului un grad deosebit de ridicat de periculozitate.

În legătură cu persoana inculpatului, prin raportare la înscrisurile în circumstanţiere depuse, s-a constatat că acesta este o persoană tânără, cu un nivel mediu de educaţie, este integrată social şi în câmpul muncii, fiind apreciată la nivelul comunităţii din care face parte. Cu privire la situaţia sa familială, s-a reţinut că inculpatul este căsătorit şi are un copil minor în întreţinere.

În ceea ce priveşte antecedenţa penală a inculpatului, analizând fişa de cazier judiciar, s-a constatat că aceasta este la primul incident cu legea penală. Cu toate acestea, lipsa antecedentelor penale reprezintă o stare de normalitate într-o societate civilizată, care nu trebuie ridicată la rang de virtute şi recompensată ca atare.

Prin urmare, având în vedere toate aceste criterii şi aspecte, instanţa de fond, în raport cu limitele legale de pedeapsă, a apreciat că aplicarea unor pedepse cu închisoarea în cuantum moderat este oportună şi proporţională cu gradul concret de pericol social al faptelor, fiind de natură să constituie un mijloc de reeducare al inculpatului.

Aplicarea pedepselor complementare şi accesorii inculpatului a fost realizată atât în temeiul art. 67, art. 66 art. 65 din C. pen., cât şi prin prisma Convenţiei Europene a Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale, a Protocoalelor adiţionale la Convenţie şi a jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului care, în conformitate cu dispoziţiile art. 11 alin. (2) şi art. 20 din Constituţia României, fac parte din dreptul intern ca urmare a ratificării acestei Convenţii de către România prin Legea nr. 30/1994.

În prezenta cauză, judecătoria a reţinut că natura faptelor săvârşite şi ansamblul circumstanţelor personale a inculpatului duc la concluzia existenţei unei nedemnităţi în exercitarea drepturilor de natură electorală. Astfel, se impune ca dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice să fie interzis, având în vedere funcţia pedepsei accesorii de scoatere din societate a inculpatului prin interdicţia de a participa la viaţa socială, precum şi faptul că, prin condamnarea suferită nici nu ar putea reprezenta un model de conduită şi moralitate pentru cetăţeni.

De asemenea, în considerarea periculozităţii inculpatului, care pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de produse sau substanţe toxice, a înţeles să se folosească de activitatea desfăşurată în cadrul societăţii comerciale pe care o administra, judecătoria a apreciat că, pentru întregirea conţinutului pedepsei principale stabilite, se impune interzicerea dreptului de a desfăşura, în mod direct sau indirect, activităţi de prestări servicii de dezinsecţie, dezinfecţie şi deratizare, urmărindu-se, astfel, o motivare suplimentară a condamnatului pentru respectarea legii, dar şi pentru a înlăturarea stării de pericol pe care desfăşurarea unei astfel de activităţi o reprezintă pentru sănătatea publică.

Instanţa de fond a reţinut că faptele săvârşite de inculpat au fost comise în condiţiile concursului real de infracţiuni, prev. de art. 38 alin. (1) din C. pen., acestea fiind săvârşite până la condamnarea definitivă pentru vreuna dintre ele, astfel că pedepsele ce au fost aplicate pentru fiecare din infracţiunile concurente se vor contopi.

Cu privire la modalitatea de executare a pedepsei, prima instanţă, în raport cu cuantumul pedepsei rezultante, a constatat că modalitatea alternativă de executare a pedepsei în regim neprivativ de libertate, respectiv suspendarea executării pedepsei sub supraveghere este incompatibilă, astfel că s-a dispus executarea pedepsei în regim de detenţie.

În ceea ce priveşte măsurile preventive luate faţă de inculpat, s-a constatat că temeiurile care au stat la temeiul luării acestei măsurii preventive se menţin în continuare, iar măsura este în continuare proporţională cu gravitatea infracţiunilor pentru săvârşirea cărora urmează a se dispune condamnarea, fiind, totodată necesară pentru realizarea scopului urmărit prin dispunerea măsurii, instanţa, în temeiul art. 399 rap. la art. 208 alin. (5) rap. la art. 207 alin. (4) din C. proc. pen., a menţinut măsura controlului judiciar luată faţă de inculpatul A.

În ceea ce priveşte latura civilă a cauzei, s-a constatat că, în cursul urmăririi penale, persoana vătămată B., tatăl victimei minore M. şi în acelaşi timp soţul victimei N., a precizat că se constituie parte civilă în procesul penal pornit împotriva inculpatului cu suma de 100.000 euro daune morale şi 100.000 RON daune materiale pentru fiecare dintre victime, pretenţii civile care au fost menţinute şi în cursul judecăţii .

Persoanele vătămate D. şi E., părinţii victimei minore O., în cursul urmăririi penale, au precizat că se constituie părţi civile împotriva inculpatului cu suma de 1.000.000 RON fiecare, reprezentând daune morale, solicitând, totodată luarea măsurilor asigurătorii asupra bunurilor inculpatului pentru a se asigura recuperarea pagubei, pretenţii civile care au fost menţinute şi în cursul judecăţii .

În cursul urmăririi penale, H., în calitate de reprezentant legal al persoanelor vătămate minore F. şi G., fiind tatăl celor doi minori, a precizat că se constituie parte civilă în numele copiilor săi cu suma de 10.000 euro, pretenţii civile care au fost menţinute şi în cursul judecăţii .

În cursul urmăririi penale, J., în calitate de reprezentant legal al persoanei vătămate minore I., fiind mama persoanei vătămate, a menţionat că se constituie parte civilă în numele minorei cu suma de 6.000 euro, reprezentând daune morale, pretenţii civile care au fost menţinute şi în cursul judecăţii.

În cursul urmăririi penale, Spitalul Clinic de Urgenţă pentru Copii din Timişoara, prin cererile depuse la dosar prin avocatul ales, a precizat că se constituie parte civilă în procesul penal cu suma de 2916,17 RON, reprezentând costul cheltuielilor de spitalizare suportate cu persoana vătămată I. în perioada 17.11.2019 - 25.11.2019, conform decontului de cheltuieli, cu suma de 2843,86 RON, reprezentând costul cheltuielilor de spitalizare suportate cu persoana vătămată G. în perioada 16.11.2019 - 22.11.2019, conform decontului de cheltuieli şi cu suma de 2684,65 RON, reprezentând costul cheltuielilor de spitalizare suportate cu persoana vătămată F. în perioada 16.11.2019 - 22.11.2019, conform decontului de cheltuieli .

În cursul judecăţii, cu respectarea termenului legal, numita C., mătuşa paternă a victimei minore M. s-a constituit parte civilă, solicitând obligarea inculpatului la plata sumei de 50.000 euro, cu titlul de despăgubiri pentru daunele morale suferite ca urmare a decesului nepotului său .

Sub aspectul laturii civile, s-a reţinut că, pentru a fi admisibilă acţiunea civilă, trebuiesc întrunite condiţiile răspunderii civile delictuale, astfel cum acestea sunt prevăzute de art. 1349 şi următoarele din C. civ. De asemenea, s-au avut în vedere dispoziţiile art. 19 din C. proc. pen. şi art. 1349 şi urm. din C. civ.

S-a reţinut, că faptele pentru care s-a dispus condamnarea inculpatului au cauzat părţilor civile prejudicii morale, aşa încât, în temeiul art. 1349 şi urm din C. civ., s-a impus obligarea inculpatului la plata de despăgubiri pentru daunele morale suferite, pentru o justă şi integrală reparaţie a prejudiciilor cauzate.

Instanţa de fond, în soluţionarea pretenţiilor civile, a avut în vedere şi dispoziţiile art. 1391 alin. (2) din C. civ. Totodată, s-a reţinut că, în condiţiile art. 1357 din C. civ., cel ce cauzează altuia un prejudiciu printr-o faptă ilicită, săvârşită cu vinovăţie este obligat să îl repare; în raport cu prevederile art. 1385 din C. civ. s-a constatat că inculpatul trebuie să repare integral prejudiciul cauzat de faptele sale, părţilor civile.

S-a reţinut că, în privinţa părţilor civile care au solicitat despăgubiri pentru daunele morale cauzate de decesul victimelor, cuantumul despăgubirilor morale a fost apreciat în funcţie de gradul de rudenie cu victimele, sens în care se va avea în vedere că partea civilă B. este tatăl victimei minore M. şi soţul victimei N., iar partea civilă C. este mătuşa paternă a victimei minore. În ceea ce priveşte părţile civile D. şi E., aceştia sunt părinţii victimei minore O.

De asemenea, s-a luat în considerare suferinţele psihice deosebite ce au fost cauzate acestora ca urmare a decesului copiilor, respectiv a soţiei, deces care a survenit în mod fulgerător.

Referitor la despăgubirile morale ce urmează a fi acordate acestor părţi civile, s-a apreciat că, acestea trebuie să reflecte, cât de mult posibil, suferinţa pricinuită de pierderea unui membru de familie. Trebuie avut în vedere că suferinţa pricinuită de decesul prematur al unui membru al familiei nu poate fi compensată prin nicio valoare materială, iar posibilităţile materiale ale inculpatului sau sancţiunea penală aplicată acesteia nu au relevanţă sub aspectul evaluării daunelor morale, nefiind criterii în această privinţă. În ceea ce le priveşte pe părţile civile, s-a reţinut că activitatea ilegală de dezinsecţie desfăşurată de către inculpat a avut ca urmare decesul copiilor, respectiv a soţiei, ce presupune o relaţiei de familie extrem de apropiată şi care a fost curmată brusc, astfel că suferinţa psihică şi pierderea resimţită este una extrem de mare, care se va resimţi pe tot parcursul vieţii părinţilor, respectiv a soţului şi a mătuşii.

Este incontestabil faptul că pierderea unui copil, respectiv a soţiei, indiferent de vârsta acestora din urmă, constituie un prejudiciu moral semnificativ, modificând trăirile şi concepţiile ascendenţilor, mai ales în cazul probării unor relaţii apropiate (astfel cum este cazul în prezenta acţiune, raporturi ce rezultă din probele testimoniale administrate). Suferinţa cauzată prin decesul celor trei persoane este cu atât mai puternică în contextul în care ea survine în mod neaşteptat, printr-o moarte violentă, care nu a fost precedată de probleme de sănătate sau de o suferinţă.

În mod lipsit de orice echivoc, decesul unei persoane apropiate, constituie o emoţie violentă, care modifică personalitatea individului, sensibilizându-l la alte emoţii de acelaşi fel şi generându-i o tulburare sufletească majoră. Acest eveniment trebuie însă corelat cu gradul de previzibilitate al decesului, posibilitatea ascendenţilor de a se descurca în continuare singuri, dependenţa de victimă, materială şi emoţională, tipul şi cauza decesului, gardul de apropiere al persoanelor, structura personalităţii subiecţilor în cauză, toate acestea putând influenţa readaptarea moştenitorilor persoanelor, prin depăşirea şocului emoţional traversat. S-a mai reţinut că prezenta cauză prezintă o serie de particularităţi, în sensul că două dintre victime erau copii la vârste deosebit de fragede (10 zile şi 3 ani), iar victima N. avea vârsta de 29 de ani.

În ceea ce priveşte despăgubirile solicitate de către persoanele vătămate minore F. şi G., respectiv de persoana vătămată minoră I., cu titlu de daune morale ca urmare a vătămării stării de sănătate, s-a reţinut că, în urma activităţii de dezinsecţie desfăşurate de către inculpat, acestea au fost internate în spital cu stări de vomă şi deshidratare şi după caz, cu hiperpotasenie tranzitorie, acidoză metabolică tranzitorie, hipopotasemie şi rabdomioliză, persoanele vătămate F. şi G. necesitând apoi un număr de 7 zile de îngrijiri medicale pentru vindecare, iar persoana vătămată I. un număr de 8 zile de îngrijiri medicale pentru vindecare.

Astfel, despăgubirile morale au fost cuantificate, pe de-o parte, în raport cu afecţiunile medicale suferite, de numărul zilelor de îngrijire medicală, perioada de timp în care au fost internate, perioade în care victimele, în raport cu vârsta lor fragedă, au resimţit un nivel ridicat de suferinţe fizice şi psihice.

Pentru motivele expuse anterior, judecătoria a procedat la soluţionarea cauzei potrivit dispozitivului sentinţei penale apelate.

Împotriva Sentinţei penale nr. 1341/29.04.2021 pronunţate de Judecătoria Timişoara, au declarat apeluri, în termen legal, inculpatul A. şi părţile civile E. şi D., dosarul fiind înregistrat pe rolul Curţii de Apel Timişoara la data de 03.06.2021, sub acelaşi număr de dosar.

Inculpatul A., prin apărător ales, pe latură penală, a solicitat reducerea pedepselor cu închisoarea aplicate şi aplicarea dispoziţiilor art. 91 şi urm. din C. pen., iar pe latură civilă, a solicitat diminuarea daunelor morale acordate părţilor civile.

În motivarea apelului, a arătat că, în modalitatea în care a fost instrumentat sistemul probator al cauzei, atât în faza de urmărire penală, cât şi în faţa instanţei de judecată, nu au fost eliminate motivele serioase de dubiu cu privire la cauza decesului victimelor şi, respectiv, a intoxicaţiei suferite de persoanele vătămate.

Sub acest aspect, având în vedere concluziile exprimate în cadrul Notei expertale întocmite în cursul urmăririi penale de către GG., medic primar legist, expert medico-legal gradul II, se observă faptul că niciuna dintre persoanele locatare ale imobilului situat în Timişoara, str. x nu a avut manifestări clinice ale unei intoxicaţii în perioada imediat următoare efectuării manoperelor de dezinsecţie de către inculpat, ci aceste manifestări au apărut doar după o perioadă consistentă de timp, situaţie de natură a face să planeze un dubiu cu privire la cauza intoxicaţiei suferite de acestea, având în vedere că fosfura de aluminiu degajă un gaz foarte toxic (fosfina) imediat după amplasarea ei în spaţiile ce urmează a fi supuse dezinsecţiei.

Nu a fost dovedită în mod neechivoc legătura de cauzalitate dintre operaţiunea de dezinsecţie efectuată şi efectul suferit de persoanele vătămate, cât timp fosfina degajată de produsul L. ar fi trebuit să aibă un efect imediat asupra acestora, condiţie neîndeplinită în cazul de faţă, şi cât timp stările de rău ale victimelor sau persoanelor vătămate din prezenta cauză au debutat în data de 16 sau 17.11.2019, iar operaţiunea de dezinsecţie a fost efectuată anterior, în data de 15.11.2019.

Atât din data la care au fost întocmite actele medicale cu privire la persoanele vătămate, cât şi din declaraţiile date în prezenta cauză, rezultă că, în ziua în care au fost efectuate operaţiunile de dezinsecţie nu au fost resimţite niciun fel de urmări specifice intoxicaţiei cu fosfina de către persoanele vătămate.

Mai mult decât atât, majoritatea depoziţiilor testimoniale administrate în cauză nu confirmă nici mirosul specific, puternic, de usturoi sau de carbid, degajat în urma folosirii produsului L., care ar fi trebuit să fie perceput de locatarii imobilului, şi în special de persoanele vătămate. Astfel, a apreciat că nu este lipsită de echivoc supoziţia conform căreia gazul toxic ar fi pătruns în apartamentele locuite, ce nu au fost supuse dezinsecţiei, prin intermediul orificiilor şi spaţiilor existente, în special în jurul ţevilor de încălzire.

În urma analizelor toxicologice efectuate în cauză, la niciuna dintre victime sau la persoanele vătămate, nu a fost identificată în organism fosfina emanată de produsul L. folosit la deratizare, în toate cazurile reacţia de identificare a hidrogenului fosforat (H3P) pe conţinutul gastric şi pe sângele exprimat din plămân fiind negativă.

În ce priveşte cauza decesului victimelor din prezentul dosar, expertul parte a concluzionat în cuprinsul Notei expertale întocmite în cauză că moartea numitului O. a fost neviolentă, ea datorându-se pneumoniei interstiţiale în evoluţia căreia a survenit un episod acut de asfixie mecanică prin aspirat alimentar (lapte), iar moartea numitei N. a fost neviolentă şi s-a datorat miocarditei virale.

Din procesul-verbal de cercetare la faţa locului întocmit de organele de poliţie din cadrul IPJ Timiş - SIC în data de 19.11.2019, din Lista de probe ridicate în data de 19.11.2019 de către Serviciul Criminalistic Timiş şi CBRN Sibiu şi din concluziile Raportului de expertiză întocmit de Institutul Naţional de Criminalistică sub nr. x din 16.01.2020, rezultă faptul că în imobilul situat în Timişoara, str. x au fost identificate următoarele substanţe: Camera x: DDT, Lindan, Cipermetrin, Deltrametrin; Camera y: DDT, Cipermetrin, Deltrametrin, Piperonil, Butoxid; Camera z: DDT, Diazinol, Imidacloprid, Deltrametrin, Piperonil, Butoxid, Fipronil.

A arătat că nu a folosit niciuna dintre aceste substanţe la efectuarea dezinsecţiei din imobil. Dintre aceste substanţe, DDT este un insecticid a cărui utilizare este interzisă în România din anul 1985 şi care provoacă simptome dintre cele avute de victime: durere de cap, ameţeală, greaţă, vărsături, durere abdominală. De asemenea, insecticidul Lindan este interzis în România din anul 2007. Ambele substanţe pot fi letale pentru om în concentraţii destul de mici. Or, în cauză nu poate fi exclusă ipoteza ca decesul victimelor şi lezarea sănătăţii persoanelor vătămate să se fi produs din pricina acestor substanţe.

De asemenea, din cuprinsul procesului-verbal de cercetare la faţa locului întocmit de organele de poliţie din cadrul IPJ Timiş - SIC în data de 19.11.2019 rezultă că în ap. z au fost găsite pe podeaua camerei mai multe grămezi de pulbere de culoare gri, fiind prelevate două probe din acestea care au fost sigilate, probe ce nu au fost niciodată expertizate pentru a se stabili natura substanţei găsite, deşi în respectivul apartament locuieşte HH., iar spaţiul respectiv nu a făcut obiectul activităţilor de dezinsecţie/deratizare prestate de subsemnat.

În realizarea operaţiunii de individualizare a pedepsei, a solicitat a se ţine cont de dubiile pe care le nasc mijloacele de probă enumerate anterior asupra legăturii de cauzalitate dintre fapta subsemnatului şi decesul/vătămarea corporală a victimelor.

Referitor la standardul probator în materie penală, a solicitat a se avea în vedere Decizia nr. 47/2016 a Curţii Constituţionale.

Fără a încerca găsirea unei justificări pentru fapta pe care a comis-o, a arătat că este, însă lipsit de orice dubiu faptul că a avut o atitudine de reală colaborare cu organele judiciare, cărora le-a indicat toate locaţiile în care a folosit produsul L., asumându-mi vinovăţia şi neîncercând în niciun fel să mă sustrag de la răspunderea pentru faptele săvârşite.

Totodată, a arătat că se află la primul contact cu legea penală, neavând antecedente penale care să contureze o periculozitate sporită pentru societate, şi având în mod constant un loc de muncă în vederea asigurării licite a mijloacelor de trai. De asemenea, a precizat că are o familie, un copil minor în întreţinere. De asemenea, măsurile preventive privative de libertate la care a fost supus pe parcursul procesului l-au făcut să conştientizez gravitatea faptei săvârşite şi urmările acesteia.

În ceea ce priveşte acţiunea civilă, a solicitat diminuarea cuantumului daunelor morale acordate părţilor civile B., C., D., E., F., G., I., J.

Deşi, a arătat că nu contestă profunda suferinţă încercată de părţile civile B., D. şi E., a apreciat ca fiind exagerat cuantumul despăgubirilor morale acordate de prima instanţă.

În relaţie cu partea civilă B., a subliniat că, în ceea ce îi priveşte pe soţia şi copilul acestuia, pentru aceştia a fost refuzată internarea, deşi aceştia prezentau simptome care ar fi impus un comportament preventiv din partea sa, mai ales având în vedere vârsta fragedă a copilului. Nu se poate exclude ipoteza ca, în eventualitatea în care victimele ar fi fost internate la acel moment, să se descopere cauza simptomelor şi să fie salvate.

Cu privire la rănile suferite de părţile civile II. şi HH. în urma efectuării dezinsecţiei, F. şi G. au avut nevoie de 7 zile de îngrijiri medicale fiecare, iar partea civilă I. a avut nevoie de 8 zile de îngrijiri medicale. Consider cuantumul despăgubirilor ca fiind exagerat având în vedere numărul zilelor de îngrijiri medicale stabilite.

În ceea ce o priveşte pe partea civilă C., a apreciat că aceasta nu a dovedit relaţiile strânse de apropiere faţă de persoanele decedate, care să justifice durerea profundă încercată în urma decesului acestora. Dacă în cazul ascendenţilor, descendenţilor, fraţilor, surorilor şi soţului, durerea încercată de moartea victimei se prezumă că există, potrivit art. 1391 alin. (2) din C. civ., în cazul altor persoane trebuie să se facă dovada prejudiciului. În cauză nu s-a făcut dovada relaţiilor strânse între partea civilă C. şi victimele infracţiunii, care să justifice acordarea despăgubirilor morale către aceasta.

În altă ordine de idei, administratorul blocului avea obligaţia de a înştiinţa locatarii în legătură cu efectuarea unei dezinsecţii în imobil, chiar dacă aceasta nu privea apartamentele locuite, şi ulterior de a lua toate măsurile necesare pentru aerisirea spaţiului. Având în vedere că administratorii imobilelor unde a efectuat dezinsecţiile nu şi-au îndeplinit aceste obligaţii, a considerat că li se poate imputa şi acestora o parte din vina pentru prejudiciile suferite de persoanele vătămate.

De asemenea, la stabilirea cuantumului despăgubirilor morale acordate părţilor civile, a solicitat a fi avute în vedere şi dubiile care planează asupra legăturii de cauzalitate dintre utilizarea produsului L. şi decesul victimelor, şi, respectiv, vătămarea corporală a persoanelor vătămate.

Părţile civile E. şi D. au criticat sentinţa apelată, întrucât instanţa de fond a admis doar în parte acţiunea civilă, respectiv prin acordarea unor daune morale în suma de 350.000 RON pentru D. şi 350.000 RON pentru E.

În motivarea apelului, au solicitat a se avea în vedere suferinţa imensă fizică şi psihică pe care au suferit-o şi o suferă şi în continuare prin pierderea fulgerătoare a fiului O., la doar 10 zile de viaţă.

În timpul desfăşurării cercetării judecătoreşti, judecătorul fondului ar fi putut să perceapă extrem de uşor ce prejudiciu imens au suferit prin fapta inculpatului, suferinţa psihică fiind şi acum prezentă (E., urmând în continuare tratament psihiatric pentru a putea depăşi episodul depresiv ce i-a fost declanşat).

Legătura de cauzalitate dintre fapta inculpatului şi decesul fiului este de necontestat, astfel cum reiese din raportul de autopsie nr. x/19.11.2019 întocmit de I.M.L. Timişoara la data de 26.02.2020 şi buletinului histo-patologic nr. x/04.12.2019 anex la acesta, în urma examenul microscopic efectuat asupra fragmentelor de organe şi ţesuturi recoltate cu ocazia autopsierii cadavrului victimei minore O.. Fapta inculpatului le-a produs grave suferinţe psihice şi fizice, mama prezentând şi acum stări de slăbiciune şi a dezvoltat un episod depresiv extrem de serios (tulburare de stres post traumatic), fiind necesar să fie consultată de medici psihiatri şi să urmeze şi în prezent tratament medicamentos şi consiliere de specialitate, ceea ce a condus şi la deteriorarea relaţiilor de familie.

Au rămas pe viaţă cu sechele psihice prin decesul fulgerător la numai 10 zile de viaţă a singurului copil, O., scăzând grav calitatea vieţii pe plan social, familial şi profesional.

În concluzie, întreaga viaţă a fost dramatic schimbată, revenirea la o viaţă socială, de familie normală fiind deosebit de anevoioasă necesitând pentru mult timp de acum încolo tratament psihiatric medicamentos.

La data de 10.01.2022, prin serviciul Registratură, inculpatul A., prin apărător ales, a depus la dosarul cauzei un memoriu, solicitând aplicarea dispoziţiilor art. 19 din Legea nr. 682/2002, cu consecinţa reducerii la jumătate a limitelor de pedeapsă.

În esenţă, a criticat interpretarea dată de Parchetul Militar de pe lângă Tribunalul Militar Timişoara prin adresa depusă la dosarul cauzei cu referire la aplicarea dispoziţiilor art. 19 din Legea nr. 682/2002.

În mod greşit, a apreciat că Parchetul Militar a considerat că infracţiunile privitoare la nerespectarea regimului materialelor explozive, cuprinse în enumerarea de la art. 2 lit. h) din Legea nr. 682/2002, ar include numai infracţiunile de care face vorbire art. 346 din C. pen.

Astfel, apărătorul ales al inculpatului a arătat că infracţiunea de orice operaţiuni cu articole pirotehnice efectuate fără drept, prevăzută de art. 37 lit. a) din Legea nr. 126/1995 privind regimul materiilor explozive, se încadrează în lista prevăzută de art. 2 lit. h) din Legea nr. 682/2002, întrucât infracţiunile privitoare la nerespectarea regimului armelor, muniţiilor, materialelor explozive, nucleare sau al altor materii radioactive includ orice infracţiuni care privesc materiile explozive, fie că este vorba de cele prevăzute în C. pen., fie de cele prevăzute în Legea nr. 126/1995 privind regimul materiilor explozive.

Legea nu prevede care este sfera noţiunii de materiale explozive. Însă interpretarea Parchetului că ar cuprinde numai materiile explozive de care se face vorbire în C. pen., iar nu şi cele la care se referă legea specială, este lipsită de orice logică. În ambele ipoteze legea face vorbire despre materii explozive, o distincţie între ele, apărând ca nejustificată. Aşadar, a apreciat că nu se poate face o distincţie între materiile explozive la care se referă infracţiunile din C. pen. şi materiile explozive la care se referă legea specială. În ambele situaţii este vorba despre infracţiuni privitoare la nerespectarea regimului materiilor explozive.

În continuare, a arătat că noţiunea de material exploziv este sinonimă cu cea de materie explozivă. În caz contrar, dispoziţiile din art. 2 lit. h) din Legea nr. 682/2002 ar fi lipsite de aplicabilitate, întrucât toate normele de incriminare se referă la materii explozive. Legea trebuie interpretată, în sensul, în care ar produce efecte, iar nu în sensul în care nu ar produce niciunul.

Nu în ultimul rând, a arătat că articolele pirotehnice reprezintă materii explozive, potrivit art. 1 alin. (2) din Legea nr. 126/1995.

În încheiere, a apreciat că infracţiunile care se referă la articole pirotehnice (cum este şi cea de la art. art. 37 lit. a) din Legea nr. 126/1995) se încadrează, în mod incontestabil, în enumerarea art. 2 lit. h) din Legea nr. 682/2002, în categoria infracţiunilor privitoare la nerespectarea regimului materialelor explozive.

Prin Decizia penală nr. 27/A din data de 21 ianuarie 2022 a Curţii de Apel Timişoara, secţia penală, pronunţată în Dosarul nr. x/2020, în temeiul art. 421 pct. 1 lit. b) din C. proc. pen., au fost respinse, ca nefondate, apelurile declarate de inculpatul A. şi de părţile civile D. şi E., împotriva Sentinţei penale nr. 1341 din 29.04.2021 pronunţată de Judecătoria Timişoara în Dosarul nr. x/2020.

În temeiul art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., au fost obligaţi inculpatul apelant A. şi părţile civile apelante D. şi E., la plata sumei de 300 RON fiecare, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat în apel.

În temeiul art. 272 alin. (1) din C. proc. pen. s-a dispus plata sumelor de: 450 RON, reprezentând onorariul parţial al avocatului din oficiu JJ., 470 RON, reprezentând onorariul avocatului din oficiu KK., 470 RON, reprezentând onorariul parţial al avocatului din oficiu LL., din fondul Ministerului Justiţiei către Baroul Timiş.

Pentru a decide astfel, examinând sentinţa apelată, prin prisma motivelor invocate şi în condiţiile prevăzute de art. 417 alin. (2) din C. proc. pen., Curtea a reţinut următoarele:

Apelul declarat de inculpatul A. cu privire la modalitatea de soluţionare a acţiunii penale împotriva inculpatului a fost considerat ca fiind nefondat, pentru următoarele considerente:

În sarcina inculpatului A. prima instanţă a reţinut săvârşirea infracţiunilor de ucidere din culpă, prev. de art. 192 alin. (1), (2) şi (3) din C. pen., vătămare corporală din culpă, prev. de art. 196 alin. (1) şi (4) din C. pen. şi trafic cu substanţe interzise în formă continuată (trei acte materiale), prev. de art. 359 din C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen., faptele constând în aceea că în datele de 15.11.2019, între orele 10:00 şi 12.00, 16.11.2019 şi 18.11.2019 inculpatul, în calitate de administrator al SC K. SRL, ce avea ca obiect de activitate prestări servicii dezinsecţie, dezinfecţie şi deratizare, ar fi folosit fără drept insecticidul cu denumirea "L.", sub formă de tablete, produs omologat în de Ministerul Agriculturii ca produs de protecţia plantelor, ce conţine o substanţă foarte toxică, respectiv fosfura de aluminiu (concentraţie 56%), fără a avea autorizaţie de utilizare eliberată de către Autoritatea Naţională Fitosanitară, activităţi de dezinsecţie desfăşurate în imobilele de pe strada x nr. y, nr. z şi str. x, în urma cărora s-a produs decesul minorului M. (3 ani) şi a mamei acestuia N. (29 ani), precum şi al minorului O. (10 zile) şi a fost afectată starea de sănătate a minorilor F. şi G. (necesitând un număr de 7 zile de îngrijiri medicale pentru vindecare) şi I. (necesitând un număr de 8 zile de îngrijiri medicale pentru vindecare).

Curtea a apreciat că prima instanţă a realizat o analiză pertinentă a materialului probator administrat în cauză şi a dispus în mod corect condamnarea inculpatului pentru cele trei infracţiuni reţinute în sarcina acestuia, probele administrate, atât în cursul urmăririi penale, cât şi în etapa cercetării judecătoreşti fiind apte să stabilească vinovăţia inculpatului.

Suplimentar faţă de cele reţinute de prima instanţă în considerentele hotărârii apelate şi prin raportare la criticile formulate de inculpat, Curtea a mai reţinut următoarele:

În motivarea apelului formulat de inculpatul A., acesta a susţinut că în urma administrării probelor în cauză nu au fost eliminate motivele serioase de dubiu cu privire la cauza decesului victimelor şi, respectiv, a intoxicaţiei suferite de persoanele vătămate.

În acest sens, a arătat inculpatul, că, deşi a realizat operaţiunea de dezinsecţie la data de 15.11.2019, folosind produs L., ce emană imediat fosfina, acel gaz foarte toxic, totuşi, stările de rău ale victimelor au debutat abia din data de 16.11.2019, fiind astfel, echivocă legătura de cauzalitate dintre operaţiunea de dezinsecţie efectuată de inculpat şi efectul suferit de persoanele vătămate.

Curtea a apreciat aceste susţineri ca fiind nefondate, căci, aşa cum rezultă din raportul de expertiză criminalistică nr. x/16.01.2020, întocmit de Institutul Naţional de Criminalistică, produsul L., ce conţine fosfură de aluminiu, utilizat de inculpat la realizarea dezinsecţiilor în urma cărora au decedat trei persoane şi alţi trei minori au suferit vătămări corporale este un insecticid foarte toxic, care, în prezenţa umezelii din aer, degajă gazul fosfină. Gazul fosfină, având masă moleculară doar cu puţin mai mare decât cea a aerului, este capabil să difuzeze în întreaga masă de aer disponibilă, putând pătrunde prin orice mijloace de comunicare.

În prezenta cauză, împrejurarea că victimele nu au prezentat stări de rău imediat după realizarea dezinsecţiei se datorează faptului că degajarea fosfinei s-a realizat în timp, sub acţiunea umezelii din camerele nelocuite unde a fost plasat produsul toxic, aflate în vecinătatea locuinţelor victimelor, în funcţie de nivelul de umiditate din camera supusă dezinsecţiei, de mărimea spaţiului prin care a pătruns gazul toxic şi de timpul de expunere a victimelor la acesta. În acest sens, Curtea a constatat că persoanele cele mai afectate de fosfină (cele trei victime decedate) sunt cele care au fost prezente în locuinţele alăturate camerelor în care inculpatul a realizat dezinsecţia cu fosfura de aluminiu, încă din data de 15.11.2019 (camera x în care locuiau victimele M. şi N. era încadrată de două apartamente nelocuite, în care s-a realizat dezinsecţia de către inculpat), iar locuinţele acestora prezentau spaţii libere între ţeavă şi canalul de trecere al acesteia (ţeavă comună ce trecea atât prin locuinţele victimelor, cât prin garsonierele nelocuite în care a fost plasat produsul toxic), precum şi mai multe crăpături la nivelul pereţilor şi uşilor de acces, conform procesului-verbal de cercetare la faţa locului .

În acelaşi sens sunt şi concluziile raportului de nouă expertiză medico-legală efectuată în cauză nr. x/03.04.2020 de către Institutul de Medicină Legală Timişoara şi avizat de Comisia de Avizare şi Control al Actelor Medico-legale, potrivit cărora simptomele intoxicaţiei cu fosfină apar după câteva ore de expunere, iar decesul după 1 - 24 ore de expunere, reactivitatea la toxic fiind diferită în funcţie de concentraţia de hidrogen fosforat, dar şi de particularităţile fizice ale fiecărui individ, copiii fiind în general mai grav afectaţi, din cauza masei corporale mai reduse şi a unei imaturităţi a sistemului enzimatic. Faptul că niciuna dintre persoanele afectate nu a prezentat simptomatologie în ziua efectuării dezinsecţiei se explică prin aceea că fosfina este un gaz care se degajă din fosfura de aluminiu sub acţiunea apei din atmosferă, proces ce nu are loc instantaneu, ci progresiv.

În ceea ce priveşte susţinerea inculpatului potrivit căreia trebuie pusă la îndoială legătura de cauzalitate între decesul celor trei victime şi vătămarea corporală a altor trei persoane vătămate, pe de-o parte şi utilizarea fosfurii de aluminiu de către inculpat, pe de altă parte, prin prisma depoziţiilor locatarilor imobilului situat pe strada x nr. y, potrivit cărora aceştia nu au simţit niciun miros specific de usturoi sau carbid, despre care se presupune că ar fi pătruns prin orificiile aflate la nivelul instalaţiilor de încălzire, Curtea a constatat că aceasta este, de asemenea, nefondată, căci, aşa cum rezultă din raportul de expertiză criminalistică menţionat anterior, mirosul de fosfină începe să se simtă de la circa 0,1 - 0,2 ppm, însă acesta nu reprezintă un indiciu ferm al concentraţiei de fosfină, întrucât impurităţile pot fi absorbite de produsele aflate în încăperea respectivă în timpul fumigării, ceea ce duce la o dispariţie a mirosului, chiar şi la nivele toxice de fosfină.

Un alt argument în favoarea existenţei unui dubiu privind legătura de cauzalitate dintre operaţiunea de dezinsecţie cu L. şi decesul celor trei victime, invocat de inculpatul A. îl reprezintă concluziile rapoartelor de necropsie, potrivit cărora fosfina nu a fost depistată în organismul niciunei victime.

Curtea a apreciat că acest argument este nefondat, căci, deşi în fiecare din cele trei rapoarte de necropsie efectuate asupra cadavrelor numiţilor O., M. şi N. s-a reţinut că reacţia de identificare a hidrogenului fosforat pe conţinutul gastric şi pe sângele exprimat din plămân a fost negativă, totuşi în intoxicaţiile respiratorii, doza infimă de toxic capabilă să provoace moartea atinge în organism concentraţii extrem de scăzute, cu mult sub limita posibilităţilor analitice de detectare. S-a mai concluzionat că moartea victimelor s-a datorat intoxicaţiei cu fosfura de aluminiu, aşa cum a rezultat din coroborarea datelor din anchetă, cu rezultatele examenelor complementare şi datele din literatura de specialitate.

Această concluzie este susţinută şi de raportul de nouă expertiză medico-legală, potrivit căruia simptomatologia clinică şi examenele histopatologice, coroborate cu rezultatele toxicologice cuprinse în raportul de expertiză criminalistică şi cu determinările efectuate în data de 19.11.2019 de ISU Banat, dar şi prin excluderea altor posibile cauze de deces pledează pentru producerea unei intoxicaţii acute colective cu hidrogen fosforat.

În ceea ce o priveşte pe victima N., acelaşi raport a concluzionat că nu există elemente anamnestice, clinice sau anatomopatologice care să pledeze pentru o afecţiune virală cu determinări pluriorganice, iar cu privire la minorul O., acea aspiraţie traheo-bronşică cu lichid de vărsătură (lapte) face parte din simptomatologia intoxicaţiei acute cu fosfină astfel încât, dacă minorul ar fi suferit o asfixie mecanică prin aspirat de lapte în căile respiratorii, refluat din stomac, aşa cum a susţinut expertul desemnat de inculpat, decesul nou-născutului s-ar fi produs înainte de sosirea ambulanţei.

Inculpatul apelant a mai arătat, în motivele de apel, că potrivit procesului-verbal de cercetare la faţa locului, în mai multe apartamente din imobilul situat pe strada x nr. 8, inclusiv în locuinţele victimelor, au fost găsite mai multe substanţe toxice, unele dintre acestea chiar letale, dar pe care inculpatul nu le-a utilizat la dezinsecţia efectuată, existând astfel, suspiciunea că decesul victimelor, respectiv lezarea sănătăţii persoanelor vătămate să fi fost produse de aceste substanţe.

Curtea a constatat că şi această ipoteză a fost clarificată de probatoriul administrat în cauză, respectiv de raportul de expertiză criminalistică şi de raportul de nouă expertiză medico-legală, potrivit cărora substanţele identificate la faţa locului prezintă un nivel redus de toxicitate şi se prezintă sub formă gazoasă, iar documentele medicale şi celelalte înscrisuri puse la dispoziţia experţilor conduc la concluzia unei intoxicaţii colective accidentale cu hidrogen fosforat. Nici alte dezinsecţii anterioare efectuate la imobilul situat pe strada x nr. y nu pot fi incriminate ca având o toxicitate de natură a produce decesul, având în vedere că acestea au fost efectuate cu mai mult de două luni în urmă.

Curtea a reţinut că toate criticile aduse de inculpat concluziilor rapoartelor de expertiză medico-legală, precum şi cererile în probaţiune formulate de A. au fost analizate de către organele de urmărire penală şi de către judecătorul de la prima instanţă, fiind formulate răspunsuri şi completări ale probelor administrate, astfel încât întregul material probator administrat în cauză, aflat la dosar conduce la concluzia existenţei dincolo de orice îndoială rezonabilă, a legăturii de cauzalitate între activitatea de dezinsecţie realizată de inculpat în data de 15.11.2019 şi decesul celor trei victime, respectiv vătămarea corporală a minorilor F., G. şi I.

În ceea ce priveşte aplicabilitatea art. 19 din Legea nr. 682/2002, Curtea a reţinut următoarele:

Conform art. 19 din Legea nr. 682/2002 privind protecţia martorilor, persoana care are calitatea de martor, în sensul art. 2 lit. a) pct. 1 şi care a comis o infracţiune gravă (sintagmă declarată neconstituţională prin Decizia nr. 67/2015 a Curţii Constituţionale), iar înaintea sau în timpul urmăririi penale ori al judecăţii denunţă şi facilitează identificarea şi tragerea la răspundere penală a altor persoane care au săvârşit astfel de infracţiuni beneficiază de reducerea la jumătate a limitelor pedepsei prevăzute de lege.

În ceea ce priveşte infracţiunile a căror denunţare atrag incidenţa cauzei speciale de reducere a pedepsei, Curtea a constatat că acestea sunt enumerate de art. 2 lit. h) din aceeaşi lege, potrivit căruia infracţiunea gravă este infracţiunea care face parte din una dintre următoarele categorii: genocid şi infracţiuni contra umanităţii şi infracţiuni de război, infracţiunile contra securităţii naţionale, terorism, omor, infracţiunile privind traficul de droguri, traficul de persoane, traficul de minori, spălarea banilor, falsificarea de monede ori de alte valori, infracţiunile privitoare la nerespectarea regimului armelor, muniţiilor, materialelor explozive, nucleare sau al altor materii radioactive, infracţiunile de corupţie, precum şi orice altă infracţiune pentru care legea prevede pedeapsa închisorii al cărei maxim special este de cel puţin 10 ani.

Aşadar, scopul reglementării cauzei speciale de reducere a pedepsei din cuprinsul art. 19 din Legea nr. 682/2002 este tocmai acela de a încuraja aducerea la cunoştinţa organelor judiciare despre comiterea unor infracţiuni grave, în vederea identificării şi tragerii la răspundere penală a autorilor acestora.

Conform înscrisurilor existente la dosar (adresa emisă de Parchetul Militar de pe lângă Tribunalul Militar Timişoara), prin denunţul şi declaraţiile date în calitate de martor, A. a facilitat identificarea şi punerea sub învinuire a suspectului MM. pentru două infracţiuni de natura celor prevăzute şi pedepsite de art. 37 lit. a) din Legea nr. 126/1995 privind regimul materiilor explozive.

Curtea a apreciat că infracţiunile prevăzute de art. 2 lit. h) din lege sunt cele reglementate de dispoziţiile cuprinse în cadrul Titlului VII, Capitolul III, intitulat "Nerespectarea regimului armelor, muniţiilor, materialelor nucleare şi materiilor explozive" din C. pen., prin raportare la dispoziţiile Legii nr. 126/1995 privind regimul materiilor explozive, în ceea ce priveşte noţiunea de materii explozive.

Infracţiunea presupus a fi fost comisă de numitul MM., denunţată de inculpatul A. este incriminată în mod distinct în art. 37 lit. a) din Legea nr. 126/1995 şi constă în efectuarea fără drept de orice operaţiuni cu articole pirotehnice, fiind pedepsită cu închisoarea de la 3 luni la 1 an sau cu amendă.

În opinia Curţii, Legea nr. 126/1996 este aplicabilă doar în ceea ce priveşte definirea noţiunii de materii explozive la care face trimitere reglementarea din C. pen. şi nu are în vedere şi cele două infracţiuni prevăzute şi pedepsite de această lege în cuprinsul art. 37, în sens contrar s-ar ajunge la incriminarea unei fapte, atât în C. pen. cât şi într-o lege specială. De altfel, faptul că legiuitorul a apreciat că infracţiunea de efectuare de operaţiuni cu materiale pirotehnice fără drept este de o gravitate mai mică faţă de reglementarea din C. pen. rezultă şi din limitele de pedeapsă stabilite pentru infracţiunea denunţată de inculpat, care sunt mult mai reduse faţă de cele reglementate de dispoziţiile C. pen. privind nerespectarea regimului materiilor explozive.

Aşadar, în contextul existenţei unei reglementări distincte într-o lege specială a infracţiunilor de tipul celor denunţate de inculpat, de o gravitate redusă, Curtea a apreciat că art. 2 lit. h) din Legea nr. 682/2002 se referă strict la infracţiunile reglementate în C. pen., la Capitolul 3 din Titlul VII, chiar dacă noţiunea de material exploziv (care nu se regăseşte definită nici în C. pen., nici în legea specială) nu este identică din punct de vedere semantic cu noţiunea de materie explozivă, o interpretare contrară lipsind de conţinut reglementarea din cadrul art. 2 lit. h) din Legea nr. 682/2002.

În aceste condiţii, Curtea a apreciat că dispoziţiile art. 19 din Legea nr. 682/2002 nu sunt aplicabile în cazul inculpatului A., infracţiunea denunţată de acesta nefăcând parte din infracţiunile enumerate în cadrul art. 2 lit. h) din lege, care permit aplicabilitatea cauzei speciale de reducere a limitelor pedepsei.

Cu privire la critica adusă de inculpatul A. hotărârii primei instanţe, vizând cuantumul pedepselor, precum şi modalitatea de executare a pedepsei rezultante stabilite de aceasta, Curtea a constatat că este nefondată, pedepsele aplicate de judecătorul fondului, precum şi forma de executare a pedepsei rezultante fiind stabilite în mod legal şi temeinic, prin raportare la criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 74 din C. pen.

Astfel, în ceea ce priveşte cuantumul celor trei pedepse principale, Curtea a apreciat că acesta nu este disproporţionat, în raport, cu infracţiunile reţinute în sarcina inculpatului, fapte ce prezintă un grad de pericol social crescut prin raportare, atât la împrejurările concrete în care au fost săvârşite, cât şi prin prisma consecinţelor acestora. În acest sens, Curtea a reţinut că prin conduita ilicită a inculpatului, acesta a lezat mai multe valori sociale ocrotite de legea penală, unele dintre acestea chiar valoarea supremă - viaţa persoanei, căci, deşi desfăşura o activitate ce presupunea studierea temeinică a tuturor efectelor substanţelor folosite în operaţiunile de dezinsecţie, deratizare şi dezinfecţie, cu scopul protejării sănătăţii persoanelor, inculpatul şi-a îndeplinit în mod superficial această obligaţie, manifestând o indiferenţă totală faţă de normele legale ce reglementează modalitatea de desfăşurare a unor astfel de operaţiuni de dezinsecţie, prin folosirea în mod ilegal a unor substanţe foarte toxice.

La conturarea pericolului social deosebit al faptelor comise contribuie şi gravitatea consecinţelor infracţiunilor comise, respectiv uciderea a trei persoane, dintre care un nou-născut în vârstă de 10 zile, un copil de 3 ani şi mama acestuia, în vârstă de 29 ani, precum şi vătămarea corporală a altor trei minori intoxicaţi cu fosfina degajată în urma dezinsecţiei efectuate (descoperirea rapidă a faptelor comise şi intervenţia promptă a organelor de poliţie au fost apte să limiteze consecinţele ce s-ar fi putut produce, în condiţiile în care şi alţi locatari ai aceluiaşi imobil au prezentat stări de rău, aşa cum este şi partea civilă B. sau persoana vătămată Y.), astfel că, deşi aceste din urmă infracţiuni au fost comise din culpă, infracţiunea de trafic de produse sau substanţe toxice a fost săvârşită cu intenţie, folosirea substanţelor toxice traficate de către inculpat determinând consecinţele tragice produse în cauză.

Un alt criteriu care trebuie avut în vedere la stabilirea cuantumului pedepselor se referă la circumstanţele personale ale inculpatului, constând în conduita acestuia, atât înainte, cât şi după comiterea faptelor. Astfel, în ceea ce priveşte conduita inculpatului anterior comiterii faptelor, Curtea a reţinut că acesta este la primul conflict cu legea penală, este o persoană integrată în societate, având loc de muncă, este căsătorit, are studii superioare. În ceea ce priveşte conduita inculpatului ulterior comiterii faptelor, Curtea a constatat că acesta a manifestat o poziţie procesuală sinceră în ceea ce priveşte recunoaşterea acţiunii de dezinsecţie efectuate în imobilul de pe strada x şi folosirea substanţelor toxice în mod ilegal şi a colaborat cu organele de anchetă, însă asumarea responsabilităţii pentru consecinţele deosebit de grave produse de acţiunile sale a fost parţială, inculpatul, apreciind că între decesul victimelor şi infracţiunile reţinute în sarcina sa s-au interpus şi alte cauze, aspecte ce s-au dovedit a fi nereale, conform probaţiunii administrate în cauză şi analizate, atât de prima instanţă, cât şi de instanţa de apel, conform celor expuse mai sus.

În aceste condiţii, curtea de apel a apreciat că circumstanţele personale ale inculpatului, pe de-o parte şi gravitatea infracţiunilor comise, pe de altă parte, justifică opţiunea primei instanţe da a aplica pedepse într-un cuantum mediu, iar pedeapsa rezultantă de 6 ani şi 9 luni închisoare, cu executare în regim de detenţie este necesară şi suficientă pentru a asigura atingerea scopului educativ şi coercitiv al pedepsei, o reducere a cuantumului pedepselor principale diminuând semnificativ rolul coercitiv al sancţiunii stabilite de instanţa de fond.

În ceea ce priveşte modalitatea de soluţionare a acţiunii civile, curtea de apel a reţinut că, atât părţile civile D. şi E., cât şi inculpatul A. au criticat cuantumul despăgubirilor morale acordate de prima instanţă părţilor civile.

Aşa cum în mod corect a reţinut şi prima instanţă, cuantificarea prejudiciului moral nu este supusă unor criterii legale de determinare. Cuantumul daunelor morale se stabileşte, prin apreciere, ca urmare a aplicării de către instanţa de judecată a criteriilor referitoare la consecinţele negative suferite de partea civilă în plan fizic şi psihic, importanţa valorilor lezate, măsura în care au fost lezate aceste valori, intensitatea cu care au fost percepute consecinţele vătămării, măsura în care i-a fost afectată situaţia socială.

Este adevărat că prejudiciile morale, datorită naturii lor, nu pot fi evaluate în bani, însă unul dintre principiile fundamentale de drept este cel al reparării integrale a prejudiciului suferit, acest lucru, presupunând înlăturarea tuturor consecinţelor dăunătoare ale unui fapt ilicit şi culpabil, fie ele patrimoniale sau nepatrimoniale, în scopul repunerii, pe cât posibil, în situaţia anterioară a victimei (principiul restitutio in integrum). Criteriul echităţii exprimă cerinţa ca indemnizaţia să reprezinte o justă şi integrală dezdăunare a persoanei vătămate, dar în acelaşi timp să nu constituie venituri nejustificate pentru victimele daunelor morale.

Totodată, în cuantificarea prejudiciului moral, aceste criterii sunt subordonate condiţiei aprecierii rezonabile, pe o bază echitabilă, corespunzătoare prejudiciului real şi efectiv produs părţii civile. Stabilirea cuantumului daunelor morale include, aşadar o doză de aproximare prin raportare la criterii enunţate anterior, dar are în vedere şi gradul de vinovăţie al fiecărui inculpat în producerea prejudiciului.

Dificultatea generată de stabilirea în concret a nivelului de indemnizare rezidă din natura nepatrimonială a prejudiciului, sens în care o evaluare exactă, în bani, a daunelor morale nu este posibilă, întinderea despăgubirilor realizându-se prin apreciere, raportat la elementele de fapt. Cuantificarea valorică, materială trebuie admisă printre măsurile de reparare a prejudiciilor morale, în virtutea aceloraşi raţiuni pentru care sunt admise şi aşa-zisele mijloace adecvate de natură nepatrimonială, adică pentru faptul că, deşi nu compensează nimic, în sensul propriu al termenului, aceasta poate oferi persoanei lezate o anumită compensaţie pentru răul suferit, o anumită satisfacţie sau uşurare a suferinţelor suportate, care poate fi nu, atât un efect al cuantumului sumei acordate - deşi nici acest aspect nu este de neglijat - cât al simplului fapt că despăgubirea i-a fost recunoscută şi acordată.

Curtea de apel a reţinut că pierderea unui membru de familie cauzează puternice suferinţe emoţionale celorlalţi membri de familie rămaşi în viaţă. Această suferinţă este cu atât mai mare cu cât nivelul de apropiere şi legăturile de rudenie sunt mai strânse între victimă şi părţile civile. Ca urmare, decesul soţiei pentru soţ şi al copilului pentru părinte reprezintă o pierdere grea, necuantificabilă în bani.

În prezenta cauză, legăturile puternice de afecţiune dintre victime şi părţile civile au rezultat incontestabil din relaţia de rudenie strânsă, copiii decedaţi având vârste foarte fragede (10 zile, respectiv 3 ani) şi fiind într-o dependenţă totală faţă de părinţii părţi civile, respectiv din relaţia dintre defuncta N. şi soţul acesteia, partea civilă B., confirmate şi de declaraţiile martorilor audiaţi în primă instanţă.

Având în vedere aceste aspecte, curtea de apel a apreciat că sumele stabilite cu titlu de daune morale de către prima instanţă sunt în măsură să asigure o compensaţie pentru consecinţele negative suferite de părţile civile în plan fizic şi psihic (atât de părinţii şi soţul victimelor decedate, cât şi de minorii F., G. şi I., ce au suferit vătămări corporale), fără a constitui o îmbogăţire fără just temei, astfel că nu se impune nici majorarea acestora, aşa cum au solicitat părţile civile D. şi E., majorarea despăgubirilor nefiind de natură a atenua într-o mai mare măsură pierderea persoanei dragi, dar nici reducerea lor, conform celor solicitate de inculpat, deoarece aceasta ar reprezenta o despăgubire insuficientă, în raport, cu suferinţele pricinuite părţilor civile.

În ceea ce priveşte motivul de apel privind acordarea daunelor morale părţii civile C., dispoziţie criticată de inculpat, care a apreciat că această parte civilă nu a dovedit existenţa prejudiciului cauzat de moartea nepotului său M. şi a cumnatei sale, N., curtea de apel a apreciat că este nefondată, pentru considerentele ce urmează a fi expuse în continuare.

Potrivit dispoziţiilor art. 1391 alin. (2) din C. civ. ce reprezintă temeiul de drept general pentru repararea prejudiciului nepatrimonial în cazul decesului unei persoane, instanţa judecătorească va putea să acorde despăgubiri ascendenţilor, descendenţilor, fraţilor, surorilor şi soţului, pentru durerea încercată prin moartea victimei, precum şi oricărei alte persoane care, la rândul ei, ar putea dovedi existenţa unui asemenea prejudiciu.

Aşadar, dispoziţiile generale în materie reglementează posibilitatea acordării de despăgubiri morale nu doar rudelor defunctului, enumerate expres de C. civ., ci oricărei persoane care dovedeşte existenţa unui prejudiciu cauzat prin decesul victimei, neputând fi aplicate, prin analogie, dispoziţiile din materia succesiunilor, în condiţiile în care, în prezenta cauză, daunele morale ce pot fi acordate de instanţă în urma decesului victimei nu fac parte din patrimoniul succesoral al defunctului, ci reprezintă o reparaţie a unui prejudiciu creat printr-o faptă ilicită, respectiv prin vătămarea mortală a victimei.

În consecinţă, curtea a reţinut existenţa unui prejudiciu cauzat mătuşii defunctului NN., respectiv cumnatei defunctei N., rezultat, atât din legătura de rudenie existentă între partea civilă şi victima minora şi relaţia de afinitate între aceeaşi parte civilă şi cumnata sa decedată, N., cât şi din relaţia de afecţiune concretă dovedită între aceştia (martorul audiat în cauză, numitul OO. confirmând faptul că partea civilă a fost afectată de decesul celor două victime şi tot ea s-a ocupat de înmormântările acestora), precum şi vinovăţia inculpatului la producerea prejudiciului. Drept urmare s-a impus concluzia că în mod corect prima instanţă a apreciat necesară repararea prejudiciului cauzat părţii civile C., proporţional cu suferinţa încercată de aceasta prin decesul nepotului şi al cumnatei sale.

Pentru toate aceste considerente, Curtea, în temeiul art. 421 pct. 1 lit. b) din C. proc. pen. a respins, ca nefondate, apelurile declarate de inculpatul A. şi de părţile civile D. şi E., împotriva Sentinţei penale nr. 1341 din 29.04.2021 pronunţate de Judecătoria Timişoara în Dosarul nr. x/2020.

În temeiul art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., potrivit căruia cheltuielile judiciare vor fi suportate de partea căreia i s-a respins apelul, a fost obligat inculpatul apelant A. şi părţile civile apelante D. şi E., la plata sumei de 300 RON fiecare, cu titlul de cheltuieli judiciare către stat în apel.

În temeiul art. 272 alin. (1) din C. proc. pen., a dispus plata sumelor de: 450 RON, reprezentând onorariul parţial al avocatului din oficiu JJ., 470 RON, reprezentând onorariul avocatului din oficiu KK., 470 RON, reprezentând onorariul parţial al avocatului din oficiu LL., din fondul Ministerului Justiţiei către Baroul Timiş.

Împotriva deciziei instanţei de apel a declarat recurs în casaţie, inculpatul A., prin apărător ales, solicitând, în principal, admiterea în principiu a acestuia, trimiterea cauzei completului competent, iar ulterior, prin hotărârea ce se va pronunţa, admiterea recursului în casaţie formulat, casarea deciziei penale recurate şi, în consecinţă; în principal, în baza art. 448 alin. (1) pct. 2 lit. b) din C. proc. pen. să se dispună trimiterea cauzei spre rejudecare la instanţa de apel; în subsidiar, în baza art. 448 alin. (1) pct. 2 lit. a) din C. proc. pen. să se înlăture greşita aplicare a legii, constând în condamnarea la pedepse cu închisoarea al căror cuantum depăşesc maximul ce putea fi aplicat în urma reţinerii cauzei de reducere a pedepsei prevăzute de art. 19 din Legea nr. 682/2002.

În dezvoltarea motivelor de recurs în casaţie, inculpatul prin apărător a menţionat că invocă cazul de recurs în casaţie prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen., arătând că în cadrul apelului a solicitat aplicarea dispoziţiilor art. 19 din Legea nr. 682/2002 privind protecţia martorilor, care prevăd următoarele; "Persoana care are calitatea de martori, în sensul art. 2 lit. a) pct. 1 şi care a comis o infracţiune gravă, iar înaintea sau în timpul urmăririi penale ori al judecării denunţă şi facilitează identificarea şi tragerea la răspundere penală a altor persoane care au săvârşit astfel de infracţiuni beneficiază de reducerea la jumătate a limitelor pedepsei prevăzute de lege".

Deşi condiţiile prevăzute de lege pentru aplicarea acestei cauze de reducere a pedepsei erau îndeplinite, iar instanţa de judecată este obligată să facă aplicarea acestei dispoziţii în această ipoteză, totuşi, instanţa de apel nu a dat curs solicitării de aplicare a cauzei de reducere a limitelor de pedeapsa. Procedând în acest mod, instanţa de apel a menţinut pedepsele aplicate de prima instanţă, pedepse care depăşesc maximul ce putea fi aplicat în ipoteza în care s-ar fi reţinut cauza de reducere prevăzută de art. 19 din Legea nr. 682/2002.

Astfel, deşi maximul ce putea fi aplicat pentru infracţiunea de ucidere din culpă, prevăzută de art. 192 alin. (3) rap. la alin. (2) din C. pen. era de 5 ani şi 3 luni de închisoare (10 ani şi 6 luni: 2 = 5 ani şi 3 luni), a fost condamnat definitiv la 5 ani şi 6 luni de închisoare.

Pe de altă parte, deşi maximul ce putea fi aplicat pentru infracţiunea de vătămare corporală din culpă, prevăzută de art. 196 alin. (4) rap. la lin. (1) din C. pen. era de 8 luni de închisoare (1 an şi 4 luni: 2 = 8 luni), a fost condamnat definitiv la 9 luni închisoare.

Recurentul inculpat prin apărător ales a criticat curţii de apel cu privire la inaplicabilitatea dispoziţiilor art. 19 din Legea nr. 682/2002, întrucât prin adresa comunicată de către Parchetul Militar de pe lângă Tribunalul Militar Timişoara, înregistrată la dosarul cauzei la data de 09.12.2021 s-a arătat faptul că, urmare a denunţului formulat de acesta s-a dispus începerea urmăririi penale pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 37 lit. a) şi c) din Legea nr. 126/1995 privind regimul materiilor explozive, iar apoi s-a dispus continuarea urmăririi penale faţă de suspectul MM. pentru săvârşirea a trei infracţiuni prevăzute de art. 37 lit. a) din Legea nr. 126/1995, cu aplicarea art. 38 alin. (1) din C. pen.

Dispoziţiile art. 19 din Legea nr. 682/2002 condiţionează beneficierea de cauza de reducere a pedepsei de denunţarea şi facilitarea identificării şi tragerii la răspundere penală a altor persoane.

Conform adresei Parchetului Militar "denunţul şi declaraţiile făcute de martorul denunţător A. au facilitat identificarea şi, până la acest moment, punerea sub învinuire a suspectului MM. pentru două infracţiuni de natura celor prev. şi ped. de art. 37 lit. a) din Legea nr. 126/1995 privind regimul materiilor explozive".

Instanţa de apel a considerat că infracţiunile privitoare la nerespectarea regimului materialelor explozive, cuprinse în enumerarea de la art. 2 lit. h) din Legea nr. 682/2002, ar include numai infracţiunile de care face vorbire art. 346 din C. pen.:

"Infracţiunile prevăzute de art. 2 lit. h) din Lege sunt cele reglementate de dispoziţiile cuprinse în cadrul Titlului VII, Capitolul III, intitulat "nerespectarea regimului armelor, muniţiilor, materialelor nucleare şi materiilor explozive" din C. pen., prin raportare la dispoziţiile Legii nr. 126/1995 privind regimul materiilor explozive, în ceea ce priveşte noţiunea de materii explozive" (p. 25 din decizia recurată).

Recurentul inculpat prin apărătorul ales a apreciat că această interpretare este contrară legii. Astfel, potrivit art. 2 lit. h) din Legea nr. 682/2002, "infracţiunea gravă este infracţiunea care face parte din una dintre următoarele categorii: genocid şi infracţiuni contra umanităţii şi infracţiuni de război, infracţiunile contra securităţii naţionale, terorism, omor, infracţiunile privind traficul de droguri, traficul de persoane, traficul de minori, spălarea banilor, falsificarea de monede ori de alte valori, infracţiunile privitoare la nerespectarea regimului armelor, muniţiilor, materialelor explozive, nucleare sau al altor materii radioactive, infracţiunile de corupţie, precum şi orice altă infracţiune pentru care legea prevede pedeapsa închisorii al cărei maxim special este de cel puţin 10 ani."

De asemenea, a considerat că infracţiunea de orice operaţiuni cu articole pirotehnice efectuate fără drept prevăzută de art. 37 lit. a) din Legea nr. 126/1995 privind regimul materiilor explozive se încadrează în lisa prevăzută de art. 2 lit. h) din Legea nr. 682/2002, întrucât infracţiunile privitoare la nerespectarea regimului armelor, muniţiilor, materialelor explozive, nucleare sau al altor materii radioactive includ orice infracţiuni care privesc materiile explozive, fie că este vorba de cele prevăzute în C. pen., fie de cele prevăzute în Legea nr. 126/1995 privind regimul materiilor explozive.

Instanţa de apel a apreciat, în cadrul considerentelor deciziei atacate, următoarele: De altfel, faptul că legiuitorul a apreciat că infracţiunea de efectuare de operaţiuni, cu materiale pirotehnice fără drept este de o gravitate mai mică faţă de reglementarea din C. pen. rezultă şi din limitele de pedeapsă stabilite pentru infracţiunea denunţată de inculpat, care sunt mult mai reduse faţă de cele reglementate de dispoziţiile C. pen. privind nerespectarea regimului materiilor explozive.

Aşadar, în contextul existenţei unei reglementări distincte într-o lege specială a infracţiunilor de tipul celor denunţate de inculpat, de o gravitate redusă, Curtea apreciază că art. 2 lit. h) din Legea nr. 682/2002 se referă strict la infracţiunile reglementate în C. pen., la Capitolul 3 din Titlul VII, chiar dacă noţiunea de material exploziv (care nu se regăseşte, definită nici în C. pen., nici în legea specială) nu este identică din punct de vedere semantic cu noţiunea de materie explozivă, o interpretare contrară lipsind de conţinut reglementarea din cadrul art. 2 lit. h) din Legea nr. 682/2002". (p. 25 din decizia recurată).

În primul rând, a apreciat că nu are relevanţă faptul că pedeapsa prevăzută pentru infracţiunea din art. 37 lit. a) din Legea nr. 126/1995 este mai mică decât cele prevăzute de art. 346 din C. pen., deoarece art. 2 lit. h) din Legea nr. 682/2002 asimilează infracţiunea prevăzută de art. 37 lit. a) din Legea nr. 126/1995 în categoria infracţiunilor grave raportat la valoarea socială ocrotită prin această incriminare, iar nu la pedeapsa prevăzută de lege.

Mai mult argumentaţia instanţei de apel nu rezistă criticilor şi prin prisma faptului că art. 342 alin. (2) şi art. 344 din C. pen. prevăd acelaşi limite de pedeapsă ca şi art. 37 lit. a) din Legea nr. 126/1995, iar instanţa de apel a admis că primele se încadrează în enumerarea infracţiunilor grave de la art. 2 lit. h) din Legea nr. 682/2002 din moment ce sunt incluse în C. pen. în "Titlul VII [...] Capitolul III. Nerespectarea regimului armelor, muniţiilor, materialelor nucleare şi al materiilor explozive".

În al doilea rând, legea nu prevede care este sfera noţiunii de materiale explozive, însă interpretarea instanţei de apel conform căreia ar cuprinde numai materiile explozive de care se face vorbire în C. pen., iar nu şi cele la care se referă legea specială, este lipsită de orice logică. În ambele ipoteze legea face vorbire despre materii explozive, o distincţie între ele apărând ca nejustificată.

Aşadar, consider că nu se poate face o distincţie între materiile explozive la care se referă infracţiunile din C. pen. şi materiile explozive la care se referă legea specială. În ambele situaţii este vorba despre infracţiuni privitoare la nerespectarea regimului materiilor explozive.

Recurentul inculpat prin apărătorul ales a apreciat că noţiunea de material exploziv este sinonimă cu cea de materie explozivă. În caz contrar, dispoziţiile din art. 2 lit. h) din Legea nr. 682/2002 ar fi lipsite de aplicabilitate, întrucât toate normele de incriminare se referă la materii explozive. Legea trebuie interpretată în sensul în care ar produce efecte, iar nu în sensul în care nu ar produce niciunul.

Nu în ultimul rând, articolele pirotehnice reprezintă materii explozive, potrivit art. 1 alin. (2) din Legea nr. 126/1995: "În sensul prezentei legi, prin materii explozive se înţelege explozivii de tipul amestecuri explozive, emulsii explozive, mijloace de iniţiere, fitile detonante, fitile de siguranţă, fitile de aprindere, capse electrice, capse pirotehnice, tuburi de şoc, relee detonante, inclusiv explozivii de uz civil şi articolele pirotehnice."

Prin urmare, prin voinţa legiuitorului, infracţiunile care se referă la articole pirotehnice (cum este şi cea de la art. 37 lit. a) din Legea nr. 126/1995) se încadrează la nerespectarea regimului materialelor explozive.

În concluzie, a apreciat că toate condiţiile prevăzute de art. 19 din Legea nr. 682/2002 pentru a beneficia de cauza de reducere a pedepsei, sunt îndeplinite. Astfel: recurentul inculpat a formulat denunţul; persoana denunţată a săvârşit una dintre infracţiunile prevăzute de art. 2 lit. h) din actul normativ; recurentul a facilitat identificarea şi tragerea la răspundere penală a numitului MM., toate aceste aspecte reieşind din adresa înaintată la dosarul cauzei de către Parchetul Militar de pe lângă Tribunalul Militar Timişoara.

Sub aspectul trimiterii cauzei spre rejudecare la instanţa de apel, conform art. 448 alin. (1) pct. 2 din C. proc. pen."Instanţa, judecând recursul în casaţie, pronunţă una dintre următoarele soluţii: [...]

2. admite recursul în casaţie, casând hotărârea atacată, şi;

a) îl achită pe inculpat sau dispune încetarea procesului penal ori înlătură greşita aplicare a legii;

b) dispune rejudecarea de către instanţa de apel ori de către instanţa competentă material sau după calitatea persoanei, dacă sunt incidente celelalte cazuri de casare prevăzute la art. 438."

Recurentul inculpat a considerat că instanţa de casare, în ipoteza admiterii recursului în casaţie, nu va putea rejudeca ea însăşi cauza,m deoarece acest fapt ar însemna ca aceasta să se pronunţe şi asupra reindividualizării pedepsei aplicate inculpatului, aspecte care excedează competenţei sale.

În doctrina de drept procesual penal s-a apreciat că instanţa poate dispune "admiterea recursului în casaţie fără rejudecare atunci când cauza poate fi soluţionată de instanţa de recurs, pe baza actelor şi lucrărilor dosarului."

"De altfel, soluţia prevăzută de art. 448 alin. (1) pct. 2 lit. b) din C. proc. pen. este posibilă şi în ipoteza incidenţei altor cazuri de casare, atunci când, după înlăturarea nelegalităţii de către instanţa de casare se impune o analiză în fapt şi în drept a cauzei. De pildă, în cazul unor recursuri în casaţie admise şi întemeiate pe art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen. dacă se impune individualizarea pedepsei, cauza va fi trimisă spre rejudecare la instanţa de apel."

Or, din moment ce instanţa de casare nu poate aprecia decât asupra conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile, a considerat că se impune trimiterea cauzei spre rejudecare la instanţa de apel pentru o corectă apreciere asupra stării de fapt şi de drept incidente, precum şi a individualizării pedepsei şi a regimului de executare a acesteia.

În subsidiar, în situaţia în care se va aprecia că nelegalitatea invocată, subsumată pct. 12 al art. 438 alin. (1) din C. proc. pen., poate fi remediată direct în recurs a solicitat să se caseze decizia recurată şi să se procedeze în acord cu dispoziţiile art. 449 din C. proc. pen., dând eficienţă dispoziţiilor de reducere obligatorie a limitelor de pedeapsă prevăzute de art. 19 din Legea nr. 682/2002.

Pentru aceste motive a solicitat să se constate că pedepsele aplicate recurentului inculpat depăşesc maximul ce putea fi aplicat în urma reţinerii cauzei de reducere a pedepsei prevăzute de art. 19 din Legea nr. 682/2002, să se caseze decizia penală recurată şi, în principal, să se dispună trimiterea cauzei spre rejudecare la instanţa de apel sau, în subsidiar, să se înlăture greşita aplicare a legii.

În drept, şi-a întemeiat recursul în casaţie pe prevederile art. 448 alin. (1) pct. 2 lit. b) din C. proc. pen. rap. la art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen., precum şi pe celelalte dispoziţii legale mai sus invocate.

Judecătorul de filtru a dispus întocmirea raportului de către magistratul asistent desemnat în cauză, în vederea discutării admisibilităţii cererii, în procedura prevăzută de art. 440 din C. proc. pen., până la data de 21 aprilie 2022.

În raportul întocmit aflat la dosarul Înaltei Curţi, filele x, magistratul asistent a arătat că Decizia penală nr. 27/A din data de 21 ianuarie 2022 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia penală, a fost comunicată la data de 21 ianuarie 2022 inculpatului A.

Împotriva hotărârii instanţei de ape a declarat recurs în casaţie inculpatul A. la data de 17 februarie 2022.

Cererea de recurs în casaţie este depusă în termenul prev. de art. 435 din C. proc. pen.

Cererea de recurs în casaţie a fost comunicată la data de 08 martie 2022.

La data de 18 martie 2022 a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie cererea de recurs în casaţie formulată de inculpatul A.

În motivare, s-a invocat cazul de recurs în casaţie prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen.

A menţionat că, în cadrul apelului a solicitat aplicarea dispoziţiilor art. 19 din Legea nr. 682/2002 privind protecţia martorilor, iar, deşi condiţiile prevăzute de lege pentru aplicarea acestei cauze de reducere a pedepsei erau îndeplinite şi instanţa de judecată era obligată să facă aplicarea acestei dispoziţii, totuşi, instanţa de apel nu a dat curs solicitării de aplicare a cauzei de reducere a limitelor de pedeapsă. Procedând în acest mod, instanţa de apel a menţinut pedepsele aplicate de prima instanţă, pedepse care depăşesc maximul ce putea fi aplicat în ipoteza în care s-ar fi reţinut cauza de reducere prevăzută de art. 19 din Legea nr. 682/2002.

A precizat că instanţa de apel în motivare a menţionat că dispoziţiile art. 19 din Legea nr. 682/2002 nu sunt aplicabile în cazul inculpatului, deoarece infracţiunea denunţată de acesta nu face parte din infracţiunile enumerate în cadrul art. 2 lit. h) din lege.

Or, această concluzie a instanţei de apel nu poate fi primită, întrucât prin adresa comunicată de către Parchetul Militar de pe lângă Tribunalul Militar Timişoara, înregistrată la dosarul cauzei la data de 09.12.2021, s-a arătat faptul, că urmare a denunţului formulat de inculpat, s-a dispus începerea urmăririi penale pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 37 lit. a) şi c) din Legea nr. 126/1995 privind regimul materiilor explozive, iar apoi s-a dispus continuarea urmăririi penale faţă de suspectul MM. pentru săvârşirea a trei infracţiuni prevăzute de art. 37 lit. a) din Legea nr. 126/1995, cu aplicarea art. 38 alin. (1) din C. pen.

Instanţa de apel a considerat că infracţiunile privitoare la nerespectarea regimului materialelor explozive, cuprinse în enumerarea de la art. 2 lit. h) din Legea nr. 682/2002, ar include numai infracţiunile de care face vorbire art. 346 din C. pen.

A apreciat că această interpretare este contrară legii. Astfel, potrivit art. 2 lit. h) din Legea nr. 682/2002, "infracţiunea gravă este infracţiunea care face parte din una dintre următoarele categorii: genocid şi infracţiuni contra umanităţii şi infracţiuni de război, infracţiunile contra securităţii naţionale, terorism, omor, infracţiunile privind traficul de droguri, traficul de persoane, traficul de minori, spălarea banilor, falsificarea de monede ori de alte valori, infracţiunile privitoare la nerespectarea regimului armelor, muniţiilor, materialelor explozive, nucleare sau al altor materii radioactive, infracţiunile de corupţie, precum şi orice altă infracţiune pentru care legea prevede pedeapsa închisorii al cărei maxim special este de cel puţin 10 ani."

A arătat că infracţiunea de orice operaţiuni cu articole pirotehnice efectuate fără drept, prevăzută de art. 37 lit. a) din Legea nr. 126/1995 privind regimul materiilor explozive, se încadrează în lista prevăzută de art. 2 lit. h) din Legea nr. 682/2002, întrucât infracţiunile privitoare la nerespectarea regimului armelor, muniţiilor, materialelor explozive, nucleare sau al altor materii radioactive includ orice infracţiuni care privesc materiile explozive, fie că este vorba de cele prevăzute în C. pen., fie de cele prevăzute în Legea nr. 126/1995 privind regimul materiilor explozive.

În acest sens, a menţionat că instanţa de apel a apreciat că infracţiunea de efectuare de operaţiuni cu materiale pirotehnice fără drept este de o gravitate mai mică faţă de reglementarea din C. pen. ceea ce rezultă şi din limitele de pedeapsă stabilite pentru infracţiunea denunţată de inculpat.

Or, acest aspect, în opinia sa, nu prezintă relevanţă, deoarece art. 2 lit. h) din Legea nr. 682/2002 asimilează infracţiunea prevăzută de art. 37 lit. a) din Legea nr. 126/1995 în categoria infracţiunilor grave raportat la valoarea socială ocrotită prin această incriminare, iar nu la pedeapsa prevăzută de lege.

În al doilea rând, legea nu prevede care este sfera noţiunii de materiale explozive, însă interpretarea instanţei de apel conform căreia ar cuprins numai materiile explozive de care se face vorbire în C. pen., iar nu şi cele la care se referă legea specială, este lipsită de orice logică. În ambele ipoteze legea face vorbire despre materii explozive, o distincţie între ele apărând ca nejustificată. Aşadar, a considerat că nu se poate face o distincţie între materiile explozive la care se referă infracţiunile din C. pen. şi materiile explozive la care se referă legea specială. În ambele situaţii este vorba despre infracţiuni privitoare la nerespectarea regimului materiilor explozive. Totodată, a apreciat că noţiunea material exploziv este sinonimă cu cea de materie explozivă, în caz contrar, dispoziţiilor din art. 2 lit. h) din Legea nr. 682/2002 ar fi lipsite de aplicabilitate, întrucât toate normele de incriminare se referă la materii explozive. Legea trebuie interpretată în sensul în care ar produce efecte, iar nu în sensul în care nu ar produce niciunul.

A evidenţiat că articolele pirotehnice reprezintă materii explozive potrivit art. 1 alin. (2) din Legea nr. 126/1995, arătând în concluzie că, prin voinţa legiuitorului, infracţiunile care se referă la articole pirotehnice (cum este şi cea de la art. 37 lit. a) din Legea nr. 126/1995) se încadrează în enumerarea art. 2 lit. h) din Legea nr. 682/2002, în categoria infracţiunilor privitoare la nerespectarea regimului materialelor explozive.

În ceea ce priveşte condiţiile de formă, se constată că cererea de recurs în casaţie îndeplineşte cerinţele prevăzute la art. 437 alin. (1) lit. a), b) şi d) din C. proc. pen., în cuprinsul acesteia fiind menţionate numele şi prenumele inculpatului, hotărârea care se atacă. (Decizia penală nr. 27/A din data de 21 ianuarie 2022 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia penală), precum şi semnătura apărătorului ales al inculpatului care a exercitat calea de atac, în numele acestuia.

Îndeplinirea condiţiei prevăzută de art. 437 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen., în ceea ce priveşte recursurile formulate rezultă din faptul indicării în cuprinsul motivelor de recurs în casaţie a temeiului de drept pe care se întemeiază calea de atac, respectiv art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen.

Magistratul asistent a concluzionat că cererea de recurs în casaţie îndeplineşte condiţiile de formă prevăzute de art. 437 alin. (1) lit. a), b), c) şi d) din C. proc. pen., iar motivul de casaţie se încadrează în cele expres şi limitativ prevăzute de art. 438 din C. proc. pen., prin urmare sunt îndeplinite condiţiile pentru a fi admisibilă.

Prin încheierea de şedinţă din Camera de Consiliu din 21 aprilie 2022 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, aflată la dosarul Înaltei Curţi, completul, în baza art. 440 alin. (4) din C. proc. pen. a admis în principiu cererea de recurs în casaţie formulată de inculpatul A. împotriva Deciziei penale nr. 27/A din data de 21 ianuarie 2022 a Curţii de Apel Timişoara, secţia penală.

S-a trimis cauza, în vederea judecării recursului în casaţie la Completul 9 în compunere de 3 judecători, s-a fixat termen de judecată la data de 19 mai 2022, cu citarea recurentului inculpat A. şi a intimatelor părţi civile.

Pentru a se dispune astfel, completul a reţinut în sinteză ceea ce au reţinut prima instanţă şi instanţa de apel, precum şi aspectele mai sus menţionate din raportul magistratului asistent.

Examinând admisibilitatea în principiu a cererii de recurs în casaţie formulată de inculpatul A., în conformitate cu prevederile art. 440 din C. proc. pen., Înalta Curte constată următoarele:

Potrivit art. 440 din C. proc. pen. admisibilitatea cererii de recurs în casaţie se examinează în camera de consiliu de un complet format dintr-un judecător, după depunerea raportului magistratului asistent şi atunci când procedura de comunicare este legal îndeplinită.

În conformitate cu dispoziţiile art. 440 alin. (4) din C. proc. pen., în cazul în care instanţa constată că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 434 - art. 438 din C. proc. pen., dispune prin încheiere admiterea în principiu a cererii de recurs în casaţie şi trimite cauza în vederea judecării căii extraordinare de atac.

Stabilind sfera titularilor dreptului de a formula recurs în casaţie, art. 346 alin. (1) din C. proc. pen. enumeră limitativ procurorul, inculpatul, partea civilă şi partea responsabilă civilmente, în aceste din urmă cazuri exercitarea dreptului putându-se realiza, fie personal, fie prin reprezentant legal sau reprezentant convenţional cu împuternicire specială (avocat).

Totodată, referitor la conţinutul cererii de recurs în casaţie, art. 437 alin. (1) din C. proc. pen. stabileşte că acesta trebuie să cuprindă numele şi prenumele, domiciliul sau reşedinţa părţii ori, după caz, numele şi prenumele procurorului care exercită recursul în casaţie, precum şi organul judiciar din care acesta face parte (lit. a), indicarea hotărârii care se atacă (lit. b), indicarea cazurilor de recurs în casaţie pe care se întemeiază cererea şi motivarea acestora (lit. c) şi semnătura persoanei care exercită recursul în casaţie (lit. d).

A rezultat, aşadar, din cuprinsul textului de lege menţionat că cererea de recurs în casaţie se caracterizează printr-un anumit formalism, fără a cărui respectare aceasta nu poate produce efectul învestirii instanţei cu soluţionarea pe fond a căii extraordinare de atac. Astfel, din conţinutul cererii trebuie să rezulte persoana care promovează recursul în casaţie, pentru a se putea verifica dacă aceasta se numără printre titularii căii extraordinare de atac sau are calitatea de reprezentant legal ori convenţionale al titularului, domiciliul sau reşedinţa părţii, întrucât judecarea cauzei, ulterior admiterii în principiu, se face cu citarea părţilor (conform art. 445 din C. proc. pen.), hotărârea ce se atacă, voinţa de a recura respectiva hotărâre şi limitele acestei voinţe, dat fiind faptul că numai între aceste limite operează controlul instanţei de recurs, precum şi semnătura persoanei care a exercitat calea de atac.

Procedând la verificarea îndeplinirii condiţiilor de admisibilitate prevăzute de lege, Înalta Curte a constatat că cererea de recurs în casaţie formulată de inculpatul A. împotriva Deciziei penale nr. 27/A din data de 21 ianuarie 2022 a Curţii de Apel Timişoara, secţia penală, dată în Dosarul nr. x/2020 este formulată în termen, fiind îndeplinită condiţia prevăzută de art. 435 din C. proc. pen.

Totodată, Decizia penală nr. 27/A din data de 21 ianuarie 2022 a Curţii de Apel Timişoara, secţia penală, dată în Dosarul nr. x/2020, face parte din categoria hotărârilor care pot fi atacate cu recurs în casaţie, fiind astfel îndeplinită şi condiţia prevăzută de dispoziţiile art. 434 din C. proc. pen.

Din examinarea cererii de recurs în casaţie rezultă şi îndeplinirea condiţiilor prevăzute de art. 436 alin. (1) şi (6) din C. proc. pen., fiind formulată de inculpatul A. şi pe cele prevăzute de art. 437 alin. (1), lit. a), b) şi d) din C. proc. pen., în cuprinsul acesteia fiind indicat numele şi prenumele inculpatului, hotărârea care se atacă, precum şi semnătura titularului căii de atac.

În ceea ce priveşte condiţia prevăzută de art. 437 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen., în cuprinsul cererii este indicat cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen.

Înalta Curte reţine că, printre alte condiţii, admiterea în principiu a recursului în casaţie este condiţionată de constatarea că motivul pe care acesta se sprijină este dintre cele prevăzute în art. 438 din C. proc. pen.

Prin raportare la cazul invocat şi motivele de recurs în casaţie, astfel cum au fost dezvoltate de recurentul inculpat, judecătorul de filtru din cadrul Înaltei Curţi a apreciat că susţinerile inculpatului A., sunt circumscrise cazului de recurs în casaţie prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen. şi se impune a fi examinate într-o etapă procesuală distinctă de cea reglementată prin art. 440 din C. proc. pen.

Pentru aceste considerente, având în vedere că cererea de recurs în casaţie îndeplineşte condiţiile prevăzute la art. 434 - art. 438 din C. proc. pen., iar în procedura de examinare a admisibilităţii recursului în casaţie instanţa supremă verifică doar aspectele strict formale care nu pun în discuţie chestiuni ce ţin de soluţionarea fondului recursului în casaţie, Înalta Curte a admis, în principiu, cererea de recurs în casaţie formulată de inculpatul A. împotriva Deciziei penale nr. 27/A din data de 21 ianuarie 2022 a Curţii de Apel Timişoara, secţia penală, dată în Dosarul nr. x/2020.

S-a trimis cauza Completului C9, în vederea recursului în casaţie declarat de inculpatul A., cu citarea părţilor, pentru termenul din 19 mai 2022, cu încunoştinţarea telefonică a apărătorului ales al inculpatului.

La termenul de astăzi, 19 mai 2022, apărătorul ales al recurentului inculpat A., având cuvântul, a solicitat admiterea recursului în casaţie formulat de către recurentul inculpat, în temeiul motivului de casaţie prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen., solicitând ca, în principal, să se dispună trimiterea cauzei spre rejudecare la instanţa de apel, iar în subsidiar înlăturarea greşitei aplicări a legii constând în condamnarea inculpatului la pedepse care depăşesc maximul de pedeapsă legal prevăzut de C. pen., în sensul aplicării dispoziţiilor art. 19 din Legea nr. 682/2002. Acesta a criticat nelegalitatea pedepsei aplicate inculpatului din prisma faptului că instanţa de apel nu a aplicat beneficiul prevăzut de art. 19 din Legea nr. 682/2002, deoarece a apreciat că aceste prevederi nu sunt aplicabile inculpatului A., având în vedere că infracţiunea denunţată de acesta nu face parte din infracţiunile enumerate în cadrul art. 2 lit.

h) din Legea nr. 682/2002. Prin urmare, critica invocată vizează încadrarea juridică a infracţiunii prevăzute la art. 37 lit.

a) din Legea nr. 126/1995 în categoria infracţiunilor grave prevăzute de art. 2 lit.

h) din Legea nr. 682/2002 care ar fi atras aplicarea dispoziţiilor art. 19 din Legea nr. 682/2002 vizând o cauză obligatorie de reducere a limitelor de pedeapsă. Totodată, a precizat nu doreşte ca instanţa de recurs să facă o analiză a situaţiei de fapt, acest lucru fiind făcut deja de Curtea de Apel Timişoara şi a arătat că singura condiţie pe care o consideră neîndeplinită este cea legată de încadrarea juridică a infracţiunii în dispoziţiile art. 2 lit. h). A opinat că infracţiunea săvârşită de către inculpat se încadrează în dispoziţiile acestei legi, deoarece în cadrul acestui articol se face vorbire şi despre infracţiunile care vizează materialele explozive, iar această noţiune nu se regăseşte nici în dispoziţiile C. pen., nici în dispoziţiile Legii speciale nr. 126/1995, ambele reglementări vorbind de materii explozive şi nu de materiale explozive. A apreciat că între noţiunile de materii explozive şi materiale explozive există o relaţie de sinonimie, astfel încât dispoziţiile art. 2 lit.

h) ar rămâne fără aplicabilitate, ceea ce nu crede ca s-a dorit de către legiuitor. În continuare, a arătat că prin definiţia dată de art. 1 alin. (2) din Legea nr. 126/1995 prin materii explozive se înţeleg mai multe categorii de substanţe printre care şi articole pirotehnice. Prin urmare, atâta timp cât infracţiunea prevăzută de art. 37 lit.

a) din Legea nr. 126/1995 vizează alte operaţiuni cu materii pirotehnice, a apreciat că aceasta se încadrează în enumerarea făcute de art. 2 lit.

h) din Legea nr. 682/2002 la categoria infracţiunilor privitoare la nerespectarea regimului materialelor explozive. Având în vedere că aceasta este singura condiţie pe care instanţa de apel a considerat-o ca nefiind îndeplinită, a apreciat că instanţa de recurs este competentă să facă această apreciere, fiind o chestiune de drept, nu de fapt şi pe cale de consecinţă să constate ca fiind aplicabile dispoziţiile art. 19 din Legea nr. 682 din 2002 în ceea ce îl priveşte pe inculpat.

A apreciat că instanţa de recurs nu are competenţa de a dispune asupra reducerii limitelor de pedeapsă şi pe cale de consecinţă singurul remediu procesual posibil ar fi acela al trimiterii spre rejudecare la instanţa de apel.

Totodată a arătat că în ipoteza în care instanţa de recurs ar aprecia că este competentă să facă acest demers de control judiciar, a solicitat să se constate că în ceea ce priveşte infracţiunea de ucidere din culpă i s-a aplicat inculpatului o pedeapsă de 5 ani şi 6 luni închisoare, în condiţiile în care maximul de pedeapsă prevăzut de lege redus la jumătate, aşa cum prevede art. 19 din Legea nr. 682/2002 ar fi fost de 5 ani şi 3 luni, prin urmare maximul special a fost depăşit cu 3 luni de zile. În ceea ce priveşte cealaltă infracţiune, maximul special de pedeapsă redus la jumătate ar fi fost de 8 luni, însă pedeapsa aplicată de instanţa de apel a fost de 9 luni închisoare, deci cu o lună în plus faţă de maximul special prevăzut de lege. În situaţia în care Înalta Curte va aprecia că se poate dispune rejudecarea de către instanţa de recurs, a solicitat reducerea acestor pedepse în conformitate cu maximul special de pedeapsă redus la jumătate, dând eficienţă dispoziţiilor de reducere obligatorie a limitelor de pedeapsă prevăzute de art. 19 din Legea nr. 682/2002.

Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, a pus concluzii de respingere a cererii de recurs în casaţie, arătând că pedepsele aplicate de instanţa de apel sunt legale, iar ceea ce solicită apărarea nu este constatarea nelegalităţii acestor pedepse, ci reducerea acestora şi în urma aplicării cauzei de reducere a pedepsei să se stabilească că sunt nelegale, însă un astfel de procedeu nu este permis în faţa instanţei de recurs în casaţie, existând şi jurisprudenţă în acest sens. Acesta a învederat că prin noţiunea de pedeapsă prevăzută de lege legiuitorul a avut în vedere limitele de pedeapsă ce sunt prevăzute în textul de lege, în raport, cu încadrarea juridică şi cu, cauzele de atenuare sau de agravare a pedepsei a cărora incidenţă a fost stabilită de către instanţa de apel, astfel cum s-a reţinut de Înalta Curte prin Decizia nr. 158/2019. Având în vedere că prin cererea de recurs în casaţie nu s-a contestat faptul că pedepsele stabilite de către instanţa de apel sunt nelegale, recursul în casaţie este nefondat, procedeul propus de apărare excedând sferei de aplicare a recursului în casaţie.

În subsidiar, în ipoteza în care Înalta Curte va aprecia că în cadrul recursului în casaţie poate face aplicarea unei cauze de reducere a pedepsei, a solicitat să se constate că instanţa de apel a procedat în mod corect, având în vedere că în cuprinsul Legii nr. 126/1995 la art. 5 şi art. 8 se face în mod concret distincţia între explozibil şi articolele pirotehnice cu privire la condiţiile în care acestea pot fi produse, deţinut sau comercializate. Or, cauza de reducere a pedepsei prevăzută de art. 19 din Legea nr. 682/2002 se referă la materiale explozive, iar infracţiunea denunţată se referă la articole pirotehnice.

Recurentul inculpat A., având ultimul cuvânt, a învederat că achiesează la opinia apărătorului său ales, solicitând Înaltei Curţi să constate că denunţul formulat de dânsul întruneşte toate condiţiile pentru a beneficia de reducerea pedepsei.

Examinând recursul în casaţie declarat de inculpatul A. împotriva deciziei instanţei de apel, în raport, cu motivele invocate ce se vor analiza prin prisma cazului de recurs în casaţie prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen., Înalta Curte constată recursul în casaţie declarat de inculpat, ca fiind nefondat, pentru considerentele ce se vor arăta.

Prealabil analizei recursului în casaţie al inculpatului se impun a fi făcute câteva scurte consideraţii de ordin teoretic cu privire la natura juridică a recursului în casaţie şi referitor la cazul de recurs în casaţie invocat, respectiv art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen.

Astfel, prin C. proc. pen. intrat în vigoare la 1 februarie 2014, recursul în casaţie a devenit o cale de atac extraordinară, având ca scop verificarea conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

Altfel spus pe calea recursului în casaţie nu se pot remedia o greşită apreciere a faptelor şi a unei inexacte sau insuficiente stabiliri a adevărului printr-o urmărire penale incompletă sau o cercetare judecătorească nesatisfăcătoare, nu se judecă procesul propriu-zis, ci se numai se verifică dacă din punct de vedere al dreptului hotărârea atacată este corespunzătoare.

Referitor la cazul de recurs în casaţie statuat în art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen., respectiv "Hotărârile sunt supuse casării când s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege", constituie motiv de casare aplicarea unei alte pedepse principale decât cea prevăzută de lege pentru infracţiunea săvârşită, aplicarea unei pedepse principale care depăşeşte limitele generale ale pedepselor prevăzute în art. 60, art. 61 sau art. 137 din C. pen. ori care se situează sub limitele speciale ale pedepsei prevăzute pentru infracţiunea săvârşită, stabilirea pedepsei sub sau peste limitele prevăzute de lege în cazul reţinerii circumstanţelor atenuante şi, respectiv, a circumstanţelor agravante sau nerespectarea dispoziţiilor prevăzute de lege pentru stabilirea pedepsei în caz de pluralitate de infracţiuni ori infracţiune continuată.

Aprecierea legalităţii limitelor de pedeapsă în calea de atac a recursului în casaţie se face în funcţie de încadrarea juridică reţinută sau menţinută prin hotărârea atacată, instanţa de recurs nefiind abilitată să dispună schimbarea încadrării juridice.

Cazul de casare menţionat poate privi şi aplicarea unei pedepse accesorii sau complementare neprevăzute de lege sau în alte limite decât cele prevăzute de lege.

Cazul de recurs în casaţie prevăzut la art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen. nu este incident în situaţia în care se critică individualizarea pedepsei sau aplicarea legii penale mai favorabile.

Înalta Curte nu poate avea în vedere critica recurentului inculpat referitoare la neaplicarea de către instanţa de apel a dispoziţiilor art. 19 din Legea nr. 682/2002, întrucât aceasta nu poate fi examinată prin prisma cazului de recurs în casaţie invocat şi anume art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen., ca urmare a faptului că reţinerea sau nu a cauzei legale de reducere a pedepsei reprezintă o chestiune de apreciere a instanţei, fie în primă instanţă, fie în apel, numai acestea fiind în măsură să stabilească dacă un inculpat a denunţat şi a facilitat sau nu identificarea şi tragerea la răspundere penală a altor persoane care au săvârşit infracţiuni.

Aşadar, criticile prezentate de recurentul inculpat, cu privire la îndeplinirea condiţiilor prevăzute de lege pentru aplicarea beneficiului art. 19 din Legea nr. 682/2002, în raport, cu menţiunile din adresa comunicată de către Parchetul Militar de pe lângă Tribunalul Militar Timişoara, din care rezultă că denunţul şi declaraţiile făcute de martorul denunţător A. au facilitat identificarea şi până la acel moment punerea sub învinuire a suspectului MM. pentru două infracţiuni de natura celor prev. şi ped. de art. 37 lit. a) din Legea nr. 126/1995 privind regimul materiilor explozive, distincţiile eronate făcute de instanţa de apel, referitoare la articolele pirotehnice şi materialele explozive, faţă de concluzia instanţei de apel că dispoziţiile art. 19 din Legea nr. 682/2002 că nu sunt aplicabile inculpatului, ca urmare a faptul că infracţiunea denunţată de acesta nu face parte din infracţiunile enumerate în cadrul art. 2 lit. h) din lege, care permit aplicabilitatea cauzei speciale de reducere a limitelor pedepsei, nu pot fi examinate în recursul în casaţie, cale extraordinară de atac.

Pe calea recursului în casaţie, prin prisma cazului invocat, se urmăreşte remedierea unor nelegalităţi de pedepse aplicate şi nicidecum îndreptarea unor erori în drept.

Din examinarea cauzei, rezultă că pedepsele principale cu închisoarea la care a fost condamnat A., de către prima instanţă, respectiv de 5 ani şi 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de ucidere din culpă, prevăzută de art. 192 alin. (1), alin. (2), alin. (3) din C. pen., de 9 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de vătămare corporală din culpă, prevăzută de art. 196 alin. (1), alin. (4) din C. pen., de 3 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de produse sau substanţe toxice în formă continuată (3 acte materiale), prevăzută de art. 359 din C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen., precum şi pedeapsa principală rezultantă de 6 ani şi 9 luni închisoare, în regim de detenţie, ca urmare a aplicării art. 38 alin. (1) rap. la art. 39 alin. (1) lit. b) din C. pen., dispunând pedeapsa cea mai grea, aceea de 5 ani şi 6 luni închisoare, la care a adăugat un spor de 1 an şi 3 luni închisoare, reprezentând o treime din restul pedepselor aplicate (1/3 din 3 ani şi 9 luni) au fost menţinute de către instanţa de apel sub aspectului cuantumurilor pedepselor pentru fiecare infracţiune, dar şi a pedepsei rezultante.

Înalta Curte constată că pedepsele principale aplicate pentru fiecare infracţiune comisă de inculpatul A., precum şi pedeapsa principală rezultantă dispusă, se circumscriu limitelor prevăzute în lege.

Înalta Curte consideră că dacă în cauză, instanţa de apel ar fi reţinut incidenţa dispoziţiilor art. 19 din Legea nr. 682/2002 şi nu ar fi redus, în mod corespunzător, limitele de pedeapsă ca urmare a acestor prevederi, atunci s-ar fi putut considera că s-ar fi aplicat inculpatului o pedeapsă nelegală.

Or, această situaţie nu se regăseşte în contextul cauzei, întrucât instanţa de apel nu a făcut aplicarea dispoziţiilor mai sus invocate, de către recurentul inculpat, aşa încât pe calea recursului în casaţie aplicarea lor ar excede cadrului legal al recursului în casaţie, aşa cum s-a arătat.

Aşadar, nu pot fi avute în vedere nici solicitarea de trimitere a cauzei spre rejudecare şi nici nelegalitatea pedepselor ca urmare a incidenţei art. 19 din Legea nr. 682/2002 aşa cum au fost invocate, în subsidiar, de către apărătorul recurentului inculpat A., faţă de considerentele expuse, cu privire la imposibilitatea verificării pe calea recursului în casaţie, a reţinerii sau nu a cauzei legale de reducere a pedepsei invocate, întrucât reprezintă o chestiune de apreciere a instanţei, care se poate analiza numai în primă instanţă şi în apel, aşa încât excedează examinării în calea extraordinară de atac exercitată de recurentul inculpat, nefiind incident cazul de recurs în casaţie invocat, respectiv art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen.

Faţă de aceste considerente, Înalta Curte, în baza art. 448 alin. (1) pct. 1 din C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul în casaţie formulat de inculpatul A. împotriva Deciziei penale nr. 27/A din 21 ianuarie 2022 a Curţii de Apel Timişoara, secţia penală.

În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen. se va obliga recurentul inculpat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Potrivit art. 275 alin. (6) din C. proc. pen. onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, până la prezentarea apărătorului ales, în sumă de 157 RON, va rămâne în sarcina statului şi se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul în casaţie formulat de inculpatul A. împotriva Deciziei penale nr. 27/A din 21 ianuarie 2022 a Curţii de Apel Timişoara, secţia penală.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, până la prezentarea apărătorului ales, în sumă de 157 RON, rămâne în sarcina statului şi se plăteşte din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată, în şedinţă publică, azi 19 mai 2022.

GGC - ED