Appeal against execution of transferred German sentence rejected; deduction of foreign custody affirmed, non-recognized German ruling disregarded.

Deliberând asupra contestaţiei declarate de persoana condamnată A. împotriva Sentinţei penale nr. 5/F din data de 14 ianuarie 2022, pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în Dosarul nr. x/2022, constată următoarele:

Prin Sentinţa penală nr. 5/F din data de 14 ianuarie 2022, pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în Dosarul nr. x/2022, s-a respins contestaţia formulată de Curtea de Apel Piteşti - Biroul Executări Penale, la sesizarea Penitenciarului Bucureşti - Rahova, privind lămurirea dispozitivului Sentinţei penale nr. 91/F din data de 17 septembrie 2021 pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, în Dosarul nr. x/2021, privind pe persoana condamnată A., în prezent aflat în Penitenciarul Bucureşti - Rahova, iar cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.

Pentru a dispune astfel, s-a constatat că este nefondată contestaţia formulată, având în vedere că nu există vreo nelămurire cu privire la privire la hotărârea care se execută sau vrea împiedicare la executare, pedeapsa ce se execută fiind în cuantum de 3 ani şi 10 luni închisoare, iar executarea a început la data de 15.07.2019.

S-a reţinut că perioada ce a mai rămas de executat într-un penitenciar din România se stabileşte prin scăderea din pedeapsa de 3 ani şi 10 luni închisoare a perioadei executate în Germania, respectiv 15.07.2019 - 12.01.2022. În plus, din restul rămas neexecutat, astfel calculat, se vor mai scădea încă 15 zile, astfel cum s-a stabilit prin sentinţa 91/F din 17.09.2021 pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, având în vedere condiţiile de detenţie în cadrul arestului în vederea extrădării, recunoscute în baza art. 156 alin. (1) din Legea nr. 302/2004. S-a precizat că se poate observa cu uşurinţă că nu se pune problema ca pedeapsa de 3 ani şi 10 luni să fie deja executată la momentul transferării în România a persoanei condamnate.

Împotriva Sentinţei penale nr. 5/F din data de 14 ianuarie 2022, pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în Dosarul nr. x/2022, contestatorul persoană condamnată A. a formulat contestaţie, cauza fiind înregistrată pe rolul secţiei penale a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la data de 28 ianuarie 2022.

În susţinerea căii de atac, în esenţă, a invocat disp. art. 598 alin. (1) lit. c), d) din C. proc. pen., şi a solicitat admiterea contestaţiei, arătând, în esenţă, că a fost ţinut în detenţie, în mod nelegal, din data de 17.01.2022 până la data de 22.02.2022, când a fost liberat condiţionat şi, în opinia sa, conform deciziei din 13.01.2022 pronunţată de Tribunalul din Germania trebuia să fie liberat la data de 17.01.2022.

Examinând contestaţia formulată în cauză, Înalta Curte constată că aceasta nu este fondată, pentru următoarele considerente:

Contestaţia la executare este un mijloc procesual prin care se rezolvă incidentele privind executarea. Dispoziţiile art. 598 din C. proc. pen. prevăd în mod expres cazurile în care poate fi promovată contestaţia la executare, prin a căror limitare legiuitorul a urmărit să nu transforme acest mijloc procesual într-o cale prin care să se împiedice procedura normală de punere în executare a hotărârilor definitive, putând fi vizate exclusiv aspecte ce se referă la executarea hotărârii intrate în puterea lucrului judecat, fără a se putea aduce modificări în ceea ce priveşte soluţia.

Astfel, potrivit art. 598 alin. (1) C. proc. pen., contestaţia împotriva executării hotărârii penale se poate face în următoarele cazuri:

a) când s-a pus în executare o hotărâre care nu era definitivă;

b) când executarea este îndreptată împotriva altei persoane decât cea prevăzută în hotărârea de condamnare;

c) când se iveşte vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare;

d) când se invocă amnistia, prescripţia, graţierea sau orice altă cauză de stingere ori de micşorare a pedepsei.

Prin Sentinţa penală nr. 91/F din data de 17 septembrie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în Dosarul nr. x/2021, a fost admisă sesizarea formulată de către Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Piteşti şi, în baza art. 166 alin. (6) lit. a) din Legea nr. 302/2004 republicată, privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, a fost recunoscută Sentinţa nr. 9 KLs 740 Js 469/19 din data de 21.07.2020, pronunţată de Tribunalul Augsburg - Germania, prin care a fost condamnat numitul A. la pedeapsa de 3 ani şi 10 luni închisoare (1400 zile) pentru săvârşirea infracţiunilor de participare la un grup criminal organizat, înşelăciune şi fapte legate de criminalitate informatică, prev. de art. 263 alin. (1), alin. (2), alin. (3) fraza 2 nr. 1, nr. 2, 22, 23, 53, din C. pen. german, fapte care sunt incriminate şi în legea penală română prin dispoziţiile art. 367, art. 244 şi art. 249 din C. pen. S-a dispus transferul persoanei condamnate A., într-un loc de detenţie din România, în vederea continuării executării restului de pedeapsă rămas neexecutat din pedeapsa de 3 ani şi 10 luni închisoare, într-un penitenciar din România. S-a dedus din pedeapsa aplicată perioada executată de la 15.07.2019 la zi. Onorariul apărătorului desemnat din oficiu a rămas în sarcina statului, iar cheltuielile judiciare au rămas, de asemenea, în sarcina statului.

Prin Decizia penală nr. 262/A din 27 octombrie 2021 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie s-a respins, ca nefondat, apelul declarat de condamnatul A. împotriva Sentinţei penale nr. 91/F din data de 17 septembrie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în Dosarul nr. x/2021.

Persoana condamnată A., cetăţean român, a fost condamnat definitiv de statul german, prin hotărârea penală nr. 9 KLs 740 Js 469/19 din data de 21.07.2020, pronunţată de Tribunalul Augsburg - Germania, pentru comiterea infracţiunilor de participare la un grup criminal organizat, înşelăciune şi fapte legate de criminalitate informatică, prev. de art. 263 alin. (1), alin. (2), alin. (3) fraza 2 nr. 1, nr. 2, 22, 23, 53, din C. pen. german - la pedeapsa de 3 ani şi 10 luni închisoare.

Înalta Curte reţine că în mod corect a constatat prima instanţă că nu există vreo nelămurire cu privire la privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare, având în vedere că se precizează, în mod clar, în hotărârea pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, definitivă prin decizia Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, prin care a fost recunoscută de hotărârea pronunţată de autorităţile judiciare germane Sentinţa nr. 9 KLs 740 Js 469/19 din data de 21.07.2020, pronunţată de Tribunalul Augsburg - Germania, că pedeapsa ce se execută este în cuantum de 3 ani şi 10 luni închisoare, iar executarea a început la data de 15.07.2019.

Referitor la motivele formulate de contestator, Înalta Curte constată că prin Sentinţa penală nr. 142 din 15 februarie 2022 pronunţată de Judecătoria Aiud s-a admis cererea de liberare condiţionată formulată de condamnatul A. din executarea pedepsei de 3 ani şi 10 luni de închisoare, dispusă prin Sentinţa penală nr. 91/2021 a Curţii de Apel Piteşti, s-a dispus liberarea condiţionată a acestuia de sub puterea mandatului de executare a pedepsei închisorii nr. x/2021 al Curţii de Apel Piteşti şi s-a atras atenţia asupra prevederilor art. 104 alin. (2) din C. pen., acesta fiind liberat condiţionat la data de 22 februarie 2022.

Pentru a dispune astfel, instanţa a reţinut, potrivit procesului-verbal nr. x/01.02.2022 emis de Comisia pentru liberare condiţionată din cadrul Penitenciarului Aiud, petentul a început executarea pedepsei la data de 15.07.2019, aceasta urmând să expire la data de 29.04.2023, iar pentru a beneficia de liberare condiţionată, potrivit art. 100 alin. (1) lit. a) din C. pen., petentul trebuie să execute 2/3 din pedeapsa aplicată, respectiv 933 de zile. Din totalul de 1400 de zile închisoare, i se consideră ca executate un număr de 948 de zile, din care 933 executate efectiv şi 15 de zile executate în arest preventiv, la data analizării în comisie fiind îndeplinit criteriul fracţiei minime prevăzute de lege. Referitor la condiţiile prevăzute de art. 100 alin. (1) lit. b) şi c) din C. pen., instanţa a constatat că petentul execută pedeapsa în regim semideschis (conform extrasului din baza de date PMSWEB), iar prin hotărârea de condamnare nu i-au fost instituite obligaţii civile.

De asemenea, Înalta Curte reţine că potrivit dispoziţiilor art. 156 alin. (2) şi (3) din Legea nr. 302/2004, privind cooperarea judiciară internaţională, ce reglementează legea care guvernează executarea "În cazul în care România este stat de executare, executarea unei pedepse sau măsuri privative de libertate aplicate printr-o hotărâre judecătorească, recunoscută de instanţa română, este guvernată de legea română. Din durata pedepsei privative de libertate care trebuie executată în România se deduc durata pedepsei privative de libertate executate în statul emitent, ca urmare a efectelor produse de amnistia sau graţierea acordată anterior, precum şi, dacă este cazul, numărul de zile deduse din totalul de pedeapsă ca urmare a oricăror altor măsuri dispuse conform legislaţiei statului emitent. (3) Atunci când România este stat emitent, executarea unei pedepse sau măsuri privative de libertate, aplicată printr-o hotărâre judecătorească recunoscută de autoritatea competentă a statului de executare, este guvernată de legea statului de executare. Amnistia sau graţierea poate fi aplicată atât de statul român, cât şi de statul de executare."

Astfel, având în vedere cele anterior menţionate, contrar susţinerilor contestatorului, Înalta Curte notează că hotărârea pronunţată de autorităţile judiciare germane la data de 13.01.2022, la care face referire contestatorul în motivele de contestaţie formulate, nu a fost recunoscută în condiţiile prev. de art. 166 din Legea nr. 302/2004, referitoare la recunoaşterea şi punerea în executare a hotărârilor judecătoreşti străine, şi ca atare, nu produce efecte câtă vreme nu a fost recunoscută printr-o hotărârea judecătorească definitivă pronunţată de instanţele române.

Mai mult, Înalta Curte reţine că în cauză a fost formulată contestaţie de către Biroul Executări Penale, contestatorul A. a formulat contestaţie împotriva sentinţei prin care s-a respins contestaţia, iar motivele formulate de acesta au fost invocate pentru prima dată în faţa în calea de atac a contestaţie, nu au făcut obiectul analizei primei instanţe cu privire la criticile formulate, or, se constată că instanţa de control judiciar nu se substituie primei instanţe, să examineze pentru prima dată incidenţa cazurilor de contestaţie la executare invocate art. 598 lit. c) şi d) din C. proc. pen., ceea ce contravine în mod flagrant prevederilor art. 597 din C. proc. pen. care stabilesc competenţa instanţei de executare.

Concluzionând, Înalta Curte constată ca fiind legală şi temeinică hotărârea contestată, întrucât nu există vreo nelămurire cu privire la privire la hotărârea care se execută sau vrea împiedicare la executare, pedeapsa ce se execută fiind în cuantum de 3 ani şi 10 luni închisoare, executarea a început la data de 15.07.2019 din care se scade perioada executată în Germania, respectiv 15.07.2019 - 12.01.2022, astfel încât, nu se pune problema ca pedeapsa de 3 ani şi 10 luni să fie deja executată la momentul transferării în România a persoanei condamnate.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în conformitate cu dispoziţiile art. 4251 alin. (7) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondată, contestaţia declarată de persoana condamnată A. împotriva Sentinţei penale nr. 5/F din data de 14 ianuarie 2022, pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în Dosarul nr. x/2022.

În temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen., contestatorul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, conform dispozitivului.

În temeiul art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestator, în cuantum de 313 RON, va rămâne în sarcina statului

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondată, contestaţia declarată de persoana condamnată A. împotriva Sentinţei penale nr. 5/F din data de 14 ianuarie 2022, pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în Dosarul nr. x/2022.

Obligă contestatorul la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestator, în sumă de 313 RON, rămâne în sarcina statului şi se plăteşte din fondurile Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 12 aprilie 2022.

GGC - ED