Negative Jurisdictional Conflict Resolved: Case Assigned to Bucharest Court of Appeal as Liquidator-Lawyer Triggers Personal Jurisdiction

Deliberând asupra cauzei penale de faţă, constată următoarele:

Prin încheierea din 08 octombrie 2021 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, s-a admis excepţia de necompetenţă materială a Curţii în soluţionarea cauzei, invocată din oficiu.

În baza art. 50 C. proc. pen. raportat la art. 340 alin. (1) C. proc. pen., cu referire la art. 35 şi urm. C. proc. pen., a fost declinată competenţa soluţionării cauzei în favoarea Judecătoriei Slobozia.

În baza art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.

Analizând cauza sub aspectul excepţiei necompetenţei materiale, judecătorul de cameră preliminară din cadrul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală a reţinut că prin ordonanţa din 12 martie 2021 emisă de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti în Dosarul nr. x/2018, menţinută prin ordonanţa din 04 mai 2021 emisă de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, în temeiul art. 314 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., art. 315 alin. (1) lit. b) C. proc. pen. raportat la art. 16 lit. b) teza I, lit. e) C. proc. pen. s-au dispus următoarele soluţii:

- clasarea sub aspectul infracţiunilor de abuz în serviciu şi neglijenţă în serviciu, prevăzute de art. 297 alin. (1) C. pen. şi art. 298 alin. (1) C. pen., întrucât faptele sesizate nu sunt prevăzute de legea penală;

- clasarea sub aspectul infracţiunii de sustragere de sub sechestru, prevăzută de art. 261 alin. (1) C. pen., întrucât fapta săvârşită nu este prevăzută de legea penală (în ceea ce priveşte imobilul situat în Slobozia, Piaţa Agroalimentară - magazin A.);

- clasarea sub aspectul infracţiunii de sustragere de sub sechestru, prevăzută de art. 260 alin. (1) C. pen., întrucât lipseşte o condiţie prevăzută de lege, necesară pentru punerea în mişcare a acţiunii penale (în ceea ce priveşte imobilul situat în municipiul Urziceni str. x, precum şi a bunurilor mobile aflate în magazinul A., situat în Piaţa Agroalimentară Slobozia).

Astfel, s-a constatat că soluţia de clasare dispusă de procuror prin ordonanţa din 12 martie 2021 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, vizează infracţiunile de abuz în serviciu, prevăzută de art. 297 alin. (1) C. pen., neglijenţă în serviciu, prevăzută de art. 298 alin. (1) C. pen., sustragere de sub sechestru, prevăzută de art. 261 alin. (1) C. pen. şi sustragere de sub sechestru prevăzută de art. 260 alin. (1) C. pen., privind pe lichidator B. şi SC C., infracţiunile în cauză fiind date de lege în competenţa judecătoriei, în primă instanţă, conform prevederilor art. 35 şi urm. C. proc. pen., dacă nu sunt vizate persoane care să aibă o anume calitate care să atragă competenţa unor alte instanţe superioare.

S-a constatat că, deşi în cauză, iniţial, cercetările au vizat şi alte persoane care aveau calitatea de magistrat sau executor judecătoresc, soluţiile de netrimitere în judecată dispuse prin ordonanţa atacată în cauză se referă numai la lichidator B. şi SC C., în conformitate cu dispoziţiile încheierii din 24 septembrie 2019 pronunţată de judecătorul de cameră preliminară din cadrul Curţii de Apel Bucureşti, în Dosarul nr. x/2018 al Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.

S-a reţinut că, prin încheierea menţionată a fost admisă plângerea formulată de D. şi, în temeiul art. 341 alin. (6) lit. b) C. proc. pen., s-a dispus desfiinţarea în parte a ordonanţei de clasare din 28 august 2018 emisă de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti în dosarul de urmărire penală nr. x/2018, confirmată prin ordonanţa Procurorului General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti din 11 octombrie 2018 şi trimiterea cauzei la parchet în vederea completării urmăririi penale cu privire la infracţiunile sesizate de petent în ceea ce îi priveşte pe intimaţii B. şi SC C., fiind menţinută soluţia de clasare dispusă prin aceeaşi ordonanţă faţă de E., Biroul Executorului Judecătoresc E., F., G. şi H.

Având în vedere normele ce reglementează competenţa materială a instanţelor judecătoreşti, precum şi infracţiunile cu privire la care s-a dispus soluţia de clasare prin ordonanţa atacată în cauză şi persoanele vizate, judecătorul de cameră preliminară a apreciat excepţia necompetenţei materiale a judecătorului de cameră preliminară din cadrul Curţii, invocată din oficiu, ca fiind întemeiată.

Prin Sentinţa penală nr. 175 din 06 aprilie 2022 a Judecătoriei Slobozia, secţia civil - penal, în temeiul art. 47 alin. (1) din C. proc. pen. raportat la art. 38 alin. (1) lit. d) şi art. 340 alin. (1) C. proc. pen. din C. proc. pen. cu referire la art. 35 şi urm. C. proc. pen., s-a admis excepţia necompetenţei materiale a Judecătoriei Slobozia, invocată de reprezentantul Ministerului Public - Parchetul de pe lângă Judecătoria Slobozia.

A fost declinată competenţa de soluţionare a cauzei, având ca obiect plângerea împotriva soluţiilor de neurmărire sau netrimitere în judecată, în favoarea Curţii de Apel Bucureşti.

În baza art. 51 alin. (1) C. proc. pen., s-a constatat existenţa conflictului negativ de competenţă între Judecătoria Slobozia şi Curtea de Apel Bucureşti.

În baza art. 51 alin. (2) C. proc. pen. raportat la art. 40 alin. (4) C. proc. pen., a fost sesizată Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, instanţa ierarhic superioară comună, pentru soluţionarea conflictului de competenţă.

În baza art. 275 alin. (3) din C. proc. pen., cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.

Analizând pricina prin prisma excepţiei invocate, Judecătoria Slobozia a constatat că soluţia de clasare dispusă de procuror prin ordonanţa din 12 martie 2021 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, vizează infracţiunile de abuz în serviciu, prevăzută de art. 297 alin. (1) C. pen., neglijenţă în serviciu, prevăzută de art. 298 alin. (1) C. pen., sustragere de sub sechestru, prevăzută de art. 261 alin. (1) C. pen. şi sustragere de sub sechestru prevăzută de art. 260 alin. (1) C. pen., privind pe lichidator B. şi SC C., infracţiunile în cauză fiind date de lege în competenţa judecătoriei, în primă instanţă, conform prevederilor art. 35 şi urm. C. proc. pen., dacă nu sunt vizate persoane care să aibă o anume calitate care să atragă competenţa unor alte instanţe superioare.

Conform celor reţinute de judecătorul de cameră preliminară din cadrul Curţii de Apel Bucureşti s-a reţinut că soluţiile de netrimitere în judecată dispuse prin ordonanţa atacată în cauză se referă numai la lichidator B. şi SC C., în conformitate cu dispoziţiile încheierii din 24 septembrie 2019 pronunţată de judecătorul de cameră preliminară din cadrul Curţii de Apel Bucureşti, în Dosarul nr. x/2018 al Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.

Judecătorul de cameră preliminară de la Judecătoria Slobozia a reţinut că la termenul de judecată din data de 08 decembrie 2021, petentul D. a solicitat să se aibă în vedere la stabilirea competenţei faptul că intimatul B. exercită profesia de avocat în cadrul Baroului Dolj.

Faţă de aspectele învederate de petent, judecătorul de cameră preliminară de la Judecătoria Slobozia a dispus efectuarea de verificări şi, în acest sens, emiterea unei adrese către Baroul Dolj în vederea comunicării dacă intimatul din prezenta cauză figurează ca avocat în cadrul Baroului anterior menţionat.

La data de 11 ianuarie 2022 a fost înregistrat la instanţă răspunsul Baroului Dolj la adresa emisă de Judecătoria Slobozia la data de 20 decembrie 2021, prin intermediul căruia s-a comunicat instanţei că domnul B., are calitatea de avocat în cadrul Baroului Dolj şi figurează pe Tabloul Avocaţilor definitivi cu drept de exercitare a profesiei, desfăşurându-şi activitatea în cadrul formei de exercitare a profesiei "B., în calitate de avocat titular, cu sediul în jud. Dolj, aspect menţionat şi în cuprinsul ordonanţei de începere a urmăririi penale in rem emisă în data de 05.10.2020 în cadrul dosarului nr. x/2018 de către Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti

Având în vedere normele ce reglementează competenţa materială a instanţelor judecătoreşti, precum şi infracţiunile cu privire la care s-a dispus soluţia de clasare prin ordonanţa atacată în cauză şi calitatea de avocat a persoanei vizate, respectiv intimatul B., judecătorul de cameră preliminară de la Judecătoria Slobozia a apreciat excepţia necompetenţei materiale invocată de reprezentantul Ministerului Public - Parchetul de pe lângă Judecătoria Slobozia, ca fiind întemeiată.

Fiind învestită cu soluţionarea conflictului negativ de competenţă, în temeiul art. 51 din C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că instanţa competentă să soluţioneze cauza este Curtea de Apel Bucureşti pentru următoarele considerente:

Conflictul de competenţă reprezintă situaţia juridică provocată de hotărârile a două instanţe care îşi declină reciproc judecarea aceleiaşi cauze, solicitând unei a treia instanţe stabilirea competenţei de soluţionare a respectivului dosar.

Analizând actele dosarului, se constată că obiectul asupra căruia poartă conflictul negativ de competenţă îl reprezintă plângerea formulată de petentul D. împotriva ordonanţei din 12 martie 2021 dată în Dosarul nr. x/2018 de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, menţinută prin ordonanţa emisă la 04 mai 2021 de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, prin care s-a dispus, în temeiul art. 314 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., art. 313 alin. (1) lit. b) raportat la art. 16 lit. b) teza I C. proc. pen., clasarea plângerii formulate, pentru săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu şi neglijenţă în serviciu, întrucât faptele nu sunt prevăzute de legea penală. Soluţia de clasare dispusă de procuror vizează pe lichidatorul B. şi SC C.

Se constată că judecătorul de cameră preliminară din cadrul Judecătoriei Slobozia a dispus efectuarea de verificări privind calitatea intimatului B., iar din răspunsul Baroului Dolj a rezultat că are calitatea de avocat în cadrul Baroului Dolj şi figurează pe Tabloul Avocaţilor definitivi cu drept de exercitare a profesiei, desfăşurându-şi activitatea în cadrul formei de exercitare a profesiei "B., în calitate de avocat titular, cu sediul în jud. Dolj .

Potrivit art. 340 alin. (1) din C. proc. pen., plângerea împotriva soluţiilor procurorului de neurmărire sau netrimitere în judecată se adresează "judecătorului de camera preliminară de la instanţa căreia i-ar reveni, potrivit legii, competenţa să judece cauza în primă instanţă."

De asemenea, conform art. 38 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., Curtea de apel judecă în primă instanţă infracţiunile săvârşite de avocaţi, notari publici, executori judecătoreşti, de controlorii financiari ai Curţii de Conturi, precum şi auditori publici externi.

Prin raportare la dispoziţiile legale mai sus menţionate, care reglementează competenţa după calitatea persoanei şi la calitatea persoanelor faţă de care s-a dispus soluţia de clasare, se constată că acestea determină competenţa personală a curţii de apel să judece cauza în primă instanţă.

Prin urmare, având în vedere că acuzaţiile petentului formulate în plângerea penală adresată procurorului, dar şi soluţiile procurorului au vizat persoane a căror calitate atrage competenţa curţii de apel, în conformitate cu prevederile art. 38 din C. proc. pen., competenţa pentru soluţionarea plângerii petentului revine Curţii de apel, în raport cu competenţa după calitatea persoanei.

Faţă de considerentele mai sus-arătate, Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei privind pe petentul D. în contradictoriu cu intimaţii B., C. în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, instanţă căreia i se va trimite dosarul.

Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului, conform art. 275 alin. (3) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D I S P U N E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe petentul D. în contradictoriu cu intimaţii B., C. în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, instanţă căreia i se va trimite dosarul.

Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 19 aprilie 2022.

GGC - ED