Transfer of criminal proceedings under European Convention: admissibility based on nationality and social reintegration despite logistical hurdles

Deliberând asupra cauzei de faţă, în baza actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin încheierea F din 15 martie 2022, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, în Dosarul nr. x/2021, s-a respins, ca inadmisibilă, sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, iar în baza art. 131 din Legea nr. 302/2004, s-a respins cererea de preluare a judecăţii formulată de Tribunalul Districtual Sokolov, Republica Cehă, în Dosarul nr. x/2021, privind pe intimatul inculpat A.

Pentru a dispune astfel, prima instanţă a reţinut, în esenţă, că, prin referatul nr. x/2021 din 07.12.2021 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, s-a solicitat preluarea judecăţii formulată de Tribunalul Districtual Sokolov, Republica Cehă, în Dosarul nr. x/2021, privind pe persoana condamnată A., care, în fapt, la data de 19.08.2020, în jurul orei 13:15, în timp ce se afla încarcerat în celula nr. x, Secţiunea F - OZST2 "C" din Penitenciarul Horni Slavkov, în urma unui conflict spontan cu numitul B., persoană privată de libertate, inculpatul A., cu ajutorul unei forfecuţe, a aplicat persoanei vătămate un număr de 3 lovituri în partea stângă a toracelui, victima suferind leziuni corporale grave care i-ar fi putut pune viaţa în pericol dacă nu i s-ar fi acordat, de urgenţă, îngrijiri medicale intensive.

Prin rechizitoriul nr. x din data de 17.05.2021, Parchetul de pe lângă Tribunalul Districtual Sokolov a sesizat Tribunalul Districtual Sokolov în vederea judecării cauzei privindu-l pe inculpatul A. pentru săvârşirea infracţiunii de tentativă de vătămare corporală gravă, prev. de art. 21 alin. (1) rap. la art. 145 alin. (1) C. pen. ceh, fiind anexate actele de urmărire penală efectuate, respectiv procesele-verbale de sesizare, de investigare a locului faptei, de predare, de primire şi ridicare de obiecte, rapoarte de expertiză dactiloscopică, biologice şi medicale, acte medicale, declaraţiile persoanei vătămate B. şi ale inculpatului A., care este cetăţean român, în prezent, se află încarcerat în Penitenciarul Giurgiu.

Prin Sentinţa penală nr. 110/F/2020, pronunţată la data de 22.06.2020, în Dosarul nr. x/2020, rămasă definitivă prin neapelare, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, a recunoscut Sentinţa nr. 5 To 283/2019 - 621 a Curţii Regionale din Usti Nad Labem, rămasă definitivă la 10.10.2019, prin care numitul A. a fost condamnat la pedeapsa de 5 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunilor de tentativă la viol (2 fapte), loviri şi alte violenţe şi tâlhărie calificată şi a dispus transferarea sus-numitului în vederea continuării executării pedepsei într-un penitenciar din România.

Prin rechizitoriul nr. x/2019 întocmit la 02.09.2021 de Parchetul de pe lângă Tribunalul Teleorman, inculpatul A. a fost trimis în judecată pentru săvârşirea infracţiunilor de tentativă de omor, prev. de art. 32 alin. (1) rap. la art. 188 alin. (1) C. pen., ambele cu aplic. art. 38 alin. (1) C. pen., fapte comise la 01/02.08.2018, respectiv 07.09.2018, în dauna persoanelor vătămate C. şi D., cauza penală fiind înregistrată la Tribunalul Teleorman sub nr. x/2021.

Revenind la analiza cererii formulate de autorităţile cehe, Curtea a constatat că, în cauză, este îndeplinită condiţia dublei incriminări, fapta penală pentru care este inculpat numitul A. având corespondent în legislaţia penală română, fiind incriminată în dispoziţiile art. 32 alin. (1) rap. la art. 188 alin. (1) C. pen. şi, raportându-se la dispoziţiile art. 131 alin. (5) şi art. 133 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, a reţinut că, dacă procesul s-ar desfăşura în Republica Cehă, singurele inconveniente ar fi cele legate de participarea inculpatului la procedura judiciară, în condiţiile în care acesta este încarcerat pe teritoriul României, însă aceste aspecte pot fi surmontate, deoarece inculpatul poate fi audiat prin videoconferinţă; nu există riscul încălcării dreptului la apărare al inculpatului, prin prisma faptului că acesta nu cunoaşte limba cehă; inculpatului i se va desemna un interpret care să asigure contactul cu apărătorul desemnat din oficiu şi care să-i traducă ce se discută în cursul şedinţei de judecată.

Având în vedere complexitatea cauzei, Curtea a apreciat că desfăşurarea întregii judecăţi cu inculpatul audiat prin videoconferinţă nu ar genera cheltuieli inutile, iar, ulterior rămânerii hotărârii judecătoreşti, dacă acesta este condamnat, se poate cerere recunoaşterea hotărârii, însă, dacă procesul penal s-ar desfăşura pe teritoriul României, ar trebui avute în vedere o serie de aspecte, faţă de poziţia inculpatului în sensul că persoana vătămată a căzut şi s-a înţepat, nu a avut intenţia de a-l omorî, respectiv soluţionarea cauzei va presupune desfăşurarea unei cercetări judecătoreşti obişnuite, prin audierea persoanei vătămate şi a celor doi agenţi din penitenciar şi nici nu există informaţii dacă, în prezent, persoana vătămată se mai află sau nu încarcerată pe teritoriul Cehiei, aspecte care ar determina audierea a cel puţin 3 persoane străine, prin videoconferinţă, iar dacă persoana vătămată nu mai este încarcerată, instanţa din România ar trebui să audieze un cetăţean ceh, cu privire la care nu are date de contact, context în care emiterea unui ordin european de anchetă în vederea identificării domiciliului persoanei vătămate şi audierii acesteia ar conduce la o prelungire nejustificată a soluţionării cauzei.

Totodată, s-a arătat că nu poate fi exclusă posibilitatea solicitării unor documente medicale sau necesitatea dispunerii unui supliment de expertiză medico-legală, aspecte care ar întârzia şi mai mult pronunţarea unei hotărâri definitive.

Împotriva încheierii F din 15 martie 2022, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, în Dosarul nr. x/2021 a formulat contestaţie Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti.

Prin motivele de contestaţie formulate în scris, parchetul a susţinut, în esenţă, că motivul de refuz prevăzut de art. 133 alin. (2) lit. j) din Legea nr. 302/2004 nu este aplicabil în cauză, întrucât se referă la preluarea urmăririi penale, iar în ceea ce priveşte motivul de refuz prevăzut de art. 133 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 302/2004, solicitarea de preluare a judecăţii este justificată, întrucât intimatul A. este cetăţean român şi are rezidenţa în România unde, în prezent, execută o pedeapsă cu închisoarea.

Parchetul a mai susţinut că, prin Decizia nr. 338 din 23 martie 2022, pronunţată în Dosarul nr. x/2021, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpat împotriva Sentinţei penale nr. 150 din 21 decembrie 2021, pronunţată de Tribunalul Teleorman, prin care acesta a fost condamnat la o pedeapsă rezultantă de 9 ani şi 8 luni închisoare în care a fost cuprinsă pedeapsa recunoscută prin Sentinţa penală nr. 110/F/2020, pronunţată la data de 22 iunie 2020, în Dosarul nr. x/2020, rămasă definitivă prin neapelare, a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, context în care transferul procedurii penale serveşte intereselor unei bune administrări a justiţiei din perspectiva respectării dreptului la apărare al inculpatului, acesta având posibilitatea să participe la o procedură desfăşurată în limba sa maternă şi să beneficieze de apărare calificată în condiţiile legii române, drepturi care primează în faţa altor considerente legate de modalitatea în care urmează să se desfăşoare cercetarea judecătorească, fiind de natură să faciliteze reintegrarea socială a acestuia în cazul în care va fi condamnat pentru săvârşirea infracţiunii comise pe teritoriul statului ceh.

Examinând contestaţia declarată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că aceasta este fondată pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.

Procedura de preluare a judecăţii implică, în conformitate cu dispoziţiile art. 131 alin. (5) şi (6) din Legea nr. 302/2004, republicată, o primă etapă privind admisibilitatea cererii de preluare a judecăţii şi o a doua etapă privind judecata.

Potrivit art. 131 alin. (5) din Legea nr. 302/2004, republicată, curtea de apel este instanţa competentă să dispună, prin încheiere motivată, cu privire la admisibilitatea cererii de preluare a judecăţii, încheiere supusă căii de atac a contestaţiei, în termen de 5 zile de la pronunţare.

Conform art. 131 alin. (6) din Legea nr. 302/2004, republicată, în cazul în care cererea de preluare a judecăţii a fost considerată admisibilă, judecata continuă potrivit dispoziţiilor C. proc. pen. privind competenţa materială.

Sintetizând, rezultă din analiza dispoziţiilor legale invocate că legiuitorul a stabilit, în cadrul procedurii de preluare a judecăţii, două etape: prima, propriu-zisă, vizează admisibilitatea cererii, iar cea de-a doua priveşte judecata ce trebuie efectuată de către autorităţile judiciare romane competente, fiecare etapă fiind guvernată de norme procedurale proprii.

În continuare, Înalta Curte reţine ca fiind aplicabile în cauză, dispoziţiile art. 133 din Legea nr. 302/2004 care prevăd, referitor la cererea de preluare a procedurii penale, următoarele:

(1) Cererea statului străin de preluare sau iniţiere a procedurilor penale se respinge dacă exercitarea urmăririi penale este contrară principiului non bis în idem sau dacă, la data menţionată pe cerere, prescripţia răspunderii penale este împlinită potrivit legii române.

(2) Totodată, cererea statului străin de preluare sau iniţiere a procedurilor penale poate fi respinsă, în tot sau în parte, în următoarele cazuri:

a) motivul pe care se bazează cererea nu este justificat;

b) făptuitorii sunt necunoscuţi;

c) persoana cercetată nu are reşedinţa obişnuită în România;

d) persoana cercetată nu este cetăţean român şi nu avea reşedinţa obişnuită pe teritoriul României în momentul săvârşirii faptei;

e) infracţiunea în legătură cu care se solicită urmărirea are un caracter politic sau este o infracţiune pur militară ori pur fiscală;

f) există motive serioase să se creadă că cererea de urmărire penală este determinată de considerente de rasă, naţionalitate sau opinii politice;

g) legea penală română este deja aplicabilă faptei şi, potrivit acestei legi, răspunderea penală este prescrisă la momentul primirii cererii;

h) urmărirea penală este contrară angajamentelor internaţionale ale României;

i) urmărirea penală este contrară principiilor fundamentale ale ordinii juridice române;

j) faţă de împrejurările cauzei, preluarea urmăririi penale nu este oportună.

Analizând în aceste coordonate actele şi lucrările de la dosar, Înalta Curte constată că numitul A. a fost trimis în judecată de către autorităţile judiciare ale statului solicitant pentru săvârşirea infracţiunii de tentativă de vătămare corporală gravă, prev. de art. 21 alin. (1) rap. la art. 145 alin. (1) C. pen. ceh, iar raportat la circumstanţele factuale descrise în conţinutul actului de sesizare, fapta are corespondent în legislaţia penală română, fiind incriminată în dispoziţiile art. 194 alin. (1) lit. e) C. pen. drept pentru care, în cauză este îndeplinită condiţia dublei incriminări.

De asemenea, se constată că cererea statului solicitant de preluare a judecăţii nu este contrară principiului non bis în idem, faţă de numitul A. nefiind pronunţată o hotărâre definitivă pentru aceeaşi faptă în Republica Cehia sau în România şi nici nu a intervenit prescripţia răspunderii penale prevăzute de art. 155 C. pen. şi art. 154 alin. (1) lit. d) C. pen., iar din actele dosarului rezultă că persoana cercetată este cetăţean român (în prezent, încarcerat în altă cauză la Spitalul Penitenciar Jilava).

Analizând în continuare ipoteza prevăzută de art. 133 alin. (2) lit. j) din Legea nr. 302/2004, Înalta Curte constată, contrar argumentelor reţinute de prima instanţă, că cererea formulată de autorităţile din Republica Cehia este întemeiată şi sub aspectul oportunităţii desfăşurării procedurii penale în România, în condiţiile în care administrarea probatoriului poate fi realizată de instanţa română prin videoconferinţă ori prin intermediul unui ordin european de anchetă.

Prin urmare, apreciind esenţială asigurarea prezenţei persoanei acuzate la judecarea cauzei şi constatând, totodată, că executarea unei eventuale pedepse în România ar asigura posibilităţi reale de reintegrare socială a acesteia, văzând că sunt îndeplinite astfel cerinţele Convenţiei europene privind preluarea de proceduri în materie penală adoptată la Strasbourg la 15 mai 1972, cu referire la art. 2 (existenţa unei solicitări a unui alt stat contractant), art. 6 şi art. 7 (dubla incriminare a faptelor), art. 8 pct. 1 lit. a), b) şi f) (acuzatul are reşedinţa obişnuită în statul solicitat, respectiv România; acesta este cetăţean român; există posibilitatea ca în cazul unei condamnări în statul solicitat să se amelioreze posibilitatea de reintegrare socială a celui condamnat), Înalta Curte, în temeiul art. 131 din Legea nr. 302/2004, consideră admisibilă cererea de preluare a procedurii penale privind judecata intimatului A. de către autorităţile judiciare române.

În consecinţă, în dezacord cu instanţa fondului, Înalta Curte constată că, prin desfăşurarea procedurilor judiciare în faţa unei instanţe din România, sunt create premisele ca intimatul A. să fie prezent la judecarea cauzei, să beneficieze de asistenţă juridică din partea unui apărător ales cu care poate comunica în limba nativă, procedura judiciară urmând a se desfăşura în limba română, dar şi pentru a facilita intimatului accesul la toate actele instrumentate în cursul anchetei penale, având posibilitatea, în acest context, să-şi organizeze şi să-şi susţină în mod real şi obiectiv apărările pe care le consideră necesare.

Aşadar, constatând că cererea de transfer de procedură în materie penală satisface pe deplin exigenţele impuse de dispoziţiile legale incidente în materie şi nu există niciun motiv pentru respingerea cererii statului solicitant de preluare a judecăţii, nici din cele obligatorii prevăzute de art. 133 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, nici din cele facultative prevăzute de art. 133 alin. (2) din aceeaşi lege, Înalta Curte apreciază, ca întemeiată, contestaţia formulată de parchet, urmând a o admite.

Întrucât infracţiunea imputată intimatului A. a fost comisă în afara teritoriului ţării, respectiv pe teritoriul statului ceh, competenţa de judecată a infracţiunii reţinute în sarcina acestuia revine, potrivit art. 42 alin. (1) C. proc. pen., instanţei în a cărei circumscripţie se află locuinţa sa, respectiv Judecătoria Alexandria.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 131 alin. (5) şi (6) din Legea nr. 302/2004, Înalta Curte va a admite contestaţia formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti împotriva încheierii F din 15 martie 2022, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, în Dosarul nr. x/2021.

Va desfiinţa încheierea contestată şi, rejudecând:

Va admite cererea de preluare a judecăţii formulată de Tribunalul Districtual Sokolov, Republica Cehă, în Dosarul nr. x/2021, privind infracţiunea de vătămare corporală gravă, prevăzută de art. 21 alin. (1) raportat la art. 145 alin. (1) C. pen.ceh, reţinută în sarcina intimatului A., (domiciliat Jud. Teleorman, în prezent, încarcerat în altă cauză la Spitalul Penitenciar Jilava).

În temeiul art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare ocazionate cu soluţionarea contestaţiei vor rămâne în sarcina statului, iar în raport cu alin. (6) al aceluiaşi articol, onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul A., în cuantum de 964 RON, se va suporta din fondul Ministerului Justiţiei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite contestaţia formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti împotriva încheierii F din 15 martie 2022, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, în Dosarul nr. x/2021.

Desfiinţează încheierea contestată şi, rejudecând:

Admite cererea de preluare a judecăţii formulată de Tribunalul Districtual Sokolov, Republica Cehă, în Dosarul nr. x/2021, privind infracţiunea de vătămare corporală gravă, prevăzută de art. 21 alin. (1) raportat la art. 145 alin. (1) C. pen.ceh, reţinută în sarcina intimatului A., (domiciliat Jud. Teleorman, în prezent, încarcerat în altă cauză la Spitalul Penitenciar Jilava).

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Alexandria, instanţă căreia i se va trimite dosarul.

Cheltuielile judiciare ocazionate cu soluţionarea contestaţiei rămân în sarcina statului.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul A., în cuantum de 964 RON, se suportă din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 05 aprilie 2022.

GGC - ED