Consolidation of concurrent foreign prison sentences under Romanian Penal Code Article 5

Deliberând asupra contestaţiei declarate de persoana condamnată A. împotriva Sentinţei penale nr. 20 din data de 24 februarie 2022, pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în Dosarul nr. x/2021, constată următoarele:

Prin Sentinţa penală nr. 20 din data de 24 februarie 2022, pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în Dosarul nr. x/2021, în baza art. 166 alin. (13) lit. b) din Legea nr. 302/2004 rap. la art. 585 alin. (1) şi (2) C. proc. pen., s-a respins, ca nefondată, excepţia necompetenţei materiale a Curţii de Apel Ploieşti.

În baza art. 597 alin. (6) şi (7) rap. la art. 585 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., s-a admis cererea de modificare a pedepsei formulată de condamnatul A.. S-a descontopit pedeapsa rezultantă de 23 ani şi 6 luni închisoare aplicată persoanei condamnate A. prin sentinţa pronunţată de Tribunalul Circumscripţiei din FARO - Prima secţie Penală - Republica Portugheză, din data de 18 februarie 2010 în Dosarul nr. x, OGCFAR din cadrul Procedurii nr. x/06, 3GACLH, hotărâre modificată parţial de Curtea de Apel EVORA în calea de atac, aşa cum a fost recunoscută prin Sentinţa penală nr. 95/07.05.2014 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti în Dosarul nr. x/2014, definitivă prin neapelare la data de 30.07.2014, în pedepsele componente.

S-au contopit pedepsele descontopite anterior cu pedeapsa de 4 ani şi 6 luni (1463 de zile) închisoare, aplicată prin sentinţa pronunţată de Curtea centrală penală din Penafiel - judecătorul 5 - Judecătoria sectorului Porto Este - Republica Portugheză, definitivă la data de 28.08.2015, aşa cum a fost recunoscută prin Sentinţa penală nr. 196/F/11.11.2021 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, în Dosarul nr. x/2021, definitivă prin neapelare la data de 07.12.2021, şi s-a aplicat condamnatului, cu aplicarea dispoziţiilor art. 5 C. pen., pedeapsa cea mai grea de 23 ani şi 6 luni închisoare. S-a dedus din durata pedepsei perioada executată de la data de 30.01.2007 la zi.

S-a dispus anularea mandatelor de executare a pedepsei închisorii nr. x/2014 din data de 30.07.2014 emis de Curtea de Apel Ploieşti şi nr. y/2021 din data de 10.12.2021 emis de Curtea de Apel Bucureşti, precum şi emiterea unui nou mandat de executare a pedepsei închisorii, potrivit sentinţei. În baza art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului, iar în baza art. 272 alin. (1) C. proc. pen., onorariul apărătorului din oficiu, în cuantum de 313 RON, va fi avansat din fondurile Ministerului Justiţiei în contul Baroului Prahova.

Pentru a dispune astfel, s-a reţinut că prin cererea adresată instanţei la data de 20.12.2021 şi înregistrată sub nr. x/2021, condamnatul A. a solicitat descontopirea pedepsei rezultante de 23 şi 6 luni închisoare, aplicată prin Sentinţa penală nr. 95/07.05.2014 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, rămasă definitivă prin neapelare la data de 30.07.2014, care este compusă din mai multe pedepse şi contopirea acesteia cu pedeapsa de 4 ani şi 6 luni închisoare, aplicată prin Sentinţa penală nr. 196/F din data de 12.11.2021 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, definitivă prin neapelare la data de 07.12.2021. A solicitat ca această contopire să fie efectuată conform dispoziţiilor C. pen. anterior, deoarece faptele au fost comise sub imperiul acestuia, fiind lege mai favorabilă. În vederea soluţionării cererii, au fost depuse la dosar copiile hotărârilor menţionate în cerere.

Întrucât în cauză a fost invocată excepţia necompetenţei materiale a Curţii de Apel Ploieşti, s-a analizat cu prioritate această excepţie, pe care instanţa a apreciat-o ca fiind nefondată. S-a reţinut că, potrivit dispoziţiilor art. 166 alin. (13) lit. b) din Legea nr. 302/2004, în situaţia în care, după emiterea mandatului de executare a pedepsei închisorii, statul emitent transmite un nou certificat pentru executarea unei alte pedepse, dispoziţiile din C. proc. pen. referitoare la contestaţia la executare, care nu sunt contrare dispoziţiilor prezentului titlu, se aplică în mod corespunzător, iar în acest caz instanţa de executare este curtea de apel care a pronunţat sentinţa prevăzută la alin. (6), respectiv cea care a recunoscut hotărârea străină. De asemenea, potrivit dispoziţiilor art. 585 alin. (1) şi (2) C. proc. pen., instanţa competentă să dispună asupra modificării pedepsei este instanţa de executare a ultimei hotărâri sau, în cazul în care persoana condamnată se află în stare de deţinere, instanţa corespunzătoare în a cărei circumscripţie se află locul de deţinere, în cazul de faţă Curtea de Apel Ploieşti, condamnatul aflându-se în Penitenciarul Ploieşti şi în aceste condiţii, s-a respins, ca nefondată, excepţia invocată.

În ceea ce priveşte fondul cererii, analizând actele şi lucrările dosarului, Curtea a reţinut că, prin Sentinţa penală nr. 95/07.05.2014 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, rămasă definitivă prin neapelare la data de 30.07.2014, a fost admisă sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti privind persoana condamnată A. şi, în baza art. 135 din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, modificată şi completată prin Legea nr. 300/2013 privind durata şi obiectul procedurii de recunoaştere a hotărârilor judecătoreşti străine, s-a dispus recunoaşterea parţială şi executarea pedepsei rezultante de 23 ani şi 6 luni închisoare aplicată persoanei condamnate A. de către Tribunalul Circumscripţiei din FARO - Prima secţie Penală, în Dosarul nr. x/06. OGCFAR în cadrul Procedurii nr. x/06.3 GAOLH, prin care s-a stabilit ulterior cumulul pedepsei rezultante, hotărârea Tribunalului fiind pronunţată la data de 18 februarie 2010 modificată apoi parţial de Curtea de Apel din EVORA care a pronunţat decizia finală.

Prin aceeaşi sentinţă s-a dispus transferarea persoanei condamnate A. într-un penitenciar din România, pentru continuarea executării pedepsei de 23 ani şi 6 luni închisoare, aplicată prin sentinţa penală mai sus menţionată şi s-a dedus din această pedeapsă durata arestului preventiv, partea executată din hotărârea rămasă definitivă, începând de la data de 30 ianuarie 2007 până în prezent şi emiterea mandatului de executare a pedepsei închisorii la data rămânerii definitive a sentinţei.

Prin Sentinţa penală nr. 196/F din data de 12.11.2021 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, definitivă prin neapelare la data de 07.12.2021, în baza art. 172 alin. (3) cu referire la art. 167 din Legea nr. 302/2004, a fost admisă sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti şi s-a dispus recunoaşterea şi punerea în executare a hotărârii pronunţate de Curtea centrală penală din Penafiel - judecătorul 5 - Judecătoria sectorului Porto Este - Republica Portugheză, definitivă la data de 28.08.2015, prin care persoanei condamnate A. i-a fost aplicată pedeapsa de 4 ani şi 6 luni (1463 zile) închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de vătămare corporală, prevăzută de art. 194 alin. (1) lit. a) şi c) C. pen. Prin aceeaşi sentinţă s-a dispus emiterea mandatului de executare a pedepsei închisorii la data rămânerii definitive a sentinţei.

Curtea a reţinut că toate faptele pentru care A. a fost condamnat prin cele două sentinţe menţionate mai sus sunt concurente între ele, fiind săvârşite înainte de rămânerea definitivă a vreuneia dintre sentinţele de condamnare.

În acest condiţii, s-a constatat că în cauză se impune aplicarea dispoziţiilor art. 597 alin. (6) şi (7) rap. la art. 585 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., în sensul admiterii cererii de modificare a pedepsei formulată de condamnatul A. şi descontopirii în pedepsele componente a pedepsei rezultante de 23 ani şi 6 luni închisoare aplicată acestuia prin sentinţa pronunţată de Tribunalul Circumscripţiei din FARO - Prima secţie Penală - Republica Portugheză, din data de 18 februarie 2010 în Dosarul nr. x, OGCFAR din cadrul Procedurii nr. x/06, 3GACLH, hotărâre modificată parţial de Curtea de Apel EVORA în calea de atac, aşa cum a fost recunoscută prin Sentinţa penală nr. 95/07.05.2014 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti în Dosarul nr. x/2014, definitivă prin neapelare la data de 30.07.2014.

Totodată, s-a apreciat că se impune contopirea pedepselor descontopite, menţionate anterior, cu pedeapsa de 4 ani şi 6 luni (1463 de zile) închisoare, aplicată aceluiaşi condamnat prin sentinţa pronunţată de Curtea centrală penală din Penafiel - judecătorul 5 - Judecătoria sectorului Porto Este - Republica Portugheză, definitivă la data de 28.08.2015, aşa cum a fost recunoscută prin Sentinţa penală nr. 196/F/11.11.2021 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, în Dosarul nr. x/2021, definitivă prin neapelare la data de 07.12.2021, şi aplicarea spre executare a pedepsei celei mai grele de 23 ani şi 6 luni închisoare, dar şi a dispoziţiilor art. 5 C. pen., legea penală mai favorabilă fiind C. pen. anterior, respectiv dispoziţiile art. 33 şi art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen. anterior.

Întrucât persoana condamnată a executat o parte din pedepsele aplicate, s-a dedus din durata pedepsei rezultante perioada executată de la data de 30.01.2007 la zi, şi s-a dispus anularea mandatelor de executare a pedepsei închisorii nr. x/2014 din data de 30.07.2014 emis de Curtea de Apel Ploieşti şi nr. y/2021 din data de 10.12.2021 emis de Curtea de Apel Bucureşti, şi emiterea unui nou mandat de executare a pedepsei închisorii, potrivit sentinţei.

Faţă de aceste considerente, în baza art. 597 alin. (6) şi (7) rap. la art. 585 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., s-a admis cererea de modificare a pedepsei formulată de condamnatul A.

Împotriva Sentinţei penale nr. 20 din data de 24 februarie 2022, pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în Dosarul nr. x/2021, persoana condamnată A. a declarat contestaţie pentru motivele arătate în partea introductivă a prezentei hotărâri.

În esenţă, a solicitat, admiterea contestaţiei, arătând că are numeroase condamnări cuprinse între 6 luni şi 10 ani închisoare şi a solicitat ca din pedeapsa rezultantă de 23 ani şi 6 luni închisoare să se scadă durata arestării preventive şi perioada deja executată de la data de 30.01.2007 până în prezent, susţinând, totodată că, în mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. x/2014 din data de 30.07.2014 emis de Curtea de Apel Ploieşti, cea mai mare pedeapsă este de 18 ani închisoare.

Examinând contestaţia formulată de persoana condamnată A. împotriva Sentinţei penale nr. 20 din data de 24 februarie 2022, pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în Dosarul nr. x/2021 prin prisma textelor legale incidente, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că aceasta este nefondată, pentru următoarele considerente:

Potrivit dispoziţiilor art. 585 din C. proc. pen.: (1) Pedeapsa pronunţată poate fi modificată, dacă la punerea în executare a hotărârii sau în cursul executării pedepsei se constată, pe baza unei alte hotărâri definitive, existenţa vreuneia dintre următoarele situaţii: a) concursul de infracţiuni;b) recidiva; c) pluralitatea intermediară; d) acte care intră în conţinutul aceleiaşi infracţiuni.

Înalta Curte reţine că procedura prevăzută de art. 585 din C. proc. pen. are un caracter special şi derogatoriu având în vedere că, în anumite condiţii, este permisă modificarea unor hotărâri definitive de condamnare, modificare care poate fi, însă, doar parţială, fără a se aduce atingere autorităţii de lucru judecat şi nici pedepselor deja aplicate, ci doar urmărindu-se a se realiza o aplicare corectă a normelor penale în ceea ce priveşte sancţionarea pluralităţii infracţionale.

Pentru a putea opera această procedură, este necesar a fi îndeplinite următoarele condiţii: - modificarea în baza art. 585 din C. proc. pen. poate interveni numai dacă la punerea în executare a hotărârii sau în cursul executării pedepsei se constată existenţa pluralităţii infracţionale (este necesar, aşadar, ca situaţia juridică a persoanei condamnate cu privire la pluralitatea infracţională să nu fie cunoscută organului judiciar mai devreme de momentul punerii în executare a hotărârii de condamnare); - pluralitatea de infracţiuni sau de fapte trebuie constatată pe baza unei alte hotărâri definitive (această hotărâre este necesar a fi descoperită cel mai devreme la momentul punerii în executare a hotărârii sau în cursul executării pedepsei).

Raportând aceste consideraţii teoretice, Înalta Curte constată că în mod corect a reţinut prima instanţă că faptele pentru care A. a fost condamnat prin cele două sentinţe sunt concurente şi a dispus descontopirea pedepsei de 23 ani şi 6 luni închisoare, în pedepsele componente şi contopirea cu pedeapsa de 4 ani şi 6 luni închisoare (1463 de zile), fiind în mod corect dedusă din durata pedepsei rezultante perioada executată de la data de 30.01.2007 la zi.

Astfel, prin Sentinţa penală nr. 95 din 07 mai 2014 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, rămasă definitivă prin neapelare la data de 30 iulie 2014, a fost admisă sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti privind persoana condamnată A. şi, în baza art. 135 din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, modificată şi completată prin Legea nr. 300/2013 privind durata şi obiectul procedurii de recunoaştere a hotărârilor judecătoreşti străine, s-a dispus recunoaşterea parţială şi executarea pedepsei rezultante de 23 ani şi 6 luni închisoare aplicată persoanei condamnate A. de către Tribunalul Circumscripţiei din FARO - Prima secţie Penală, în Dosarul nr. x/06. OGCFAR în cadrul Procedurii nr. x/06.3 GAOLH, prin care s-a stabilit ulterior cumulul pedepsei rezultante, hotărârea Tribunalului fiind pronunţată la data de 18 februarie 2010 modificată apoi parţial de Curtea de Apel din EVORA care a pronunţat decizia finală. Prin aceeaşi sentinţă s-a dispus transferarea persoanei condamnate A. într-un penitenciar din România, pentru continuarea executării pedepsei de 23 ani şi 6 luni închisoare, aplicată prin sentinţa penală mai sus menţionată şi s-a dedus din această pedeapsă durata arestului preventiv, partea executată din hotărârea rămasă definitivă, începând de la data de 30 ianuarie 2007 până în prezent şi emiterea mandatului de executare a pedepsei închisorii la data rămânerii definitive a sentinţei.

În baza Sentinţei penale nr. 95 din 07 mai 2014 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, rămasă definitivă prin neapelare la data de 30 iulie 2014, a fost emis mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. x/2014 din 30 iulie 2014, aflat la fa dosarul Curţii de Apel Ploieşti.

Prin Sentinţa penală nr. 196/F din data de 12.11.2021 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, definitivă prin neapelare la data de 07.12.2021, în baza art. 172 alin. (3) cu referire la art. 167 din Legea nr. 302/2004, a fost admisă sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti şi s-a dispus recunoaşterea şi punerea în executare a hotărârii pronunţate de Curtea centrală penală din Penafiel - judecătorul 5 - Judecătoria sectorului Porto Este - Republica Portugheză, definitivă la data de 28.08.2015, prin care persoanei condamnate A. i-a fost aplicată pedeapsa de 4 ani şi 6 luni (1463 zile) închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de vătămare corporală, prevăzută de art. 194 alin. (1) lit. a) şi c) C. pen. Prin aceeaşi sentinţă s-a dispus emiterea mandatului de executare a pedepsei închisorii la data rămânerii definitive a sentinţei.

În baza Sentinţa penală nr. 196/F din data de 12.11.2021 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, definitivă prin neapelare la data de 07.12.2021 a fost emis mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. y din 10 decembrie 2021, aflat la dosarul Curţii de Apel Ploieşti.

Aşadar, în mod corect, prima instanţă, în aplicarea dispoziţiilor art. 5 din C. pen. a aplicat condamnatului, pedeapsa cea mai grea de 23 ani şi 6 luni închisoare şi a dedus din durata pedepsei perioada executată de la data de 30 ianuarie 2007 la zi, în cauză nefiind aplicat niciun spor.

Totodată, Înalta Curte constată că sunt neîntemeiate criticile formulate de contestatorul A. în sensul că în mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. x/2014 din data de 30.07.2014 emis de Curtea de Apel Ploieşti, cea mai mare pedeapsă este de 18 ani închisoare, având în vedere că din conţinutul acestuia, aflat la dosarul Curţii de Apel Ploieşti, rezultă în mod evident că a fost emis în baza Sentinţei penale nr. 95 din 07 mai 2014 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, rămasă definitivă prin neapelare la data de 30 iulie 2014, pentru pedeapsa de 23 ani şi 6 luni închisoare.

În consecinţă, constatând că hotărârea primei instanţe este legală şi temeinică, Înalta Curte în baza art. 4251 alin. (7) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondată, contestaţia declarată de persoana condamnată A. împotriva Sentinţei penale nr. 20 din data de 24 februarie 2022, pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în Dosarul nr. x/2021.

În temeiul art. 275 alin. (2) şi alin. (6) C. proc. pen., va obligă contestatorul la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, iar onorariul apărătorului desemnat din oficiu, până la prezentarea apărătorului ales, în sumă de 313 RON, va rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondată, contestaţia declarată de persoana condamnată A. împotriva Sentinţei penale nr. 20 din data de 24 februarie 2022, pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în Dosarul nr. x/2021.

Obligă contestatorul la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestator, în sumă de 313 RON, rămâne în sarcina statului şi se plăteşte din fondurile Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 12 aprilie 2022.

GGC - ED