Cassation partly quashed for unlawful sentence calculation; remand for resentencing, other appeals rejected.

Deliberând asupra recursurilor în casaţie declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Piteşti şi de către inculpatul A. împotriva Deciziei penale nr. 536/A din data de 23 iulie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în Dosarul nr. x/2019, constată următoarele:

Prin Sentinţa penală nr. 1 din 7.01.2021, pronunţată de Judecătoria Costeşti, s-au hotărât următoarele:

În temeiul art. 205 alin. (1) şi (3) lit. b) C. pen. cu aplicarea art. 77 lit. a) şi d) C. pen., a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 3 (trei) ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii lipsire de libertate în mod ilegal (persoană vătămată B.), faptă din data de 24/25.05.2019.

În temeiul art. 65 şi art. 67 C. pen., s-a aplicat inculpatului A. pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi n) (dreptul de a comunica sau de a se apropia la o distanţă mai mică de 100 m de persoana vătămată B.) C. pen. pe perioada de 5 ani, exercitarea drepturilor urmând a-i fi interzisă cu titlu de pedeapsă accesorie pe perioada de la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare şi până când pedeapsa principală privativă de libertate va fi executată sau considerată ca executată.

În temeiul art. 205 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 77 lit. a) şi d) C. pen., a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 2 (doi) ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de lipsire de libertate în mod ilegal (persoană vătămată C.), faptă din data de 24/25.05.2019. În temeiul art. 65 şi art. 67 C. pen., s-a aplicat inculpatului A. pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi n) (dreptul de a comunica sau de a se apropia la o distanţă mai mică de 100 m de persoana vătămată C.) C. pen. pe perioada de 5 ani, exercitarea drepturilor urmând a-i fi interzisă cu titlu de pedeapsă accesorie pe perioada de la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare şi până când pedeapsa principală privativă de libertate va fi executată sau considerată ca executată.

În temeiul art. 205 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 77 lit. a) şi d) C. pen., a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 2 (doi) ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de lipsire de libertate în mod ilegal (persoană vătămată D.), faptă din data de 24/25.05.2019. În temeiul art. 65 şi art. 67 C. pen., s-a aplicat inculpatului A. pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi n) (dreptul de a comunica sau de a se apropia la o distanţă mai mică de 100 m de persoana vătămată D.) C. pen. pe perioada de 5 ani, exercitarea drepturilor urmând a-i fi interzisă cu titlu de pedeapsă accesorie pe perioada de la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare şi până când pedeapsa principală privativă de libertate va fi executată sau considerată ca executată.

În temeiul 342 alin. (2) C. pen., a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 3 (trei) luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de nerespectarea regimului armelor şi muniţiilor, faptă din data de 25.05.2019.

În temeiul art. 38 alin. (2) C. pen., art. 39 alin. (1) lit. b) şi art. 45 C. pen., s-au contopit pedepsele anterior menţionate, s-a constatat că cea mai grea este aceea de 3 (trei) ani închisoare la care s-a adăugat un spor de 1/3 din totalul celorlalte pedepse (1 an şi 5 luni) şi s-a stabilit pedeapsa rezultantă de 4 (patru) ani şi 5 (cinci) luni închisoare pe care inculpatul A. o va executa în penitenciar conform art. 60 C. pen.

S-a stabilit pedeapsa complementară rezultantă constând în interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi n) (dreptul de a comunica sau de a se apropia la o distanţă mai mică de 100 m de persoanele vătămate D., C. şi B.) C. pen., pe o perioadă de 5 ani. drepturi ce i-au fost interzise şi ca pedeapsă accesorie conform art. 65 alin. (1) şi (3) C. pen.

În temeiul art. 72 C. pen., s-a dedus din durata pedepsei rezultante de 4 (patru) ani şi 5 (cinci) luni închisoare stabilite prin sentinţa penală, perioada în care inculpatul A. a fost supus măsurilor preventive privative de libertate, respectiv perioada reţinerii din data de 25.05.2019 şi respectiv a arestării preventive şi a arestului la domiciliu de la data de 26.05.2019 până la data de 12.06.2019 inclusiv.

În temeiul art. 112 alin. (1) lit. f) C. pen., s-a dispus confiscarea specială de la inculpatul A. a puştii marca x, model x, seria x, calibru 4,5 mm, bun care este depus la cameră de corpuri delicte a IPJ Argeş conform dovezii nr. x.

În temeiul art. 205 alin. (1) şi (3) lit. b) C. pen. cu aplicarea art. 77 lit. a) şi d) C. pen., a fost condamnat inculpatul E. la pedeapsa de 3 (trei) ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii lipsire de libertate în mod ilegal (persoană vătămată B.), faptă din data de 24/25.05.2019.

În temeiul art. 65 şi art. 67 C. pen., s-a aplicat inculpatului E. pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi n) (dreptul de a comunica sau de a se apropia la o distanţă mai mică de 100 m de persoana vătămată B.) C. pen. pe perioada de 5 ani, exercitarea drepturilor urmând a-i fi interzisă cu titlu de pedeapsă accesorie pe perioada de la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare şi până când pedeapsa principală privativă de libertate va fi executată sau considerată ca executată.

În temeiul art. 205 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 77 lit. a) şi d) C. pen., a fost condamnat inculpatul E. la pedeapsa de 1 (unu) an şi 6 (şase) luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de lipsire de libertate în mod ilegal (persoană vătămată C.), faptă din data de 24/25.05.2019.

În temeiul art. 65 şi art. 67 C. pen., s-a aplicat inculpatului E. pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi n) (dreptul de a comunica sau de a se apropia la o distanţă mai mică de 100 m de persoana vătămată C.) C. pen. pe perioada de 5 ani, exercitarea drepturilor urmând a-i fi interzisă cu titlu de pedeapsă accesorie pe perioada de la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare şi până când pedeapsa principală privativă de libertate va fi executată sau considerată ca executată.

În temeiul art. 205 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 77 lit. a) şi d) C. pen., a fost condamnat inculpatul E. la pedeapsa de 1 (unu) an şi 6 (şase) luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de lipsire de libertate în mod ilegal (persoană vătămată D.), faptă din data de 24/25.05.2019.

În temeiul art. 65 şi art. 67 C. pen., s-a aplicat inculpatului E. pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi n) (dreptul de a comunica sau de a se apropia la o distanţă mai mică de 100 m de persoana vătămată D.) C. pen. pe perioada de 5 ani, exercitarea drepturilor urmând a-i fi interzisă cu titlu de pedeapsă accesorie pe perioada de la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare şi până când pedeapsa principală privativă de libertate va fi executată sau considerată ca executată.

În temeiul art. 38 alin. (2) C. pen., art. 39 alin. (1) lit. b) şi art. 45 C. pen., s-au contopit pedepsele anterior menţionate, s-a constatat că cea mai grea este aceea de 3 (trei) ani închisoare la care s-a adăugat un spor de 1/3 din totalul celorlalte pedepse (1 an) şi s-a stabilit pedeapsa rezultantă de 4 (patru) ani închisoare pe care inculpatul E. o va executa în penitenciar, conform art. 60 C. pen.

S-a stabilit pentru inculpatul E. pedeapsa complementară rezultantă constând în interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi n) (dreptul de a comunica sau de a se apropia la o distanţă mai mică de 100 m de persoanele vătămate D., C. şi B.) C. pen., pe o perioadă de 5 ani, drepturi ce îi vor fi interzise şi ca pedeapsă accesorie, conform art. 65 alin. (1) şi (3) C. pen.

În temeiul art. 72 C. pen., s-a dedus din durata pedepsei rezultante de 4 (patru) ani închisoare stabilite prin sentinţa penală, perioada în care inculpatul E. a fost supus măsurilor preventive privative de libertate, respectiv perioada reţinerii din data de 25.05.2019 şi respectiv a arestării preventive şi a arestului la domiciliu de la data de 26.05.2019 până la data de 24.06.2019 inclusiv.

În temeiul art. 205 alin. (1) şi (3) lit. b) C. pen. cu aplic. art. 77 lit. a) şi d) C. pen., a fost condamnat inculpatul F. la pedeapsa de 3 (trei) ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii lipsire de libertate în mod ilegal (persoană vătămată B.), faptă din data de 24/25.05.2019. În temeiul art. 65 şi art. 67 C. pen., s-a aplicat inculpatului F. pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi n) (dreptul de a comunica sau de a se apropia la o distanţă mai mică de 100 m de persoana vătămată B.) C. pen. pe perioada de 5 ani, exercitarea drepturilor urmând a-i fi interzisă cu titlu de pedeapsă accesorie pe perioada de la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare şi până când pedeapsa principală privativă de libertate va fi executată sau considerată ca executată.

În temeiul art. 205 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 77 lit. a) şi d) C. pen., a fost condamnat inculpatul F. la pedeapsa de 1 (unu) an şi 6 (şase) luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de lipsire de libertate în mod ilegal (persoană vătămată C.), faptă din data de 24/25.05.2019. În temeiul art. 65 şi art. 67 C. pen., s-a aplicat inculpatului F. pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi n) (dreptul de a comunica sau de a se apropia la o distanţă mai mică de 100 m de persoana vătămată C.) C. pen. pe perioada de 5 ani, exercitarea drepturilor urmând a-i fi interzisă cu titlu de pedeapsă accesorie pe perioada de la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare şi până când pedeapsa principală privativă de libertate va fi executată sau considerată ca executată.

În temeiul art. 205 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 77 lit. a) şi d) C. pen., a fost condamnat inculpatul F. la pedeapsa de 1 (unu) an şi 6 (şase) luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de lipsire de libertate în mod ilegal (persoană vătămată D.), faptă din data de 24/25.05.2019. În temeiul art. 65 şi art. 67 C. pen., s-a aplicat inculpatului F. pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi n) (dreptul de a comunica sau de a se apropia la o distanţă mai mică de 100 m de persoana vătămată D.) C. pen. pe perioada de 5 ani, exercitarea drepturilor urmând a-i fi interzisă cu titlu de pedeapsă accesorie pe perioada de la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare şi până când pedeapsa principală privativă de libertate va fi executată sau considerată ca executată.

În temeiul art. 38 alin. (2) C. pen., art. 39 alin. (1) lit. b) şi art. 45 C. pen., s-au contopit pedepsele anterior menţionate, s-a constatat că cea mai grea este aceea de 3 (trei) ani închisoare la care s-a adăugat un spor de 1/3 din totalul celorlalte pedepse (1 an) şi s-a stabilit pedeapsa rezultantă de 4 (patru) ani închisoare pe care inculpatul F. o va executa în penitenciar conform art. 60 C. pen.

S-a stabilit pentru inculpatul F. pedeapsa complementară rezultantă constând în interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi n) (dreptul de a comunica sau de a se apropia la o distanţă mai mică de 100 m de persoanele vătămate D., C. şi B.) C. pen., pe o perioadă de 5 ani, drepturi ce îi vor fi interzise şi ca pedeapsă accesorie conform art. 65 alin. (1) şi (3) C. pen.

În temeiul art. 72 C. pen., s-a dedus din durata pedepsei rezultante de 4 (patru) ani închisoare stabilite prin sentinţă penală, perioada în care inculpatul F. a fost supus măsurilor preventive privative de libertate respectiv perioada reţinerii din data de 25.05.2019 şi respectiv a arestării preventive şi a arestului la domiciliu de la data de 26.05.2019 până la data de 24.06.2019 inclusiv.

În temeiul art. 205 alin. (1) şi (3) lit. b) C. pen. cu aplicarea art. 77 lit. a) şi d) C. pen., a fost condamnată inculpata D. la pedeapsa de 3 (trei) ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de lipsire de libertate în mod ilegal (persoană vătămată B.), faptă din data de 24/25.05.2019.

În temeiul art. 65 şi art. 67 C. pen., s-a aplicat inculpatei D. pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi n) (dreptul de a comunica sau de a se apropia la o distanţă mai mică de 100 m de persoana vătămată B.) C. pen. pe perioada de 5 ani, exercitarea drepturilor urmând a-i fi interzisă cu titlu de pedeapsă accesorie pe perioada de la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare şi până când pedeapsa principală privativă de libertate va fi executată sau considerată ca executată.

În temeiul art. 205 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 77 lit. a) şi d) C. pen., a fost condamnată inculpata D. la pedeapsa de 1 (unu) an şi 6 (şase) luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de lipsire de libertate în mod ilegal (persoană vătămată C.), faptă din data de 24/25.05.2019.

În temeiul art. 65 şi art. 67 C. pen., s-a aplicat inculpatei D. pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi n) (dreptul de a comunica sau de a se apropia la o distanţă mai mică de 100 m de persoana vătămată C.) C. pen. pe perioada de 5 ani, exercitarea drepturilor urmând a-i fi interzisă cu titlu de pedeapsă accesorie pe perioada de la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare şi până când pedeapsa principală privativă de libertate va fi executată sau considerată ca executată.

În temeiul art. 205 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 77 lit. a) şi d) C. pen., a fost condamnată inculpata D. la pedeapsa de 1 (unu) an şi 6 (şase) luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de lipsire de libertate în mod ilegal (persoană vătămată D.), faptă din data de 24/25.05.2019. În temeiul art. 65 şi art. 67 C. pen., s-a aplicat inculpatei D. pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi n) (dreptul de a comunica sau de a se apropia la o distanţă mai mică de 100 m de persoana vătămată D.) C. pen. pe perioada de 5 ani, exercitarea drepturilor urmând a-i fi interzisă cu titlu de pedeapsă accesorie pe perioada de la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare şi până când pedeapsa principală privativă de libertate va fi executată sau considerată ca executată.

În temeiul art. 38 alin. (2) C. pen., art. 39 alin. (1) lit. b) şi art. 45 C. pen., s-au contopit pedepsele anterior menţionate, s-a constatat că cea mai grea este aceea de 3 (trei) ani închisoare la care s-a adăugat un spor de 1/3 din totalul celorlalte pedepse(1 an) şi s-a stabilit pedeapsa rezultantă de 4 (patru) ani închisoare pe care inculpata D. o va executa în penitenciar conform art. 60 C. pen.

S-a stabilit pentru inculpata D. pedeapsa complementară rezultantă constând în interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi n) (dreptul de a comunica sau de a se apropia la o distanţă mai mică de 100 m de persoanele vătămate D., C. şi B.) C. pen., pe o perioadă de 5 ani. drepturi ce îi vor fi interzise şi ca pedeapsă accesorie conform art. 65 alin. (1) şi (3) C. pen.

În temeiul art. 72 C. pen., s-a dedus din durata pedepsei rezultante de 4 (patru) ani închisoare stabilite prin prezenta sentinţă penală, perioada în care inculpata D. a fost supusă măsurilor preventive privative de libertate respectiv perioada reţinerii din data de 25.05.2019 şi respectiv a arestării preventive şi a arestului la domiciliu de la data de 26.05.2019 până la data de 24.06.2019 inclusiv şi de la data de 27.09.2019 până la data de 05.02.2020 inclusiv.

În temeiul art. 205 alin. (1) şi art. 205 alin. (1) şi alin. (3) lit. b) C. pen. cu aplic art. 77 lit. a) C. pen., cu referire la art. 113 alin. (3) C. pen., art. 114 alin. (1) C. pen., art. 120 C. pen., art. 129 alin. (1) şi art. 134 C. pen., s-a aplicat inculpatului G. măsura educativă neprivativă de libertate constând în asistarea zilnică pe durata de 6 (şase) luni sub coordonarea Serviciului de Probaţiune Argeş, pentru săvârşirea a trei infracţiuni de lipsire de libertate în mod ilegal (persoane vătămate D., C. şi B.), fapte din data de 24/25.05.2019.

În temeiul art. 121 C. pen., s-a impus inculpatului G. ca pe durata măsurii educative să urmeze un curs de pregătire şcolară sau de formare profesională, să nu se apropie la o distanţă mai mică de 100 m şi să nu comunice cu persoanele vătămate şi să se prezinte la serviciul de probaţiune la datele fixate de acesta.

În temeiul art. 7 din Legea nr. 76/2008, s-a dispus prelevarea de probe biologice de la inculpaţii A., E., F. şi D. în vederea introducerii profilelor genetice în Sistemului Naţional de Date Genetice Judiciare.

În temeiul art. 397 alin. (1) C. proc. pen., art. 19 alin. (5) C. proc. pen. şi art. 1349, 1357 şi 1372 C. civ., s-a respins acţiunea civilă formulată de reprezentantul Ministerului Public în numele persoanei vătămate minore B., ca neîntemeiată.

În temeiul art. 274 alin. (1) C. proc. pen., a fost obligat fiecare dintre inculpaţii A., E., F., D. şi G. la plata a câte 1000 RON cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.

În temeiul art. 274 alin. (1) teza finală C. proc. pen., suma totală de 2638 RON, reprezentând onorariu apărătorului din oficiu, av. H. pentru inculpaţii E., F., (1/4 din 554 RON*2 aferent camerei preliminare), G., (554 RON aferent camerei preliminare) şi D., (554 RON aferent camerei preliminare şi 1253 RON aferent judecăţii pe fond), a rămas în sarcina statului.

În temeiul art. 274 alin. (1) teza finală C. proc. pen., suma de 470 RON, reprezentând onorariu apărătorului din oficiu, av. I. pentru persoana vătămată B., a rămas în sarcina statului.

Pentru a pronunţa această sentinţă, prima instanţă a reţinut că

În fapt, s-a reţinut, în esenţă, că faptele inculpatului A. care, la data de 25.05.2019, în jurul orelor 02:30, împreună cu inculpaţii D., minorul G., de 17 ani, F. şi E., au pătruns, prin forţarea sistemelor de asigurare, fără drept, în locuinţa numiţilor C. şi D., situată în Comuna Recea, sat Deagu de Sus, nr. 224, jud. Argeş, unde aceştia dormeau împreună cu minora B., de un an şi zece luni, iar prin ameninţare şi folosirea violenţei fizice, i-au forţat pe cei trei să urce în autoturismul marca x cu nr. x, proprietatea lui A. şi i-au transportat până la locuinţa acestuia din urmă, situată în Comuna Recea, sat Recea, fără nr. (la grajdul de oi), unde i-au lipsit de libertate în mod ilegal pe cei 3, până în jurul orelor 05:00, când C., a reuşit să fugă şi să anunţe organele de poliţie, după care, în jurul orelor 05:30, eliberându-le şi pe D. şi minora B., după sosirea organelor de poliţie, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor de lipsire de libertate prev. de art. 205 alin. (1) din C. pen., lipsire de libertate prev. de art. 205 alin. (1) din C. pen., şi lipsire de libertate prev. de art. 205 alin. (1) şi (3) lit. b) din C. pen., iar fapta inculpatului de a deţine fără drept o armă cu aer comprimat marca "x", de 4,5 mm calibru, neletală, supusă autorizării, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de nerespectarea regimului armelor şi al muniţiilor prev. de art. 342 alin. (2) din C. pen.

Faptele inculpatului G., minor care, la data de 25.05.2019, în jurul orelor 02:30, împreună cu inculpaţii D., A., F. şi E., au pătruns, prin forţarea sistemelor de asigurare, fără drept, în locuinţa numiţilor C. şi D., situată în Com. Recea, sat Deagu de Sus, nr. 224, jud. Argeş, unde aceştia dormeau împreună cu minora B., de un an şi zece luni, iar prin ameninţare şi folosirea violenţei fizice, i-au forţat pe cei trei să urce în autoturismul marca x cu nr. x, proprietatea lui A. şi i-au transportat până la locuinţa acestuia din urmă, situată în Comuna Recea, sat Recea, fără nr. (la grajdul de oi), unde i-au lipsit de libertate în mod ilegal pe cei 3, până în jurul orelor 05:00, când C., a reuşit să fugă şi să anunţe organele de poliţie, după care, în jurul orelor 05:30, eliberându-le şi pe D. şi minora B., după sosirea organelor de poliţie, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor de lipsire de libertate prev. de art. 205 alin. (1) din C. pen., lipsire de libertate prev. de art. 205 alin. (1) din C. pen. şi lipsire de libertate prev. de art. 205 alin. (1) şi (3) lit. b) din C. pen.

Faptele inculpatului E. care, la data de 25.05.2019, în jurul orelor 02:30, împreună cu inculpaţii D., minorul G., de 17 ani, F. şi A., au pătruns, prin forţarea sistemelor de asigurare, fără drept, în locuinţa numiţilor C. şi D., situată în Com. Recea, sat Deagu de Sus, nr. 224, jud. Argeş, unde aceştia dormeau împreună cu minora B., de un an şi zece luni, iar prin ameninţare şi folosirea violentei fizice, i-au forţat pe cei trei să urce în autoturismul marca x cu nr. x, proprietatea lui A. şi i-au transportat până la locuinţa acestuia din urmă, situată în Comuna Recea, sat Recea, fără nr. (la grajdul de oi), unde i-au lipsit de libertate în mod ilegal pe cei 3, până în jurul orelor 05:00, când C., a reuşit să fugă şi să anunţe organele de poliţie, după care, în jurul orelor 05:30, eliberându-le şi pe D. şi minora B., după sosirea organelor de poliţie, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor de lipsire de libertate prev. de art. 205 alin. (1) din C. pen., lipsire de libertate prev. de art. 205 alin. (1) din C. pen. şi lipsire de libertate prev. de art. 205 alin. (1) şi 3 lit. b) din C. pen.

Faptele inculpatului F. care, la data de 25.05.2019, în jurul orelor 02:30, împreună cu inculpaţii D., minorul G., de 17 ani, E. şi A., au pătruns, prin forţarea sistemelor de asigurare, fără drept, în locuinţa numiţilor C. şi D., situată în Comuna Recea, sat Deagu de Sus, nr. 224, jud. Argeş, unde aceştia dormeau împreună cu minora B., de un an şi zece luni, iar prin ameninţare şi folosirea violenţei fizice, i-au forţat pe cei trei să urce în autoturismul marca x cu nr. x proprietatea lui A. şi i-au transportat până la locuinţa acestuia din urmă, situată în Comuna Recea, sat Recea, fără nr. (la grajdul de oi), unde i-au lipsit de libertate în mod ilegal pe cei 3, până în jurul orelor 05:00, când C., a reuşit să fugă şi să anunţe organele de poliţie, după care, în jurul orelor 05:30, eliberându-le şi pe D. şi minora B., după sosirea organelor de poliţie, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor de lipsire de libertate prev. de art. 205 alin. (1) din C. pen. lipsire de libertate prev. de art. 205 alin. (1) din C. pen. şi lipsire de libertate prev. de art. 205 alin. (1) şi (3) lit. b) din C. pen.

Prin încheierea din data de 11.11.2020 instanţa de fond a dispus schimbarea încadrării juridice a faptelor reţinute în sarcina inculpatei D. din infracţiunile de lipsire de libertate în mod ilegal prev. de art. 205 alin. (1) din C. pen., lipsire de libertate în mod ilegal prev. de art. 205 alin. (1) din C. pen., lipsire de libertate în mod ilegal prev. de art. 205 alin. (1) şi (3) lit. b) din C. pen., fiecare cu aplic art. 41 din C. pen. în cond. art. 77 lit. a) şi d) din C. pen. cu aplic art. 38 alin. (1) din C. pen. în infracţiunile de lipsire de libertate în mod ilegal prev. de art. 205 alin. (1) din C. pen., lipsire de libertate în mod ilegal prev. de art. 205 alin. (1) din C. pen., lipsire de libertate în mod ilegal prev. de art. 205 alin. (1) şi (3) lit. b) din C. pen. în cond. art. 77 lit. a) şi d) din C. pen. cu aplic art. 38 alin. (1) din C. pen.

Cu privire la inculpatul A., instanţa de fond a reţinut rolul avut de inculpat în comiterea faptelor acesta fiind persoana care a iniţiat întregul demers infracţional, inculpatul fiind cel care le-a cerut celorlalţi coinculpaţi să îl urmeze la locuinţa persoanelor vătămate şi le-a dat indicaţii pe toată perioada cât victimele au fost private de libertate (indicând traseul de urmat pe căi lăturalnice pentru a evita întâlnirea cu organele de poliţie, solicitând unuia dintre coinculpaţi să se posteze în faţa uşii pentru a nu permite persoanelor vătămate să iasă, solicitând coinculpaţilor să exercite acte de violenţă asupra lui C., etc).

În defavoarea inculpatului s-a reţinut şi atitudinea adoptată de acesta după săvârşirea infracţiunii şi în cursul procesului penal.

S-a reţinut, în acest sens, că inculpatul a continuat să o priveze de libertate pe D. şi pe fiica acesteia în condiţiile în care lucrătorii de poliţie se aflau la poarta locuinţei sale şi foloseau semnalele acustice, persoana vătămată afirmând că, deşi i-a auzit pe poliţişti, inculpatul i-a interzis să iasă pentru că nu au ce să îi facă.

Instanţa de fond a reţinut şi atitudinea adoptată de inculpat în faza cercetărilor, acesta negând comiterea faptelor şi prezentând derularea evenimentelor într-o manieră absurdă.

În favoarea inculpatului s-a reţinut însă, împrejurarea că acesta este la primul contact cu legea penală, nefiind cunoscut cu antecedente penale.

Având în vedere toate aceste argumente, instanţa de fond l-a condamnat pe inculpat la o pedeapsă de 2 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de lipsire de libertate în mod ilegal faţă de persoana vătămată C., la o pedeapsă de 2 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de lipsire de libertate în mod ilegal faţă de persoana vătămată D. şi la o pedeapsă de 3 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de lipsire de libertate în mod ilegal faţă de persoana vătămată B., toate aceste fapte fiind comise în noaptea de 24/25.05.2019 şi în circumstanţele agravante prevăzute de art. 77 lit. a) şi d) C. pen.

Instanţa de fond a reţinut şi că, în faza de urmărire penală, la domiciliul acestuia a fost efectuată o percheziţie domiciliară ocazie cu care în una dintre camerele imobilului a fost descoperită o armă de vânătoare, marca x, calibru 4,5 mm . Inculpatul A. nu deţinea permis de port armă.

Dat fiind cele anterior menţionate, prima instanţă a apreciat că în sarcina inculpatului se poate reţine şi infracţiunea de nerespectare a regimului armelor şi al muniţiilor prevăzută de art. 342 alin. (2) C. pen., potrivit cu care constituie infracţiune deţinerea sau portul fără drept de arme neletale din categoria celor supuse autorizării.

Cu privire la inculpatul E., prioritar, prima instanţă a reţinut că, deşi inculpatul a solicitat aplicarea în ceea ce îl priveşte a procedurii prevăzute de art. 375 C. proc. pen., acesta a învederat faptul că recunoaşte doar comiterea infracţiunii de lipsire de libertate faţă de persoana vătămată C. şi nu faţă de celelalte persoane vătămate, motiv pentru care cererea acestuia a fost respinsă.

Dat fiind că situaţia de fapt reţinută de prima instanţă este diferită faţă de cea recunoscută de inculpat, s-a considerat că acesta nu poate beneficia de reducerea limitelor speciale ale pedepsei pentru infracţiunile ce i-au fost reţinute în sarcină, având în vedere că dispoziţiile art. 396 alin. (10) C. proc. pen. permit o astfel de reducere doar dacă instanţa reţine aceeaşi situaţie de fapt ca cea recunoscută de către inculpat.

Contrar susţinerilor inculpatului prin apărătorul ales, prima instanţă a apreciat că în sarcina acestuia se poate reţine şi comiterea infracţiunilor contra persoanei vătămate D. şi B.

Astfel, s-a reţinut că inculpatul a pătruns în locuinţa persoanelor vătămate şi a luat cunoştinţă în mod direct de refuzul persoanei vătămate D. de a îi însoţi acesta având cunoştinţă şi că aceasta a fost introdusă cu forţa în autoturism şi că minora este purtată în braţe de coinculpata D.

Mai mult, cunoscând aceste împrejurări, inculpatul a fost cel care a condus autoturismul de la locuinţa victimelor la locuinţa inculpatului A., acţiune care evident constituie un element material al infracţiunii de lipsire de libertate care se poate comite şi prin obligarea victimei să se deplaseze contrar voinţei acesteia.

Având în vedere participaţia inculpatului la comiterea faptelor, instanţa de fond l-a condamnat pe inculpat la o pedeapsă de 1 an şi 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de lipsire de libertate în mod ilegal faţă de persoana vătămată C., la o pedeapsă de 1 an şi 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de lipsire de libertate în mod ilegal faţă de persoana vătămată D. şi la o pedeapsă de 3 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de lipsire de libertate în mod ilegal faţă de persoana vătămată B., toate aceste fapte fiind comise în noaptea de 24/25.05.2019 şi în circumstanţele agravante prevăzute de art. 77 lit. a) şi d) C. pen.

Cu privire la inculpatul F., s-a reţinut că pentru aceleaşi argumente cu cele menţionate la analiza situaţiei inculpatului E., prima instanţă a apreciat că nici în favoarea inculpatului F. nu se pot reţine dispoziţiile art. 396 alin. (10) C. proc. pen., situaţia de fapt reţinută de instanţă fiind diferită de cea recunoscută de inculpat.

De altfel, deşi inculpatul prin apărător, a solicitat aplicarea procedurii simplificate, la termenul din data de 12.05.2020 a arătat doar că îşi menţine cele declarate în faza de urmărire penală, în condiţiile în care în calitate de inculpat a prezentat o situaţie diferită de cea expusă prin actul de sesizare.

A apreciat prima instanţă că şi în sarcina inculpatului se pot reţine trei infracţiuni de lipsire de libertate.

Pluralitatea de făptuitori presupune săvârşirea uneia sau mai multor fapte prevăzute de legea penală de două sau mai multe persoane, fiind necesar să existe o voinţă comună a făptuitorilor de a săvârşi faptele incriminate.

Potrivit art. 46 alin. (2) C. pen., coautori sunt persoanele care săvârşesc nemijlocit aceeaşi faptă prevăzută de legea penală.

Din modalitatea concretă în care s-au derulat evenimentele, prima instanţă a apreciat că în cauză s-a făcut dovada existenţei unei legături subiective între inculpaţi aceştia acţionând coordonat în scopul de a lipsi de libertate persoanele vătămate.

Inculpatul F. nu numai că a acţionat în mod direct asupra persoanei vătămate C. pe care l-a introdus cu forţa în portbagajul autoturismului ci, prin acţiunile sale acesta a contribuit la înfrângerea rezistenţei persoanei vătămate D. de al cărei refuz de a se deplasa inculpatul a luat cunoştinţă în mod direct în momentul în care s-a aflat în locuinţa acesteia.

Mai mult, aşa cum se arăta şi anterior, infracţiunea de lipsire de libertate este o infracţiune care presupune o durată în timp, probele administrate în cauză relevând împrejurarea că în perioada în care se aflau la locuinţa inculpatului A. şi inculpatul F. a fost unul dintre cei care a supravegheat toate cele trei persoane vătămate pentru ca acestea să nu părăsească imobilul.

Instanţa de fond l-a condamnat astfel pe inculpat, la o pedeapsă de 1 an şi 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de lipsire de libertate în mod ilegal faţă de persoana vătămată C., la o pedeapsă de 1 an şi 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de lipsire de libertate în mod ilegal faţă de persoana vătămată D. şi la o pedeapsă de 3 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de lipsire de libertate în mod ilegal faţă de persoana vătămată B., toate aceste fapte fiind comise în noaptea de 24/25.05.2019 şi în circumstanţele agravante prevăzute de art. 77 lit. a) şi d) C. pen.

Împotriva sentinţei au declarat apel inculpaţi A., G., D., E., F., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, pentru motivele expuse pe larg în încheierea de dezbateri din 14.06.2021.

Prin Decizia penală nr. 536/A din 23 iulie 2021 pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, s-au admis apelurile declarate de inculpatul E. şi de inculpatul F. împotriva Sentinţei penale nr. 1 din data de 07.01.2021, pronunţată de Judecătoria Costeşti, în Dosarul nr. x/2019.

S-a desfiinţat, în parte, sentinţa penală apelată şi, rejudecând:

S-au descontopit pedepsele aplicate inculpaţilor E. şi F. în pedepsele componente, înlăturând sporul.

S-au reţinut în favoarea inculpaţilor E. şi F. circumstanţele atenuante prev. de art. 75 alin. (2) lit. b) din C. pen.

În baza art. 76 din C. pen., s-au redus pedepsele aplicate inculpaţilor E. şi F., astfel: pentru infracţiunile prev. de art. 205 alin. (1) şi (3) lit. b) C. pen. cu aplic. art. 77 lit. a) şi d) C. pen., de la câte 3 ani închisoare, la câte 2 ani şi 8 luni închisoare; pentru infracţiunile prev. de art. 205 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 77 lit. a) şi d) C. pen., de la câte 1 an şi 6 luni închisoare, la câte 1 an închisoare.

S-au recontopit pedepsele aplicate inculpaţilor E. şi F. şi s-a dispus executarea pedepsei celei mai grele, de câte 2 ani şi 8 luni închisoare, sporită cu 4 luni, în total inculpaţii E. şi F. având de executat pedeapsa de câte 3 ani închisoare.

S-a înlăturat aplicarea disp. art. 60 din C. pen. faţă de inculpaţii E. şi F.

În baza art. 91 din C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepselor sub supraveghere şi s-a stabilit un termen de supraveghere de 4 ani, conform dispoziţiilor art. 92 din C. pen., pe durata căruia, în baza art. 93 alin. (1) din C. pen. inculpaţii E. şi F. trebuie să respecte următoarele măsuri de supraveghere: a) să se prezinte la Serviciul de Probaţiune Argeş, la datele fixate de acesta; b) să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea lor; c) să anunţe, în prealabil, schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile; d) să comunice schimbarea locului de muncă; e) să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor lor de existenţă.

În baza art. 93 alin. (2) din C. pen., s-a impus inculpaţilor E. şi F. obligaţia de a frecventa un program de reintegrare socială derulat de către serviciul de probaţiune Argeş sau organizat în colaborare cu instituţii de comunitate

În baza art. 93 alin. (3) din C. pen., pe parcursul termenului de supraveghere, au fost obligaţi inculpaţii E. şi F. să presteze o muncă neremunerată în folosul comunităţii în cadrul Primăriei Costeşti sau Consiliul Local Costeşti pe o perioadă de câte 120 de zile lucrătoare.

În baza art. 96 din C. pen., s-a dispus atenţionarea inculpaţilor E. şi F. asupra conduitei lor viitoare şi asupra consecinţelor la care se vor expune dacă vor mai comite infracţiuni sau nu vor respecta măsurile de supraveghere ori nu vor executa obligaţiile ce le revin pe durata termenului de supraveghere.

S-au menţinut restul dispoziţiilor sentinţei penale apelate.

S-au respins, ca nefondate, apelurile declarate de inculpatul A., inculpata D. şi inculpatul G. împotriva aceleiaşi sentinţe penale.

Au fost obligaţi inculpaţii A., D. şi G. la câte 600 RON, reprezentând cheltuieli judiciare avansate către stat. Onorariul avocatului desemnat din oficiu desemnat pentru persoana vătămată, în cuantum de 470 RON şi onorariul avocatului din oficiu pentru inculpaţi (integral pentru inculpata D. şi parţial pentru ceilalţi inculpaţi), în cuantum de 2506 RON, se avansează din fondurile Ministerului Justiţiei.

Pentru a dispune astfel, s-a reţinut că în raport de probatoriul administrat în cauză, specific infracţiunilor sub aspectul cărora au fost cercetaţi inculpaţii, reiese că sunt întrunite elementele constitutive a trei infracţiuni de lipsire de libertate în mod ilegal, dintre care una contra unui minor, în condiţiile circumstanţelor agravante, iar în sarcina inculpatului A. s-a reţinut, în plus, infracţiunea de nerespectare a regimului armelor şi muniţiilor. Contrar opiniei inculpatului A., Curtea a apreciat că situaţia de fapt a fost corect reţinută de prima instanţă. Materialul probator administrat în cauză a dovedit dincolo de orice îndoială rezonabilă atât existenţa infracţiunilor imputate, cât şi vinovăţia inculpaţilor A., D., G., E. şi F. în comiterea acestora.

Analizând hotărârea atacată sub aspectul individualizării pedepselor şi măsurii educative aplicate inculpaţilor A., D., G., Curtea a constatat că instanţa de fond a realizat o justă evaluare a criteriilor prevăzute de art. 74 C. pen. şi anume: împrejurările şi modalitatea săvârşirii faptelor, limitele de pedeapsă prevăzute în textele incriminatoare (de la 1 la 7 ani, respectiv de la 3 la 10 ani), mobilul săvârşirii infracţiunii, atitudinea persoanelor vătămate care nu au avut pretenţii civile de la inculpaţi, circumstanţele personale ale acestor inculpaţi care nu au recunoscut săvârşirea faptelor şi nu sunt cunoscuţi cu antecedente penale. Actele de restrângere a libertăţii de mişcare exercitate de inculpatul A. (iniţiatorul demersului infracţional), de inculpata D. (care s-a comportat ca o "stăpână" asupra vieţii fiicei sale nefiind de acord cu relaţia de concubinaj pe care o avea cu C.), precum şi actele de intimidare, înjosire şi lipsire de libertate efectuate de inculpatul G., arată că pedepsele şi măsura educativa aplicate acestora (uşor peste minimul prevăzut de lege) sunt proporţionale cu gravitatea faptelor comise, în împrejurările expuse în mod detaliat de către instanţa de fond.

Analizând şi cuantumul pedepselor şi modul de individualizare a executării pedepselor aplicate inculpaţilor E. şi F., Curtea a apreciat că sunt întemeiate doar criticile aduse de aceşti inculpaţi sentinţei.

Astfel, inculpaţii E. şi F. au o vârstă frageda (21, respectiv 24 de ani) şi au fost cooptaţi în planul infracţional conceput de inculpatul A. (care avusese o relaţie cu persoana vătămată D.) şi inculpata D. (mama persoanei vătămate), primii doi acţionând conform ordinelor date de inculpatul A. pe care îl percepeau ca pe un lider. Inculpaţii E. şi F. nu au realizat pe deplin gravitatea faptelor, ci s-au supus dispoziţiilor primite de la inculpatul A., acesta din urmă fiind o persoana matură, care a înţeles cel mai bine consecinţele faptelor sale. Este de luat în considerare şi atitudinea de colaborare cu organele de ancheta pe care au adoptat-o cei doi inculpaţi, care chiar dacă nu s-au încadrat în condiţiile prevăzute de lege pentru judecarea cauzei în procedura simplificată, au avut o poziţie procesuala sincera.

S-a reţinut că toate aceste circumstanţe conduc la concluzia că inculpaţii E. şi F. sunt îndreptăţiţi a beneficia de dispoziţiile art. 76 alin. (2) lit. b) rap. la art. 76 din C. pen., în sensul reducerii pedepselor sub minimul special prevăzut de lege şi a suspendării sub supraveghere a executării pedepsei, conform art. 91 şi următoarele din C. pen.

S-a apreciat că scopul pedepsei va putea fi cu prisosinţă atins în aceste condiţii, aceşti inculpaţi merită o şansă în vederea corijării, fiind suficientă suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei pentru a fi reintegraţi în comunitate, a respecta regulile de convieţuire socială şi a-şi îndrepta comportamentul, în timp ce încarcerarea lor ar răspunde exclusiv scopului punitiv, în detrimentul celui educativ.

Pentru toate aceste considerente, în baza art. 421 pct. 2 lit. a) din C. proc. pen., Curtea a admis apelurile declarate de inculpaţii E. şi F., a desfiinţat, în parte, sentinţa penală apelată şi în baza art. 421 pct. 1 lit. b) din C. proc. pen., s-au respins, ca nefondate, apelurile declarate de inculpaţii A., G. şi D.

Decizia penală nr. 536/A din 23 iulie 2021 pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, a fost comunicată astfel: Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Piteşti la data de 27.07.2021, inculpaţilor G. la data de 27.07.2021, A. la 27.07.2021 şi la 05.08.2021, şi 27.07.2021, G. la data de 27.07.2021, F. la data de 27.07.2021, E. la data de 27.07.2021, D. la data de 28.07.2021 şi la 09.08.2021, partea vătămată B. la data de 27.07.2021 şi C. la data de 28.07.2021.

Împotriva Deciziei penale nr. 536/A din 23 iulie 2021 pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, au declarat recurs în casaţie Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Piteşti, la data de 02 august 2021, cu privire la inculpaţii E. şi F. şi inculpatul A. la data de 16 august 2021.

Cererea de recurs în casaţie formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Piteşti a fost comunicată astfel: inculpaţilor F. la data de 06.08.2021, E. la 06.08.2021, partea vătămată C. la 06.08.2021, D. la 06.08.2021, B. la 06.08.2021.

La dosar, la data de 16.08.2021, au fost depuse concluzii scrise de către inculpaţii E. şi F.

În esenţă, în ceea ce priveşte reţinerea în favoarea celor doi inculpaţi a prev. art. 75 şi art. 76 din C. pen., s-a considerat ca sunt pe deplin şi obiectiv şi legal reţinute în favoarea celor acestora.

Din aceeaşi perspectivă, s-a apreciat că şi cuantumul pedepselor aplicate, de 2 ani şi 8 luni pentru comiterea infracţiunii prev. de art. 205 alin. (3) din C. pen. şi respectiv câte 1 an pentru infracţiunea prev. la art. 205 alin. (1) din C. pen. au fost reţinute în mod corect cu precizarea că textul de lege permitea chiar coborârea pedepselor şi sub aceste limitele aplicate de Curtea de Apel Piteşti. Stabilirea unor pedepse de 2 ani şi 8 luni şi respectiv a două pedepse de câte 1 an, se încadrează în textul de lege prev. de art. 75 alin. (2) lit. b) din C. pen., cu raportare la art. 76 din C. pen.

Pe cale de consecinţa, în baza art. 440 alin. (2) din C. proc. pen., s-a solicitat respingerea în principiu a recursului în casaţie declarat de Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Piteşti şi să se constate faptul că nu "s-au aplicat pedepse în alte limite" decât cele prevăzute de lege pentru infracţiunile prev. de art. 205 alin. (1) şi (3) din C. pen. Conform art. 205 alin. (1) din C. pen., legiuitorul a stabilit pentru comiterea unei astfel de infracţiuni, o pedeapsă cuprinsă între 1 şi 5 ani, iar în ceea ce priveşte alin. (2) al aceluiaşi articol, legiuitorul a stabilit o pedeapsa cuprinsă între 3 şi 10 ani.

În condiţiile în care Curtea de Apel Piteşti a făcut aplicarea prevederilor art. 75 alin. (2) lit. b) din C. pen. cu raportare la art. 76 alin. (1) din C. pen., pedepsele de 2 ani şi 8 luni şi respectiv de 1 an închisoare au fost stabilite în mod corect, în condiţiile în care pedeapsa ce se putea aplica putea fi coborâtă la pedeapsa de până la 2 ani şi respectiv 8 luni de închisoare (reducerea limitelor speciale cu o treime, din 3 ani şi respectiv dintr-un an, limite inferioare ce sunt prev. la art. 205 alin. (1) şi 3 din C. pen.). Astfel, cuantumul pedepselor stabilite de Curtea de Apel Piteşti, se încadrează în limitele legale, ce au fost stabilite de legiuitor pentru infracţiunile comise de cei doi inculpaţi.

Cererea de recurs în casaţie formulată de inculpatul A. a fost comunicată astfel: Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Piteşti la data de 20.08.2021, inculpaţilor F. la data de 20.08.2021, G. la 23.08.2021, E. la 31.08.2021, D. la 25.08.2021, părţilor vătămate C. la 24.08.2021, D. la 24.08.2021 şi B. la 23.08.2021.

La dosar, nu au fost transmise concluzii scrise.

Dosarul a fost înaintat Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la data de 17 septembrie 2021.

Prin referat, judecătorul de filtru a dispus întocmirea raportului de către magistratul asistent desemnat în cauză, în vederea discutării admisibilităţii cererii,în procedura prevăzută de art. 440 din C. proc. pen., la data de 2 noiembrie 2021.

Prin cererea de recurs în casaţie, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Piteşti a invocat cazul de recurs în casaţie prev. de art. 438 pct. 12 din C. proc. pen., au fost aplicate pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege.

În esenţă, s-a susţinut că în raport de probatoriul administrat specific infracţiunilor sub aspectul cărora au fost cercetaţi inculpaţii, instanţa a apreciat că sunt întrunite elementele constitutive a trei infracţiuni de lipsire în mod ilegal, dintre care una contra unui minor, în condiţiile circumstanţelor agravante, iar în privinţa inculpatului A. s-a reţinut, în plus, infracţiunea de nerespectare a regimului armelor şi muniţiilor. Totodată, instanţa de apel a apreciat că materialul probator administrat în cauză a dovedit dincolo de orice îndoială rezonabilă atât existenţa infracţiunilor imputate inculpaţilor, cât şi vinovăţia inculpaţilor A., D., G., E. şi F. în comiterea acestora.

În acest context, după ce a redus pedepsele principale aplicate inculpaţilor E. şi F. pentru cele trei infracţiuni concurente de lipsire de libertate în mod ilegal, ca urmare a reţinerii în favoarea lor a circumstanţelor atenuante prev. de art. 75 alin. (2) lit. b) din C. pen., instanţa de apel a stabilit în mod greşit pedeapsa rezultantă de câte 3 ani închisoare pentru fiecare dintre cei doi inculpaţi, cu încălcarea disp. art. 39 alin. (1) lit. b) din C. pen., conform cărora, în cazul în care s-au stabilit numai pedepse cu închisoarea, se aplică pedeapsa cea mai grea, la care se adaugă un spor de o treime din totalul celorlalte pedepse stabilite

Întrucât a stabilit pedepse de câte 2 ani şi 8 luni închisoare pentru infracţiunile prev. de art. 205 alin. (1) şi (3) lit. b) C. pen., cu aplicarea art. 77 lit. a) şi d) din C. pen. (săvârşite împotriva persoanei vătămate minore respectiv B.) pedepse de câte 1 an închisoare pentru infracţiunile prev. de art. 205 alin. (1) C. pen., cu aplic. art. 77 lit. a) şi d) C. pen. (săvârşite împotriva persoanelor vătămate C. şi D.), instanţa de apel ar fi trebuit să stabilească pentru fiecare dintre cei doi inculpaţi pedeapsa rezultantă de câte 3 ani şi 4 luni închisoare, compusă din pedeapsa cea mai grea de 2 ani şi 8 luni închisoare, la care se adaugă un spor de 8 luni închisoare, reprezentând o treime din 24 de luni al celorlalte pedepse stabilite (12 luni închisoare pentru infracţiunea de lipsire de libertate săvârşită împotriva persoanei vătămate C., plus 12 luni închisoare pentru infracţiunea de lipsire de libertate împotriva persoanei vătămate D.).

S-a susţinut că stabilirea unei pedepse rezultante mai mari de 3 ani pentru concursul de infracţiuni ar înlătura şi aplicarea în cauză a disp. art. 91 din C. pen., privind suspendarea executării pedepselor sub supraveghere

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul disp. art. 448 alin. (1) punctul 2 lit. b) din C. proc. pen., raportat la disp. art. 438 alin. (1) punctul 12 din C. proc. pen., coroborate cu disp. art. 449 alin. (1) şi (2) din C. proc. pen., în funcţie şi de jurisprudenţa constantă a instanţei supreme (Decizia nr. 347/RC din 1 octombrie 2019 a I. C. civ.J, secţia penală) care consideră că o analiză concretă, bazată pe întreg sistemul de individualizare judiciară a unei sancţiuni, se impure a fi efectuată de o instanţă ce se găseşte într-o cale ordinară de atac, s-a solicitat admiterea recursului în casaţie, casarea, în parte, a hotărârii atacate şi rejudecarea cauzei numai cu privire la inculpaţii E. şi F. şi la faptele reţinute în sarcina acestora, în vederea aplicării pedepselor în limitele prevăzute de lege.

Prin cererea de recurs în casaţie, inculpatul A. a invocat cazul de recurs în casaţie prev. de art. 438 pct. 7 din C. proc. pen. şi a solicitat achitarea cu privire la infracţiunea de lipsire de libertate în temeiul art. 16 lit. a) din C. proc. pen.

În esenţă, a susţinut că nu se face vinovat de infracţiunea de lipsire de libertate, având în vedere că elementul material şi latura obiectivă a infracţiunii nu este probată în niciun fel. Inculpatul nu se face vinovat de săvârşirea infracţiunii de lipsire de libertate în mod ilegal, întrucât din materialul probator nu reiese modalitatea în care inculpatul a lipsit de libertate părţile vătămate. De asemenea, inculpatul nu se face vinovat, având în vedere că elementul material şi latura obiectivă a infracţiunii nu este probată în niciun fel.

A susţinut că este unanim acceptat că infracţiunea de lipsire de libertate în mod ilegal presupune, în mod necesar, ca victima să fie supusă unor suferinţe. Nu se poate concepe existenţa infracţiunii de lipsire de libertate în mod ilegal fără o constrângere, fie că este de natură materială sau de natură morală, iar din întreg materialul probator nu există indiciile necesare care să conducă către constrângerea părţilor vătămate.

Referitor la natura şi gravitatea rezultatului produs ori a altor consecinţe ale infracţiunii, a susţinut că acestea nu sunt în măsură pentru a se reţine elementul material al infracţiunii pentru care în momentul de faţă inculpatul a fost condamnat şi totodată nu sunt suficiente pentru condamnarea acestuia în temeiul art. 60 din C. pen., instanţa de judecata a avut în vedere conduita inculpatului în tot acest timp, de asemenea, nivelul de educaţie, situaţia familială şi socială a acestuia.

Ca modalitate de achitare pentru inculpat, a solicitat să se aibă în vedere dispoziţiile art. 16 lit. a) din C. proc. pen., fapta nu există. Textul de lege are în vedere inexistenţa unei fapte în materialitatea ei. Dar norma nu presupune inexistenţa niciunui element de fapt, respectiv cazul nu este incident doar atunci când nu s-a produs nicio schimbare în realitatea obiectivă, ci se referă la inexistenţa faptei pe care, în norma de incriminare, o descrie verbum regens. Cazul de împiedicare rămâne incident şi când există o anume conduita, dar ea nu este cea prevăzuta ca element material al infracţiunii.

Prevederea faptei în legea penală semnifică, în principiu, identitatea dintre conduita propriu-zisa şi toate condiţiile din norma (trăsătura, tipicităţii infracţiunii) corelativ, lipsa în concret a oricărui element de conţinut al incriminării, obiectiv sau subiectiv ar face ca fapta să nu existe/prevăzută de legea penală.

În concluzie, a susţinut că, în esenţă, cazul de casare prev. de art. 438 pct. 7 din C. proc. pen. se circumscrie situaţiilor în care fapta concretă pentru care s-a pronunţat soluţia definitivă de condamnare nu întruneşte elementele de tipicitate obiectivă ori subiectivă prevăzută de norma de incriminare.

Prin încheierea din 2 noiembrie 2021, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în baza art. 440 alin. (4) C. proc. pen., s-au admis în principiu cererile de recurs în casaţie formulate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Piteşti şi inculpatul A. împotriva Deciziei penale nr. 536/A din 23 iulie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în Dosarul nr. x/2019, s-a trimis cauza, în vederea judecării recursului în casaţie, Completului nr. 2 şi s-a fixat termen de judecată în şedinţă publică la data de 18 ianuarie 2022, pentru când s-a dispus citarea recurentului A., a intimaţilor inculpaţi E., F., precum şi a intimatei parte vătămată B. şi înştiinţarea apărătorului ales al recurentei inculpate A., avocat J., precum şi apărătorului ales al intimaţilor inculpaţi E., F., avocat K.

Verificând îndeplinirea condiţiilor de admisibilitate a cererilor de recurs în casaţie, Înalta Curte a constatat că cererea de recurs în casaţie formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Piteşti îndeplineşte cerinţele de formă prevăzute la art. 437 alin. (1) din C. proc. pen., în cuprinsul acesteia fiind menţionat numele şi prenumele procurorului care a declarat calea de atac - L., hotărârea care se atacă - Decizia penală nr. 536 din 23.07.2021 pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, precum şi semnătura acestuia. De asemenea, cererea de recurs în casaţie este formulată în termenul prevăzut de lege şi îndeplineşte condiţiile de formă prevăzute de art. 434 - 438 din C. proc. pen., iar motivele expuse se circumscriu în conţinutul cazului de recurs în casaţie invocat, respectiv art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen.

Înalta Curte a constatat, de asemenea, că cererea de recurs în casaţie formulată inculpatul A. îndeplineşte cerinţele de formă prevăzute la art. 437 alin. (1) din C. proc. pen., în cuprinsul acesteia fiind menţionat numele şi prenumele inculpatului care a declarat calea de atac -A., hotărârea care se atacă - Decizia penală nr. 536 din 23.07.2021 pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, precum şi semnătura apărătorului ales care a declarat calea de atac, avocat J.. Cererea de recurs în casaţie este formulată în termenul prevăzut de lege şi îndeplineşte condiţiile de formă prevăzute de art. 434 - 438 din C. proc. pen., iar motivele expuse se circumscriu formal în conţinutul cazului de recurs în casaţie invocat, respectiv art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen.

Prin cererea de recurs în casaţie Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Piteşti a invocat incidenţa cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen., respectiv s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege, iar inculpatul A. a invocat incidenţa cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen., respectiv inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală.

Înalta Curte a constatat că motivele expuse în cererile formulate se circumscriu în conţinutul cazului de recurs în casaţie invocat, respectiv art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen., în ceea ce priveşte cererea formulată de parchet şi art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen., în ceea ce priveşte cererea formulată de inculpatul A.

Examinând recursurile în casaţie declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Piteşti şi inculpatul A., Înalta Curte constată că următoarele:

Cu privire la recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Piteşti, preliminar examinării fondului prezentei cauze, Înalta Curte notează că potrivit C. proc. pen., recursul în casaţie este o cale extraordinară de atac prin care se atacă hotărâri definitive, care au intrat în autoritatea lucrului judecat şi care poate fi exercitată doar în cazuri anume prevăzute de lege şi numai pentru motive de nelegalitate. Astfel, potrivit art. 433 din C. proc. pen., scopul acestei căi de atac este judecarea, în condiţiile legii, a conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile, iar conform art. 447 din acelaşi cod, pe calea recursului în casaţie instanţa verifică exclusiv legalitatea hotărârii atacate. Drept urmare, orice chestiune de fapt analizată de instanţa de fond, respectiv de apel, intră în puterea lucrului judecat şi excede cenzurii instanţei învestită cu judecarea recursului în casaţie.

În acelaşi sens, se constată că fiind reglementat ca o cale extraordinară de atac ce trebuie să asigure echilibrul între principiul legalităţii şi principiul respectării autorităţii de lucru judecat, recursul în casaţie vizează numai legalitatea anumitor hotărâri definitive indicate de lege şi numai anumite motive expres şi limitativ prevăzute, fără ca pe calea recursului în casaţie să se poată invoca şi, corespunzător, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie să poată analiza, orice nelegalitate a hotărârilor, ci numai pe acelea pe care legiuitorul le-a prevăzut în mod expres.

Instanţa de casaţie nu judecă procesul propriu - zis, respectiv litigiul care are ca temei juridic cauza penală, ci judecă exclusiv dacă din punct de vedere al dreptului hotărârea atacată este corespunzătoare.

Referitor la cazul de recurs în casaţie prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., potrivit căruia hotărârile sunt supuse casării atunci când "s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege", legiuitorul, prin "pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege", a avut în vedere limitele de pedeapsă ce sunt prevăzute de textul de lege în raport de încadrarea juridică şi de cauzele de atenuare sau agravare a pedepsei a căror incidenţa a fost stabilită cu titlu definitiv de către instanţa de apel.

Totodată, se referă nu doar la aplicarea unei pedepse într-un cuantum situat sub minim sau peste maxim, ci priveşte întreg regimul sancţionator aplicat unei situaţii juridice concrete, respectiv ansamblul pedepselor prevăzute de lege pentru infracţiunea reţinută, indiferent că acestea sunt principale, complementare sau accesorii şi modalitatea de individualizare a aplicării sau a executării pedepsei.

Raportând considerentele teoretice anterior reliefate la speţa de faţă, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că este întemeiat recursul formulat de către parchet urmând a-l admite şi a trimite cauza spre rejudecare pentru a se aplica pedepse în limitele prevăzute de lege pentru inculpaţii E. şi F.

Astfel, prin motivele de recurs în casaţie formulate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Piteşti a fost invocată incidenţa cazului de casare prev. de art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen., potrivit căruia hotărârile sunt supuse casării dacă s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege, întrucât inculpaţilor E. şi F. li s-au aplicat pedepse nelegale.

Prin decizia recurată, în baza art. 76 din C. pen., s-au redus pedepsele aplicate inculpaţilor E. şi F., pentru infracţiunile prev. de art. 205 alin. (1) şi (3) lit. b) C. pen. cu aplicarea art. 77 lit. a) şi d) C. pen., de la câte 3 ani închisoare, la câte 2 ani şi 8 luni închisoare, iar pentru infracţiunile prev. de art. 205 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 77 lit. a) şi d) C. pen., de la câte 1 an şi 6 luni închisoare, la câte 1 an închisoare. S-au recontopit pedepsele aplicate inculpaţilor E. şi F. şi s-a dispus executarea pedepsei celei mai grele, de câte 2 ani şi 8 luni închisoare, sporită cu 4 luni, în total inculpaţii E. şi F. având de executat pedeapsa de câte 3 ani închisoare. Totodată, s-a înlăturat aplicarea disp. art. 60 din C. pen. faţă de inculpaţii E. şi F., iar în baza art. 91 din C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepselor sub supraveghere şi s-a stabilit un termen de supraveghere de 4 ani, conform dispoziţiilor art. 92 din C. pen.

Înalta Curte constată că instanţa de apel a făcut o greşită aplicare a legii şi a aplicat pedepse în alte limite, întrucât a stabilit pedepse de câte 2 ani şi 8 luni închisoare pentru infracţiunile prev. de art. 205 alin. (1) şi (3) lit. b) C. pen., cu aplicarea art. 77 lit. a) şi d) din C. pen., pedepse de câte 1 an închisoare pentru infracţiunile prev. de art. 205 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 77 lit. a) şi d) C. pen., însă pentru fiecare dintre cei doi inculpaţi pedeapsa rezultantă este de 3 ani şi 4 luni închisoare. Astfel, la pedeapsa cea mai grea de 2 ani şi 8 luni închisoare, se adaugă un spor de 8 luni închisoare, reprezentând o treime din 24 de luni al celorlalte pedepse stabilite, respectiv 8 luni, pedeapsa legală fiind de 3 ani şi 4 luni închisoare.

În acest context, Înalta Curte reţine că nelegalitatea constatată privind pedepsele aplicate inculpaţilor E. şi F. nu poate fi înlăturată prin rejudecarea cauzei de către instanţa de recurs în casaţie, deoarece completul iniţial investit în apel este necesar să analizeze dacă greşeala s-a strecurat în modalitatea de aplicare a pedepsei sau în modalitatea de calcul a rezultantei, în condiţiile în care modalitatea de executare avută în vedere a fost cea de suspendare a executării pedepsei, astfel încât, instanţa de apel este în măsură să aprecieze asupra acestor aspecte.

În jurisprudenţa instanţei supreme s-a statuat că problematica legalităţii unei pedepse nu poate fi analizată doar sub aspectul particular al felului ori limitelor speciale ale pedepsei principale, deoarece, în procesul penal, sancţiunea nu poate fi aplicată în afara unui regim expres prevăzut de lege ori cu depăşirea exigenţelor normative ale unui anumit mod de executare. Încălcarea dispoziţiilor legale relative la aceste din urmă elemente ale regimului sancţionator plasează acest regim şi, implicit, pedeapsa aplicată, în afara limitelor determinate de legiuitor şi justifică intervenţia instanţei în calea extraordinară de atac (Decizia nr. 143/RC din data de 23 aprilie 2019, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, Decizia nr. 522/RC din data de 25 noiembrie 2016, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală).

Înalta Curte apreciază că această nelegalitate nu poate fi suplinită în calea extraordinară a recursului în casaţie. A admite ipoteza contrară ar echivala cu privarea părţilor la accesul efectiv la o cale de atac, contrar exigenţelor art. 2 din Protocolul nr. 7 la Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.

În considerarea acestor exigenţe, unicul remediu pentru a asigura o judecată efectivă este trimiterea cauzei spre rejudecare. Înalta Curte consideră că o analiză concretă, bazată pe întreg sistemul de individualizare judiciară a unei sancţiuni, se impune a fi efectuată de o instanţă ce se găseşte într-o cale ordinară de atac, sens în care în funcţie şi de jurisprudenţa constantă a instanţei supreme care, atunci când constată necesitatea de apelare la astfel de operaţiuni ce reclamă aprecieri din partea judecătorului, recurge la formula dispunerii rejudecării laturii penale a cauzei de către o astfel de instanţă, va proceda în consecinţă şi va trimite cauza spre rejudecare Curţii de Apel Piteşti.

Aşadar, se constată că soluţia se impune relativ la cele ce preced, la care se adaugă garantarea respectării dreptului la două grade de jurisdicţie în materie penală consacrat de art. 2, Protocol 7 CEDO, în caz contrar, Înalta Curte consideră că, în speţă, privarea de un al doilea grad de jurisdicţie ar aduce atingere dreptului la un proces echitabil prevăzut de art. 6 parag. 1 din Convenţia pentru Apărarea Drepturilor Omului şi Libertăţilor Fundamentale, dreptul la un proces echitabil fiind în strânsă legătură cu dreptul la dublul grad de jurisdicţie în materie penală. În acelaşi sens este şi jurisprudenţa CEDO, cauza Grecu contra România din 30 noiembrie 2006, în care Curtea Europeană a constatat că recurentul a fost lipsit de dreptul de a i se examina cauza penală în două grade de jurisdicţie, ceea ce a atras încălcarea art. 2 al Protocolului nr. 7 la Convenţie.

Raportat la toate considerentele anterior expuse, la cazul de casare incident şi la dispoziţiile art. 449 alin. (4) din C. proc. pen., această etapă va fi limitată la motivele pentru care s-a dispus casarea şi rejudecarea cauzei, respectiv tratarea tuturor elementelor ce vizează regimul sancţionator incident pentru inculpaţii E. şi F.

Pentru considerentele expuse, fiind incident cazul de casare prevăzut de dispoziţiile art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen., în temeiul dispoziţiilor art. 448 alin. (2) lit. b) din C. proc. pen., Înalta Curte va admite recursul în casaţie declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Piteşti împotriva Deciziei penale nr. 536/A din data de 23 iulie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în Dosarul nr. x/2019. Va casa, în parte, decizia recurată numai cu privire la inculpaţii E. şi F., va trimite cauza spre rejudecare la Curtea de Apel Piteşti şi va menţine celelalte dispoziţiile ale deciziei penale recurate.

Cu privire la recursul în casaţie declarat de inculpatul A. constată că este nefondat având în vedere următoarele considerente:

Potrivit dispoziţiilor art. 433 din C. proc. pen., în calea extraordinară a recursului în casaţie, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie este obligată să verifice, în condiţiile legii, conformitatea hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile, iar, conform art. 447 din C. proc. pen., pe această cale instanţa examinează exclusiv legalitatea deciziei recurate.

Se constată, astfel, că recursul în casaţie este o cale extraordinară de atac, prin care sunt supuse verificării hotărâri definitive care au intrat în autoritatea de lucru judecat, însă, numai în cazuri anume prevăzute de lege şi exclusiv pentru motive de nelegalitate, strict circumscrise dispoziţiilor art. 438 alin. (1) din C. proc. pen.

Drept urmare, chestiunile de fapt analizate de instanţa de fond şi/sau apel intră în puterea lucrului judecat şi nu pot face obiectul cenzurii Înaltei Curţi învestită cu judecarea recursului în casaţie, fiind obligatoriu ca motivele de casare prevăzute limitativ de lege şi invocate de recurent să se raporteze exclusiv la situaţia factuală şi elementele care au circumstanţiat activitatea imputată astfel cum au fost stabilite prin hotărârea atacată, în baza analizei mijloacelor de probă administrate în cauză.

Astfel, calea de atac extraordinară a recursului în casaţie nu presupune examinarea unei cauze sub toate aspectele, ci doar controlul legalităţii hotărârii atacate, respectiv al concordanţei acesteia cu regulile de drept aplicabile, însă exclusiv din perspectiva motivelor prevăzute de art. 438 alin. (1) din C. proc. pen., având, aşadar, ca scop exclusiv sancţionarea deciziilor neconforme cu legea materială şi procesuală şi nicidecum judecarea propriu-zisă a procesului penal prin reaprecierea faptelor şi a vinovăţiei persoanei condamnate/achitate.

Prin limitarea cazurilor în care poate fi promovată, această cale extraordinară de atac tinde să asigure echilibrul între principiul legalităţii şi principiul respectării autorităţii de lucru judecat, legalitatea hotărârilor definitive putând fi examinată doar pentru motivele expres şi limitativ prevăzute, fără ca pe calea recursului în casaţie să poată fi invocate şi, corespunzător, să poată fi analizate de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie orice încălcări ale legii, ci numai cele pe care legiuitorul le-a apreciat ca fiind importante.

Conform art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen., hotărârile definitive sunt supuse casării dacă inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală.

Prin sintagma "fapta nu este prevăzută de legea penală" legiuitorul a avut în vedere atât lipsa incriminării (neprevederea faptei ca infracţiune sau lipsa de tipicitate a faptei în sensul că nu corespunde modelului abstract de incriminare, fiind incident alt tip de răspundere, după caz, civilă, contravenţională, materială sau disciplinară), cât şi situaţia în care lipsesc anumite elemente constitutive ale infracţiunii.

În aceste coordonate de principiu, evaluând prezenta cale de atac, Înalta Curte constată că aceste consideraţii sunt valabile şi cu privire la cazul de recurs invocat de inculpatul A. ce a susţinut că nu se face vinovat de săvârşirea infracţiunii de lipsire de libertate în mod ilegal, întrucât din materialul probator nu reiese modalitatea în care a lipsit de libertate partea vătămată şi a solicitat achitarea în baza art. 16 lit. a) din C. proc. pen., respectiv fapta nu există.

Din examinarea actelor dosarului, în limitele procesuale menţionate şi în raport cu situaţia de fapt, astfel cum a fost stabilită definitiv de către curtea de apel, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că elementele de tipicitate obiectivă ale infracţiunii lipsire de libertate în mod ilegal prev. de art. 205 alin. (1) şi alin. (3) lit. b) din C. pen. şi art. 205 alin. (1) din C. pen., pentru care a fost condamnat inculpatul A., corespund faptei reţinute în concret în sarcina sa, respectiv că la data de 25.05.2019, în jurul orelor 02:30, împreună cu inculpaţii D., minorul G., de 17 ani, F. şi E., au pătruns, prin forţarea sistemelor de asigurare, fără drept, în locuinţa numiţilor C. şi D., situată în Comuna Recea, Sat Deagu de Sus, nr. 224, Judeţul Argeş, unde aceştia dormeau împreună cu minora B., de un an şi zece luni, iar prin ameninţare şi folosirea violenţei fizice, i-au forţat pe cei trei să urce în autoturismul marca x cu nr. x, proprietatea lui A. şi i-au transportat până la locuinţa acestuia din urmă, situată în Comuna Recea, Sat Recea, fără nr. (la grajdul de oi), unde i-au lipsit de libertate în mod ilegal pe cei 3, până în jurul orelor 05:00, când C., a reuşit să fugă şi să anunţe organele de poliţie, după care, în jurul orelor 05:30, eliberându-le şi pe D. şi minora B., după sosirea organelor de poliţie.

În consecinţă, contrar criticilor formulate de inculpatul A., Înalta Curte constată că fapta pentru care a fost condamnat întruneşte condiţiile de tipicitate prevăzute de norma de incriminare, iar criticile acestuia privesc chestiunile de fapt analizate atât de instanţa de fond, cât şi de cea de apel, chestiuni care, însă, exced cenzurii instanţei învestită cu judecarea recursului în casaţie.

Din perspectiva cazului de casare prevăzut în art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen., nu se poate realiza o analiză a conţinutului mijloacelor de probă, o nouă apreciere a materialului probator sau stabilirea unei alte situaţii de fapt, pe baza căreia să se concluzioneze că fapta nu este prevăzută de legea penală, verificarea hotărârii făcându-se doar în drept, statuările în fapt ale instanţei de apel neputând fi cenzurate în niciun fel (în acest sens este şi jurisprudenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie: Decizia nr. 83/RC din 23 februarie 2021, Decizia nr. 82/RC din 23 februarie 2021, Decizia nr. 167/RC din 20 aprilie 2021, Decizia nr. 267/RC din 26 iunie 2017; Decizia nr. 414/RC din 20 octombrie 2017, Decizia nr. 7/RC din 15 ianuarie 2019, Decizia nr. 478/RC din 11 decembrie 2019). Deoarece legea nu prevede competenţa de a administra probe cu privire la situaţia de fapt, instanţa de recurs în casaţie îşi fundamentează soluţia pe baza faptelor anterior constatate.

Criticile invocate de recurentul inculpat A. nu vizează însă aspecte de legalitate a hotărârii atacate, ce pot fi examinate în calea extraordinară de atac a recursului în casaţie, ci reprezintă critici ce ţin de fondul cauzei, de modalitatea în care instanţele au reţinut, pe baza probelor din dosar, vinovăţia acestuia privind săvârşirea infracţiunii de lipsire de libertate în mod ilegal fundamentat pe reevaluarea probelor administrate în cauză, cu consecinţa achitării în baza art. 16 lit. a) din C. proc. pen., respectiv fapta nu există. Or, recursul în casaţie este o cale extraordinară de atac de reformare numai sub aspect legal, de drept şi nu faptic, excluzând rejudecarea unei cauze pentru a treia oară, pe fond, în parametrii în care a avut loc judecata în fond şi în apel. În consecinţă, starea de fapt reţinută în cauză şi concordanţa acesteia cu probele administrate nu mai pot constitui motive de examinare din partea instanţei supreme pe calea recursului în casaţie.

Pentru considerentele expuse, potrivit art. 448 alin. (1) pct. 1 C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul în casaţie declarat de inculpatul A. împotriva Deciziei penale nr. 536/A din data de 23 iulie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în Dosarul nr. x/2019.

Conform art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va fi obligat recurentul inculpat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

În temeiul art. 272 alin. (6) din C. proc. pen., onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru recurentul inculpat, în sumă de 160 RON, va rămâne în sarcina statului şi se va plăti din fondurile Ministerului Justiţiei, iar onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru intimata parte vătămată B., în sumă de 470 RON, va rămâne în sarcina statului şi se va plăti din fondurile Ministerului Justiţiei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul în casaţie declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Piteşti împotriva Deciziei penale nr. 536/A din data de 23 iulie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în Dosarul nr. x/2019.

Casează, în parte, decizia recurată numai cu privire la inculpaţii E. şi F. şi trimite cauza spre rejudecare la Curtea de Apel Piteşti.

Menţine celelalte dispoziţiile ale deciziei penale recurate.

Respinge, ca nefondat, recursul în casaţie declarat de inculpatul A. împotriva Deciziei penale nr. 536/A din data de 23 iulie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în Dosarul nr. x/2019.

Cheltuielile judiciare ocazionate, cu soluţionarea recursului în casaţie declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Piteşti, rămân în sarcina statului.

Obligă recurentul inculpat A. la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru recurentul inculpat, în sumă de 160 RON, rămâne în sarcina statului şi se plăteşte din fondurile Ministerului Justiţiei.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru intimata parte vătămată B., în sumă de 470 RON, rămâne în sarcina statului şi se plăteşte din fondurile Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi, 10 mai 2022.

GGC - ED