Drug trafficking complicity conviction upheld; cassation appeal dismissed as unfounded

Asupra recursului în casaţie de faţă, în baza actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentinţa penală nr. 268/10.08.2021 pronunţată de Tribunalul Arad în Dosarul nr. x/2021, s-a dispus în baza art. 396 alin. (5) C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. c) teza I C. proc. pen., achitarea inculpatului A. sub aspectul săvârşirii infracţiunii trafic de droguri de risc (cannabis), fără drept, în formă continuată prev. de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. constând din 23 de acte materiale.

În baza art. 396 alin. (6) rap. la art. 16 alin. (1) lit. g) C. proc. pen. cu aplicarea art. 158 alin. (1) şi (2) C. pen. s-a dispus încetarea procesului penal faţă de inculpaţii B. şi A. pentru săvârşirea infracţiunii de ameninţare prev. de art. 206 alin. (1) C. pen.

În temeiul art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 s-a dispus condamnarea inculpatului B. la pedeapsa de: 2 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de droguri de risc (fapta din intervalul 09.02-07.03.2019).

În temeiul art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. s-a dispus condamnarea inculpatului B. la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de droguri de risc, în formă continuată, constând din 9 de acte materiale petrecute în 29.07.2020, 05.08.2020, 06.08.2020, 13.08.2020, 29.08.2020, 01.09.2020, 11.09.2020 şi 25.09.2020, precum şi un alt act material petrecut la o dată neprecizată din luna septembrie 2020, rămas în formă de tentativă.

În temeiul art. 367 alin. (1) C. pen. s-a dispus condamnarea inculpatului B. la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii constituire a unui grup infracţional organizat.

În temeiul dispoziţiilor art. 67 C. pen. s-a aplicat aceluiaşi inculpat, pe lângă fiecare din aceste pedepse, pedeapsa complementară a interzicerii exercitării următoarelor drepturi prevăzute de art. 66 lit. a), b), n) şi o) C. pen., pe o perioadă de 5 ani ce se va executa în condiţiile art. 68 alin. (1) lit. c) C. pen. - dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice; dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat; dreptul de a comunica prin orice mijloace cu numiţii C., D., E., F., G., H. şi cu membrii de familie ai acestora până la gradul 3, dreptul de a se apropia la mai puţin de 100 de metri de locuinţa, şcoala sau locul de muncă unde se află persoanele de mai sus.

În temeiul dispoziţiilor art. 65 C. pen., s-au aplicat inculpatului pe lângă fiecare din aceste pedepse, pedepsele accesorii corespunzătoare pedepselor complementare, de la data rămânerii definitive a hotărârii de condamnare şi până când pedeapsa principală privativă de libertate a fost executată sau considerată ca executată.

În temeiul art. 272 C. pen. a fost condamnat acelaşi inculpat la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de influenţarea declaraţiilor.

În temeiul dispoziţiilor art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen. raportat la art. 38 alin. (1) C. pen. s-a procedat la contopirea pedepselor, aplicându-se inculpatului pedeapsa cea mai grea, aceea de 3 ani închisoare, la care s-a adăugat o treime - 2 ani închisoare - din totalul celorlalte pedepse, urmând ca pedeapsa rezultantă ce va fi executată de acest inculpat să fie de: 5 ani închisoare în detenţie.

În temeiul dispoziţiilor art. 45 alin. (3) lit. a) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercitării următoarelor drepturi prevăzute de art. 66 lit. a), b), n) şi o) C. pen., pe o perioadă de 5 ani ce se va executa în condiţiile art. 68 alin. (1) lit. c) C. pen. - dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat; dreptul de a comunica prin orice mijloace cu numiţii C., D., E., F., G., H. şi cu membrii de familie ai acestora până la gradul 3; dreptul de a se apropia la mai puţin de 100 de metri de locuinţa, şcoala sau locul de muncă unde se află persoanele de mai sus.

În temeiul dispoziţiilor art. 45 alin. (5) C. pen. s-au aplicat inculpatului pedepsele accesorii corespunzătoare pedepselor complementare, de la data rămânerii definitive a hotărârii de condamnare şi până când pedeapsa principală privativă de libertate a fost executată sau considerată ca executată.

Prin aceeaşi sentinţă penală, s-a dispus în temeiul art. 367 alin. (1) C. pen., condamnarea inculpatului A., la pedeapsa de 1 (un) an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii constituire a unui grup infracţional organizat.

În temeiul dispoziţiilor art. 67 C. pen., s-a aplicat inculpatului, pedeapsa complementară a interzicerii exercitării următoarelor drepturi prevăzute de art. 66 lit. a), b), n) şi o) C. pen., pe o perioadă de 5 ani ce se va executa în condiţiile art. 68 alin. (1) lit. c) C. pen. - dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice; dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat: dreptul de a comunica prin orice mijloace cu numiţii C., D., E., F., G., H. şi cu membrii de familie ai acestora până la gradul 3, dreptul de a se apropia la mai puţin de 100 de metri de locuinţa, şcoala sau locul de muncă unde se află persoanele de mai sus.

În temeiul dispoziţiilor art. 65 C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie corespunzătoare pedepselor complementare, de la data rămânerii definitive a hotărârii de condamnare şi până când pedeapsa principală privativă de libertate a fost executată sau considerată ca executată.

În temeiul art. 272 C. pen. cu aplicarea art. 35 C. pen. s-a dispus condamnarea inculpatului A. la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de influenţarea declaraţiilor în formă continuată.

În temeiul dispoziţiilor art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen. raportat la art. 38 alin. (1) C. pen. s-a realizat contopirea pedepselor, aplicându-se inculpatului pedeapsa cea mai grea, aceea de 2 ani închisoare, la care s-a adăugat o treime - 4 luni închisoare - din a doua pedeapsă, urmând ca pedeapsa rezultantă ce va fi executată inculpatul să fie de 2 ani şi 4 luni închisoare în detenţie.

În temeiul dispoziţiilor art. 45 alin. (1) C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercitării următoarelor drepturi prevăzute de art. 66 lit. a), b), n) şi o) C. pen., pe o perioadă de 5 ani ce se va executa în condiţiile art. 68 alin. (1) lit. c) C. pen. - dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice; dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat; dreptul de a comunica prin orice mijloace cu numiţii C., D., E., F., G., H. şi cu membrii de familie ai acestora până la gradul 3, dreptul de a se apropia la mai puţin de 100 de metri de locuinţa, şcoala sau locul de muncă unde se află persoanele de mai sus. În temeiul dispoziţiilor art. 45 alin. (5) C. pen., s-au aplicat inculpatului pedepsele accesorii corespunzătoare pedepselor complementare, de la data rămânerii definitive a hotărârii de condamnare şi până când pedeapsa principală privativă de libertate a fost executată sau considerată ca executată.

În temeiul art. 404 alin. (1) lit. b) raportat la art. 399 alin. (1) C. proc. pen. s-a constatat ca legală şi temeinică măsura arestării preventive a inculpatului B., fiind menţinută această măsură preventivă, urmând a fi verificată sub aspectul legalităţii şi temeiniciei în maxim 60 de zile, până la rămânerea definitivă a hotărârii.

În temeiul art. 404 alin. (4) C. proc. pen. raportat la art. 72 alin. (1) C. pen. s-a dedus din pedeapsa ce urmează a fi executată de către inculpatul B. durata reţinerii şi durata arestării preventive de la 03.11.2020 la zi.

În temeiul art. 404 alin. (1) lit. b) rap. la art. 399 alin. (1) C. proc. pen. s-a constatat ca legală şi temeinică măsura preventivă a controlului judiciar luată faţă de inculpatul A., fiind menţinută această măsură preventivă, urmând a fi verificată sub aspectul legalităţii şi temeiniciei în maxim 60 de zile, până la rămânerea definitivă a hotărârii.

În temeiul art. 404 alin. (4) C. proc. pen. raportat la art. 72 alin. (1) C. pen. s-a dedus din pedeapsa ce urmează a fi executată de către inculpatul A. durata reţinerii şi durata arestării preventive de la 03.11.2020 la 29.04.2021.

În baza art. 16 alin. (1), art. 17 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 s-a dispus confiscarea în vederea distrugerii şi a păstrării ca contraprobă a următoarelor cantităţi de droguri rămase după efectuarea probelor de laborator, ambalate şi sigilate cu sigiliile tip M.A.I. cu seriile x şi predate organelor de poliţie, respectiv: 774,3 grame cannabis care au fost sigilate cu sigiliul MAI nr. x şi depuse la camera de corpuri delicte a IPJ Timiş, conform dovezii x şi confiscarea specială în vederea păstrării ca şi contraprobă a cantităţii de 5 grame cannabis, sigilată şi depusă la camera de corpuri delicte a IPJ Timiş.

În baza art. 16 alin. (1), art. 17 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, s-a dispus confiscarea cântarului electronic din material plastic argintiu cu negru, prevăzut cu capac, cu platan metalic, display inscripţionat I. care a fost sigilat cu sigiliul MAI nr. x şi depus la camera de corpuri delicte a IPJ Timiş, conform dovezii x, descoperit cu ocazia percheziţiei din data de 07.03.2019 la domiciliul inculpatului B.

Prin aceeaşi sentinţă penală a fost respinsă ca neîntemeiată cererea parchetului privind confiscarea specială/extinsă a sumei de 66.000 RON în solidar de la inculpaţi.

În baza art. 7 alin. (1) din Legea nr. 76/2008 s-a dispus prelevarea de probe biologice de la inculpaţii B. şi A. în vederea stabilirii profilului genetic şi stocării în S.N.D.G.J. măsură necesară pentru uşura pe viitor identificarea inculpaţilor care prezintă un potenţial pericol pentru săvârşirea unor infracţiuni. În temeiul art. 5 alin. (5) din Legea nr. 76/2008 s-a dispus informarea inculpaţilor că probele biologice recoltate vor fi utilizate pentru obţinerea şi stocarea în S.N.D.G.J. a profilului genetic.

În temeiul art. 404 alin. (4) C. proc. pen., s-a menţinut măsura sechestrului asigurator asupra bunurilor mobile ale inculpaţii B. şi A. luată prin ordonanţa procurorului din data de 25.01.2021 până la concurenţa sumei de 21.000 RON pentru fiecare inculpat, pentru garantarea achitării cheltuielilor judiciare.

Împotriva Sentinţei penale nr. 268/10.08.2021 pronunţată de Tribunalul Arad în Dosarul nr. x/2021 au declarat apeluri, în termen legal, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism - Biroul Teritorial Arad şi inculpaţii B. şi A.

Prin Decizia penală nr. 1308/A din data de 26.11.2021 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia penală, în temeiul art. 421 alin. (1) pct. 2 lit. a) C. proc. pen., au fost admise apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism - Biroul Teritorial Arad şi inculpaţii B. şi A. împotriva Sentinţei penale nr. 268/10.08.2021 pronunţată de Tribunalul Arad în Dosarul nr. x/2021.

A fost desfiinţată sentinţa penală apelată şi rejudecând, s-au dispus următoarele:

1. A fost descontopită pedeapsa rezultantă de 5 ani închisoare aplicată inculpatului B. şi repuse pedepsele în individualitatea lor.

În temeiul art. 396 alin. (5) C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., a fost achitat inculpatul B. sub aspectul săvârşirii infracţiunii de constituire a unui grup infracţional organizat prevăzută de art. 367 alin. (1) C. pen.

S-a reţinut în conţinutul constitutiv al infracţiunii de trafic de droguri de risc în formă continuată prev. de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. actul material din data de 07.09.2020, în formă consumată, în loc de "act material petrecut la o dată neprecizată din luna septembrie 2020, rămas în formă de tentativă".

În temeiul dispoziţiilor art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen. raportat la art. 38 alin. (1) C. pen., au fost contopite pedepsele aplicate inculpatului B. în pedeapsa cea mai grea, aceea de 3 (trei) ani închisoare, la care s-a adăugat o treime din totalul pedepselor ce nu se execută în integralitatea lor, respectiv 1 (un) an şi 4 (patru) luni închisoare, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa rezultantă de:

- 4 (patru) ani şi 4 (patru) luni închisoare în detenţie.

Au fost menţinute pedepsele complementare şi accesorii aplicate inculpatului B. pe lângă pedepsele principale aplicate pentru infracţiunile prev. de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. şi dispoziţiile privind contopirea acestora conform art. 45 alin. (3) lit. a) C. pen., respectiv art. 45 alin. (5) C. pen.

În temeiul art. 424 alin. (3) C. proc. pen. raportat la art. 72 C. pen., s-a dedus în continuare din pedeapsa aplicată inculpatului B. durata arestului preventiv de la data de 10.08.2021 la zi.

În temeiul art. 424 alin. (2) C. proc. pen. raportat la art. 399 alin. 1 C. proc. pen. şi 241 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., la data pronunţării prezentei decizii, încetează de drept măsura arestului preventiv faţă de inculpatul B. concomitent cu emiterea mandatului de executare a pedepsei.

2. A fost descontopită pedeapsa rezultantă de 2 ani şi 4 luni închisoare aplicată inculpatului A. şi repuse pedepsele în individualitatea lor.

În temeiul art. 396 alin. (5) C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., a fost achitat inculpatul A. sub aspectul săvârşirii infracţiunii de constituire a unui grup infracţional organizat prevăzută de art. 367 alin. (1) C. pen.

În temeiul art. 48 alin. (1) C. pen. raportat la art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa de:

- 2 (doi) ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la infracţiunea de trafic de droguri de risc - cannabis, în formă continuată, constând din 8 acte materiale petrecute în 29.07.2020, 05.08.2020, 06.08.2020, 13.08.2020, 29.08.2020, 01.09.2020, 07.09.2020 şi 11.09.2020.

În temeiul dispoziţiilor art. 67 C. pen., s-a aplicat inculpatului A. pedeapsa complementară a interzicerii exercitării următoarelor drepturi prevăzute de art. 66 lit. a), b) C. pen. - dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice; dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, pe o perioadă de 2 (doi) ani.

În temeiul dispoziţiilor art. 65 C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a), b) C. pen., corespunzătoare pedepselor complementare, de la data rămânerii definitive a hotărârii de condamnare şi până când pedeapsa principală privativă de libertate a fost executată sau considerată ca executată.

În temeiul dispoziţiilor art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen. raportat la art. 38 alin. (1) C. pen., au fost contopite pedepsele aplicate inculpatului A. în pedeapsa cea mai grea, aceea de 2 (doi) ani închisoare, la care s-a adăugat o treime din pedeapsa ce nu se execută în integralitatea ei, respectiv 8 (opt) luni închisoare, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa rezultantă de:

- 2 (doi) ani şi 8 (opt) luni închisoare.

În temeiul dispoziţiilor art. 45 alin. (1) C. pen., s-a aplicat inculpatului, pe lângă pedeapsa rezultantă, pedeapsa complementară a interzicerii exercitării următoarelor drepturi prevăzute de art. 66 lit. a), b) C. pen. - dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, pe o perioadă de 2 (doi) ani ce se va executa în condiţiile art. 68 alin. (1) lit. b) C. pen.

În temeiul dispoziţiilor art. 45 alin. (5) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a), b), corespunzătoare pedepsei complementare, ce se va executa în caz de anulare sau revocare a suspendării sub supraveghere până când pedeapsa principală privativă de libertate va fi executată sau considerată ca executată.

În temeiul art. 91 C. pen., s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei rezultante de 2 ani şi 8 luni închisoare aplicată inculpatului A.

În temeiul art. 92 C. pen., s-a stabilit termen de supraveghere de 4 ani pe seama inculpatului A.

În temeiul art. 93 alin. (1) C. pen., s-a dispus ca, pe durata termenului de supraveghere, inculpatul să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la Serviciul de Probaţiune Timiş, la datele fixate de acesta;

b) să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa;

c) să anunţe, în prealabil, schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile;

d) să comunice schimbarea locului de muncă;

e) să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţă.

În temeiul art. 93 alin. (2) lit. b) C. pen., s-a impus inculpatului obligaţia să frecventeze unul dintre programele de reintegrare socială derulat de către Serviciul de Probaţiune Timiş.

În temeiul art. 93 alin. (3) C. pen., s-a dispus ca, pe parcursul termenului de supraveghere, inculpatul să presteze un număr de 80 zile de muncă în folosul comunităţii în cadrul Primăriei comunei Maşloc, jud. Timiş sau Primăria comunei Fibiş, unitate care se va stabili de Serviciul de Probaţiune Timiş pe baza evaluării iniţiale.

În temeiul art. 404 alin. (2) C. proc. pen., s-a atras atenţia inculpatului A. asupra dispoziţiilor art. 96 C. pen.

A fost desemnat Serviciul de Probaţiune Timiş ca organ însărcinat cu supravegherea inculpatului A. conform art. 94 C. pen.

În temeiul art. 424 alin. (2) C. proc. pen. raportat la art. 399 alin. 1 C. proc. pen. şi 241 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., la data pronunţării prezentei decizii încetează de drept măsura controlului judiciar faţă de inculpatul A.

Au fost menţinute în rest dispoziţiile sentinţei penale apelate în măsura în care nu contravin prezentei decizii.

Împotriva deciziei din apel, nr. 1308/A din 26.11.2021, a formulat recurs în casaţie inculpatul A., prin avocat J., la data de 03.01.2022, prin mail, înregistrat la instanţă la data de 04.01.2022 şi precizat la data de 07.01.2022, în termenul legal prevăzut de art. 435 C. proc. pen.

Conform art. 439 alin. (2) C. proc. pen., instanţa de apel a dispus comunicarea cererii de recurs în casaţie către părţi, conform dovezilor de comunicare aflate la dosar. La dosarul cauzei nu au fost depuse concluzii scrise asupra recursului în casaţie.

După îndeplinirea procedurii de comunicare a recursului în casaţie, la data de 31.01.2022, dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, când s-a stabilit termen pentru examinarea, în Cameră de Consiliu, a admisibilităţii în principiu a cererii de recurs în casaţie, conform art. 440 alin. (1) C. proc. pen., la data de 15.03.2022, dată până la care a fost întocmit şi depus la dosar raportul asupra recursului în casaţie de faţă.

Prin încheierea din data de 15 martie 2022, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a dispus, în baza art. 440 alin. (4) C. proc. pen., admiterea în principiu a cererii de recurs în casaţie formulată de recurentul inculpat A. împotriva Deciziei penale nr. 1308/A din data de 26.11.2021 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia penală, şi trimiterea cauzei la Completul 5, în vederea judecării recursului în casaţie declarat inculpat, cu citarea părţilor şi asigurarea apărării, pentru termenul de judecată din data de 12.04 2022.

Prin această încheiere, s-a reţinut că prezenta cerere de recurs în casaţie formulată de inculpatul A. îndeplineşte cerinţele de formă prevăzute la art. 434, 436 şi art. 437 alin. (1) lit. a), b), c) şi d) C. proc. pen., iar cu privire la îndeplinirea condiţiei prev. de art. 437 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., s-a constatat că în cuprinsul cererii a fost invocat temeiului de drept pe care se întemeiază calea extraordinară de atac, respectiv art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen.

În esenţă, în motivarea cererii de recurs în casaţie, s-a susţinut că natură faptică ce se desprinde din analiza expunerii deciziei din apel nu concordă cu norma juridică incriminatoare. Astfel, s-a menţionat că, la filele x din decizia Curţii de Apel Timişoara se face referire la modalitatea în care presupusa faptă penală comisă de recurentul A. se repercutează în plan juridic, prin aceea că, asistând la unele acte specifice infracţiunii pentru care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaţilor, s-ar fi circumscris ajutorării sau înlesnirii comiterii acestor fapte.

Complicitatea, ca formă a participaţiei penale, în oricare dintre formele sub care s-ar obiectiviza, presupune că făptuitorul nu determină autorul la săvârşirea faptei, dar prin modul şi mijloacele prin care contribuie la realizarea rezultatului socialmente periculos, se poate interpreta, în mod rezonabil, că a ajutat sau a înlesnit comiterea unei asemenea fapte. Indiferent dacă sprijină în mod fizic sau doar moral autorul, el creează prin acţiunile sau inacţiunile sale un climat propice punerii în executare a rezoluţiei infracţionale prefigurate de autor.

Înlesnirea, ca variantă a complicităţii, presupune desfăşurarea unor activităţi de către complice anterior săvârşirii faptei, iar ajutorul, se referă la actele îndeplinite de complice chiar în cursul realizării - concomitent - de către autor a acţiunii incriminate, adică în perioada cuprinsă între începerea executării şi consumarea sau, după caz, epuizarea faptei. În opinia apărării, cert este că, indiferent de natura acţiunii sau inacţiunii complicelui, aceasta trebuia să fi folosit efectiv autorului la săvârşirea faptei prevăzute de legea penală şi să fi fost animat volitiv de intenţia directă sau indirectă a complicelui.

A susţinut apărarea recurentului inculpat că din descrierea faptei concrete de către instanţa de apel, reiese că recurentul l-ar fi însoţit pe fratele său, B., "la întâlnirile în care cel din urmă vindea droguri martorului D. şi avea cunoştinţă de aceasta activitate, fiind un ajutor cel puţin de natură psihică. La această concluzie conduce şi prezentarea acestuia la un număr de opt întâlniri, ceea ce arată că nu era ceva întâmplător, ocazional". Aşa fiind, prin decizia pronunţată, s-a dispus condamnarea recurentului sub aspectul săvârşirii infracţiunii de complicitate la trafic de droguri de risc, în formă continuată.

Apărarea recurentului inculpat a apreciat că din perspectiva descriptivă a faptelor acestuia coroborată cu norma juridică incriminatoare, instanţa de apel a dispus condamnarea unei persoane pentru o faptă neprevăzută de legea penală.

S-a susţinut că, raportat la elementele ce se desprind din interpretarea sistemică a normelor de drept penal substanţial vizându-l pe complice, reiese fără putinţă de tăgadă că instanţa de apel a apreciat în mod excesiv şi extensiv la lege că prezenţa unei persoane, cu atât mai mult cu cât aceasta îşi însoţea fratele, în arealul de incidenţă al săvârşirii unei infracţiuni, poate fi interpretată ca absorbită de conceptul complicităţii morale prin întărirea rezoluţiunii infracţionale a autorului. În opinia apărării, sub nicio formă simpla prezenţă a unei persoane nu poate fi interpretată ca ajutor moral dat cu intenţie la comiterea unei infracţiuni.

În consecinţă, s-a arătat că "în ipoteza prezentată coroborată cu materialul probator din prezenta cauză şi cu incidenţa normelor substanţiale expuse, se poate considera, în mod rezonabil, că persoana care însoţeşte sau este prezentă la comiterea unei fapte penale de către fratele său, nefiindu-i impusă, potrivit legii, obligaţia de a denunţa un membru de familie, fără a-l îndruma, încuraja, sfătui pe autor, constituie o faptă neprevăzută de legea penală, iar încadrarea acesteia sub apanajul complicităţii morale deturnează atât litera, cât şi spiritul textului normativ înscris în prev. art. 48 alin. (1) C. pen."

Aşadar, apărarea apreciază că inculpatul a fost supus unei condamnări pentru o faptă neprevăzută de legea penală, care nu îndeplineşte cerinţele laturii obiective şi care, prin urmare, nu realizează tipicitatea infracţiunii, motiv pentru care, în temeiul art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen., raportat la art. 16 alin. (1). lit. b). teza I C. proc. pen., a solicitat admiterea recursului în casaţie, casarea hotărârii recurate şi achitarea inculpatului A. pentru infracţiunea prevăzută de art. 48 raportat la art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000.

Cu prilejul dezbaterilor, la termenul din 12.04.2022, s-au luat concluziile apărării recurentului inculpat A., ale intimatului inculpat B. şi ale reprezentantului Ministerului Public, pe fondul cauzei de recurs în casaţie, acestea fiind redate în cuprinsul practicalei prezentei decizii.

Analizând recursul în casaţie declarat inculpatul A. în limitele prevăzute de art. 442 alin. (1) şi (2) C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că acesta este nefondat, pentru următoarele considerente:

Potrivit dispoziţiilor art. 433 C. proc. pen., în calea extraordinară de atac a recursului în casaţie, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie verifică conformitatea hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile, analiza de legalitate nefiind însă una exhaustivă, ci limitată la încălcări ale legii apreciate grave de către legiuitor şi reglementate, ca atare, în cuprinsul art. 438 alin. (1) C. proc. pen.

În ceea ce priveşte cazul de casare invocat, prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen., Înalta Curte subliniază că acest caz de casare vizează acele situaţii în care nu se realizează o corespondenţă deplină între fapta săvârşită şi configurarea legală a tipului respectiv de infracţiune, fie din cauza împrejurării că fapta pentru care s-a dispus condamnarea definitivă a inculpatului nu întruneşte elementele de tipicitate prevăzute de norma de incriminare, fie a dezincriminării faptei (indiferent dacă vizează reglementarea în ansamblul său sau modificarea unor elemente ale conţinutului constitutiv).

Se constată că în cauză, prin recursul în casaţie formulat, recurentul inculpat A. a invocat împrejurarea că în raport de modalitatea în care instanţa de apel a reţinut săvârşirea faptei în sarcina inculpatului, fapta sa reglementată de art. 48 alin. (1) C. pen. raportat la art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 şi pentru care a fost condamnat nu este prevăzută de legea penală.

În sprijinul acestor susţineri, prin intermediul recursului în casaţie, apărarea recurentului inculpat a criticat statuările instanţei de apel cu privire la faptul că prezenţa inculpatului A. la momentul săvârşirii infracţiunii, asistând la unele acte specifice infracţiunii pentru care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaţilor din prezenta cauză, se circumscrie ajutorării sau înlesnirii comiterii faptelor deduse judecăţii. În opinia apărării, sub nicio formă simpla prezenţă a unei persoane nu poate fi interpretată ca ajutor moral dat cu intenţie la comiterea unei infracţiuni, astfel că din modalitatea descrierii faptei reţinute în sarcina inculpatului, rezultă că nu sunt întrunite condiţiile de tipicitate ale infracţiunii de complicitate la trafic de droguri de risc, în formă continuată, pentru care a fost condamnat, impunându-se achitarea inculpatului.

Analiza motivelor de recurs în casaţie nu vizează practic raportarea situaţiei de fapt reţinută la condiţiile de tipicitate subsumate normei de incriminare ce sancţionează penal infracţiunea prevăzută de art. 48 alin. (1) C. pen. raportat la art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, ci reprezintă o veritabilă solicitare de reinterpretare şi valorificare a probatoriului administrat în sensul celor invocate.

Critica formulată de recurentul A., în sensul că fapta reţinută în sarcina sa nu întruneşte elementele de tipicitate ale infracţiunii prevăzute de art. 48 alin. (1) C. pen. raportat la art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 este analizată, exclusiv, prin raportare la situaţia de fapt stabilită cu titlu definitiv prin hotărârea recurată, conform scopului recursului în casaţie reglementat ca o cale extraordinară de atac de reformare numai sub aspect legal, de drept, nu şi faptic.

În concret, în cauză Înalta Curte constată că instanţa de apel a reţinut potrivit situaţiei de fapt expusă detaliat în conţinutul deciziei atacate, că inculpatul A. se face vinovat de săvârşirea infracţiunii de complicitate la infracţiunea de trafic de droguri de risc - cannabis, în formă continuată, constând în 8 acte materiale petrecute în datele de 29.07.2020, 05.08.2020, 06.08.2020, 13.08.2020, 29.08.2020, 01.09.2020, 07.09.2020 şi 11.09.2020, când l-a însoţit pe coinculpatul B. la vânzările de cannabis către D., faptele imputate recurentului inculpat A. săvârşite la datele anterior menţionate, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, în mai multe rânduri, la un interval scurt de timp, împreună cu inculpatul B., constând în acţiunile de deţinere în scopul comercializării şi vânzare de cannabis, în localitatea Remetea Mică, jud. Timiş, aşa cum au fost expuse în cuprinsul hotărârii atacate.

Astfel, Înalta Curte reţine în raport cu situaţia de fapt expusă prin decizia instanţei de apel că în cauză s-a stabilit că recurentul inculpat A. l-a însoţit pe fratele său, coinculpatul B., la tranzacţiile realizate cu martorul D., precum şi faptul că inculpatul A. avea cunoştinţă de realizarea tranzacţiilor şi de locul unde erau depozitate drogurile. Aşadar, se reţine că instanţa de apel a statuat că inculpatul A. l-a însoţit pe fratele său la întâlnirile în care cel din urmă vindea droguri martorului D. şi avea cunoştinţă de această activitate, fiind vorba de un ajutor cel puţin de natură psihică, apreciindu-se că prezenţa acestuia la un număr de 8 întâlniri arată că nu era ceva întâmplător, ocazional. Prin urmare, rezultă că pe baza probatoriului administrat şi a situaţiei de fapt detaliat prezentată în hotărâre, instanţa de apel a reţinut complicitatea morală a recurentului inculpat ca formă de participaţie penală reţinută în sarcina acestuia, şi în consecinţă, instanţa de control judiciar a constatat că faptele inculpatului A. aşa cum au fost descrise în cauză întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de complicitate la infracţiunea de trafic de droguri de risc - cannabis, în formă continuată, astfel că a dispus în temeiul art. 48 alin. (1) C. pen. raportat la art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., condamnarea acestuia la pedeapsa principală de 2 ani închisoare pentru săvârşirea acestei fapte.

Înalta Curte constată că prin criticile aduse deciziei atacate prezentate în motivele de recurs în casaţie formulate de inculpatul A., în realitate, nu se invocă nelegalitatea hotărârii, ci se solicită reanalizarea situaţiei de fapt şi reevaluarea materialului probator, cu consecinţa stabilirii unei alte situaţii de fapt decât cea avută în vedere de instanţa de apel cu titlu definitiv pe baza materialului probator administrat şi care să conducă la o soluţie favorabilă inculpatului, de achitare, motive ce nu pot fi circumscrise cazurilor de casare expres şi limitativ prevăzute de dispoziţiile legale în materie, respectiv art. 438 alin. (1) C. proc. pen.

Aşa cum au fost formulate motivele de recurs în casaţie în cauză, care în concret se referă la circumstanţele comiterii faptei pentru care a fost condamnat recurentul A., respectiv susţineri în sensul că în ceea ce îl priveşte instanţa de apel a reţinut complicitatea sa la săvârşirea faptei fără să existe probe, Înalta Curte constată că analiza ce se solicită a fi făcută de instanţa de casaţie vizează starea de fapt reţinută în cauză şi interpretarea dată probatoriului de către instanţe, ceea ce presupune, în mod implicit, reevaluarea elementelor de fapt reţinute cu autoritate de lucru judecat prin hotărârea penală definitivă, aspecte care însă nu pot fi valorificate în contextul nici unuia dintre cazurile de casare expres şi limitativ reglementate de art. 438 C. proc. pen.

Aşa cum s-a arătat, limitarea obiectului judecăţii în recursul în casaţie la cazurile strict prevăzute de lege însemnă că nu orice presupusă încălcare a legii de procedură penală sau a legii substanţiale constituie temei pentru a casa hotărârea recurată, ci numai acelea care corespund unuia dintre cazurile de casare prevăzute de lege.

Starea de fapt reţinută în cauză, concordanţa acesteia cu probele administrate, vinovăţia inculpatului şi încadrarea juridică dată faptelor nu mai pot constitui motive de cenzură din partea instanţei supreme în procedura căii extraordinare de atac a recursului în casaţie, după cum nu se poate realiza o reindividualizare a pedepselor.

În concluzie, Înalta Curte constată că, fondul criticilor formulate prin motivele de recurs în casaţie invocate de inculpatul A. vizând lipsa laturii obiective a infracţiunii de complicitate la trafic de droguri de risc, în formă continuată, prev. de art. 48 alin. (1) C. pen. raportat la art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., are ca premisă negarea bazei factuale care a condus la reţinerea faptei în sarcina sa, or, aşa cum s-a arătat, situaţia de fapt stabilită în mod definitiv nu mai poate fi contestată în actuala procedură.

Pentru considerentele expuse, în baza art. 448 alin. (1) pct. 1 C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va respinge, ca nefondat, recursul în casaţie declarat de inculpatul A. împotriva Deciziei penale nr. 1308/A din data de 26 noiembrie 2021 a Curţii de Apel Timişoara, secţia penală.

Faţă de soluţia dispusă, conform art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga recurentul inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat, iar potrivit art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat B. va rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul în casaţie declarat de inculpatul A. împotriva Deciziei penale nr. 1308/A din data de 26 noiembrie 2021 a Curţii de Apel Timişoara, secţia penală.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat B., în sumă de 627 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 12 aprilie 2022.

GGC - ED