Decizia nr. 136/A/2022 · Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie — Secţia Penală

Asupra apelului de faţă;

În baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:

I. Prin rechizitoriul emis în data de 7.01.2016 de către DIICOT - Biroul Teritorial Sălaj în Dosarul nr. x/2012, s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de libertate a inculpaţilor:

1. A., pentru comiterea infracţiunilor de:

- constituire de grup infracţional prev. art. 367 alin. (1) din C. pen.

- complicitate la înşelăciune prev. de art. 48 din C. pen. rap. la art. 244 alin. (1) şi (2) din C. pen. (şase infracţiuni corespunzător celor 6 contracte de mandat);

- complicitate la spălarea banilor prev. de art. 48 din C. pen. rap. la art. 29 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002 (şase infracţiuni corespunzător celor 6 contracte de mandat);

- complicitate la evaziune fiscală prev. de art. 48 din C. pen. rap. la art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005 (şapte infracţiuni corespunzător relaţiilor societăţii B. cu cele şapte societăţi româneşti), totul cu aplicarea art. 38 alin. (1) din C. pen. şi art. 5 din C. pen.

2. C. pentru săvârşirea infracţiunilor de:

- constituire de grup infracţional prev. art. 367 alin. (1) din C. pen. - complicitate la înşelăciune prev. de art. 48 din C. pen. rap. la art. 244 alin. (1) şi (2) din C. pen. (şase infracţiuni corespunzător celor 6 contracte de mandat);

- complicitate la spălarea banilor prev. de art. 48 din C. pen. rap. la art. 29 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002 (şase infracţiuni corespunzător celor 6 contracte de mandat);

- complicitate la evaziune fiscală prev. de art. 48 din C. pen. rap. la art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005 (şapte infracţiuni corespunzător relaţiilor societăţii B. cu cele şapte societăţi româneşti), totul cu aplicarea art. 38 alin. (1) din C. pen. şi art. 5 din C. pen.

3. D. pentru săvârşirea infracţiunilor de:

- constituire de grup infracţional prev. art. 367 alin. (1) din C. pen.

- complicitate la înşelăciune prev. de art. 48 din C. pen. rap. la art. 244 alin. (1) şi (2) din C. pen. (şase infracţiuni corespunzător celor 6 contracte de mandat);

- complicitate la spălarea banilor prev. de art. 48 din C. pen. rap la art. 29 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002 (şase infracţiuni corespunzător celor 6 contracte de mandat);

- complicitate la evaziune fiscală prev. de art. 48 din C. pen. rap. la art. 9 lit. c) din Legea nr. 241/2005 (şapte infracţiuni corespunzător relaţiilor societăţii B. cu cele şapte societăţi româneşti), totul cu aplicarea art. 38 alin. (1) din C. pen. şi art. 5 din C. pen.

4. E. pentru săvârşirea infracţiunilor de:

- constituire de grup infracţional prev. art. 367 alin. (1) din C. pen. - complicitate la înşelăciune prev. de art. 48 din C. pen. rap. la art. 244 alin. (1) şi (2) din C. pen. (şase infracţiuni corespunzător celor 6 contracte de mandat);

- complicitate la spălarea banilor prev. de art. 48 din C. pen. rap. la art. 29 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002 (şase infracţiuni corespunzător celor 6 contracte de mandat);

- complicitate la evaziune fiscală prev. de art. 48 din C. pen. rap. la art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005 (şapte infracţiuni corespunzător relaţiilor societăţii B. cu cele şapte societăţi româneşti), totul cu aplicarea art. 38 alin. (1) din C. pen. şi art. 5 din C. pen.

5. F., pentru săvârşirea infracţiunilor de:

- constituire de grup infracţional prev. art. 367 alin. (1) din C. pen.

- complicitate la înşelăciune prev. de art. 48 din C. pen. rap. la art. 244 alin. (1) şi (2) din C. pen. (şase infracţiuni corespunzător celor 6 contracte de mandat);

- complicitate la spălarea banilor prev. de art. 48 din C. pen. rap. la art. 29 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002 (şase infracţiuni corespunzător celor 6 contracte de mandat);

- complicitate la evaziune fiscală prev. de art. 48 din C. pen. rap. la art. 9 lit. c) din Legea nr. 241/2005 (şapte infracţiuni corespunzător relaţiilor societăţii B. cu cele şapte societăţi româneşti), totul cu aplicarea art. 38 alin. (1) din C. pen. şi art. 5 din C. pen.

6. G., pentru săvârşirea infracţiunilor de:

- constituire de grup infracţional prev. art. 367 alin. (1) din C. pen.

- complicitate la înşelăciune prev. de art. 48 din C. pen. rap. la art. 244 alin. (1) şi (2) din C. pen. (şase infracţiuni corespunzător celor 6 contracte de mandat);

- complicitate la spălarea banilor prev. de art. 48 din C. pen. rap. la art. 29 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002 (şase infracţiuni corespunzător celor 6 contracte de mandat);

- complicitate la evaziune fiscală prev. de art. 48 din C. pen. rap. la art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005 (şapte infracţiuni corespunzător relaţiilor societăţii B. cu cele şapte societăţi româneşti), totul cu aplicarea art. 38 alin. (1) din C. pen. şi art. 5 din C. pen.

Actul de sesizare al Parchetului a fost înregistrat la Curtea de Apel Cluj la data de 08.01.2016, primul termen în procedura camerei preliminare fiind stabilit la 30.03.2016.

II. În procedura camerei preliminare, prin încheierea din data de 25.04.2016, în baza art. 345 din C. proc. pen., judecătorul de cameră preliminară a admis excepţiile şi cererile formulate de inculpaţii E., C., D., G. şi F., referitoare la neregularitatea rechizitoriului şi, în consecinţă, a constatat neregularitatea actului de sesizare emis de procuror la data de 07 ianuarie 2016, în Dosarul nr. x/2012 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.I.I.C.O.T. - Biroul Teritorial Sălaj, doar în privinţa:

- omisiunii indicării tuturor persoanelor vătămate care au această calitate în prezenta cauză şi locul unde urmează a fi citate, respectiv al lipsei menţionării subiectului pasiv al infracţiunii de evaziune fiscală, care s-a apreciat de către judecătorul de cameră preliminară a fi Statul Român - ANAF - Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Cluj - Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Sălaj, fiind respinse celelalte cereri şi excepţii invocate de către inculpaţii E., C., D., G. şi F.

S-a dispus comunicarea prezentei încheieri, conform art. 345 alin. (2) din C. proc. pen., Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.I.I.C.O.T. - Biroul Teritorial Sălaj în vederea remedierii neregularităţii expuse mai sus şi constatate în actul de sesizare, procurorul care a întocmit rechizitoriul din data de 07 ianuarie 2016 urmând a comunica judecătorului de cameră preliminară al Curţii de Apel Cluj, dacă îşi menţine dispoziţia de trimitere în judecată ori solicită restituirea cauzei, conform art. 345 alin. (3) din C. proc. pen.

Prin încheierea nr. 1 din data de 27.05.2016, judecătorul de cameră preliminară a Curţii de Apel Cluj în Dosarul nr. x/2016, în baza art. 346 alin. (4) din C. proc. pen. a constatat legalitatea sesizării instanţei cu rechizitoriul emis la data de 07 ianuarie 2016, în Dosarul nr. x/2012 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.I.I.C.O.T. - Biroul Teritorial Sălaj, privind pe inculpaţii A., E., C., D., G. şi F., trimişi în judecată în stare de libertate, a legalităţii administrării probelor şi a efectuării actelor de urmărire penală, şi în consecinţă a dispus începerea judecăţii în dosarul privindu-i pe aceştia.

Prin încheierea penală nr. 1280/04.10.2016 pronunţată de judecătorii de cameră preliminară din cadrul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în Dosarul nr. x/2016, s-au respins, ca nefondate, contestaţiile formulate de inculpaţii C., D., E. şi G.

III. Prin Sentinţa penală nr. 39/1.03.2019 pronunţată de Curtea de Apel Cluj în Dosarul nr. x/2016, au fost achitaţi inculpaţii:

- A., pentru săvârşirea infracţiunii de constituire de grup infracţional prev. de art. 367 alin. (1) din C. pen., cu aplicarea art. 5 din C. pen., în baza art. 396 alin. (5) din C. proc. pen. cu referire la art. 17 alin. (2) din C. proc. pen. şi art. 16 alin. (1) lit. b) din C. proc. pen.

- în baza art. 396 alin. (5) din C. proc. pen. cu referire la art. 17 alin. (2) din C. proc. pen. şi art. 16 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen. pentru o unică infracţiune continuată de complicitate la înşelăciune prev. de art. 48 din C. pen., art. 244 alin. (1) şi (2) din C. pen., art. 5 din C. pen. şi art. 35 din C. pen., prin schimbarea încadrării juridice din şase infracţiuni concurente prev. de art. 48 din C. pen., art. 244 alin. (1) şi (2) din C. pen., cu art. 38 alin. (1) din C. pen. şi art. 5 din C. pen.

- în baza art. 396 alin. (5) din C. proc. pen. cu referire la art. 17 alin. (2) din C. proc. pen. şi art. 16 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen. pentru o unică infracţiune continuată de autorat la spălare de bani prev. de art. 29 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002 cu art. 5 din C. pen. şi art. 35 din C. pen., prin schimbarea încadrării juridice din şase complicităţi concurente la spălare de bani prev. de art. 48 din C. pen. rap. la art. 29 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002 cu art. 38 alin. (1) din C. pen. şi art. 5 din C. pen.

- în baza art. 396 alin. (5) din C. proc. pen. cu referire la art. 17 alin. (2) din C. proc. pen. şi art. 16 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen. pentru o unică infracţiune continuată de complicitate la evaziune fiscală prev. de art. 48 din C. pen. rap. la art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005, cu art. 5 din C. pen. şi art. 35 din C. pen., prin schimbarea încadrării juridice din şapte complicităţi concurente la evaziune fiscală prev. de art. 48 din C. pen. rap. la art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005 cu art. 38 alin. (1) din C. pen. şi art. 5 din C. pen.

- D., în baza art. 396 alin. (5) din C. proc. pen. cu referire la art. 17 alin. (2) din C. proc. pen. şi art. 16 alin. (1) lit. b) din C. proc. pen. pentru săvârşirea infracţiunii de constituire de grup infracţional prev. de art. 367 alin. (1) din C. pen., cu aplicarea art. 5 din C. pen.

- în baza art. 396 alin. (5) din C. proc. pen. cu referire la art. 17 alin. (2) şi art. 16 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen. pentru o unică infracţiune continuată de complicitate la înşelăciune prev. de art. 48 din C. pen., art. 244 alin. (1) şi (2) din C. pen., art. 5 din C. pen. şi art. 35 din C. pen., prin schimbarea încadrării juridice din şase infracţiuni concurente prev. de art. 48 din C. pen., art. 244 alin. (1) şi (2) din C. pen., cu art. 38 alin. (1) din C. pen. şi art. 5 din C. pen.

- în baza art. 396 alin. (5) din C. proc. pen. cu referire la art. 17 alin. (2) din C. proc. pen. şi art. 16 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen. pentru o unică infracţiune continuată de autorat la spălare de bani prev. de art. 29 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002, cu art. 5 din C. pen. şi art. 35 din C. pen., prin schimbarea încadrării juridice din şase complicităţi concurente la spălare de bani prev. de art. 48 din C. pen. rap. la art. 29 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002 cu art. 38 alin. (1) din C. pen. şi art. 5 din C. pen.

- în baza art. 396 alin. (5) din C. proc. pen. cu referire la art. 17 alin. (2) din C. proc. pen. şi art. 16 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen. pentru o unică infracţiune continuată de complicitate la evaziune fiscală prev. de art. 48 din C. pen. rap. la art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005, cu art. 5 din C. pen. şi art. 35 din C. pen., prin schimbarea încadrării juridice din şapte complicităţi concurente la evaziune fiscală prev. de art. 48 din C. pen. rap. la art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005 cu art. 38 alin. (1) din C. pen. şi art. 5 din C. pen.

- E., în baza art. 396 alin. (5) din C. proc. pen. cu referire la art. 17 alin. (2) din C. proc. pen. şi art. 16 alin. (1) lit. b) din C. proc. pen. pentru săvârşirea infracţiunii de constituire de grup infracţional prev. de art. 367 alin. (1) din C. pen., cu aplicarea art. 5 din C. pen.

- în baza art. 396 alin. (5) din C. proc. pen. cu referire la art. 17 alin. (2) din C. proc. pen. şi art. 16 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen. pentru o unică infracţiune continuată de complicitate la înşelăciune prev. de art. 48 din C. pen., art. 244 alin. (1) şi (2) din C. pen., art. 5 din C. pen. şi art. 35 din C. pen., prin schimbarea încadrării juridice din şase infracţiuni concurente prev. de art. 48 din C. pen., art. 244 alin. (1) şi (2) din C. pen., cu art. 38 alin. (1) din C. pen. şi art. 5 din C. pen.

- în baza art. 396 alin. (5) din C. proc. pen. cu referire la art. 17 alin. (2) din C. proc. pen. şi art. 16 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen. pentru o unică infracţiune continuată de complicitate la spălare de bani prev. de art. 48 din C. pen. rap. la art. 29 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002, cu art. 5 din C. pen. şi art. 35 din C. pen., prin schimbarea încadrării juridice din şase complicităţi concurente la spălare de bani prev. de art. 48 din C. pen. rap. la art. 29 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002 cu art. 38 alin. (1) din C. pen. şi art. 5 din C. pen.

- în baza art. 396 alin. (5) din C. proc. pen. cu referire la art. 17 alin. (2) din C. proc. pen. şi art. 16 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen. pentru o unică infracţiune continuată de complicitate la evaziune fiscală prev. de art. 48 din C. pen. rap. la art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005, cu art. 5 din C. pen. şi art. 35 din C. pen., prin schimbarea încadrării juridice din şapte complicităţi concurente la evaziune fiscală prev. de art. 48 din C. pen. rap. la art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005, cu art. 38 alin. (1) din C. pen. şi art. 5 din C. pen.

- F., în baza art. 396 alin. (5) din C. proc. pen. cu referire la art. 17 alin. (2) din C. proc. pen. şi art. 16 alin. (1) lit. b) din C. proc. pen. pentru săvârşirea infracţiunii de constituire de grup infracţional prev. de art. 367 alin. (1) din C. pen., cu aplicarea art. 5 din C. pen.

- în baza art. 396 alin. (5) din C. proc. pen. cu referire la art. 17 alin. (2) din C. proc. pen. şi art. 16 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen. pentru o unică infracţiune continuată de complicitate la înşelăciune prev. de art. 48 din C. pen., art. 244 alin. (1) şi (2) din C. pen., art. 5 din C. pen. şi art. 35 din C. pen., prin schimbarea încadrării juridice din şase infracţiuni concurente prev. de art. 48 din C. pen., art. 244 alin. (1) şi (2) din C. pen., cu art. 38 alin. (1) din C. pen. şi art. 5 din C. pen.

- în baza art. 396 alin. (5) din C. proc. pen. cu referire la art. 17 alin. (2) din C. proc. pen. şi art. 16 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen. pentru o unică infracţiune continuată de complicitate la spălare de bani prev. de art. 48 din C. pen. rap. la art. 29 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002, cu art. 5 din C. pen. şi art. 35 din C. pen., prin schimbarea încadrării juridice din şase complicităţi concurente la spălare de bani prev. de art. 48 din C. pen. rap. la art. 29 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002, cu art. 38 alin. (1) din C. pen. şi art. 5 din C. pen.

- în baza art. 396 alin. (5) din C. proc. pen. cu referire la art. 17 alin. (2) din C. proc. pen. şi art. 16 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen. pentru o unică infracţiune continuată de complicitate la evaziune fiscală prev. de art. 48 din C. pen. rap. la art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005, cu art. 5 din C. pen. şi art. 35 din C. pen., prin schimbarea încadrării juridice din şapte complicităţi concurente la evaziune fiscală prev. de art. 48 din C. pen. rap. la art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005, cu art. 38 alin. (1) din C. pen. şi art. 5 din C. pen.

- G., în baza art. 396 alin. (5) din C. proc. pen. cu referire la art. 17 alin. (2) din C. proc. pen. şi art. 16 alin. (1) lit. b) din C. proc. pen. pentru săvârşirea infracţiunii de constituire de grup infracţional prev. de art. 367 alin. (1) din C. pen., cu aplicarea art. 5 din C. pen.

- în baza art. 396 alin. (5) din C. proc. pen. cu referire la art. 17 alin. (2) din C. proc. pen. şi art. 16 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen. pentru o unică infracţiune continuată de complicitate la înşelăciune prev. de art. 48 din C. pen., art. 244 alin. (1) şi (2) din C. pen., art. 5 din C. pen. şi art. 35 din C. pen., prin schimbarea încadrării juridice din şase infracţiuni concurente prev. de art. 48 din C. pen., art. 244 alin. (1) şi (2) din C. pen., cu art. 38 alin. (1) din C. pen. şi art. 5 din C. pen.

- în baza art. 396 alin. (5) din C. proc. pen. cu referire la art. 17 alin. (2) din C. proc. pen. şi art. 16 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen., pentru o unică infracţiune continuată de complicitate la spălare de bani prev. de art. 48 din C. pen. rap. la art. 29 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002 cu art. 5 din C. pen. şi art. 35 din C. pen., prin schimbarea încadrării juridice din şase complicităţi concurente la spălare de bani prev. de art. 48 din C. pen. rap. la art. 29 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002 cu art. 38 alin. (1) din C. pen. şi art. 5 din C. pen.

- în baza art. 396 alin. (5) din C. proc. pen. cu referire la art. 17 alin. (2) din C. proc. pen. şi art. 16 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen. pentru o unică infracţiune continuată de complicitate la evaziune fiscală prev. de art. 48 din C. pen. rap. la art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005, cu art. 5 din C. pen. şi art. 35 din C. pen., prin schimbarea încadrării juridice din şapte complicităţi concurente la evaziune fiscală prev. de art. 48 din C. pen. rap. la art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005 cu art. 38 alin. (1) din C. pen. şi art. 5 din C. pen.

În baza art. 396 alin. (6) din C. proc. pen., cu referire la art. 17 alin. (2) din C. proc. pen. şi art. 16 alin. (1) lit. f) din C. proc. pen. s-a încetat procesul penal faţă de inculpatul C., decedat la data de 31.05.2017, pentru săvârşirea infracţiunii de constituire de grup infracţional prev. de art. 367 alin. (1) din C. pen., cu aplicarea art. 5 din C. pen., pentru săvârşirea unei unice infracţiuni continuate de complicitate la înşelăciune prev. de art. 48 din C. pen., art. 244 alin. (1) şi (2) din C. pen., art. 5 din C. pen. şi art. 35 din C. pen., prin schimbarea încadrării juridice din şase infracţiuni concurente prev. de art. 48 din C. pen., art. 244 alin. (1) şi (2) din C. pen., cu art. 38 alin. (1) din C. pen. şi art. 5 din C. pen., ca efect al decesului acestuia, pentru săvârşirea unei unice infracţiuni continuate de autorat la spălare de bani prev. de art. 29 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002, cu art. 5 din C. pen. şi art. 35 din C. pen., prin schimbarea încadrării juridice din şase complicităţi concurente la spălare de bani prev. de art. 48 din C. pen. rap. la art. 29 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002, cu art. 38 alin. (1) din C. pen. şi art. 5 din C. pen., pentru săvârşirea unei unice infracţiuni continuate de complicitate la evaziune fiscală prev. de art. 48 din C. pen. rap. la art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005 cu art. 5 din C. pen. şi art. 35 din C. pen., prin schimbarea încadrării juridice din şapte complicităţi concurente la evaziune fiscală prev. de art. 48 din C. pen. rap. la art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005, cu art. 38 alin. (1) din C. pen. şi art. 5 din C. pen.

În baza art. 25 din C. proc. pen. rap. 397 din C. proc. pen. s-au respins, ca nefondate, acţiunile civile exercitate de către părţile civile: SC H., ANAF - prin DGRFP Cluj - AJFP Sălaj, SC I. SA, SC J. SA, SC K. SA, SC L. SRL, SC M. SA (inclusiv solicitarea de majorare a pretenţiilor civile din data de 15 februarie 2019) prin reprezentanţi legali (SC L. - prin administrator N.), împotriva inculpaţilor: A., D., E., F., G.

S-a respins, ca nefondată, solicitarea ANAF - prin DGRFP Cluj - AJFP Sălaj, de luare a măsurilor asigurătorii asupra bunurilor mobile şi imobile ale inculpaţilor A., D., E., F., G.

În baza art. 25 alin. (5) din C. proc. pen. rap. la art. 397 alin. (5) din C. proc. pen. s-au lăsat nesoluţionate acţiunile civile exercitate de către părţile civile SC H., ANAF - prin DGRFP Cluj - AJFP Sălaj, SC I. SA, SC J. SA, SC K. SA, SC L. SRL, SC M. SA (inclusiv solicitarea de majorare a pretenţiilor civile din data de 15 februarie 2019) prin reprezentanţi legali (SC L. - prin administrator N.), împotriva inculpatului C., ca efect al decesului acestuia la 31.05.2017.

S-a lăsat nesoluţionată solicitarea ANAF - prin DGRFP Cluj - AJFP Sălaj, de luare a măsurilor asigurătorii asupra bunurilor mobile şi imobile ale inculpatului C., ca efect al decesului acestuia la 31.05.2017.

S-au respins, ca nefondate, excepţiile formulate la 03.03.2017 de către inculpatul E. vizând existenţa autorităţii de lucru judecat, a lipsei calităţii procesuale de părţi civile şi inadmisibilitatea acţiunilor civile formulate de SC I. SA, SC J. SA., SC M. SA şi SC L.

În baza art. 404 alin. (4) lit. c) din C. proc. pen. s-a dispus ridicarea măsurilor asiguratorii instituite asupra bunurilor inculpaţilor E. şi D. şi, în consecinţă:

S-a ridicat măsura asiguratorie a sechestrului instituită prin Ordonanţa din 18.04.2013 a DIICOT - BT Sălaj şi a procesului-verbal de sechestru din data de 18 aprilie 2013 din Dosarul nr. x/D/P/2012 a DIICOT - BT Sălaj, asupra sumei de 4.900 RON, aparţinând inculpatului E.

S-a dispus restituirea de către O. SA - Sucursala Zalău în favoarea inculpatului E. a sumei de 4.900 RON, consemnată la O. SA - Sucursala Zalău de către P., în data de 18 aprilie 2013, reprezentând suma confiscată în Dosar nr. x/2012, prin chitanţa nr. x/1 şi prin recipisa de consemnare nr. x din data de 18 aprilie 2013.

S-a dispus ridicarea măsurii sechestrului asigurător înfiinţat prin Ordonanţa din data de 29 aprilie 2013 din Dosarul nr. x/2012 al DIICOT - BT Sălaj, asupra bunului imobil aparţinând inculpatului E., apartament compus din 2 camere, plus dependinţe şi teren aferent în folosinţă, situat în Bucureşti, str. x (fost Tamburului) nr. 3, adusă la îndeplinire prin procesul-verbal de sechestru din data de 29 aprilie 2013, emis de către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în conformitate cu art. 166 alin. (3) din C. proc. pen. pentru recuperarea sumelor menţionate în ordonanţa din data de 29 aprilie 2013 a DIICOT - Biroul Teritorial Sălaj prin notarea ipotecii legale în foaia de sarcini a cărţii funciare nr. x cu număr CF vechi x şi număr cadastral vechi x Bucureşti.

S-a dispus ridicarea măsurii sechestrului asigurător dispus prin Ordonanţa din data de 24 septembrie 2013, din Dosarul nr. x/2012 al DIICOT - Biroul Teritorial Sălaj asupra autoturismelor, aparţinând inculpatei D., adusă la îndeplinire prin procesul-verbal de aplicare a sechestrului penal din data de 10 octombrie 2013 al O. Constanţa asupra autoturismului marca x, cu număr de înmatriculare x, de culoare gri, înmatriculat la data de 07 noiembrie 2008, an de fabricaţie 2006, serie carte identitate x, serie motor x, serie şasiu x, serie certificat de înmatriculare x şi cu nr. de kilometri indicaţi în bord x, cilindree 998, tipul motorului x, puterea motorului KW 50, număr de locuri 4, starea tehnică şi funcţională a autovehicolului bună, avarii ale caroseriei - zgârieturi portiera stânga spate, având o uzură de circa 50%, în valoare de aproximativ 12.000 RON şi asupra autoturismului marca x, cu numărul de înmatriculare x de culoare roşu, înmatriculat la data de 28 iunie 2011, serie carte identitate x, serie motor x, serie şasiu x, serie certificat de înmatriculare x, număr kilometri indicaţi în bord x, cilindree 1598, tipul motorului x, puterea motorului x, număr de locuri 5, starea tehnică şi funcţională a autovehiculului bună, avarii ale caroseriei - zgârieturi portiera stânga spate, având o uzură de circa 25%, în valoare de aproximativ 50.000 RON, ambele aparţinând inculpatei D.

S-a constatat că prin Ordonanţa DIICOT- BT Sălaj din 04.07.2014, f. x u.p., s-au restituit în favoarea inculpatului C. următoarele:

- cartea de identitate x;

- certificatul de înmatriculare x;

- o cheie pentru auto x, cu număr de înmatriculare x;

- cartea de identitate x;

- certificatul de înmatriculare: x;

- două chei pentru auto x, cu număr de înmatriculare x.

IV. Prin Decizia penală nr. 144/A/11.05.2021 pronunţată de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în Dosarul nr. x/2016, s-au admis apelurile declarate de DIICOT - Biroul Teritorial Sălaj, părţile civile I. SA, H. SA, L. prin lichidator judiciar şi J. SA prin lichidator judiciar, s-a desfiinţat în parte sentinţa apelată şi s-a trimis cauza spre rejudecare la Curtea de Apel Cluj.

S-au menţinut restul dispoziţiilor sentinţei penale apelate, care nu sunt contrare deciziei.

S-au menţinut măsurile asiguratorii dispuse în cauză.

Prin decizia menţionată, s-a reţinut faptul că soluţia pronunţată de judecătorul de cameră preliminară ţine instanţa de fond să aibă în vedere toate probele care se află la dosarul cauzei, aceasta cu referire la interceptările convorbirilor telefonice efectuate în cauză, suporţii optici care conţin aceste convorbiri şi declaraţiile suspectului Q., decedat în cursul urmăririi penale.

Rejudecarea cauzei s-a dispus pentru asigurarea unui real dublu grad de jurisdicţie şi s-a stabilit că în rejudecare, instanţa va avea în vedere întregul material probatoriu administrat, atât din faza actelor premergătoare, cât şi din cursul urmăririi penale şi al judecăţii, nefiind imperativ necesară readministrarea probatoriului din primul ciclu procesual, ci numai suplimentarea acestuia dacă se impune.

V. În rejudecarea cauzei, în cadrul dosarului penal nr. x/2016, prin Sentinţa penală nr. 40/2022 din data de 11 martie 2022 a Curţii de Apel Cluj, secţia penală şi de minori, s-au dispus următoarele:

În aplicarea art. 5 din C. pen., s-a constatat că legea penală mai favorabilă inculpaţilor, în mod global, o constituie prevederile C. pen., în intervalul de timp de la intrarea sa în vigoare (1.02.2014) şi până la data intrării în vigoare a O.U.G. nr. 18/2016. (23.05.2016).

În baza art. 386 din C. proc. pen., a fost schimbată încadrarea juridică a faptelor reţinute în sarcina inculpaţilor C., A., D., G., F. şi E., stabilită prin încheierea penală din 15.11.2021 pronunţată de Curtea de Apel Cluj în Dosarul nr. x/2016, din infracţiunea continuată de înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave în forma complicităţii, prev. de art. 48 din C. pen. rap. la art. 244 alin. (1) şi (2) din C. pen., cu apl. art. 2561 din C. pen. şi art. 35 alin. (1) din C. pen., art. 5 din C. pen., în infracţiunea continuată de înşelăciune în forma complicităţii, prev. de art. 48 din C. pen. rap. la art. 244 alin. (1) şi (2) din C. pen., cu apl. art. 35 alin. (1) din C. pen., art. 5 din C. pen.

În baza art. 386 din C. proc. pen., a fost schimbată încadrarea juridică a faptelor reţinute în sarcina inculpaţilor C., A., D., din 6 infracţiuni de spălare a banilor, fiecare prev. de art. 29 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002, într-o infracţiune continuată de spălare a banilor prev. de art. 29 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002, cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen., art. 5 din C. pen.

În baza art. 386 din C. proc. pen., a fost schimbată încadrarea juridică a faptelor reţinute în sarcina inculpaţilor G., F. şi E., din 6 infracţiuni de spălare a banilor în forma complicităţii, fiecare prev. de art. 48 din C. pen. rap. la art. 29 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002, într-o infracţiune continuată de spălare a banilor în forma complicităţii, prev. de art. 48 rap. la art. 29 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002, cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen., art. 5 din C. pen.

S-a constatat că prin încheierea penală din 15.11.2021 pronunţată de Curtea de Apel Cluj în Dosarul nr. x/2016, în temeiul art. 386 alin. (1) din C. proc. pen., s-a schimbat încadrarea juridică a faptelor reţinute în sarcina inculpaţilor C., A., D., G., F. şi E., din 7 infracţiuni concurente de evaziune fiscală în forma complicităţii, fiecare prev. de art. 48 din C. pen. rap. la art. 9 lit. c) din Legea nr. 241/2005, într-o infracţiune continuată de evaziune fiscală în forma complicităţii (34 acte materiale), prev. de art. 48 din C. pen. rap. la art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen., art. 5 din C. pen.

În baza art. 396 alin. (6) din C. proc. pen. cu referire la art. 17 alin. (2) şi art. 16 alin. (1) lit. f) din C. proc. pen., s-a dispus încetarea procesul penal privind pe inculpatul C., pentru săvârşirea infracţiunii de constituire a unui grup infracţional organizat, prev. de art. 367 alin. (1) din C. pen. cu aplicarea art. 5 din C. pen.

În baza art. 396 alin. (6) din C. proc. pen., cu referire la art. 17 alin. (2) şi art. 16 alin. (1) lit. f) din C. proc. pen., s-a dispus încetarea procesul penal privind pe inculpatul C., pentru săvârşirea infracţiunii continuate de înşelăciune în forma complicităţii, prev. de art. 48 din C. pen. rap. la art. 244 alin. (1) şi (2) din C. pen., cu aplicarea art. 35 din C. pen., art. 5 din C. pen.

În baza art. 396 alin. (6) din C. proc. pen., cu referire la art. 17 alin. (2) şi art. 16 alin. (1) lit. f) din C. proc. pen., s-a dispus încetarea procesul penal privind pe inculpatul C., pentru săvârşirea infracţiunii continuate de spălare de bani, prev. de art. 29 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002, cu aplicarea. art. 35 alin. (1) din C. pen., art. 5 din C. pen.

În baza art. 396 alin. (6) din C. proc. pen., cu referire la art. 17 alin. (2) şi art. 16 alin. (1) lit. f) din C. proc. pen., s-a dispus încetarea procesul penal privind pe inculpatul C., pentru săvârşirea infracţiunii continuate de complicitate la evaziune fiscală prev. de art. 48 din C. pen. rap. la art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen., art. 5 din C. pen.

Totodată, instanţa a constatat că inculpatul C. a fost reţinut 24 de ore de la data de 17.04.2013 - 18.04.2013, iar prin Ordonanţa DIICOT-BT Sălaj din 18.04.2013 s-a luat faţă de acesta măsura obligării de a nu părăsi ţara, prelungită până la 05.03.2014.

În baza art. 396 alin. (5) din C. proc. pen., cu referire la art. 17 alin. (2) şi art. 16 alin. (1) lit. b) teza I din C. proc. pen., a fost achitată inculpata A., de sub învinuirea săvârşirii infracţiunii de constituire a unui grup infracţional organizat, prev. de art. 367 alin. (1) din C. pen., cu aplicarea art. 5 din C. pen.

În baza art. 396 alin. (5) din C. proc. pen., cu referire la art. 17 alin. (2) şi art. 16 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen., a fost achitată inculpata A., de sub învinuirea săvârşirii infracţiunii continuate de înşelăciune în forma complicităţii, prev. de art. 48 din C. pen. rap. la art. 244 alin. (1) şi (2) din C. pen., cu aplicarea art. 35 din C. pen., art. 5 din C. pen.

În baza art. 396 alin. (5) din C. proc. pen., cu referire la art. 17 alin. (2) şi art. 16 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen., a fost achitată inculpata A. de sub învinuirea săvârşirii infracţiunii continuate de spălare de bani, prev. de art. 29 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002, cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen., art. 5 din C. pen.

În baza art. 396 alin. (5) din C. proc. pen. cu referire la art. 17 alin. (2) şi art. 16 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen., a fost achitată inculpata A. de sub învinuirea săvârşirii infracţiunii continuate de complicitate la evaziune fiscală prev. de art. 48 din C. pen. rap. la art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen., art. 5 din C. pen.

În baza art. 396 alin. (5) din C. proc. pen., cu referire la art. 17 alin. (2) şi art. 16 alin. (1) lit. b) teza I din C. proc. pen., a fost achitată inculpata D., de sub învinuirea săvârşirii infracţiunii de constituire a unui grup infracţional organizat, prev. de art. 367 alin. (1) din C. pen. cu aplicarea art. 5 din C. pen.

În baza art. 396 alin. (5) din C. proc. pen., cu referire la art. 17 alin. (2) şi art. 16 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen., a fost achitată inculpata D., de sub învinuirea săvârşirii infracţiunii continuate de înşelăciune în forma complicităţii, prev. de art. 48 din C. pen. rap. la art. 244 alin. (1) şi (2) din C. pen., cu aplicarea art. 35 din C. pen., art. 5 din C. pen.

În baza art. 396 alin. (5) din C. proc. pen., cu referire la art. 17 alin. (2) şi art. 16 alin. (1) lit. b) teza I din C. proc. pen., a fost achitată inculpata D. de sub învinuirea săvârşirii infracţiunii continuate de spălare de bani, prev. de art. 29 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002, cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen., art. 5 din C. pen.

În baza art. 396 alin. (5) din C. proc. pen., cu referire la art. 17 alin. (2) şi art. 16 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen., a fost achitată inculpata D. de sub învinuirea săvârşirii infracţiunii continuate de complicitate la evaziune fiscală prev. de art. 48 din C. pen. rap. la art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen., art. 5 din C. pen.

În baza art. 396 alin. (5) din C. proc. pen. cu referire la art. 17 alin. (2) şi art. 16 alin. (1) lit. b) teza I din C. proc. pen., a fost achitat inculpatul F., de sub învinuirea săvârşirii infracţiunii de constituire a unui grup infracţional organizat, prev. de art. 367 alin. (1) din C. pen., cu aplicarea art. 5 din C. pen.

În baza art. 396 alin. (5) din C. proc. pen., cu referire la art. 17 alin. (2) şi art. 16 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen., a fost achitat inculpatul F., de sub învinuirea săvârşirii infracţiunii continuate de înşelăciune în forma complicităţii, prev. de art. 48 din C. pen. rap. la art. 244 alin. (1) şi (2) din C. pen., cu aplicarea art. 35 din C. pen., art. 5 din C. pen.

În baza art. 396 alin. (5) din C. proc. pen., cu referire la art. 17 alin. (2) şi art. 16 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen., a fost achitat inculpatul F. de sub învinuirea săvârşirii infracţiunii continuate de spălare de bani în forma complicităţii, prev. de art. 48 din C. pen. rap. la art. 29 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002, cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen., art. 5 din C. pen.

În baza art. 396 alin. (5) din C. proc. pen. cu referire la art. 17 alin. (2) şi art. 16 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen., a fost achitat inculpatul F. de sub învinuirea săvârşirii infracţiunii continuate de complicitate la evaziune fiscală prev. de art. 48 din C. pen. rap. la art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen., art. 5 din C. pen.

În baza art. 396 alin. (5) din C. proc. pen. cu referire la art. 17 alin. (2) şi art. 16 alin. (1) lit. b) teza I din C. proc. pen., a fost achitată inculpata G., de sub învinuirea săvârşirii infracţiunii de constituire a unui grup infracţional organizat, prev. de art. 367 alin. (1) din C. pen. cu aplicarea art. 5 din C. pen.

În baza art. 396 alin. (5) din C. proc. pen. cu referire la art. 17 alin. (2) şi art. 16 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen., a fost achitată inculpata G., de sub învinuirea săvârşirii infracţiunii continuate de înşelăciune în forma complicităţii, prev. de art. 48 din C. pen. rap. la art. 244 alin. (1) şi (2) din C. pen., cu aplicarea art. 35 din C. pen., art. 5 din C. pen.

În baza art. 396 alin. (5) din C. proc. pen., cu referire la art. 17 alin. (2) şi art. 16 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen., a fost achitată inculpata G. de sub învinuirea săvârşirii infracţiunii continuate de spălare de bani în forma complicităţii, prev. de art. 48 din C. pen. rap. la art. 29 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002, cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. art. 5 din C. pen.

În baza art. 396 alin. (5) din C. proc. pen. cu referire la art. 17 alin. (2) şi art. 16 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen., a fost achitată inculpata G. de sub învinuirea săvârşirii infracţiunii continuate de complicitate la evaziune fiscală prev. de art. 48 din C. pen. rap. la art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen., art. 5 din C. pen.

În baza art. 396 alin. (5) din C. proc. pen. cu referire la art. 17 alin. (2) şi art. 16 alin. (1) lit. b) teza I din C. proc. pen., a fost achitat inculpatul E., avocat în Baroul Bucureşti, de sub învinuirea săvârşirii infracţiunii de constituire a unui grup infracţional organizat, prev. de art. 367 alin. (1) din C. pen., cu aplicarea art. 5 din C. pen.

În baza art. 396 alin. (5) din C. proc. pen. cu referire la art. 17 alin. (2) şi art. 16 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen., a fost achitat inculpatul E. de sub învinuirea săvârşirii infracţiunii continuate de înşelăciune în forma complicităţii, prev. de art. 48 din C. pen. rap. la art. 244 alin. (1) şi (2) din C. pen., cu aplicarea art. 35 din C. pen., art. 5 din C. pen.

În baza art. 396 alin. (5) din C. proc. pen., cu referire la art. 17 alin. (2) şi art. 16 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen. a fost achitat inculpatul E. de sub învinuirea săvârşirii infracţiunii continuate de spălare de bani în forma complicităţii, prev. de art. 48 din C. pen. rap. la art. 29 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002, cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen., art. 5 din C. pen.

În baza art. 396 alin. (5) din C. proc. pen., cu referire la art. 17 alin. (2) şi art. 16 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen., a fost achitat inculpatul E. de sub învinuirea săvârşirii infracţiunii continuate de complicitate la evaziune fiscală prev. de art. 48 din C. pen. rap. la art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen., art. 5 din C. pen.

Au fost respinse, ca nefondate, excepţiile formulate de către inculpatul E. vizând existenţa autorităţii de lucru judecat, a lipsei calităţii procesuale de părţi civile şi inadmisibilitatea acţiunilor civile formulate de SC I. SA, SC J. SA., SC M. SA şi SC L., respectiv ANAF.

De asemenea, instanţa a constatat că nu au calitatea de părţi responsabile civilmente în cauză societăţile: SC TTTTT. SRL, SC R. SRL, SC S. SRL, SC T. SRL, SC U. SRL, SC V. SRL şi SC W. SRL, iar părţile responsabile civilmente SC X. SRL şi SC W. SRL au fost radiate în data de 20.03.2012, respectiv 3.05.2012.

În baza art. 397 din C. proc. pen., art. 25 alin. (5) din C. proc. pen., au fost lăsate nesoluţionate acţiunile civile exercitate de părţile civile H., I. SA, K. SA, SC J. SA, M. SA prin lichidator judiciar, L. prin lichidator judiciar şi ANAF prin Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Sălaj formulate împotriva inculpatului C., ca efect al decesului acestuia.

În baza art. 397 din C. proc. pen., art. 25 din C. proc. pen., au fost respinse, ca nefondate, acţiunile civile exercitate de părţile civile H., I. SA, K. SA, SC J. SA, M. SA prin lichidator judiciar, L. prin lichidator judiciar şi ANAF prin Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Sălaj formulate împotriva inculpaţilor A., D., F., G. şi E.

A fost respinsă, ca nefondată, solicitarea părţii civile ANAF - AJFP Sălaj, de luare a măsurilor asigurătorii asupra bunurilor mobile şi imobile ale inculpaţilor A., D., F., G. şi E., precum şi solicitarea părţii civile ANAF - AJFP Sălaj de luare a măsurilor asigurătorii asupra bunurilor mobile şi imobile ale inculpatului C., urmare a decesului acestuia.

În baza art. 404 alin. (4) lit. c) din C. proc. pen., au fost ridicate măsurile asiguratorii instituite asupra bunurilor inculpaţilor E. şi D. şi în consecinţă:

- s-a ridicat măsura asiguratorie a sechestrului instituită prin ordonanţa din 18.04.2013 a DIICOT - BT Sălaj şi procesul-verbal de sechestru din data de 18 aprilie 2013 din Dosarul nr. x/D/P/2012 a DIICOT - BT Sălaj, asupra sumei de 4.900 RON, aparţinând inculpatului E., s-a dispus restituirea de către O. SA - Sucursala Zalău în favoarea inculpatului E. a sumei de 4.900 RON, consemnată la O. SA - Sucursala Zalău de către P., în data de 18 aprilie 2013, reprezentând suma confiscată în Dosar nr. x/2012, prin chitanţa nr. x/1 şi prin recipisa de consemnare nr. x din data de 18 aprilie 2013.

- s-a ridicat măsura sechestrului asigurător instituită prin Ordonanţa din data de 29 aprilie 2013 din Dosarul nr. x/2012 al DIICOT - BT Sălaj, asupra bunului imobil aparţinând inculpatului E., apartament compus din 2 camere, plus dependinţe şi teren aferent în folosinţă, situat în Bucureşti, str. x (fost Tamburului) nr. 3, adusă la îndeplinire prin procesul-verbal de sechestru din data de 29 aprilie 2013, emis de către Parchetul de pe lângă ÎCCJ, în conformitate cu art. 166 alin. (3) din C. proc. pen. prin notarea ipotecii legale în foaia de sarcini a Cărţii funciare nr. x, cu număr CF vechi x şi număr cadastral vechi x Bucureşti.

- s-a ridicat măsura sechestrului asigurător instituit prin Ordonanţa din 24 septembrie 2013 din Dosarul nr. x/2012 al DIICOT - BT Sălaj asupra autoturismelor, aparţinând inculpatei D., adusă la îndeplinire prin procesul-verbal de aplicare a sechestrului penal din 10 octombrie 2013 al O. Constanţa asupra autoturismului marca x, cu număr de înmatriculare x, de culoare gri, înmatriculat la data de 07 noiembrie 2008, an de fabricaţie 2006, serie carte identitate x, serie motor x, serie şasiu x, serie certificat de înmatriculare x şi cu nr. de kilometri indicaţi în bord x, cilindree 998, tipul motorului x, puterea motorului KW 50, număr de locuri 4, starea tehnică şi funcţională a autovehiculului bună, avarii ale caroseriei - zgârieturi portiera stânga spate, având o uzură de circa 50%, în valoare de aproximativ 12.000 RON şi asupra autoturismului marca x cu numărul de înmatriculare x de culoare roşu, înmatriculat la data de 28 iunie 2011, serie carte identitate x, serie motor x, serie şasiu x, serie certificat de înmatriculare x, număr kilometri indicaţi în bord 19.406, cilindree 1598, tipul motorului HR16, puterea motorului KW 86, număr de locuri 5, starea tehnică şi funcţională a autovehiculului bună, avarii ale caroseriei - zgârieturi portiera stânga spate, având o uzură de circa 25%, în valoare de aproximativ 50.000 RON.

Totodată, instanţa a constatat că prin Ordonanţa DIICOT- BT Sălaj din 04.07.2014, f. x u.p., s-au restituit în favoarea inculpatului C. următoarele:

- cartea de identitate x;

- certificatul de înmatriculare x;

- o cheie pentru auto x, cu număr de înmatriculare x;

- cartea de identitate x;

- certificatul de înmatriculare: x;

- două chei pentru auto x, cu număr de înmatriculare x.

În baza art. 272 alin. (1) din C. proc. pen. s-a acordat avocatului din oficiu - curator special Y. (pentru părţile responsabile civilmente SC TTTTT. SRL, SC R. SRL, SC U. SRL, SC V. SRL în primul ciclu procesual), onorariul de 780 RON, din fondurile Ministerului Justiţiei, avocatului din oficiu - curator special Z. (pentru părţile responsabile civilmente SC AA. SRL, SC BB. SRL, SC W. SRL, SC T. SRL, SC X. SRL, SC S. SRL, SC S. SRL şi SC CC. SRL în primul ciclu procesual), onorariul de 1.560 RON, din fondurile Ministerului Justiţiei, avocatului din oficiu pentru părţile responsabile civilmente SC TTTTT. SRL, SC AA. SRL, SC BB. SRL, SC U. SRL, SC W. SRL, SC V. SRL, SC R. SRL, SC T. SRL, SC X. SRL, SC S. SRL, SC S. SRL, SC CC. SRL, d-na avocat DD. din primul ciclu procesual, onorariul de 1.045 RON, din Fondurile Ministerului Justiţiei.

În baza art. 272 alin. (1) din C. proc. pen., s-a stabilit onorariul pentru apărătorii desemnaţi din oficiu, din cadrul Baroului Cluj, sume ce se vor avansa din fondurile Ministerului Justiţiei:

- suma de 520 RON, d-na avocat EE. (pt. inculpata G.) şi suma de 260 RON (onorariu parţial), d-nei avocat FF., în Dosar nr. x/2016 al Curţii de Apel Cluj;

- suma de 750 RON, d-na avocat GG. (pt. inculpatul C.) în Dosar nr. x/2016 al Curţii de Apel Cluj;

- suma de 750 RON, d-na avocat HH. (pt. inculpata D.) în Dosar nr. x/2016 al Curţii de Apel Cluj;

- suma de 750 RON, d-nul avocat II. (pt. inculpatul F.) în Dosar nr. x/2016 al Curţii de Apel Cluj;

- suma de 600 RON (onorariu parţial), d-na avocat JJ. (pt. inculpata A.) în Dosar nr. x/2016 al Curţii de Apel Cluj;

- suma de 250 RON (onorariu parţial), d-nul avocat KK. (pt. inculpata A.) în Dosar nr. x/2016 al Curţii de Apel Cluj;

- suma de 1253 RON, onorariu pentru doamna avocat LL. (pt. inculpata D.) în Dosar nr. x/2016 al Curţii de Apel Cluj;

- suma de 1253 RON, onorariu pentru doamna avocat MM. (pt. inculpatul C.) în Dosar nr. x/2016 al Curţii de Apel Cluj;

- suma de 1253 RON, onorariu pentru doamna avocat NN. (pt. inculpatul F.) în Dosar nr. x/2016 al Curţii de Apel Cluj

- suma de 1000 RON, onorariu parţial pentru doamna avocat OO. (pt. inculpata G.) în Dosar nr. x/2016 al Curţii de Apel Cluj;

- suma de 1560 RON, onorariu pentru doamna avocat PP. (curator pentru părţile responsabile civilmente AA. SRL, CC. SRL, BB. SRL, X. SRL, S. SRL, S. SRL şi T. SRL) în Dosar nr. x/2016 al Curţii de Apel Cluj;

- suma de 1560 RON, onorariu pentru domnul avocat QQ. (curator pentru părţile responsabile civilmente R. SRL, U. SRL şi V. SRL) în Dosar nr. x/2016 al Curţii de Apel Cluj.

În baza art. 273 alin. (1) şi (5) din C. proc. pen. a fost admisă cererea formulată de martorul RR., (domiciliat în Constanţa, str. x) şi s-a dispus plata sumei de 450 RON, stabilită prin încheierea din 19.05.2017 a Curţii de Apel Cluj din Dosarul nr. x/2016, din fondurile speciale ale Ministerului Justiţiei - prin Serviciul Contabilitate al Curţii de Apel Cluj, cererea formulată de martorul SS., (domiciliat în Iaşi) şi s-a dispus plata sumei de 300 RON, stabilită prin încheierea din 08.09.2017 a Curţii de Apel Cluj din Dosarul nr. x/2016, din fondurile speciale ale Ministerului Justiţiei - prin Serviciul Contabilitate al Curţii de Apel Cluj, cererea formulată de martorul TT., (domiciliat în Mangalia, str. x) şi a dispus plata sumei de 277 RON, stabilită prin încheierea din 08.09.2017 a Curţii de Apel Cluj din Dosarul nr. x/2016, din fondurile speciale ale Ministerului Justiţiei - prin Serviciul Contabilitate al Curţii de Apel Cluj, cererea formulată de martorul UU., (domiciliată în Oradea, str. x) şi s-a dispus plata sumei de 500 RON, stabilită prin încheierea din 20.10.2017 a Curţii de Apel Cluj din Dosarul nr. x/2016, din fondurile speciale ale Ministerului Justiţiei - prin Serviciul Contabilitate al Curţii de Apel Cluj, cererea formulată de martorul VV., şi a dispus plata sumei de 800 RON, stabilită prin încheierea din 20.10.2017 a Curţii de Apel Cluj din Dosarul nr. x/2016, din fondurile speciale ale Ministerului Justiţiei - prin Serviciul Contabilitate al Curţii de Apel Cluj, cererea formulată de martorul WW., şi a dispus plata sumei de 100 RON, stabilită prin încheierea din 20.10.2017 a Curţii de Apel Cluj din Dosarul nr. x/2016, din fondurile speciale ale Ministerului Justiţiei - prin Serviciul Contabilitate al Curţii de Apel Cluj, cererea formulată de martorul XX., (domiciliat în jud.

Bihor) şi a dispus plata sumei de 44 RON, stabilită prin încheierea din 15.12.2017 a Curţii de Apel Cluj din Dosarul nr. x/2016, din fondurile speciale ale Ministerului Justiţiei - prin Serviciul Contabilitate al Curţii de Apel Cluj, cererea formulată de martorul YY., (domiciliat în Oradea) şi a dispus plata sumei de 230 RON, stabilită prin încheierea din 15.12.2017 a Curţii de Apel Cluj din Dosarul nr. x/2016, din fondurile speciale ale Ministerului Justiţiei - prin Serviciul Contabilitate al Curţii de Apel Cluj, cererea formulată de martorul ZZ., (domiciliat în Oradea) şi a dispus plata sumei de 200 RON, stabilită prin încheierea din 19.01.2018 a Curţii de Apel Cluj din Dosarul nr. x/2016, din fondurile speciale ale Ministerului Justiţiei - prin Serviciul Contabilitate al Curţii de Apel Cluj, cererea formulată de martorul AAA., (domiciliat în jud.

Constanţa) şi a dispus plata sumei de 1000 RON, stabilită prin încheierea din 09.02.2018 a Curţii de Apel Cluj din Dosarul nr. x/2016, din fondurile speciale ale Ministerului Justiţiei - prin Serviciul Contabilitate al Curţii de Apel Cluj.

În baza art. 275 alin. (3) din C. proc. pen. cheltuielile judiciare avansate de stat şi ocazionate de urmărirea penală, judecata în camera preliminară şi judecarea cauzei în primă instanţă, în dosarele nr. x/2016 şi y/2016 ale Curţii de Apel Cluj au rămas în sarcina statului.

Pentru a dispune astfel, Curtea de Apel Cluj a menţinut întregul probatoriu administrat în primul ciclu procesual şi a oferit posibilitatea părţilor şi procurorului să suplimenteze probaţiunea şi în limita solicitărilor, s-a procedat la suplimentarea declaraţiilor inculpaţilor E., F. şi G.

Totodată, s-a dat citire în şedinţă publică, declaraţiilor din faza de urmărire penală ale suspectului Q. - decedat în cursul urmăririi penale şi ale suspectului şi inculpatului C., decedat în cursul judecăţii.

Prin încheierea din 15.11.2021 pronunţată în Dosarul nr. x/2016, s-au dispus următoarele:

1. În temeiul art. 386 alin. (1) din C. proc. pen., s-a schimbat încadrarea juridică a faptelor reţinute în sarcina inculpaţilor C., A., D., G., F. şi E., din 6 infracţiuni concurente de înşelăciune în forma complicităţii, fiecare prev. de art. 48 din C. pen. rap. la art. 244 alin. (1) şi (2) din C. pen., în infracţiunea continuată de înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave în forma complicităţii (6 acte materiale, aferent celor 6 părţi civile distincte), prev. de art. 48 din C. pen. rap. la art. 244 alin. (1) şi (2) din C. pen., cu aplicarea art. 2561 din C. pen. şi aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen., art. 5 din C. pen.

În temeiul art. 386 alin. (1) din C. proc. pen., s-a schimbat încadrarea juridică a faptelor reţinute în sarcina inculpaţilor C., A., D., G., F. şi E., din 7 infracţiuni concurente de evaziune fiscală în forma complicităţii, fiecare prev. de art. 48 din C. pen. rap. la art. 9 lit. c) din Legea nr. 241/2005, într-o infracţiune continuată de evaziune fiscală în forma complicităţii (34 acte materiale), prev. de art. 48 din C. pen. rap. la art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005, cu apl. art. 35 alin. (1) C. pen., art. 5 C. pen.

În temeiul art. 281 alin. (1) lit. b) din C. proc. pen. în interpretarea dată prin Decizia nr. 302/2017 a Curţii Constituţionale, s-a constatat nulitatea absolută a punerii în executare a măsurilor de supraveghere tehnică încuviinţate, respectiv prelungite în Dosarul nr. x/2012 al DIICOT - Biroul Teritorial Sălaj şi în Dosarul nr. x/2011 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Sălaj- declinat la DIICOT, având ca obiect interceptarea şi înregistrarea convorbirilor şi comunicărilor telefonice, respectiv interceptarea şi înregistrarea audio şi video a convorbirilor şi comunicărilor purtate în mediul ambiental.

În temeiul art. 102 alin. (2) - (4) din C. proc. pen., s-au exclus din materialul probator al dosarului penal nr. x/2012 al DIICOT - Biroul Teritorial Sălaj şi din Dosarul nr. x/2011 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Sălaj- declinat la DIICOT, toate procesele-verbale de consemnare a rezultatelor activităţilor de supraveghere tehnică menţionate, aflate în dosarul de urmărire penală -volumele de urmărire penală nr. 1, vol. VI, vol. VII integral, vol. IX şi vol. X .

În conformitate cu Decizia nr. 22/2018 a Curţii Constituţionale, s-a dispus îndepărtarea de la dosarul cauzei a acestor mijloace de probă şi a 32 suporţi optici care conţin rezultatul măsurilor de supraveghere tehnică.

Pentru a dispune astfel, s-au reţinut că prin rechizitoriul din 7.01.2016 al DIICOT - Biroul Teritorial Sălaj, au fost trimişi în judecată inculpaţii C., A., D., G., F. şi E. pentru comiterea a 6 infracţiuni de înşelăciune în forma complicităţii, prev. de art. 48 rap. la art. 244 alin. (1) şi (2) din C. pen., fiecare infracţiune având în vedere prejudicierea unei părţi civile distincte.

Curtea de apel a constatat că, la momentul trimiterii în judecată, dispoziţiile art. 35 alin. (1) din C. pen. prevedeau că infracţiunea este continuată, când o persoană săvârşeşte la diferite intervale de timp, dar în realizarea aceleiaşi rezoluţii şi împotriva aceluiaşi subiect pasiv, acţiuni sau inacţiuni care prezintă, fiecare în parte, conţinutul aceleiaşi infracţiuni, iar ulterior, prin Decizia nr. 368/2017 a Curţii Constituţionale, s-a admis excepţia de neconstituţionalitate şi s-a constatat că sintagma "şi împotriva aceluiaşi subiect pasiv" din cuprinsul dispoziţiilor art. 35 alin. (1) din C. pen. este neconstituţională, pentru că ea creează o diferenţă de tratament juridic în cadrul aceleiaşi categorii de făptuitori, fără a exista vreo justificare obiectivă şi rezonabilă, ceea ce atrage încălcarea prevederilor art. 16 alin. (1) din Constituţie cu privire la egalitatea cetăţenilor în faţa legii, fără privilegii şi fără discriminări. Consecinţa constatării de către curte a neconstituţionalităţii sintagmei "şi împotriva aceluiaşi subiect pasiv" din cuprinsul dispoziţiilor art. 35 alin. (1) din C. pen. este, practic, revenirea la soluţia adoptată de practica judiciară sub reglementarea C. pen. din 1969, în sensul existenţei unei compatibilităţi limitate între infracţiunea continuată şi pluralitatea de subiecţi pasivi, compatibilitate ce urmează a fi reţinută de la caz la caz de instanţele judecătoreşti, în virtutea rolului constituţional al acestora de a asigura înfăptuirea justiţiei.

În acest sens, Curtea Constituţională a observat că, potrivit practicii judiciare cristalizate sub imperiul C. pen. din 1969, pentru a stabili dacă toate acţiunile sau inacţiunile au fost comise în realizarea aceleiaşi rezoluţii infracţionale sau dacă îşi au sursa în rezoluţii distincte este indispensabilă examinarea tuturor împrejurărilor de fapt şi a condiţiilor în care au fost săvârşite, putând fi avută în vedere, printre alte elemente, şi identitatea persoanei vătămate. De asemenea, alte criterii de stabilire a existenţei infracţiunii continuate ar putea fi: săvârşirea la intervale de timp relativ scurte a acţiunilor componente; comiterea acţiunilor asupra unor bunuri de acelaşi fel; folosirea aceloraşi metode, procedee, mijloace; comiterea acţiunilor în aceleaşi împrejurări sau condiţii, precum şi unitatea de scop.

În analiza incidenţei în cauză a Deciziei nr. 368/2017 a Curţii Constituţionale şi a influenţei acesteia asupra încadrării juridice a infracţiunilor care fac obiectul acuzaţiilor, Curtea de Apel Cluj a apreciat că celelalte elemente de tipicitate ale infracţiunilor, aşa cum sunt reţinute în rechizitoriu sunt similare, reţinându-se acelaşi pretins mod de operare, în sensul că inculpaţii l-ar fi sprijinit pe suspectul Q., printr-un întreg sistem de societăţi şi documente fictive, la construirea şi funcţionarea căruia şi-ar fi adus aportul fiecare inculpat, în inducerea în eroare a societăţilor de asigurare, în perioada 2008 - 2012 în activitatea de intermediere în asigurări, fapte urmate de prejudicierea societăţilor de asigurare cu sume de bani consistente.

Aceleaşi elemente de tipicitate ale laturii obiective, acelaşi pretins scop, aceeaşi rezoluţie infracţională şi poziţie subiectivă a autorilor şi aceeaşi contribuţie individuală imputată fiecărui inculpat, determină aprecierea că în privinţa acuzaţiilor care se referă la pretinsa comitere a infracţiunilor de înşelăciune în forma complicităţii, singura diferenţă derivată din împrejurarea că au fost vizate persoane vătămate distincte, nu poate susţine subzistenţa unor infracţiuni concurente.

În condiţiile date, din chiar descrierea acuzaţiilor şi fără a analiza temeinicia acestora în raport de probele administrate, se constată că acuzarea a avut în vedere acte infracţionale pretins comise de inculpaţi în realizarea unei rezoluţii infracţionale unice, chiar dacă în detrimentul unor persoane vătămate distincte, ceea ce determină concluzia că se impune schimbarea încadrării juridice, din 6 infracţiuni de complicitate la înşelăciune în concurs, într-o infracţiune continuată de înşelăciune în forma complicităţii.

Ca atare, în temeiul art. 386 alin. (1) din C. proc. pen., s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptelor reţinute în sarcina inculpaţilor C., A., D., G., F. şi E., din 6 infracţiuni de înşelăciune în forma complicităţii, prev. de art. 48 din C. pen. rap. la art. 244 alin. (1) şi (2) din C. pen., în infracţiunea continuată de înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave în forma complicităţii (6 acte materiale, aferent celor 6 părţi civile distincte), prev. de art. 48 din C. pen. rap. la art. 244 alin. (1) şi (2) din C. pen., cu apl. art. 2561 din C. pen. şi apl. art. 35 alin. (1) din C. pen.

În condiţiile date, prejudiciul unic al infracţiunii continuate, obţinut prin însumarea prejudiciilor cauzate celor 6 părţi civile, este în sumă de 2,724.640,66 RON. Valoarea acestuia fiind superioară pragului de 2.000.000 RON prev. de art. 183 din C. pen., se reţine pretinsa comitere a infracţiunii continuate de înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave în forma complicităţii, cu consecinţa că limitele de pedeapsă, majorate conform art. 2561 din C. pen., sunt de 1 an şi 6 luni, respectiv 7 ani şi 6 luni închisoare.

În acest sens, instanţa a reţinut că încadrarea juridică de mai sus, în temeiul noului C. pen., chiar cu limitele de pedeapsă majorate conform art. 2561 din C. pen., este mai favorabilă decât încadrarea juridică sub imperiul C. pen. din 1968, ale cărei limite de pedeapsă erau net superioare, în raport cu infracţiunea de înşelăciune.

2. Curtea a constatat că inculpaţii C., A., D., G., F. şi E. au fost trimişi în judecată pentru comiterea a 7 infracţiuni de evaziune fiscală în forma complicităţii, fiecare prev. de art. 48 din C. pen. rap. la art. 9 lit. c) din Legea nr. 241/2005, fapte constând în aceea că inculpaţii l-ar fi sprijinit pe suspectul Q. prin crearea sistemului de societăţi româneşti şi offshore şi punerea acestora la dispoziţia sa a B., a conturilor şi documentelor contabile ale acesteia, prin asocierea alături de acesta în cadrul acestor societăţi, în scopul săvârşirii infracţiunii de evaziune fiscală, cu ajutorul acestui sistem de societăţi şi al societăţii fără activitate reală B., urmată de înregistrarea de către suspectul Q., în cursul anului 2009, a unor facturi fiscale emise în numele B., cuprinzând operaţiuni nereale, în evidenţa contabilă a 7 societăţi comerciale urmată de înregistrarea plăţilor nereale, cauzând astfel un prejudiciu bugetului de stat, constând în impozit pe profit.

Curtea a apreciat, în primul rând, că activitatea pretins infracţională imputată inculpaţilor este în directă corelare cu activitatea infracţională principală a autorului infracţiunilor de evaziune, făptuitorul Q., faţă de care, prin rechizitoriu, s-a dispus clasarea, sub aspectul săvârşirii a 7 infracţiuni de evaziune fiscală. Corelativ celor 7 infracţiuni de evaziune fiscală pretins comise de autor, cu privire la care încadrarea juridică nu poate fi modificată, s-au reţinut prin rechizitoriu cele 7 infracţiuni de complicitate la evaziune fiscală, imputate inculpaţilor.

În al doilea rând, Curtea de Apel Cluj a arătat că, în privinţa infracţiunilor de evaziune fiscală, calitatea de subiect pasiv revine ANAF, iar cele 7 societăţi comerciale sunt cele prin intermediul cărora se susţine că s-au realizat manoperele infracţionale. Prin urmare, analiza încadrării juridice nu are legătură cu intervenirea Deciziei nr. 368/2017 a Curţii Constituţionale.

În al treilea rând, aprecierea asupra existenţei unui concurs de infracţiuni sau a unei infracţiuni continuate de evaziune fiscală presupune analiza existenţei sau nu a unei rezoluţii infracţionale unice care să fi guvernat activitatea pretins infracţională a inculpaţilor. Esenţa infracţiunii continuate este dată de îndeplinirea de către fiecare acţiune în parte, a condiţiei tipicităţii stricte a infracţiunii al cărei conţinut se realizează, unicitatea rezoluţiei infracţionale şi săvârşirea acţiunilor la diferite intervale de timp. Pe de altă parte, pentru a se reţine concursul de infracţiuni în detrimentul infracţiunii continuate, este necesar ca excluderea formei continuate să poată fi justificată în mod raţional şi obiectiv.

Astfel, dacă toate acţiunile tip realizează minim conţinutul normei de incriminare prev. de art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005, au loc la intervale de timp relativ mici şi au la bază aceeaşi rezoluţie infracţională, simplul fapt că acţiunile de evidenţiere a cheltuielilor nereale ori fictive se realizează în documentele contabile ale mai multor societăţi deţinute în fapt sau în drept de inculpaţi, nu determină de plano excluderea reţinerii formei continuate a infracţiunii şi reţinerea concursului de infracţiuni în funcţie de numărul societăţilor deţinute de inculpaţi.

În această analiză, curtea a reţinut că este îndeplinită condiţia unităţii subiectului activ, în sensul că aceiaşi inculpaţi ar fi realizat acţiuni aferente normei tip în orice formă de participaţie. Există o omogenitate juridică a acţiunilor, acestea sunt pretins comise în acelaşi mod, prin folosirea aceloraşi mijloace, există o singură societate furnizoare de facturi pretins fictive.

Sub aspectul rezoluţiei infracţionale, actele de complicitate materială şi morală imputate inculpaţilor se pliază în mod necesar pe acelaşi tip de rezoluţie infracţională reţinută în sarcina autorului infracţiunii/infracţiunilor.

În cauza de faţă, s-a constatat că acuzaţia a relevat împrejurarea că numitul Q. ar fi înregistrat cheltuieli nereale în documentele contabile a unui număr de 7 societăţi comerciale pe care le deţinea în fapt şi în drept sau ca reprezentant în administrare.

În privinţa rezoluţiei infracţionale unice specifice infracţiunii continuate, s-a reţinut că doctrina şi jurisprudenţa au exprimat un punct de vedere comun, respectiv acela că o rezoluţie infracţională unică trebuie să fie determinată (adică făptuitorul, în momentul luării hotărârii, să fi avut o reprezentare de ansamblu a obiectului material, a locului, modului şi timpului de săvârşire a diferitelor acţiuni), să fie anterioară tuturor acestor acţiuni şi să se menţină pe toată durata comiterii lor.

În situaţia ipotetică a evaziunii fiscale comise prin înregistrarea în documentele contabile a unor cheltuieli nereale, în baza unor facturi de livrare bunuri sau prestări servicii care nu au corespondent în realitate, ci sunt fictive, autorul înregistrărilor fictive implică în acest mecanism, ca principali pioni, persoane juridice - societăţi comerciale cu o voinţă juridică diferită de cea a autorului şi le imprimă acestora propria voinţă juridică, de fraudare a bugetului de stat, prin sustragerea de la plata obligaţiilor fiscale, consecutiv diminuării bazei impozabile.

Instanţa a mai reţinut aspectul că, societăţi comerciale, deşi având acelaşi acţionariat sau cu acţionariat diferit, dar manageriate de aceeaşi persoană fizică, au o conduită distinctă, obiecte de activitate diferite, patrimonii distincte, situaţii juridice fiscale distincte, documente contabile distincte, obligaţii distincte la bugetul de stat, posibil angajaţi diferiţi, însă aceste condiţii de natură obiectivă nu determină aprecierea că teoretic, folosirea de către acelaşi autor persoană fizică, a mai multe societăţi comerciale diferite, prin introducerea lor în mecanismul pretins ilegal de fraudare a bugetului de stat, este incompatibilă cu o rezoluţie infracţională unică, ceea ce interesează fiind elementul intelectiv şi volitiv al administratorului, pentru că a sa conduită ţine de un unic resort intern de a determina, cu scopul precis al cauzării de prejudiciu, în deplină cunoştinţă de cauză, voinţa unor entităţi juridice diferite, de a încălca legea, cu consecinţa răspunderii patrimoniale, după caz.

Ca urmare, curtea a opinat în sensul schimbării încadrării juridice a infracţiunilor de evaziune fiscală, în forma complicităţii, reţinute în sarcina inculpaţilor, din 7 infracţiuni concurente, fiecare prev. de art. 48 din C. pen. rap. la art. 9 lit. c) din Legea nr. 241/2005, într-o infracţiune continuată de evaziune fiscală în forma complicităţii, prev. de art. 48 din C. pen. rap. la art. 9 lit. c) din Legea nr. 241/2005, cu apl. art. 35 alin. (1) din C. pen.

Ca număr de acte materiale, în acord cu teoria şi practica judiciară, s-a avut în vedere numărul înregistrărilor fictive care, fiecare, în sine, constituie un element tipic al infracţiunii, adică numărul facturilor pretins fictive înregistrate (2 facturi, x facturi, x facturi, x facturi, x factură, x facturi, respectiv 3 facturi, în total 34 facturi fiscale şi implicit tot atâtea acte materiale) şi care au generat pretinsele plăţi nereale, iar prejudiciul însumat al tuturor acestor acte materiale este, aşa cum rezultă din rechizitoriu, de 178.939 RON, reprezentând impozit pe profit.

Ca lege penală mai favorabilă, s-a avut în vedere forma legii de după intrarea în vigoare a noului C. pen. respectiv, forma în vigoare la momentul judecării prezentei cauze, de vreme ce la acest moment, în acord cu noile modificări ale Legii nr. 241/2005, tratamentul sancţionator permite aplicarea pedepsei amenzii, alternativ cu pedeapsa închisorii.

Cu referire la situaţia interceptărilor convorbirilor telefonice şi în mediu ambiental efectuate în cauză, Curtea de Apel Cluj a reţinut următoarele:

Printre mijloacele de probă enumerate în rechizitoriu, se regăsesc procesele-verbale de redare a convorbirilor telefonice şi ambientale aflate în volumele de urmărire penală nr. x, VI, VII, IX şi X, aferente interceptărilor convorbirilor telefonice efectuate în cauză (iniţial în Dosarul nr. x/2011 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Sălaj declinat la DIICOT şi apoi în Dosarul nr. x/2012 al DIICOT - Biroul Teritorial Sălaj).

S-a constatat că prin încheierea de Cameră Preliminară din 25.04.2016 pronunţată de Curtea de Apel Cluj în Dosarul nr. x/2016, în baza art. 345 din C. proc. pen., s-au admis excepţiile şi cererile formulate de inculpaţii E., C., D., G. şi F., referitoare la neregularitatea rechizitoriului şi, în consecinţă, s-a constatat neregularitatea actului de sesizare emis de procuror la data de 07 ianuarie 2016, în Dosarul nr. x/2012 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.I.I.C.O.T. - Biroul Teritorial Sălaj, doar în privinţa:

- omisiunii indicării tuturor persoanelor vătămate care au această calitate în prezenta cauză şi locul unde urmează a fi citate, respectiv al lipsei menţionării subiectului pasiv al infracţiunilor de evaziune fiscală, care s-a apreciat de către judecătorul de cameră preliminară a fi Statul Român - ANAF - Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Cluj - Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Sălaj, fiind respinse celelalte cereri şi excepţii invocate de către inculpaţii E., C., D., G. şi F.

S-a dispus comunicarea prezentei încheieri, conform art. 345 alin. (2) din C. proc. pen., Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.I.I.C.O.T. - Biroul Teritorial Sălaj în vederea remedierii neregularităţii expuse mai sus şi constatate în actul de sesizare, procurorul care a întocmit rechizitoriul din data de 07 ianuarie 2016 urmând a comunica judecătorului de cameră preliminară al Curţii de Apel Cluj, dacă îşi menţine dispoziţia de trimitere în judecată ori solicită restituirea cauzei, conform art. 345 alin. (3) din C. proc. pen.

În motivarea încheierii, răspunzând cererilor şi excepţiilor formulate de inculpatul E., cu referire la critica potrivit căreia "Procesul-verbal de consemnare a actelor premergătoare lipseşte de la dosar", s-a reţinut că datele şi informaţiile obţinute în cursul actelor premergătoare nu constituie probe în procesul penal, sens în care, nu pot face nici obiectul cenzurii legalităţii administrării lor în procedura camerei preliminare, pentru a putea fi sancţionate cu excluderea, în înţelesul art. 102 din C. proc. pen., singura sancţiune aplicabilă fiind aceea a neluării lor în considerare în ansamblul probator al cauzei, în lipsa procesului-verbal de consemnare a efectuării de acte premergătoare.

Actele obţinute în faza actelor premergătoare, adică înainte de începerea urmăririi penale, fază ce nu mai este reglementată de actuala procedură, nu reprezintă mijloace de probă în adevăratul sens al cuvântului şi al reglementării prev. de art. 97 alin. (1) şi (2) din C. proc. pen., deoarece probe sunt doar cele ce se strâng şi se administrează în cadrul procesului penal, în faza de urmărire penală sau în cea de judecată.

Prin urmare, judecătorul reţine că o consecinţă a administrării acestor înscrisuri înainte de începerea urmăririi penale, este neluarea lor în considerare ca mijloace de probă şi nu excluderea lor."

Prin încheierea penală nr. 1/27.05.2016 pronunţată de Curtea de Apel Cluj în Dosarul nr. x/2016, la finalizarea camerei preliminare, în baza art. 346 alin. (4) din C. proc. pen. s-a constatat legalitatea sesizării instanţei cu rechizitoriul emis la data de 07 ianuarie 2016, în Dosarul nr. x/2012 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.I.I.C.O.T. - Biroul Teritorial Sălaj, privind pe inculpaţii A., E., C., D., G. şi F., trimişi în judecată în stare de libertate, a legalităţii administrării probelor şi a efectuării actelor de urmărire penală, şi în consecinţă dispune începerea judecăţii în cauza privind pe inculpaţi.

S-au respins, ca nefondate, cererile şi excepţiile invocate de către inculpaţii E., C., D., G. şi F. privind restituirea cauzei la procuror.

S-a constatat că inculpata A. nu a formulat cereri şi excepţii în procedura camerei preliminare.

Prin încheierea penală nr. 1280/4.10.2016 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în Dosarul nr. x/2016, în contestaţie, s-a respins ca inadmisibilă, cererea formulată de inculpatul E. de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 281 alin. (1) lit. b) din C. proc. pen.

S-au respins, ca nefondate, contestaţiile declarate de inculpaţii C., D., G. şi E. împotriva încheierii penale nr. 1/27.05.2016 pronunţate de Curtea de Apel Cluj în Dosarul nr. x/2016.

Prin Decizia penală nr. 144/A/11.05.2021 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în Dosarul nr. x/2016, prin care s-a desfiinţat sentinţa din primul ciclu procesual şi s-a dispus rejudecarea cauzei, s-a reţinut că instanţa de fond, la deliberare şi la pronunţarea hotărârii, nu a avut în vedere întregul material probator aflat la dosarul cauzei. S-a făcut referire la convorbirile telefonice şi ambientale interceptate în cauză şi la declaraţiile suspectului Q. - decedat în faza de urmărire penală. Câtă vreme nu au fost excluse probe prin încheierea de cameră preliminară, instanţa supremă a apreciat că instanţa de fond era ţinută să aibă în vedere toate probele de la dosarul cauzei.

Ca atare, prin decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în temeiul art. 425 din C. proc. pen., s-a stabilit că prima instanţă va proceda la rejudecarea cauzei şi va avea în vedere întregul material probator administrat, atât în faza actelor premergătoare, cât şi din cuprinsul urmăririi penale şi al judecăţii.

În rejudecare, în limitele trasate prin decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, Curtea de Apel Cluj a apreciat că, potrivit prevederilor art. 425 alin. (1) din C. proc. pen., instanţa de rejudecare trebuie să se conformeze hotărârii instanţei de apel, în măsura în care situaţia de fapt rămâne cea avută în vedere la soluţionarea apelului.

S-a mai arătat că, Înalta Curte a motivat că procesele-verbale de consemnare a interceptărilor convorbirilor telefonice efectuate în cauză trebuie luate în considerare, pentru că ele nu au fost excluse ca probe în faza camerei preliminare, iar raţionamentul instanţei de fond din primul ciclu procesual, de a aprecia că ele nu constituie mijloace de probă cu consecinţa de a nu fi luate în considerare, a fost catalogat ca fiind în afara legii.

În propria apreciere, Curtea de Apel Cluj a reţinut că un asemenea raţionament, deşi nu are o reglementare expresă în normele de procedură, a fost determinat în practică de situaţiile în care s-a impus, cu necesitate, eliminarea din categoria mijloacelor de probă menţionate în rechizitoriu, a înscrisurilor sau documentelor care nu au calitatea de mijloc de probă, în acord cu rigorile C. proc. pen. - fie pentru motivul că, fiind obţinute sub imperiul C. proc. pen. din 1969, în etapa actelor premergătoare, nu erau consemnate în procese-verbale, fie pentru că reprezentau alte documente provenind de la persoanele vătămate - părţi civile, emise în afara procesului penal şi care au doar valenţa unor acte de sesizare.

Pe de altă parte, în situaţia dedusă judecăţii, cu referire la interceptările convorbirilor telefonice efectuate în cauză, instanţa a constatat că acestea au fost efectuate în perioada actelor premergătoare, înainte de începerea urmăririi penale din 8.04.2013, conţinutul acestor convorbiri fiind consemnat de organele de urmărire penală în înscrisuri intitulate "proces-verbal", care pot fi apreciate ca întrunind condiţiile de validitate ale unui proces-verbal prin care să se constate acte premergătoare şi care, în acord cu art. 224 alin. (3) din C. proc. pen. din 1969, să constituie mijloc de probă.

Însă, Curtea de Apel Cluj a constatat că, de la momentul soluţionării definitive a fazei camerei preliminare şi până în prezent, au intervenit modificări legislative, care afectează validitatea acestor mijloace de probă.

Astfel, s-a reţinut că prin Decizia nr. 302/2017 a Curţii Constituţionale s-a constatat că soluţia legislativă cuprinsă în dispoziţiile art. 281 alin. (1) lit. b) din C. proc. pen., care nu reglementează în categoria nulităţilor absolute încălcarea dispoziţiilor referitoare la competenţa materială şi după calitatea persoanei a organului de urmărire penală, este neconstituţională, şi raportat la aceste considerente, s-a apreciat că înregistrările şi interceptările din prezenta cauză au fost realizate în perioada de incidenţă a C. proc. pen. din 1968, respectiv de către Serviciul Român de Informaţii, activităţi ce exced, în opinia curţii, unei simple activităţi de asigurare a unui "suport tehnic", aşa cum a reţinut Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în apel, ci constituie în fapt, activitate de strângere de probe, specifică activităţii de efectuare a urmăririi penale.

În condiţiile date, s-a constatat că procurorul sau organele de urmărire penală au materializat datele obţinute din activitatea de interceptare a convorbirilor şi comunicaţiilor în procese-verbale de certificare a înregistrărilor, care au la bază notele de redare întocmite de angajaţii SRI.

Aşa cum s-a subliniat şi în considerentele Deciziei nr. 51/2016 a Curţii Constituţionale, care a făcut trimitere la Decizia nr. 383/2015 şi cum de altfel teoria dreptului a stabilit, procesul-verbal întocmit de procuror sau de organul de cercetare penală în care sunt consemnate rezultatele activităţilor de supraveghere tehnică efectuate constituie mijloc de probă, iar realizarea supravegherii tehnice constituie procedeu probator.

A mai reţinut că realizarea supravegherii tehnice, ca procedeu probator, cu încălcarea condiţiilor legale, inclusiv a celor referitoare la organele abilitate să pună în executare mandatele de supraveghere, are ca efect nulitatea probelor astfel obţinute şi imposibilitatea folosirii lor în procesul penal, în acord cu art. 102 alin. (3) din C. proc. pen., fiind incident astfel motivul de nulitate absolută constând în încălcarea competenţei funcţionale şi implicit, materiale, a organelor de urmărire penală, conform prevederilor art. 281 alin. (1) lit. b) din C. proc. pen., în interpretarea dată de Decizia nr. 302/2017 a Curţii Constituţionale.

Cu privire la material probator al cauzei, Curtea de Apel Cluj a reţinut următoarele:

În primul rând, deşi suspectul Q. a decedat în faza de urmărire penală şi, prin urmare, rechizitoriul de faţă nu priveşte persoana sa, curtea a apreciat că, în analiza asupra fondului cauzei, referirile cu privire la conduita suspectului Q. sunt necesare, pentru că rechizitoriul porneşte de la premisa că suspectul Q. este iniţiatorul grupului infracţional organizat şi autorul principal al celorlalte infracţiuni la care au contribuit, cu acte de complicitate, ceilalţi inculpaţi trimişi în judecată.

Ca atare, curtea a evaluat şi conduita suspectului Q., aşa cum este aceasta dovedită de materialul probator, pentru că lipsa acestei analize nu ar permite aprecierile cu privire la situaţia inculpaţilor trimişi în judecată.

Într-o analiză cronologică rezumată a desfăşurării evenimentelor, curtea de apel a reţinut că, la câteva zile după înfiinţarea societăţilor comerciale, suspectul Q., în calitate de administrator al societăţilor al cărui asociat era cu inculpata A., a încheiat contractele de mandat cu societăţile de asigurare, apoi a ridicat contractele de asigurare - poliţele RCA şi chitanţierele.

La un interval scurt de circa 1 lună, suspectul Q. şi inculpata A. au cesionat părţile sociale ale societăţilor lor, către alte societăţi comerciale de tip offshore, cu asociat unic un cetăţean neozeelandez, care au fost înfiinţate de inculpatul C.

Ridicarea de poliţe RCA de la asiguratori, respectiv încheierea contractelor de asigurare a avut loc şi ulterior momentului cesionării părţilor sociale către companiile offshore, iar faptul cesiunii nu a fost adus la cunoştinţa asiguratorilor.

Reprezentant în administrare al noilor cedenţi au fost desemnaţi, fie suspectul Q., în cele mai multe cazuri, fie o persoană interpusă, cum a fost cazul martorului BBB.

Astfel:

1. După încheierea contractului de agent cu H. în 16.10.2008, în 6.11.2008 suspectul Q. şi inculpata A. au încheiat, în calitate de asociaţi ai SC CCC. SRL, Hotărârea asociaţilor nr. 1, prin care şi-au cedat toate părţile sociale către DDD. cu sediul în SUA, această societate devenind asociat unic, reprezentată în administrare de BBB.

În 8.12.2008, s-a înregistrat la Oficiul Registrului Comerţului cererea de înscriere a acestor menţiuni, cerere soluţionată prin încheierea din 10.12.2008.

Poliţele RCA au fost ridicate de către suspectul Q. şi inculpata A. de la H. în intervalul 17.10.2008 - 21.11.2008, deci anterior cesiunii părţilor sociale, dar şi ulterior acestui moment.

Aşa cum rezultă din declaraţia lui EEE., director la H. Bucureşti, Sucursala Sălaj, pe la sfârşitul lunii ianuarie 2009, suspectul Q. s-a prezentat la sediul sucursalei şi le-a adus la cunoştinţă faptul că a vândut SC CCC. SRL către un fond de investiţii, a cărui denumire nu o mai cunoaşte şi din cadrul căruia nu cunoaşte nicio persoană de contact.

Poliţele RCA pentru care nu s-au achitat sumele către asigurator au fost emise în intervalul 17.10.2008 - 29.12.2008.

2. Contractul de asigurare între FFF. SRL (înfiinţată de suspectul Q. şi inculpata A. în data de 3.10.2008) şi I. SA s-a încheiat de către suspectul Q. în 10.10.2008.

Cesiunea părţilor sociale ale FFF. SRL către GGG. a avut loc în 20.11.2008 şi s-a solicitat înregistrarea sa la ORC în 8.12.2008.

Poliţele au fost vândute către clienţi în intervalul 22.12.2008 - 14.07.2009.

Tabelul cu poliţele care fac obiectul acuzaţiei a fost redepus în forma tipărită corectă, la instanţa de fond, filele x.

3. Contractul de asigurare între W. SRL (înfiinţată de suspectul Q. şi inculpata A. în data de 2.10.2008) şi K. SA s-a încheiat de către suspectul Q. în 22.01.2009.

Cesiunea părţilor sociale ale W. SRL către HHH. a avut loc în 29.04.2009, ocazie cu care s-a revocat din funcţia de administrator suspectul Q. şi a fost numit administrator HHH., reprezentată în cadrul W. SRL de către suspectul Q.

Poliţele au fost vândute către clienţi în intervalul 23.01.2009 - 17.07.2009.

4. Contractul de asigurare între III. SRL (înfiinţată de suspectul Q. şi inculpata A. în data de 19.06.2009) şi J. SA s-a încheiat de către suspectul Q. în 23.06.2009.

Cesiunea părţilor sociale ale III. SRL către CC. SRL şi X. SRL a avut loc în 19.11.2009. Cesiunea părţilor sociale ale acestor societăţi comerciale către HHH. şi S. SRL a avut loc în 20.11.2009.

Poliţele au fost vândute către clienţi în intervalul 23.10.2009 - 14.05.2010.

5. X. SRL a fost înfiinţată de suspectul Q. şi inculpata A. în data de 20.08.2009, având ca asociaţi pe X. SRL şi CC. SRL, ambele reprezentate de suspectul Q. Fiecare din aceste două societăţi au avut ca asociaţi pe SC S. SRL şi HHH.. X. SRL a fost desemnată administrator al X. SRL.

Contractul de asigurare între X. SRL şi M. SA s-a încheiat de către suspectul Q. în 10.12.2009.

Poliţele au fost vândute către clienţi în intervalul 1.01.2010 - 11.02.2011.

6. III. SRL a fost înfiinţată în 12.02.2010, avându-i ca asociaţi pe S. SRL, înfiinţată în 27.01.2010, cu asociaţi JJJ. şi FFF. SRL înfiinţată tot în 27.01.2010, cu asociaţi JJJ.. FFF. SRL a fost desemnat administrator al III.

Contractul de asigurare între III. SRL şi L. s-a încheiat de către suspectul Q. în 28.10.2010.

Poliţele au fost vândute către clienţi în intervalul 1.11.2010 - 15.03.2012.

S-a constatat astfel, că spre sfârşitul perioadei infracţionale, mai precis de la sfârşitul anului 2009, la înfiinţarea societăţilor utilizate de JJJ. în relaţia cu asiguratorii, au fost incluse în mod direct ca asociaţi, alte societăţi comerciale care la rândul lor, aveau alte societăţi comerciale asociaţi, unele dintre ele companii offshore, toate reprezentate de suspectul Q.

Ulterior momentului încheierii contractelor de asigurare cu clienţii, societăţile intermediare în asigurare, administrate de suspectul Q., nu au mai achitat sumele încasate cu titlu de prime de asigurare, către asiguratori.

Din perspectiva acuzaţiilor de evaziune fiscală, examinând activitatea financiar - contabilă desfăşurată de societăţile familiei JJJ., s-a constatat că în cadrul balanţelor de verificare sau a bilanţurilor depuse de societăţile: W. SRL, AA. SRL, CC. SRL, BB. SRL, X. SRL, X. SRL şi S. SRL, pentru anul fiscal 2009, s-au înregistrat facturi fiscale emise de furnizorul B., pentru care au operat plăţi în contul acestei societăţi nerezidente.

Probele administrate au evidenţiat faptul că facturile fiscale emise de societatea nerezidentă B. nu au la bază operaţiuni reale desfăşurate în beneficiul societăţilor soţilor JJJ., pentru că societatea nerezidentă nu a livrat niciun bun şi nu a prestat niciun serviciu. Astfel, nu sunt deductibile fiscal cheltuielile înregistrate în contabilitatea acestor societăţi, iar pentru sumele înregistrate în mod fictiv ca reprezentând cheltuieli nereale, societăţile datorează bugetului de stat impozitul pe venit aferent sumelor cu care s-a diminuat baza impozabilă.

Raportat la acuzaţiile de spălare a banilor, Curtea de Apel Cluj a constatat, în esenţă, că anumite societăţi comerciale deţinute de JJJ. şi soţii C. au virat în contul B. sume de bani, iar apoi sumele au fost retrase din contul B., prin ridicare numerar de către inculpaţii C. sau în numele societăţii S. SRL administrate de suspectul Q., prin transfer în conturile personale ale suspectului Q. şi ale inculpatei D., sau ca plată cu titlu de "KKK. jeton de presence", în beneficiul inculpaţilor C., D. şi suspectului Q.

În spatele acestor mişcări ale fondurilor băneşti, nu au fost identificate niciun fel de activităţi reale prestate de către B. în favoarea beneficiarilor sumelor încasate.

Ca atare, s-a constatat că suspectul Q. şi inculpaţii D. şi C. au transferat sume în conturile B. cu diverse titluri, iar apoi au ridicat bani din conturile societăţii, instanţa de fond analizând, în continuare, traseibilitatea fondurilor băneşti, pentru a aprecia asupra elementelor de tipicitate a infracţiunii de spălare de bani.

Punctual, cu privire la fiecare acuzaţie, Curtea de Apel Cluj a reţinut următoarele:

Din informaţiile comunicate de Oficiul Naţional al Registrului Comerţului, a rezultat că suspectul Q. împreună cu soţia sa inculpata A. au constituit în perioada 26.11.2007- 30.03.2010 24 de societăţi comerciale, după cum urmează:

1. SC FFF. SRL, CUI x - data constituirii 31.08.2007;

2. SC W. SRL,CUI x- data constituirii 26.11.2007;

3. SC CCC. SRL- CUI x- data constituirii 20.02.2008;

4. SC FFF. SRL, CUI x- data constituirii 03.10.2008;

5. SC W. SRL, CUI x - constituită la data de 03.10.2008;

6. SC T. SRL, CUI x - constituită la data de 09.01.2009;

7. SC S. SRL, CUI x - constituită la data de 09.01.2009;

8. SC BB. SRL, CUI x - constituită la data de 21.01.2009;

9. SC AA. SRL, CUI x - constituită la data de 21.01.2009;

10. SC X. SRL, CUI x - constituită la data de 27.01.2009;

11. SC CC. SRL, CUI x - constituită la data de 22.04.2009;

12. SC X. SRL, CUI x - constituită la data de 22.04.2009

13. SC III. SRL, CUI x - constituită la data de 19.06.2009;

14. SC S. SRL, CUI x - constituită la data de 19.06.2009

15. SC LLL. SRL, CUI x - constituită la data de 05.08.2009;

16. SC MMM. SRL, CUI x - constituită la data de 05.08.2009;

17. SC NNN. SRL, CUI x- constituită la data de 05.08.2009;

18. SC X. SRL, CUI x - constituită la data de 19.08.2009;

19. SC FFF. SRL, CUI x - constituită la data de 27.01.2010;

20. SC S. SRL, CUI x - constituită la data de 27.01.2010;

21. SC III. SRL, CUI x - constituită la data de 12.02.2010;

22. SC OOO. SRL, CUI x- constituită la data de 12.02.2010;

23. SC PPP. SRL, CUI x constituită la data de 17.02.2010;

24. SC QQQ. SRL, CUI x - constituită la data de 17.02.2010.

Inculpatul C. împreună cu soţia sa D. au constituit la rândul lor următoarele societăţi comerciale:

1. SC TTTTT. SRL, CUI x - constituită la data de 13.09.2007;

2. C. SRL - constituită la data de 17.12.2004, radiată în 20.12.2013; din 16.04.2008, figurează ca asociat al societăţii persoana juridică SSS., societate americană, cu sediul în Newark

3. R. SRL CUI x;

4. TTT. SRL CUI x;

5. UUU. SRL CUI x;

6. U. SRL CUI x - constituită la data de 30.03.2010.

Cu privire la acuzaţia de înşelăciune, curtea de apel a reţinut următoarele:

1. În data de 16.10.2008 s-a încheiat contractul de agent nr. x între SC H. - Sucursala Sălaj şi SC CCC. SRL, această din urmă societate fiind reprezentată de către suspectul Q.

În baza contractului de mandat arătat mai sus, Q., în numele SC CCC. SRL, în perioada 17.10.2008 - 21.11.2008 a primit de la angajata SC H. - Sucursala Sălaj VVV. în baza mai multor procese-verbale de predare primire, un număr de 1200 bucăţi poliţe RCA, vignete şi chitanţiere aferente.

Faptul că aceste poliţe au fost predate suspectului Q. s-a apreciat a rezulta şi din declaraţia martorei VVV., suspectul Q. recunoscând că a primit aceste poliţe, însă a precizat că le-a predat "fondului de investiţii străin căruia i le-a trimis prin curierat fără a cunoaşte sau a se întâlni cu cineva din cadrul acestui fond de investiţii."

Aceste poliţe au ajuns în posesia inculpatului C. care le-a vândut prin intermediul diferitelor persoane din reţeaua pe care şi-a construit-o (vânzători din magazine, persoane din apropierea sau din cadrul unor birouri de înmatriculări, copiere acte, poliţe RCA, alţi brokeri în asigurări etc) din judeţul Constanţa.

În urma verificărilor în ce împrejurări au ajuns aceste poliţe în posesia diferitelor persoane fizice sau juridice care le-au pus în circulaţie, s-a stabilit că punerea la dispoziţie a poliţelor, în vederea distribuirii acestora în zona de sud a ţării (mun. Constanţa, Mihail Kogălniceanu, Slobozia, Hârşova etc) de către vânzătorii direcţi, s-a făcut de către inculpatul C., aceste aspecte rezultă din declaraţiile martorilor AAA., WWW. . În unele situaţii autoturisme asigurate cu poliţe primite de către Q. care au fost încasate şi nepredate au fost implicate în accidente, societatea de asigurare fiind obligată să achite dauna chiar dacă intermediarul în asigurări nu a predat contravaloarea poliţei.

În continuare, instanţa a reţinut că, în rechizitoriu se susţine că:

- dintre aceste poliţe, 660 au fost întocmite, iar exemplarele cu numărul 2 şi chitanţele au fost predate la sediul SC H. împreună cu sumele încasate, iar un număr de 436 de poliţe au fost întocmite, iar banii aferenţi au fost încasaţi de către suspectul Q. şi inculpatul C. sau persoanele care lucrau în calitate de agenţi pentru ei, fără însă a fi depuşi în conturile SC H., (aceste poliţe sunt enumerate în anexa 1 la plângerea formulată).

- despre 104 poliţe nu se ştie nimic, respectiv dacă au fost sau nu încheiate, sau dacă s-a încasat sau nu vreo sumă de bani pentru acestea. Acest aspect se putea cunoaşte în împrejurările date când poliţele circulau în formulare speciale, fără o evidenţă electronică a acestora, doar în momentul în care se producea vreo daună şi persoana păgubită solicita plata despăgubirilor cauzate prin accident. În aceste împrejurări, aceste poliţe au putut sau nu să fie vândute fără să se cunoască concret acest lucru. Aceste poliţe sunt cuprinse în anexa de la fila x vol. II. De asemenea, în această anexă sunt indicate 407 file chitanţiere înaintate suspectului Q. şi care nu au fost predate societăţii de asigurare.

- prejudiciul generat a fost constatat şi de către inspectorii care au făcut cu această ocazie un control al SC H. - Sucursala Sălaj, în persoana martorilor XXX., YYY. şi ZZZ. Prejudiciat cauzat H. a fost evaluat la suma de 100.579 RON, încasată şi nepredată pentru cele 436 poliţe arătate mai sus.

Cu referire la raportul de expertiză contabilă efectuat în cauză, instanţa a apreciat că acesta a relevat următoarele:

Conform proceselor-verbale de predare-primire a formularelor cu regim special, CCC. SRL a ridicat de la H. un număr de 1.200 poliţe în perioada 17.10.2008 - 21.11.2009, iar din cuprinsul celor 20 borderouri întocmite şi existente la dosarul cauzei, a reieşit faptul că au fost întocmite şi încasate 641 poliţe de asigurare în valoare totală de 78.443,70 RON pentru care au fost efectuate plăţi, aşa cum rezultă din foile de vărsământ existente la dosarul cauzei, în cuantum total de 50.989,21 RON.

Din documentele existente la dosarul cauzei s-a constatat că au rămas 559 bucăţi poliţe de asigurare a căror contravaloare nu a fost depusă în contul H. şi care nu au fost predate către asigurător ca urmare a neemiterii/neutilizării, însă nici nu au fost identificate formularele necompletate printre documentele ridicate, cu ocazia percheziţiilor, de la JJJ.

Din cuprinsul documentelor aflate la dosarul cauzei s-a constatat că, în perioada 17.10.2008 - 21.11.2009, CCC. SRL, reprezentată de către suspectul Q. şi inculpata A. a primit de la H. - Sucursala Sălaj un număr de 1.200 bucăţi poliţe RCA, 1.200 bucăţi vignete şi 1.045 file chitanţe.

Având în vedere înscrisurile analizate, existente la dosarul cauzei, expertul contabil nu a identificat documente din cuprinsul cărora să reiasă că inculpaţii A., C. şi D. au vândut un număr de 436 poliţe şi au încasat contravaloarea acestora fără să o depună în conturile H., astfel că nu se poate pronunţa asupra numărului de poliţe emise şi încasate de către aceştia dar nedepuse către asigurător.

Ţinând cont de procesele-verbale de predare-primire a formularelor cu regim special, identificate la dosarul cauzei, expertul contabil a constatat că au fost preluate de către suspectul Q. în tot alin. (1).200 bucăţi poliţe RCA de la H. Sălaj, iar din cuprinsul borderourilor existente la dosarul cauzei a constatat, de asemenea, că au fost emise şi decontate către H. un număr de 641 poliţe, despre restul de 559 bucăţi rămase, nu au fost identificate documente, la dosarul cauzei, în temeiul cărora să se poată clarifica numărul poliţelor emise şi nedecontate şi numărul poliţelor neutilizate de către suspect/inculpaţi.

Deşi expertul a apreciat în acord cu partea civilă că valoarea prejudiciului total cauzat H. prin intermediul CCC. SRL reprezentată de suspectul Q. în perioada 17.10.2008 - 21.11.2009 este de 224.801,53 RON, fiind compus din totalul poliţelor utilizate şi nedecontate (106.099 RON) la care se adaugă cuantumul total al despăgubirilor achitate de către asigurător pentru cele 15 dosare de daună (118.702.53 RON) confirmate pentru poliţele RCA din setul predat suspectului Q., curtea de apel reţine că prejudiciul aferent infracţiunii de înşelăciune nu poate avea în vedere decât sumele cu privire la care s-a făcut dovada certă că au fost încasate de inculpatul C. şi suspectul Q., aferent poliţelor efectiv emise şi care, cu intenţie, nu au fost achitate asiguratorului.

Această sumă este, conform calculelor expertului, diferenţa dintre suma de 78.443,70 RON încasată pentru cele 641 poliţe emise şi suma achitată către asiguratorul H. - 50.989,21 RON, deci suma de 27.454,49 RON.

Cum nu s-a dovedit împrejurarea că cele 436 poliţe ar fi fost emise şi încasate, instanţa nu a reţinut ca prejudiciu contravaloarea acestora, neputând constitui prejudiciu aferent comiterii infracţiunii de înşelăciune, în opina instanţei, suma de 118.702,53 RON, reprezentând cuantumul total al despăgubirilor achitate de către asigurător pentru cele 15 dosare de daună, în cazul acestor dosare de daună, despăgubirile achitate de către asigurător reprezentând o obligaţie a acestuia, în raport cu persoana asigurată şi ele nu pot fi imputate agentului de asigurare.

În continuare, s-a reţinut că, potrivit contractului de agent încheiat între H. şi CCC. SRL, agentul de asigurare avea obligaţia de a depune sumele încasate în termen de 5 zile calendaristice de la încasare. Pentru depunerea cu întârziere a sumelor încasate, agentul de asigurare era obligat la plata unor penalităţi în procent de 0,5% pe zi din sumele ce trebuiau depuse.

În condiţiile în care se reţine că infracţiunea de înşelăciune s-a comis strict cu privire la sumele încasate, neachitate şi însuşite de către suspectul Q. şi inculpatul C., pentru sumele depuse cu întârziere, asiguratorul poate antrena răspunderea contractuală a agentului.

Totodată, curtea a considerat că şi pretenţiile părţii civile H., constând în penalităţi de întârziere calculate conform contractului de agent pentru sumele neachitate, nu constituie pagubă aferentă manoperelor de inducere în eroare şi pot fi solicitate de asigurator tot pe calea unei acţiuni civile separate.

Ca şi manopere prealabile acţiunilor propriu - zise de inducere în eroare a asiguratorului, curtea a reţinut următoarele:

După momentul încheierii contractului de agent cu H., suspectul Q., profitând de faptul că îl cunoştea de foarte mult timp (aproximativ anul 1998) pe martorul BBB. şi avea încredere în el, i-a propus acestuia - persoană de condiţie modestă şi cu un nivel de pregătire scăzut din localitatea Pecineaga, judeţul Constanţa, să accepte să devină administrator într-o societate, fără a-i da prea multe detalii. Suspectul Q. l-a asigurat că nu i se va întâmpla nimic ca urmare a acestor modificări statutare.

Totodată, suspectul Q. l-a pus în legătură pe martorul BBB. cu inculpatul C., pe care martorul îl cunoştea de asemenea, întrucât acesta anterior îi propusese fiicei sale să intre în afacerile cu AAAA.. C. s-a prezentat cu actele de cesiune în privinţa SC CCC. SRL în care figurau ca asociaţi suspectul Q. şi soţia sa, inculpata A., pregătite de către inculpatul E., la BBB., l-a luat de acasă şi l-a prezentat la un notar din Mangalia în vederea luării unui specimen de semnătură şi semnării actelor necesare cesiunii.

În urma semnării actelor necesare cesiunii întocmite de către inculpatul E., inculpatul C. le-a luat din posesia suspectului BBB. şi le-a predat suspectului Q., care în data de 08.12.2008 s-a prezentat la Zalău, la ORC Sălaj în vederea înregistrării cesiunii.

În aceeaşi dată de 08.12.2008, suspectul Q. a depus actele necesare cesiunii pe care le-a întocmit inculpatul E., respectiv: hotărârea asociaţilor (Q. şi A.) SC CCC. SRL, actul constitutiv al SC CCC. SRL prin care DDD. achiziţionată de către inculpatul C. de la F. şi G. devine asociat unic şi administrator în SC CCC. SRL, reprezentantul în administrare al societăţii offshore, urmând să fie suspectul BBB., contract de cesiune între vechii asociaţi Q. şi A. şi noul asociat DDD. reprezentată prin BBB., contract de administrare prin care DDD. SRL devine administrator al SC CCC. SRL, declaraţie asociat unic şi administrator DDD. prin reprezentantul său, suspectul BBB. cu atestare a identităţii şi datei de către inculpatul E., încheiere de legalizare semnătură, copie carte de identitate pe care este inserată de către E. menţiunea conform cu originalul, hotărârea acţionarilor DDD. prin care este delegat BBB. să reprezinte societatea în vederea intrării ca asociat şi administrator în SC CCC. SRL şi actele în limba engleză înaintate de inculpaţii către F. şi G. ca urmare a vânzării acestui offshore către inculpatul C.

În declaraţia sa de suspect, numitul BBB. a arătat că, iniţial a minţit organele de poliţie cu ocazia primei sale audieri:

"Revin şi arăt că am minţit în declaraţia pe care am dat-o în faţa organelor de poliţie existentă la dosarul cauzei şi pe care am dat-o la Constanţa. În realitate, îi cunosc pe C. şi pe Q. de mai mult timp, respectiv pe Q. îl cunosc din cursul anului 1998 de când a venit în judeţul Constanţa cu stupii, iar pe C. l-am cunoscut în cursul anului 2008 când acesta i-a propus fiicei mele să intre în afacerile cu "AAAA.". Q. mi-a zis că are o firmă şi că vrea să o vândă, fără să-mi spună din ce motiv. Acesta mi-a spus că doar trebuie să semnez nişte acte ca să fiu administrator pentru foarte scurt timp, întrucât ea se vinde. Cunoscându-l de mult şi atrăgându-i atenţia să nu am vreo problemă ca urmare a preluării acestei firme, acesta mi-a spus că nu e nicio problemă, astfel că am acceptat să devin administrator. Totodată mi-a spus că eu, în calitate de administrator nu trebuie să fac nimic şi nici nu am nicio răspundere. După ce am vorbit cu Q. acesta m-a sunat şi mi-a spus că o să vină C. cu actele. Acesta a venit le-am semnat şi a plecat. Totodată am fost şi la notar, mi s-a legalizat un specimen de semnătură pe care i-am lăsat-o lui C. Acesta sau Q. nu mi-a dat niciun act al societăţii la care eu devenisem reprezentant în administrare şi nu am ştiut şi nu ştiu nici în prezent ce datorii sau creanţe avea în acel moment societatea respectivă. Denumirea societăţii ştiu că era ceva cu, Larisa’’ dar nu ştiu exact cum îi spune. Totodată arăt că nu am primit de la Q. niciun document al acestei societăţi şi nici ştampila acesteia. I-am spus lui Q. când am fost chemat la poliţie însă acesta mi-a spus că nu e nicio problemă. De frică însă nu am spus adevărul în acel moment (...)

În cursul anului 2009, Q. mi-a propus să accept în a deveni administrator la o societate pe care el o deţinea, fără a-mi spune în ce domeniu era constituită acea societate, doar că doreşte să o vândă unei societăţi comerciale din America iar în vederea efectuării formalităţilor de vânzare are nevoie de un administrator. Am cerut să-mi detalieze în ce constă acest lucru şi dacă eu nu o să am probleme, Q. mi-a spus că în societatea lui, respectiv SC CCC. SRL, o să mă numească administrator cu răspundere limitată pentru vânzarea acesteia către societatea din America.

Pe parcursul urmăririi penale am aflat că, de fapt, am fost indus în eroare, întrucât nu am citit documentele şi am constatat că am fost numit reprezentant în administrare la societatea din America. Întrucât eram în relaţie apropiată cu Q., am acceptat să îl ajut iar, undeva, în perioada de toamnă, după o discuţie telefonică cu Q., a venit la mine acasă C. din Constanţa, prieten al lui Q., pe care l-am cunoscut cu puţin timp înainte, fiindu-mi prezentat de Q., care a adus un dosar cu mai multe documente, solicitându-mi să-l însoţesc în Mangalia, la un birou notarial, în vederea întocmirii unor documente legate de funcţia mea de administrator în societatea lui Q.

La notariatul public am semnat mai multe documente, unele aduse de C. în dosar şi altele întocmite de notarul public, fără să ştiu exact ce am semnat, deoarece nu am citi niciun document, mergând pe încrederea pe care o aveam în Q. Printre documentele semnate reţin că am efectuat mai multe semnături aflând că acest lucru este pentru ca să fie obţinut specimen de semnătură, lucru care se făcea obligatoriu în faţa unui notar. Din ce am auzit în discuţiile purtate în biroul notarial, în special între notar şi C., am reţinut că societatea comercială care îi aparţinea lui Q.

şi despre care acesta mi-a cerut să îl ajut se numea CCC. SRL BBBB., jud. Sălaj. Despre societatea comercială din Statele Unite ale Americii nu ştiam nimic, deşi îi auzeam pe cei doi discutând, nu reţin cum se numea, nici ce documente au fost întocmite sau semnate de mine şi nici în ce scop. Cu ocazia cesiunilor despre care am aflat în cursul urmăririi penale că am participat la ele, arăt că nu mi s-a predat niciun document al SC CCC. SRL, nici poliţe de asigurare a acestei societăţi şi nu ştiu ce patrimoniu, respectiv creanţe şi debite avea această societate către terţi.

Cu privire la avocatul din Bucureşti pe nume E., precizez faptul că nu l-am întâlnit şi nici cunoscut, neavând cunoştinţă dacă acesta a întocmit vreun document în numele meu. Este posibil să fi semnat vreun document întocmit de acesta în legătură cu cesionarea părţilor sociale ale SC CCC. SRL către societatea americană DDD., documente care se puteau găsi în acel dosar adus de C. în momentul în care a venit la mine acasă şi ulterior am mers în faţa notarului din Mangalia."

Din declaraţiile martorului BBB., instanţa de fond a reţinut următoarele:

"În anul 2009 Q. m-a rugat să îl ajut să vândă o firmă de asigurări ce îi aparţinea lui către un fond de investiţii din America.

Eu am fost de acord şi arăt că discuţia s-a purtat în Pecineaga, unde a venit Q. în vizită la mine pentru că şi el se ocupa de apicultură.

Q. m-a asigurat că nu o să am probleme. Q. mi-a spus că o să fiu administrator cu răspundere limitată în societatea sa SC CCC. pentru vânzarea acesteia către societatea din America.

În cursul urmăririi penale am aflat că am fost indus în eroare întrucât nu am citit documentele şi am constatat că am fost numit reprezentant în administrare la societatea din America.

Fiind prieten cu Q. am acceptat să-l ajut, la un interval de timp eu acceptând să îl ajut, a venit la mine acasă inculpatul C. din Constanţa, prieten cu Q., fiindu-mi prezentat de acesta, inculpatul C. a adus un dosar cu mai multe documente şi mi-a zis să-l însoţesc la un notar din Mangalia ca să se întocmească acte legate de calitatea mea de administrator în societatea lui Q.

La notar am semnat mai multe documente, unele aduse de C. şi spunea că acele acte vizează firma în care eu voi fi administrator, iar alte acte le-a întocmit notarul care vizau tot calitatea mea de administrator în firma lui Q., iar în faţa notarului am semnat acte care vizau împuternicirea mea în calitatea de administrator în cadrul firmei lui Q. După ce am ieşit din cabinetul notarial, la solicitarea inculpatului C. am semnat mai multe foi şi acte care vizau cesiunea părţilor sociale din firma lui Q. către o societate străină.

Notarul, în prezenţa inculpatului C. şi a mea, mi-a explicat că actele întocmite reprezintă numirea mea în calitate de administrator în cadrul firmei lui Q.

Nu mai îmi aduc aminte dacă în cabinetul notarial au fost discuţii între notar şi C. despre societatea comercială din SUA vizând documentele întocmite sau semnate de mine.

La cabinetul notarial nu am primit niciun act care să vizeze societatea SC CCC., nici poliţe de asigurare, nu mi-a zis nimeni despre activul societăţii şi despre debitele firmei.

Cu ocazia urmăririi penale am aflat despre cedarea părţilor sociale ale SC CCC. către firma străină.

Arăt că pe avocatul E. nu l-am întâlnit şi cunoscut până la sediul DIICOT, care coincide cu data în care s-a efectuat percheziţia domiciliară la locuinţa mea şi ştiu că la sediul DIICOT l-am întâlnit pe Q. şi A.

Nu îmi aduc aminte ca la sediul DIICOT să fi avut vreo discuţie cu avocatul E.

Nu m-am întâlnit cu avocatul E. în afara cabinetului notarial şi nu reţin ca acesta să-mi fi atestat anumite acte legate de cesionarea părţilor sociale. Q. mi-a spus că are un avocat, însă nu mi-a spus numele şi prenumele acestuia.

Actele pe care le-am semnat vizând cesionarea părţilor sociale ale firmei lui Q. către o societate străină nu ştiu de cine au fost întocmite.

Arăt că în declaraţia pe care am dat-o în calitatea de martor la 09.08.2009 la Poliţia Constanţa şi în care nu am spus adevărul nu m-am consultat cu Q. Arăt că am minţit că mi-a fost frică să nu păţesc ceva pentru că în urma actelor semnate Q. a afirmat că nu o să păţesc nimic în urma cesiunilor, însă când am primit citaţia de la Poliţia Constanţa, m-am panicat. Cu aceeaşi ocazie Q. şi C. nu mi-au spus că au fost audiaţi şi ei la Poliţia Constanţa.

Este posibil ca la notar să fi semnat un specimen de semnătură.

Nu cunosc ce obiect de activitate avea SC CCC. şi nici ce activitate a derulat efectiv.

Nu ştiam că SC CCC. a primit poliţe pe care nu le-a decontat către H. Sălaj.

Nu cunoşteam care sunt consecinţele cesiunii efectuate de Q. către firma străină şi cu ale cărei efecte mă declarasem de acord.

Nu cunosc dacă Q. după cesionarea părţilor sociale către firma străină a continuat să preia poliţe de la firme de asigurare pe care să nu le deconteze, deoarece nu mi-a relatat acest aspect şi nu ştiu dacă a încunoştinţat societăţile de asigurare despre efectuarea cesiunilor.

Dacă aş fi cunoscut situaţia reală a firmelor lui Q. şi a activităţii ilicite derulate de acesta nu aş fi fost de acord să devin administrator în societatea românească aşa cum am crezut că voi fi, însă nu am cunoscut situaţia reală, având încredere în Q.

Arăt că din punct de vedere al cultului religios atât eu cât şi Q., eram adventişti.

În urma cesiunii nu am primit niciun document vizând SC CCC., firmă ce aparţinea lui Q.

În vederea perfectării cesiunii eu nu m-am dus la ORC Sălaj.

În legătură cu această cesiune am semnat actele aduse de C. precum şi cele de la notarul din Mangalia.

Arăt că retractez declaraţia dată la Poliţia Constanţa aşa cum am arătat şi în faza de up, deoarece mi-a fost frică de consecinţele ce pot interveni ca urmare a faptului că am fost de acord să semnez acele acte vizând cesiunea părţilor sociale din partea firmei CCC. către o firmă străină, fără să cunosc în fapt că numitul Q. nu decontase contravaloarea poliţelor încasate de la firmele de asigurare, împrejurări pe care nu mi le-a adus la cunoştinţă.

Avocatul E. nu m-a contactat telefonic şi nici în alt mod niciodată şi nu m-a rugat să accept să devin reprezentantul firmei DDD.

Cu ocazia semnării actelor de cesiune nu am avut nicio discuţie cu inculpata A.

Nu ştiu dacă inculpata A. a fost asociată cu soţul său şi în ce firme şi ce rol deţinea aceasta şi în ce firme.

Nu ştiu dacă A. avea cunoştinţă sau nu despre modificările statutare efectuate de către soţul său."

S-a dovedit astfel că martorul BBB. nu a avut în mod efectiv un rol real de reprezentant în administrare al societăţii DDD. introduse ca asociat al CCC. SRL şi nu a desfăşurat personal niciun fel de activitate în numele acestei societăţi.

Martorul BBB. a fost audiat şi după reluarea judecăţii, învederând aceleaşi împrejurări: suspectul Q. i-a propus să-l ajute să-şi vândă una dintre societăţi, nu a cunoscut nicio persoană din cadrul societăţii cumpărătoare a CCC. SRL, nu a cunoscut situaţia contabilă şi financiară a SC CCC. SRL şi nici nu se pricepe, nu l-a cunoscut pe inculpatul E. decât cu ocazia prezentului proces penal, nu s-a prezentat la ORC Sălaj, a semnat actele la indicaţiile inculpatului C., împuternicirea a semnat-o în prezenţa notarului de la Mangalia, iar celelalte acte probabil la C. în maşină, cu inculpata A. nu a avut nicio discuţie legată de afacerile suspectului Q.

La data de 8 septembrie 2017 în faţa Curţii, martorul BBB. a învederat că "pe avocatul E. nu l-am întâlnit şi cunoscut până la sediul DIICOT, care coincide cu data în care s-a efectuat percheziţia domiciliară la locuinţa mea şi ştiu că la sediul DIICOT l-am întâlnit pe Q. şi A.. Nu îmi aduc aminte ca la sediul DIICOT să fi avut vreo discuţie cu avocatul E.. Nu m-am întâlnit cu avocatul E. în afara cabinetului notarial şi nu reţin ca acesta să-mi fi atestat anumite acte legate de cesionarea părţilor sociale."

Mai mult, tot în faţa instanţei martorul BBB. a precizat că semnăturile de pe actele statutare vizând cesiunea SC CCC. SRL către societatea off shore DDD. SRL, redactate de inculpatul E., nu îi aparţin, fiind falsificate.

În continuare, s-a arătat că martorul BBB. a fost reaudiat şi după trimiterea cauzei spre rejudecare, la termenul din 22.10.2021, învederând aceleaşi împrejurări. Judecătorul i-a prezentat spre vedere înscrisurile aflate în vol. II up, respectiv Hotărârea Asociaţilor CCC. SRL, contractul de cesiune părţi sociale al CCC. SRL, declaraţia de asociat unic şi administrator al societăţii, iar martorul şi-a recunoscut semnătura de pe aceste înscrisuri, ca reprezentant al DDD.. Martorul a relatat că doar împuternicirea a semnat-o în faţa notarului, restul de acte le-a semnat la solicitarea inculpatului C., în afara cabinetului notarial, probabil în maşină.

Din declaraţiile inculpatului E., s-au reţinut următoarele aspecte relevante:

"Corespunde realităţii că m-am întâlnit cu BBB. la un cabinet notarial din Mangalia, care era însoţit de C.. BBB. a semnat în faţa mea declaraţia de asociat şi reprezentant în cadrul SC CCC. SRL, ocazie cu care C. l-a prezentat pe martorul BBB. ca fiind "un viitor partener de afaceri al lui şi a lui Q., în prezenţa mea nu i-au fost predate lui BBB. ştampila SC CCC. SRL sau alte acte legate de această societate".

Conform declaraţiei inculpatului E. din 21 aprilie 2017 din instanţă, acesta a procedat la verificarea identităţii lui BBB., sens în care i-a solicitat buletinul, a constatat că datele scrise concordă cu persoana prezentă, după care a procedat, conform art. 3 din legea avocaturii, atestând identificarea părţii.

Identificarea lui BBB. nu a avut loc în faţa notarului pentru că nu există o dispoziţie legală în acest sens, avocatul fiind acela care atesta doar identitatea părţii, independent de ceea ce hotăra notarul public, de aceea aceste operaţiuni nu trebuiau să se deruleze într-un cabinet notarial.

Din declaraţiile inculpatului E. din 21 aprilie din instanţă, curtea a arătat că rezultă că acesta a preluat personal, din posesia lui BBB., declaraţia de reprezentant al asociatului şi administratorului semnată de către martor, pe care le-a adus la Zalău la ORC Sălaj, unde i-a întâlnit pe Q. şi A., înmânându-le actele semnate de BBB. şi atestate de el. Ulterior, Q., cu această declaraţie şi cu actele trimise pe e-mail de către avocatul E., s-a prezentat la ORC Sălaj şi a depus singur dosarul de menţiuni. Pe lângă această declaraţie de reprezentant al asociatului şi administratorului semnată de către martor, inculpatul E. a completat cererea adresată judecătorului delegat privind înregistrarea menţiunii nr. x, însă nu a depus niciun act la ORC Sălaj, aspect confirmat de adresa ONRC Bucureşti depusă la dosarul curţii în ianuarie 2017.

La data de 8 decembrie 2008 nu au existat discuţii legate de reprezentarea intereselor acestora de către avocatul E. în activitatea şi cesiunea vizând SC CCC. SRL şi DDD.. Reprezentantul în administrare al societăţii offshore DDD. urma să fie BBB., aspect care rezultă din deciziile asociaţilor SC CCC. SRL şi din hotărârea DDD.".

Curtea a reţinut astfel, că acest contract de cesiune între vechii asociaţi Q. şi A. şi noul asociat DDD., reprezentată prin BBB., precum şi contractul de administrare prin care DDD. devine administrator al SC CCC., au fost întocmite de către avocatul E., dar cel care le-a depus, alături de celelalte acte necesare menţiunii, a fost Q., la ORC Sălaj.

Din actele depuse la dosar a reieşit că avocatul E. nu a depus încheiere de legalizare semnătură şi nici copie de pe cartea de identitate, ci doar a înmânat copia cărţii de identitate a lui BBB. către Q., purtând menţiunea "conform cu originalul" şi fiind semnată de către avocat, pentru că văzuse cartea de identitate în mod nemijlocit.

Conform susţinerii inculpatului E. şi a inculpatei A. din instanţă, la 8 decembrie 2008 avocatul s-a prezentat la ORC Sălaj, deoarece, pe lângă întâlnirea programată cu JJJ. avea patru procese pe rolul instanţelor sălăjene, aşa cum rezultă din scriptul ataşat la dosarul cauzei.

Ulterior întâlnirii de la Mangalia cu BBB., inculpatul E. nu s-a mai întâlnit cu acesta până la 16 aprilie 2013 la sediul DIICOT - Biroul Teritorial Sălaj, potrivit propriilor susţineri, ocazie cu care s-au recunoscut reciproc, în faţa procurorului de caz, inculpatul E. exprimându-şi regretul că a ajuns în acest dosar, iar martorul BBB. întrebându-l pe acesta "ce se întâmplă", inculpatul E. răspunzându-i că "în mod cert au fost comise nişte infracţiuni, dar o să se clarifice cine şi în ce condiţii o să răspundă".

"Nu am depus hotărârea acţionarilor DDD., dar aceasta a fost redactată după modelul său, pe care de obicei îl transmitea pe e-mail, în format editabil, clienţilor săi, pe care aceştia îl modificau sau nu, apoi îl printau şi semnau. Actele în limba engleză au fost înaintate de către F. şi G. inculpatului C., care le-a transmis lui Q.".

Ca atare, curtea a valorificat declaraţiile martorului BBB., mai puţin în ce priveşte susţinerile sale care nu se coroborează cu celelalte probe administrate şi chiar cu propriile afirmaţii, înlăturând ca necredibile susţinerile potrivit cărora nu s-ar fi întâlnit cu inculpatul E. înainte de declanşarea procesului penal. Actele scrise ale cauzei în cuprinsul cărora martorul îşi recunoaşte semnătura demonstrează contrariul, respectiv că s-a întâlnit nemijlocit şi direct cu avocatul E. în anul 2008, în faţa cabinetului notarial din Mangalia, avocat care i-a atestat identitatea pe actele statutare vizând cesiunile SC CCC. către DDD., aşa cum acesta declară.

În continuare, a apreciat asupra declaraţiilor suspectului Q. care a susţinut că a fost "asociat şi administrator la SC CCC. SRL, societate în care asociat era şi soţia mea. Împuternicit pe contul acestei societăţi eram doar eu. În calitate de administrator al acestei societăţi am încheiat un contract cu SC H. - Sucursala Sălaj, în baza căruia trebuia să închei poliţe în numele asigurătorului şi să depun banii aferenţi poliţelor în contul H. Pentru această activitate ni se cuvenea un comision care din câte îmi amintesc se reţinea din prima de asigurare. Nu îmi aduc aminte câte poliţe am ridicat de la SC H. însă arăt că eu am vândut doar ce am depus în contul SC H. şi pentru care s-a întocmit borderou, foaie de vărsământ şi facturi. Acestea au fost ridicate de către organele de poliţie cu ocazia percheziţiei domiciliare.

Poliţele la care se face referire în plângerea SC H. (mi s-a adus la cunoştinţă că acestea ar fi în număr de 436) nu ştiu ce s-a întâmplat cu ele. Ştiu că acestea au fost vândute întrucât am fost cercetat într-un dosar de cercetare penală unde am fost întrebat de acestea dar nu ştiu cine le-a vândut. Arăt că a apărut o normă a CSA-ului în luna noiembrie 2008, prin care se prevedea că nu se pot acorda comisioane mai mari de 15%, eu în acel moment având un contract cu SC H. SRL în care comisionul era de 35%. Am discutat cu directorul de la Zalău, d-nul EEE. care mi-a spus să mă duc înainte, întrucât interdicţia respectivă nu o să dureze mai mult de 3 zile. Arăt că am continuat să pun pe piaţă poliţe şi să îmi reţin comisionul de 35 % o perioadă de timp pe care nu mi-o aduc aminte, aproximativ o lună.

Menţionez că, între timp, mi s-a făcut o ofertă pentru a vinde societatea fără să pot spune de către cine.

Am purtat discuţii cu cesionarul care s-a prezentat ca reprezentant al unui fond de investiţii, însă nu m-am întâlnit cu acesta sau vreun reprezentant al său, ci doar cu avocatul E.

M-am întâlnit cu un avocat la Registrul Comerţului la Zalău şi am perfectat actele. Arăt ca nu l-am cunoscut până în acel moment pe avocatul respectiv. Aveam un număr de telefon de la acesta şi am comunicat de câteva ori cu acesta telefonic şi pe e-mail cu privire la astfel de cesiuni de firme. Arăt că cesionarul nu era prezent la această cesiune (SC CCC. SRL), avocatul fiind împuternicit să încheie el actele în numele acestuia. În privinţa actelor contabile ale societăţii nu ştiu dacă le-am predat sau nu avocatului respectiv, însă ştiu că am predat poliţele fără să ştiu cui. Din aceleaşi motive nu ştiu nici cine a pus pe piaţa poliţele respective. Din câte îmi amintesc cesionar al SC CCC. SRL a fost o societate străină, probabil americană. Nu ştiu dacă C. a primit şi pus în circulaţie astfel de poliţe predate cesionarului.

Fiindu-mi prezentată fotografia cu BBB. arăt că îl cunosc pe acesta şi ştiu că este din zona Mangalia-Pecineaga, întrucât m-am întâlnit ocazional în zona Pastorală din zonă unde eu mă duc cu stupii.

Ştiu că m-am întâlnit vara trecută cu acesta însă nu ştiu dacă îl cunoşteam în cursul anului 2008. Nu ştiu dacă acesta este reprezentantul cesionarului-societate americană însă acesta nu a fost la registrul comerţului cu ocazia cesiunii (SC CCC. SRL).

Nu ştiu cine mi-a propus vânzarea societăţii însă reprezentantul cesionarului mi-a spus că am de ales între a plăti diferenţa de comision dintre 15 - 35% sau a înstrăina societatea, variantă pe care am ales-o.

După ce am cesionat societatea m-am dus la H. care mi-a confirmat ceea ce-mi spusese cesionarul.

După ce am cesionat societatea nu am mai preluat poliţe de la SC H.

Arăt că îl cunosc pe C. fără să îmi aduc aminte de când, şi în ce împrejurări l-am cunoscut şi am colaborat cu el în domeniul asigurărilor.

O cunosc şi pe soţia lui C. şi ştiu că o cheamă D.

Nu reţin dacă acestuia i-am dat sau nu poliţe primite în numele SC CCC. SRL, pentru a le pune pe piaţă.

Arăt că eu nu am plătit contravaloarea poliţelor încheiate de cei cărora le-am cedat societatea, deşi mi-au fost trimise diverse hârtii la sediul societăţii din Şimleul Silvaniei în acest sens.

În afară de a intra în contact cu avocatul respectiv şi de a întocmi actele de cesiune a SC CCC. SRL eu nu am desfăşurat alte activităţi decât cesiunea efectivă la Registrul Comerţului.

Menţionez că poliţele ce le - am predat pe bază de borderou se găsesc la H. iar diferenţa până la cele pe care le-am primit pe bază de proces-verbal le-am predat cesionarului."

Curtea a constatat că declaraţiile suspectului sunt circumstanţiate, acesta a recunoscut manoperele de preluare a poliţelor, de vânzare a lor, de încasare a banilor şi a justificat neachitarea banilor corespunzători către asigurator, prin aceea că, deşi printr-o modificare legislativă se schimbase valoarea comisionului agentului, el a continuat să îşi reţină comisionul stabilit conform înţelegerii iniţiale cu asiguratorul. Suspectul a negat o coeziune subiectivă şi de acţiune cu inculpatul C. şi s-a eschivat cu privire la cesiunea părţilor sociale ale CCC., la identitatea cesionarului şi la scopul cesiunii.

Totodată, instanţa a constatat că SC CCC. SRL a fost condusă în fapt, pe mai departe, tot de către suspectul Q., dovadă stând faptul că, după încredinţarea dreptului de administrare către DDD. în data de 06.11.2008, suspectul Q. a continuat să ridice pe bază de proces-verbal de predare - primire poliţe de asigurare de la SC H., deşi nu mai avea nicio calitate în societate şi ascunzând acest fapt societăţii de asigurare (pv din 13.11.2008, 21.11.2008).

Ca atare, s-a reţinut că asiguratorul a fost indus în eroare de către suspectul Q., prin aceea că, în mod conştient, cu intenţie şi rea-credinţă, acesta a încălcat prevederile contractului de agent, prin aceea că, după punerea pe piaţă a asigurărilor de răspundere civilă auto şi încasarea primelor de asigurare, şi-a însuşit parte din sumele de bani încasate cu acest titlu, prejudiciind societatea de asigurare cu contravaloarea sumelor neachitate.

În faza de urmărire penală, SC H. - Sucursala Sălaj s-a constituit parte civilă împotriva administratorului Q. la data de 09 ianuarie 2009, ca reprezentant al SC CCC. SRL, cu sediul în x, str. x, solicitând obligarea acestuia, în solidar, cu firma sa la plata sumei de 100.579 RON.

Ulterior, în faza de urmărire penală H. Sucursala Sălaj s-a constituit parte civilă faţă de JJJ. cu suma de 125.100 RON şi penalităţi.

În faza de judecată, la termenul din 11 noiembrie 2016 în faţa Curţii, SC H. SA (care a absorbit prin fuziune H.) s-a constituit parte civilă cu suma de 100.579 RON prime încasate şi nedecontate; 5520 RON, reprezentând prime nedecontate şi suma de 118.702,53 RON contravaloarea despăgubirilor achitate de societăţile de asigurare pentru 15 poliţe RCA pentru care prima de asigurare nu a fost decontată.

La data de 03.10.2008, suspectul Q. şi inculpata A. au constituit SC FFF. SRL, CUI x.

La scurt timp de la constituire, respectiv în data de 10.10.2008, suspectul Q., în calitate de reprezentant al SC FFF. SRL, a încheiat cu SC I. SA contractul de asigurare seria x nr. x având ca obiect intermedierea în asigurări. În baza acestui contract, SC FFF. SRL a ridicat de la SC I. SA imprimate cu regim special, reprezentând contracte de asigurare - poliţe şi chitanţierele aferente.

Conform art. 4.1.8. din contract, agentul avea obligaţia să predea poliţele de asigurare încheiate, anulate sau reziliate în interval de 72 de ore de la încheierea, anularea sau rezilierea acestora, numai pe bază de borderou de depunere la sediul agenţiei împreună cu sumele încasate aferente acestora.

Cu referire la această faptă, instanţa a reţinut declaraţia martorului CCCC., director adjunct la I. SA Cluj, care a arătat că o cunoaşte doar pe inculpata A., care prelua poliţe în numele soţului său de la SC I. SA şi pe inculpatul C.. Martorul a recunoscut că la un interval de doi ani de la data când l-a cunoscut pe Q., respectiv prin anul 2008 a luat la cunoştinţă faptul că acesta, din poliţele primite pe bază de proces-verbal de la firma de asigurare, a decontat doar o parte din acestea, însă nu cunoaşte valoarea prejudiciului cauzat părţii civile de către suspectul Q., acesta recunoscând, de asemenea, că şi el a vândut, o lună sau două, alături de DDDD., celălalt director al I., poliţe de asigurare, care aparţineau firmelor lui Q., în numele acestora, însă banii i-au achitat direct broker-ului de asigurare sau firmei de asigurare.

Cu privire la acest act de înşelăciune, s-a mai avut în vedere expertiza judiciară contabilă, care a stabilit că prejudiciul cauzat SC I. SA prin intermediul SC FFF. SRL, reprezentată de către suspectul Q., în perioada octombrie 2008 - decembrie 2009 se compune, în aprecierea societăţii de asigurare, atât din valoarea poliţelor vândute şi nedecontate, cât şi din valoarea despăgubirilor achitate de către asigurător în cadrul dosarelor de daună deschise în baza poliţelor nedecontate şi a penalităţilor calculate asupra acestor despăgubiri, dar şi din cheltuielile de judecată stabilite prin hotărârea definitivă şi irevocabilă în sarcina FFF. SRL.

Valoarea totală indicată de către I. este de 470.531.99 RON şi 6.582,29 euro la cursul BNR din data plăţii, iar calculul determinat de către expertul contabil este de 338.443,98 RON şi 6.582,29 euro la cursul BNR din ziua plăţii.

Expertul a învederat că din documentele depuse de către I. s-a constatat faptul că au fost predate către FFF. 27.160 poliţe şi 24.880 chitanţe, iar conform borderourilor întocmite de către FFF., identificate la dosarul cauzei, au fost emise un număr de 23.480 poliţe din care au fost anulate 1.165 poliţe şi au rămas în stoc, conform precizărilor I., 2.129 poliţe şi 3.426 chitanţe.

Conform precizărilor I., valoarea totală a poliţelor emise a fost de 4.359.738,84 RON, cu privire la care FFF. era îndreptăţit să primească un comision în cuantum de 653.960,83 RON, iar totalul poliţelor nedecontate de către FFF. a fost în sumă de 217.678,69 RON.

Suma datorată de către FFF. asigurătorului, determinată ca diferenţă între valoarea totală a plăţilor către trebuia achitată după reţinerea comisionului (2.388.486,96 RON) şi totalul plăţilor efectuate (2.270.252,00 RON), astfel cum a fost determinată de către expertul contabil în temeiul documentelor identificate la dosarul cauzei, este în cuantum de 118.234,96 RON.

Valoarea prejudiciului total cauzat I. de către FFF., determinat prin însumarea valorii poliţelor încasate şi nedecontate de către FFF. (118.234,96 RON), a sumei despăgubirilor achitate de către I. aferente poliţelor încasate de către FFF. şi nedecontate, inclusiv a valorii penalităţilor (175.144,45 RON şi 6.582,29 euro la cursul BNR din ziua plăţii) calculate pentru sumele achitate cu titlu de despăgubiri, aşa cum a fost precizată de către I. şi a cheltuielilor de judecată (45.064,57 RON) asupra cărora s-a pronunţat Tribunalul Sălaj prin Sentinţa civilă nr. 4621 pronunţată în Dosarul nr. x/2011, este în cuantum de 338.443,98 RON şi 6.582,29 euro la cursul BNR din ziua plăţii.

Cu privire la acest prejudiciu, SC I. SA a formulat acţiune civilă, care a fost admisă prin Sentinţa civilă nr. 4621/15.09.2011 pronunţată de Tribunalul Sălaj în Dosarul nr. x/2011 definitivă prin nerecurare în 10.11.2011, SC FFF. SRL fiind obligată la plata sumei de 250.319,97 RON, reprezentând poliţe încasate şi neachitate, precum şi la plata contravalorii dosarelor de daună. Deşi a fost solicitat la conciliere, suspectul Q. nu a dat curs acestor cereri, iar în instanţă nu a depus întâmpinare şi nu s-a apărat sub nicio formă.

Din această pagubă cauzată de agentul de asigurare asiguratorului, curtea de apel a reţinut că reprezintă pagubă aferentă infracţiunii de înşelăciune, doar contravaloarea poliţelor de asigurare încasate şi neachitate, pe care expertul a calculat-o ca fiind suma de 118.234,96 RON.

Celelalte daune pretinse de asigurator şi obţinute pe calea acţiunii civile au fost consecinţa încălcării prevederilor contractuale şi au avut ca temei juridic angajarea răspunderii civile contractuale a agentului de asigurare.

SC I., în faza de urmărire penală, s-a constituit parte civilă cu suma de 500.131,29 RON.

În faza de judecată, la termenul din 11 noiembrie 2016 în faţa curţii, I. SA s-a constituit parte civilă cu suma de 470.528,99 RON şi 6582,29 euro sau echivalentul în RON la cursul BNR din data plăţii, reprezentând contravaloarea dosarelor de daună achitate de partea civilă şi contravaloarea primelor de asigurare aferente poliţelor emise şi încasate de SC FFF. SRL şi cheltuieli de judecată în sumă de 45064,57 RON.

3. În data de 02.10.2008 a fost înfiinţată de către suspectul Q. şi soţia sa, inculpata A. SC W. SRL, aceştia devenind asociaţi cu 19 părţi sociale Q. şi o parte socială A. Administrator a fost desemnat suspectul Q.

În data de 22.01.2009, între SC W. SRL reprezentată de către suspectul Q. şi K. SA s-a încheiat contractul de mandat nr. x având ca obiect negocierea şi încheierea de către mandatarul SC W. SRL de contracte de asigurare în numele şi în contul asigurătorului, cu clienţi, persoane fizice române sau străine, cu respectarea condiţiilor prevăzute în contract, în schimbul plăţii de către asigurător a comisionului stabilit prin prezentul contract .

În baza acestui contract, au fost predate suspectului Q. în perioada 23.01.2009 - 17.07.2009 pe bază de proces-verbal de predare - primire, imprimate cu regim special, reprezentând contracte de asigurare (poliţe), precum şi chitanţierele aferente, de către martora EEEE., aspect dovedit în urma percheziţiei domiciliare efectuate la domiciliul acestuia, au fost identificate exemplare ale acestor procese-verbale de predare - primire.

Dintre poliţele predate de către K. SA sunt expuse cele 382 de poliţe cu chitanţele aferente aflate în gestiunea SC W. SRL care nu au fost decontate de către suspectul Q. . Acesta, cu sprijinul reţelei sale de vânzători de poliţe printre care şi inculpatul C., a vândut cele 382 de poliţe, fără a depune contravaloarea acestora. Prin nedepunerea contravalorii acestora, societatea K. SA s-a considerat prejudiciată cu suma de 95.470,75 RON la care se adaugă penalităţi.

S-a constatat că suspectul Q. şi soţia sa nu au făcut modificări statutare în societate anterior încheierii contractului de mandat cu K. SA

În timp ce contractul de mandat dintre cele două societăţi era în plină derulare (SC W. SRL şi K.), şi în acest caz, s-a întocmit, fără a fi identificat autorul, "o hotărâre a acţionarilor HHH.", reprezentată prin numitul FFFF., prin care s-a hotărât ca această societate să devină asociat unic şi administrator în cadrul SC W. SRL, curtea, arătând totodată, că semnătura efectuată în numele lui FFFF. nu seamănă cu cea despre care există indicii că i-ar aparţine acestuia, înserată pe documentele primite cu ocazia achiziţionării societăţii offshore . Prin aceeaşi hotărâre a fost împuternicit Q. să reprezinte HHH. pentru semnarea tuturor actelor necesare dobândirii de către această societate a calităţii de asociat şi administrator în cadrul societăţii româneşti. Această hotărâre alături de celelalte documente a fost depusă la registrul comerţului de către inculpatul E. care a completat, de altfel şi cererea tip necesară la ORC de la fila x, precum şi declaraţia de la fila x verso vol. 4 în numele suspectului Q., caracterul fictiv al cesiunii este confirmat şi de faptul că ştampila SC W. SRL, precum şi documentele acestei societăţi au fost găsite cu ocazia percheziţiei domiciliare la locuinţa inculpatului Q. .

Ca şi celelalte două societăţi offshore de mai sus, HHH. a fost procurată de către inculpatul C. de la inculpatul F.

Iniţial, în relaţia cu SC K. SA., suspectul Q. a decontat poliţele încasate, pentru ca ulterior să solicite din ce în ce mai multe poliţe şi să deconteze din ce în ce mai puţin.

În acest sens s-a apreciat a fi relevantă declaraţia martorului GGGG., care a arătat că "La început, agentul SC W. SRL deconta cu regularitate poliţele predate, primind sume foarte mari de bani în societatea de asigurări pentru ca, ulterior, deşi solicita în continuare un număr foarte mare de poliţe, decontările să scadă. Astfel, când ne-am dat seama că ceva nu este în regulă, motiv pentru care am făcut foarte multe notificări către SC W. SRL şi am, încunoştinţat şi centrala despre acest lucru. În urma controlului s-a stabilit că numeroase poliţe nu sunt decontate. Eu nu puteam să stabilesc acest lucru, întrucât poliţele se aflau răspândite la persoanele care lucrau pentru d-l Q. şi acesta îmi spunea că nu le poate centraliza pentru a le inventaria împreună, să vedem situaţia exactă a acestora.", declaraţie ce se coroborează cu declaraţiile martorilor HHHH. şi EEEE., angajate ale SC K. SA .

Cu privire la acest act material de complicitate la înşelăciune, s-a reţinut că expertiza judiciară contabilă a stabilit că valoarea prejudiciului cauzat K. de către SC W. SRL, aparţinând suspectului Q. a fost determinată prin cumularea valorii poliţelor emise şi nedecontate (95.470,75 RON) majorată cu totalul penalităţilor calculate până la suma de 224.561,95 RON, suplimentată cu valoarea poliţelor identificate ulterior ca fiind nedecontate în sumă de 14.913 RON, la care se adaugă valoarea despăgubirilor achitate în cadrul dosarelor de daună (269.329,15 RON), fiind în cuantum total de 508.804,10 RON, expertul contabil, constatând faptul că, în perioada 23 ianuarie 2009 - 17 iulie 2009 au fost predate lui Q., în baza proceselor-verbale de predare primire a formularelor cu regim special, un număr de 6.976 poliţe RCA şi 6.850 chitanţe. Valoarea poliţelor emise de către W., dar nedecontate către K., a fost cel puţin egală cu valoarea totală a chitanţelor, pentru care nu s-a depus contravaloarea sumelor încasate, respectiv de 95.470,75, aceasta fiind suplimentată ulterior cu suma de 14.913 RON, reprezentând contravaloarea altor poliţe emise de către W. şi nedecontate.

Curtea a reţinut însă, faptul că acuzaţia formulată prin rechizitoriu este limitată la cauzarea unei pagube prin înşelăciune de 95.470,75 RON plus penalităţi.

4. La data de 19.06.2009, suspectul Q. şi soţia sa, inculpata A. au înfiinţat SC III. SRL, suspectul având 19 părţi sociale în valoare de 190 RON, iar inculpata o parte socială în valoare de 10 RON .

La data de 23.06.2009, SC III. SRL a încheiat cu SC J. SA contractul de mandat cu nr. x/23.06.2009 având ca obiect negocierea, încheierea contractelor de asigurare şi încasarea primelor de asigurare pentru SC J.. Pentru aceste activităţi, mandatarul SC III. SRL avea dreptul la un comision, banii încasaţi din prime, aparţinând SC J., SC III. SRL fiind doar un detentor precar al acestor sume de bani. Derularea acestui contract se făcea în sistem informatic, poliţele fiind emise de către SC III. SRL prin accesarea acestui sistem cu ajutorul user-ului încredinţat acestei societăţi de către SC J.. Pe lângă această modalitate, se emiteau şi poliţe de asigurare tipărite, înscrisuri cu regim special, predate către SC III. SRL de către SC J.

Suspectul Q., în calitate de reprezentant al SC III. SRL a emis, prin intermediul reţelei sale de vânzători poliţe în ambele modalităţi şi a încasat sumele cuvenite SC J., fără a depune însă o importantă sumă de bani din cei încasaţi.

Constatând acest lucru, SC J. l-a convocat pe Q. în vederea lămuririi situaţiei, ocazie cu care acesta a recunoscut că nu a depus sau a depus după producerea riscului suma de 253.358,10 RON încasaţi din prime de asigurare şi s-a angajat să restituie această sumă creditorului SC J. .

La data de 19.11.2009, în timp ce se derula contractul de mandat cu SC J., Q. şi soţia sa, A. au înstrăinat părţile sociale deţinute în cadrul SC III. SRL altor două societăţi comerciale în care tot aceştia erau asociaţi şi administratori, respectiv SC CC. SRL şi SC X. SRL .

La data de 20.11.2009, a doua zi, cele două societăţi comerciale SC CC. SRL şi SC X. SRL au fost înstrăinate către HHH.

Prin hotărârea asociaţilor SC CC. SRL nr. 1 din data de 20.11.2009, Q. şi soţia sa A. au înstrăinat părţile sociale în număr de 19, respectiv 1, deţinute în cadrul acestei societăţi către HHH. (19 părţi Q.) şi către SC S. SRL, în care sunt asociaţi şi administratori tot cei doi (1 parte socială A.).

HHH. este o societate comercială cu sediul în statul Delaware şi figurează ca fiind reprezentată de FFFF., cetăţean neozeelandez.

Inculpatul E. a redactat hotărârea din data de 15.11.2009 a acţionarilor HHH., care poartă semnătura reprezentantului acesteia, FFFF. şi o ştampilă, prin care se hotărăşte că această societate va deveni asociat şi administrator în România în cadrul SC CC. SRL şi va fi reprezentată atât în adunarea generală a acţionarilor cât şi în administrare de către suspectul Q., hotărâre semnată în fals de către o persoană neidentificată, fiind depusă la Oficiul Registrului Comerţului de către suspectul Q. În urma acestei hotărâri s-au întocmit restul actelor necesare înlocuirii asociaţilor şi administratorului. Astfel s-a întocmit contractul de cesiune părţi sociale de către SC CC. SRL către HHH., ambele reprezentate de Q., apoi hotărârea asociaţilor SC CC. SRL nr. 1 din data de 20.11.2009, la în care pe lângă cedarea părţilor sociale se cedează şi dreptul de administrare către HHH., care va fi reprezentată în administrare tot de către Q. Totodată au fost depus o serie de acte, inclusiv declaraţii scrise ale lui FFFF. din care să reiasă că societatea HHH. îndeplineşte toate condiţiile legale pentru a deveni asociat şi administrator al unor societăţi româneşti.

Având la bază aceeaşi hotărâre a HHH., s-a încheiat un contract de administrare între SC CC. SRL şi HHH., ambele societăţi fiind reprezentate de Q., prin care această din urmă persoană juridică, reprezentată în administrare de Q., prelua administrarea SC CC. SRL

În completarea formalităţilor de modificare a actului constitutiv, Q. a mai depus două "declaraţii de asociat şi administrator", una în numele HHH., iar cealaltă în numele celuilalt asociat, SC S. SRL, ambele purtând ştampila dreptunghiulară de atestare a identităţii părţilor a avocatului E. (nr. 76 din 20.11.2009 şi 75 din 20.11.2009 - f.225 şi 226 vol. IV). În final, s-a întocmit şi actul constitutiv al SC CC. SRL care cuprinde modificările de mai sus.

Suspectul Q. şi inculpata A. au cedat pe mai departe părţile sociale deţinute şi în cadrul SC S. SRL (suspectul Q. 19 părţi sociale, iar soţia sa A. o parte socială) către GGG. 1 parte socială şi 19 părţi sociale HHH.

În privinţa celuilalt asociat în cadrul SC III. SRL, SC X. SRL, au fost stabiliţi ca asociaţi HHH. cu 19 părţi sociale şi SC S. SRL cu o parte socială, aceasta din urmă la rândul său fiind administrată tot de către HHH., care îl are ca reprezentant în administrare tot pe Q.

La momentul chemării suspectului Q. la negociere, J. SA a comunicat pretenţiile în sumă de 1.808.827,01 RON reprezentând contravaloare prime de asigurare încasate şi nedepuse la asigurator sau depuse cu întârziere şi penalităţi de întârziere de 226.103,37 RON. .

SC J. a comunicat un prejudiciu în sumă totală de 1.268.366,96 RON, reprezentând prime de asigurare încasate de către SC III. SRL şi nedepuse sau depuse cu întârziere la care se adaugă suma de 429.477,81 RON penalităţi de întârziere.

Pentru a menţine societăţile de asigurare în eroare, în scopul încredinţării pe mai departe de poliţe pe care să le pună pe piaţă, suspectul Q., a recunoscut datorii acumulate la diferite momente, luându-şi angajamentul că le va plăti, sub forma unui angajament de plată însă, aşa cum rezultă din probatoriul administrat nu le-a achitat. .

Poliţele a căror contravaloare nu a fost decontată sunt expuse în rechizitoriu la filele x.

În privinţa acestui debit, reţinut şi în rechizitoriu, în cuantum de 1.268.366,96 RON (în total 2.957.408,47 RON cu penalităţi), reclamanta III. SRL prin lichidator judiciar a formulat acţiune civilă care a făcut obiectul dosarului nr. x/2011 al Tribunalului Sălaj, prin care s-a solicitat angajarea răspunderii personale a pârâtului Q., în vederea acoperirii pasivului debitoarei III. SRL

Aceasta, întrucât după deschiderea procedurii simplificate de insolvenţă împotriva debitoarei III. SRL, J. SA s-a înscris în tabelul creanţelor cu suma de 2.955.192,47 RON.

Prin Sentinţa civilă nr. 1257/15.02.2012 pronunţată de Tribunalul Sălaj, definitivă prin Decizia civilă nr. 9088/6.11.2012 pronunţată de Curtea de Apel Cluj în Dosarul nr. x/2011, s-a admis acţiunea reclamantei debitoare III. SRL prin lichidator şi au fost obligaţi în solidar pârâţii Q. şi SC X. SRL la plata sumei de 2.957.408,47 RON, reprezentând pasivul debitoarei III. SRL. .

Caracterul fictiv al cesiunii este confirmat şi de faptul că ştampila SC III. SRL, precum şi documentele acestei societăţi, ca de altfel ale tuturor societăţilor în privinţa cărora s-au cedat părţile sociale au fost găsite cu ocazia percheziţiei domiciliare la locuinţa suspectului Q. .

Potrivit raportului de expertiză judiciară contabilă, valoarea prejudiciului cauzat de către SC III. SRL firmei de asigurare SC J. SA, după diminuarea cu valoarea comisionului nereţinut de către Tempo, este în cuantum de 2.730.681,44 RON şi 2.549,03 euro.

Curtea însă, a apreciat că nu poate avea în vedere toate aceste sume ca reprezentând componente ale prejudiciului derivat din comiterea infracţiunii de înşelăciune, deoarece, din conţinutul Sentinţei civile nr. 1257/15.02.2012 pronunţate de Tribunalul Sălaj, definitivă prin Decizia civilă nr. 9088/6.11.2012 pronunţată de Curtea de Apel Cluj în Dosarul nr. x/2011, rezultă că pentru primele de asigurare încasate de agent în valoare de 1.268.366,96 RON, agentului i se cuvenea comisionul negociat, dar nu s-a predat lichidatorului niciun document pentru a se constata modul de calcul, facturare şi încasare a comisionului cuvenit. S-a mai reţinut că acest comision nu a fost înregistrat în contabilitatea III. SRL, rezultând că acesta a fost utilizat în interes personal de către suspectul Q. Acest fapt confirmă aprecierea că suspectul IIII. a acţionat premeditat, în sensul că nu a intenţionat să desfăşoare activitate legală de agent de asigurări, ci şi-a însuşit suma încasată din emiterea poliţelor de asigurare, precum şi comisionul aferent, care se cuvenea agentului III. SRL.

Ca atare, s-a reţinut ca prejudiciu aferent infracţiunii de înşelăciune comise în dauna J. SA, doar suma reprezentând contravaloarea poliţelor încasate şi nedecontate, deci suma de 1.268.366,96 RON.

În continuare, s-a arătat că în faza de urmărire penală, SC J. SA s-a constituit parte civilă împotriva inculpatei A., a suspectului Q. şi a societăţilor acestora ca părţi responsabile civilmente: SC III. SRL, SC X. SRL, SC CC. SRL cu sumele de: 2.944.724,88 RON şi 2.549,03 euro prejudicii compuse din: 1.268.366,96 RON prime de asigurare încasate de agentul de asigurare şi nedepuse asigurătorului sau depuse cu întârziere în baza contractului de agent pentru intermedierea asigurărilor prin agenţi de asigurare conform contractului de mandat încheiat cu Q. nr. 224 din 23 iunie 2009; 1.246.880,11 RON şi 2549,03 euro sau contravaloarea în RON reprezentând despăgubiri plătite în dosare de daună avizate cu regres împotriva lui SC III. SRL

Partea civilă a solicitat şi obligarea soţilor JJJ. la plata sumei de 429.477,81 RON penalităţi de întârziere pentru nedepunerea sau depunerea cu întârziere a primelor de asigurare de la data scadenţei şi până la 18 martie 2011.

Partea civilă a solicitat repararea pagubei prin obligarea soţilor JJJ. în solidar cu SC III., SC CC. SRL şi SC X. SRL la plata tuturor sumelor în favoarea acesteia.

În faza de judecată, la termenul din 11 noiembrie 2016 în faţa Curţii, SC J. SA s-a constituit parte civilă cu suma de 2.957.408,47 RON reprezentând prime neîncasate, penalităţi de întârziere şi despăgubiri achitate de societate unor terţi păgubiţi, fără ca poliţele în baza cărora era antrenată răspunderea contractuală să fi fost încasate de asigurător.

5. În 10.12.2009, suspectul Q. a încheiat contractul de mandat x/10.12.2009 în calitate de reprezentant al SC X. SRL şi SC M. SA, în baza căruia suspectul şi persoanele care acţionau în numele său urmau să intermedieze vânzarea de poliţe în numele SC M. SA

În cadrul SC X. SRL erau asociaţi SC X. SRL - 95% părţi sociale şi SC CC. SRL - 5%, X. SRL fiind şi administrator.

SC X. SRL are la rândul său ca asociaţi persoane juridice SC S. SRL cu cotă de participare 5%, constituită tot de către suspectul Q. şi inculpata A. şi HHH., cu cotă de participare 95% care, de altfel este şi administratorul societăţii SC S. SRL.

SC CC. SRL la rândul său, are aceiaşi asociaţi: SC S. SRL cu cotă de participare 5% şi HHH. cu cotă de participare 95%, care este şi administrator al SC CC. SRL

În baza contractului de mandat i-au fost predate suspectului Q. o serie de poliţe ce urmau a fi puse în circulaţie exclusiv on line prin acordarea unui user şi a unei parole fiecărui intermediar în asigurări. Acest mod de vânzare a poliţelor asigura din partea societăţii de asigurare o mai bună supraveghere a activităţii intermedierilor în asigurări şi reducerii situaţiilor de încasare şi nedecontare a primelor de asigurare aferente poliţelor emise de către aceştia.

În perioada 01.01.2010 - 11.02.2011, SC X. SRL a emis poliţe în valoare totală de 267.415,49 RON. Din această sumă s-a depus în contul SC M. SA suma de 13.833,26 RON conform borderourilor întocmite, rezultând o diferenţă de 253.582,23 RON neachitată . Debitul, ca şi în celelalte situaţii, a fost recunoscut şi de către suspectul Q., dar nu a fost achitat, societatea SC X. SRL fiind în dizolvare .

Cu privire la acest prejudiciu, pretins de către SC M. SA, instanţa a constatat că s-a pronunţat Tribunalul Cluj, prin Ordonanţa Preşedinţială nr. 4510/13.09.2011, fiind admisă acţiunea civilă formulată de către persoana vătămată SC M. SA şi fiind obligată X. SRL la plata sumei de 236.850,78 RON., fiind acordată această sumă, pentru că doar această sumă a fost recunoscută de către debitoare prin angajamentul de plată din 17.02.2011, deşi diferenţa neachitată cu titlu de prime de asigurare a fost de 253.582,23 RON. Prejudiciul nu a fost recuperat, SC X. SRL fiind în insolvenţă, deşi s-a formulat cerere de executare silită în acest scop .

Prin raportul de expertiză contabilă judiciară, s-a stabilit că valoarea totală a prejudiciului cauzat M. SA de către SC X. SRL este în cuantum de 748.385,78 RON, fiind constituit, atât din valoarea poliţelor emise şi nedecontate (380.133,31 RON) către M. SA, cât şi din totalul despăgubirilor (368.252,47 RON) achitate de către asigurător în cadrul dosarelor de daună deschise pentru poliţele de asigurare emise şi nedecontate de către X.

Curtea a reţinut că, la fila x din volumul 45 u.p. din data de 03 decembrie 2014 este ataşată constituirea de parte civilă a SC M. SA Sibiu împotriva SC X. SRL reprezentată de Q., pentru suma de 255.259,21 RON, la fila x din volumul 45 u.p. din data de 09.02.2011 este ataşat angajamentul de plată al numitului Q., ca reprezentant al SC X. SRL, pentru suma de 236.913,53 RON în favoarea SC M. SA, iar la fila x din volumul 45 u.p. este ataşată ordonanţa comercială nr. 4510/13.09.2011 a Tribunalului Comercial Cluj din care rezultă că s-a admis cererea creditoarei SC M. SA Sibiu împotriva debitoarei SC X. SRL prin care debitoarea a fost obligată să plătească firmei de asigurare suma de 236.850,78 RON cu titlul de preţ.

În şedinţa publică din data de 15 februarie 2019, această parte civilă şi-a majorat pretenţiile la suma de 748.385 RON care corespunde cu suma calculată de expert ca reprezentând prejudiciu produs asiguratorului.

Curtea de Apel Cluj a reţinut că, potrivit art. 20 alin. (5) din C. proc. pen., până la terminarea cercetării judecătoreşti, partea civilă poate mări sau micşora întinderea pretenţiilor, însă acestea trebuie să aibă în vedere şi să se limiteze la obiectul acuzaţiei. Or, în aceste condiţii, curtea de apel a constatat că formularea pretenţiilor civile se impune a fi limitată la acuzaţia de emitere de poliţe şi nedecontare a lor, în intervalul 1.01.2010 - 11.02.2011, în valoare de 253.582,23 RON.

6. În 28.10.2010, între SC L. şi SC III. SRL s-a încheiat contractul de asistenţă în brokeraj nr. x/28.10.2010, având ca obiect prestarea de către asistentul în brokeraj a activităţii de brokeraj în asigurări, respectiv intermedierea în încheierea contractelor de asigurare.

În cadrul SC III. SRL sunt asociaţi SC S. SRL - 5% şi FFF. SRL, reprezentată de Q. prin intermediul societăţii nerezidente.

În perioada 01.11.2010-15.03.2012, SC III. SRL a încasat prime de asigurare în valoare de 756.321,75 RON, pe care nu le-a depus în contul SC L.. Şi în acest caz, suspectul Q. a vândut mare parte din poliţele respective prin intermediul inculpatului C. în zona Constanţa .

Cu privire la acest prejudiciu, s-a pronunţat Tribunalul Sălaj prin Sentinţa civilă nr. 2083/27.06.2014, fiind admisă acţiunea civilă formulată de către persoana vătămată . Cum prejudiciul nu a fost recuperat, SC III. SRL, fiind radiată la cererea debitorului SC L., persoana vătămată a încercat recuperarea prejudiciului cerând executarea silită, însă cererea a fost respinsă, deoarece între timp, ca urmare a radierii, SC III. SRL nu mai exista ca persoană juridică.

Curtea de Apel Cluj a reţinut că valoarea prejudiciului cauzat prin manoperele de înşelăciune se limitează la contravaloarea sumelor de bani aferente poliţelor emise şi pentru care s-a încasat prima de asigurare, respectiv suma de 756.321,75 RON, restul pretenţiilor civile, reprezentând penalităţi de întârziere calculate conform contractului, pot fi obţinute prin angajarea răspunderii civile contractuale.

Cu privire la acest prejudiciu, s-a mai avut în vedere aspectul că, în faza de urmărire penală, partea vătămată N., reprezentant al L. s-a constituit parte civilă împotriva lui Q. cu suma de 1.060.000 RON, reprezentând valoarea primelor de asigurare întocmite în perioada 2009 - 2011 de către angajaţi şi colaboratori ai QQQ. SRL şi III. SRL, iar în faza de judecată, la termenul din 30 iunie 2017, partea civilă SC L. prin N., ca reprezentant, a învederat că îşi menţine constituirea de parte civilă pentru suma de 1.060.000 RON, formulată în faza de urmărire penală.

Prin Sentinţa civilă nr. 2083 din 27 iunie 2014 pronunţată de Tribunalul Sălaj în Dosarul nr. x/2014 definitivă prin neapelare la 28.07.2014, prin care s-a admis acţiunea civilă a SC L. BISTRIŢA împotriva SC III. pentru suma de 756.321,75 RON, reprezentând prime de asigurare nedepuse de Q. în perioada 1 noiembrie 2010 - 15 martie 2012, s-a confirmat valoarea prejudiciului aferent acestor poliţe încasate şi neachitate, în sumă de 756.321,75 RON.

Cu referire la acest prejudiciu, expertiza judiciară contabilă întocmită în legătură cu comiterea infracţiunii de înşelăciune de către suspectul Q. şi inculpatul C. a învederat că prevederile contractului de mandat erau respectate în prima parte a derulării relaţiilor contractuale, cu privire la modalitatea de decontare a poliţelor vândute, iar după ce obţineau suficiente formulare care să le asigure o activitate continuă până la încheierea unor noi contracte de mandat şi ulterior cesionării părţilor sociale către rezidenţi persoane juridice străine, începeau să înregistreze întârzieri în decontarea poliţelor, iar apoi încetau să mai facă plăţi, deşi continuau să emită poliţe;

Datorită deficienţelor strecurate cu privire la modalitatea de completare a borderourilor de către suspectul Q. şi inculpatul C. şi la preluarea acestora, dar şi datorită faptului că valoarea totală a unui borderou era acoperită prin plăţi parţiale, fie utilizând foi de vărsământ, fie ordine de plată, în cuprinsul cărora nu erau făcute menţiuni cu privire la numărul borderoului a cărui valoare era achitată, a fost posibilă predarea unor poliţe care nu au fost decontate, deşi au fost incluse în cuprinsul borderourilor şi au fost încasate de la asiguraţi.

Comparând borderourile comunicate de către inculpatul C. cu tranzacţiile înregistrate în extrasele de cont aferente conturilor deţinute de către inculpatul C. şi de către societăţile administrate de către suspectul Q. (în cuprinsul cărora se pot observa numeroasele depuneri efectuate de către inculpatul C. care nu pot fi asociate cu borderourile comunicate), expertul contabil arată că nu poate preciza numărul poliţelor emise de către inculpatul C. prin intermediul societăţilor administrate de către suspectul Q.

Întrucât suspectul Q. nu a organizat şi nu a păstrat o evidenţă a formularelor cu regim special aflate în stoc, cât şi modalitatea de întocmire a borderourilor şi de decontare a poliţelor încasate, expertul contabil a constatat că este imposibilă determinarea numărului de poliţe ridicate şi nedecontate şi a celor primite şi decontate de către societăţile administrate de către suspectul Q.

În urma verificării înscrisurilor ridicate de la suspectul Q. cu ocazia percheziţiilor efectuate, expertul a constatat că modul de organizare a evidenţei contabile pentru societăţile administrate de către suspectul Q. nu i-a permis identificarea exactă a poliţelor primite - vândute - decontate, primite - vândute - nedecontate, primite - nevândute - nedecontate - nerestituite, întrucât nu a fost întocmită o evidenţă cu privire la formularele cu regim special ridicate de la societăţile de asigurări, iar expertul contabil nu a putut corela informaţiile din cuprinsul borderourilor cu cele obţinute din analizarea situaţiilor centralizate întocmite cu privire la activitatea agenţilor de asigurări cu care colaborau suspectul Q. şi inculpatul C.

Cu privire la veniturile declarate organelor fiscale pentru societăţile în care sunt administratori şi asociaţi suspectul Q. şi inculpatul C., aşa cum au rezultat din cuprinsul declaraţiilor fiscale identificate, expertul contabil arată că acestea, de cele mai multe ori, nu au corespuns cu veniturile efectiv realizate, fiind declarate de obicei sume mult mai mici decât cele realizate, cu privire la care exista obligaţia declarării către organele fiscale.

Analizând înscrisurile existente la dosar, expertul a concluzionat că nu au fost identificate contracte de mandat ori contracte de asigurare redactate sau semnate de către inculpatul E. şi de asemenea, nu au fost identificate procese-verbale de predare-primire poliţe de asigurare semnate de către inculpatul E. şi nici poliţe de asigurare emise pentru/de către acesta, nefiind identificate nici documente statutare sau comerciale întocmite sau redactate pentru societăţile III. SRL, X. SRL, III. SRL care să poarte antetul sau semnătura inculpatului E.

Având în vedere, atât verificările întreprinse de către expertul contabil şi componenţa prejudiciului reţinut prin intermediul actului de sesizare, cât şi situaţiile întocmite pentru stabilirea cât mai exactă a prejudiciului cauzat părţilor vătămate/civile ca urmare a activităţilor desfăşurate în domeniul asigurărilor, expertul contabil a arătat că nu a identificat documente justificative din cuprinsul cărora să rezulte faptul că inculpatul E. a cauzat vreun prejudiciu părţilor vătămate/civile din dosar.

Din cuprinsul documentelor suplimentare depuse de către K. SA, expertul contabil a constatat că în cuprinsul extrasului din Registrul Jurnal aferent perioadei 01.12.2009 - 31.12.2009 care a fost anexat adresei transmise, prin nota contabilă nr. 4 întocmită la data de 31 decembrie 2009 (4612.1. BH10.193 = 7582.5.1 95.470,75 RON) a fost înregistrată în evidenţa contabilă a K. SA valoarea despăgubirilor/prejudiciului datorat de către W. SRL

Totodată, conform extrasului din Registrul Jurnal aferent perioadei 01.12.2011 - 31.12.2011, comunicat la dosarul cauzei, expertul a constatat că K. SA a suplimentat valoarea prejudiciului/despăgubirilor evidenţiate în contabilitate prin înregistrarea notei contabile nr. 10 (4612.1. BH10.193 = 7582.5.1 462.750,50 RON), ca urmare a determinării, atât a valorii penalităţilor datorate conform prevederilor contractului de mandat încheiat de către părţi (224.561,95 RON), cât şi a cuantumului daunelor suportate de către K. SA pentru poliţele nedepuse de către W. SRL (238.188,55 RON).

Analizând extrasele de cont comunicate de către societăţile de asigurări, dovezile de plată anexate borderourilor întocmite de către societăţile administrate de către suspectul Q. şi situaţia poliţelor predate de societăţile de asigurări către intermediarii în asigurări, expertul a constatat că nu există concordanţă între sumele încasate de la societăţile administrate de suspectul Q. şi contravaloarea poliţelor transmise acestuia, după deducerea comisioanelor care-i reveneau suspectului Q., prin firmele sale, conform contractelor încheiate de acesta cu societăţile de asigurări.

Astfel cum rezultă din cuprinsul Situaţiilor privind procesele-verbale de predare-primire a formularelor cu regim special utilizate de către societăţile administrate de către suspectul Q., se poate constata că pe parcursul desfăşurării activităţii de intermediere în domeniul asigurărilor, suspectul Q. a preluat formularele cu regim special de la societăţile de asigurări pe baza proceselor-verbale de predare-primire a documentelor cu regim special (poliţe de asigurare) cuprinzând data, semnătura şi ştampila intermediarului în asigurări, însă au existat şi situaţii în care procesele-verbale de predare primire a formularelor cu regim special nu cuprindeau toate aceste elemente (fie lipsea ştampila, fie numele societăţii administrate de către suspectul Q., etc.).

Mai mult, aşa cum s-a precizat şi în cuprinsul răspunsurilor formulate pentru alte obiective din cuprinsul raportului, suspectul Q. ridica formulare cu regim special pe baza avizelor de ridicare a mărfii, pe baza unor procese-verbale încheiate cu diferite lipsuri sau chiar fără să semneze vreun document pentru formularele ridicate.

În perioada 2010 - prezent, pe rolul instanţelor din circumscripţia Curţii de Apel Cluj au mai existat şi alte dosare care au avut ca obiect recuperarea prejudiciilor cauzate prin activitatea desfăşurată în domeniul asigurărilor, inculpaţii/suspecţii/societăţile prin intermediul cărora şi-au desfăşurat activitatea fiind obligaţi la plata unor sume care se regăsesc şi în cuantumul prejudiciul reţinut prin rechizitoriu.

Urmare a verificărilor efectuate, nu au fost identificate alte dosare care să se afle pe rolul instanţelor de judecată şi care să nu fie soluţionate până la data efectuării verificărilor de către expertul contabil.

Urmare a verificării contractelor de mandat/contractelor de asigurare existente la dosar şi care au fost încheiate cu societăţile care au calitatea de părţi civile în cadrul dosarului nr. x/2016, expertul contabil nu a identificat astfel de contracte semnate de către inculpata A.

Expertul contabil a identificat doar încheierea de şedinţă din data de 08 februarie 2013 pronunţată de către Tribunalul Sălaj la cererea J. SA privind învestirea cu formulă executorie a Hotărârii nr. 9088/2014 pronunţată de Curtea de Apel Cluj în cadrul dosarului nr. x/2011 prin intermediul căreia a fost obligat suspectul Q. în solidar cu SC S. A. SRL, la plata pasivului debitoarei III. SRL în cuantum de 2.957.408,47 RON, astfel cum a rezultat din cuprinsul tabelului definitiv consolidat al creanţelor întocmit de către lichidatorul judiciar.

Ca atare, având în vedere concluziile expertizei contabile judiciare şi limitele acuzaţiei, Curtea de Apel Cluj a reţinut că, aferent actelor de înşelăciune, constând în inducerea în eroare a societăţilor de asigurare, prin emiterea poliţelor de asigurare încredinţate, încasarea sumelor de bani reprezentând primele de asigurare, însuşirea acestora şi nedecontarea lor, suspectul Q. şi inculpatul C. au cauzat un prejudiciu total de 2.519.431,14 RON.

Deşi s-a dovedit că, atât suspectul Q., cât şi inculpatul C. au cooperat în activitatea de punere pe piaţă a poliţelor ridicate în numele societăţilor administrate de suspectul Q., au eliberat poliţe către diverşi conducători auto şi au încasat sumele aferente primelor de asigurare, nu se poate stabili cu exactitate ce sumă de bani a revenit fiecăruia dintre cei doi autori, răspunderea acestora fiind, sub aspectul laturii civile a cauzei, una solidară.

S-a reţinut că inculpatul C. a contribuit nu numai cu manopere de punere pe piaţă a poliţelor de asigurare şi încheiere a contractelor de asigurare de răspundere civilă, dar aportul său a fost unul esenţial, încă de la momentul punerii la dispoziţia soţilor JJJ., a societăţilor de tip offshore care au preluat prin cesiune părţile sociale ale societăţilor agent de asigurare.

Curtea de apel a apreciat că probaţiunea administrată în cauză a dovedit, în afara oricărui dubiu, participarea în baza unei înţelegeri prealabile a celor doi - suspectul Q. şi inculpatul C., la comiterea infracţiunii de înşelăciune.

Însă, din analiza declaraţiilor celor doi, instanţa a apreciat că suspectul Q. a încercat să justifice faptul neplăţii primelor de asigurare, prin aceea că, la un moment dat, prin modificări legislative, s-a ajuns la diminuarea comisionului pe care societăţile sale, ca intermediari în asigurare, ar fi avut legal posibilitatea să le încaseze.

Dar, nu a primit-o, considerând că o asemenea apărare este contrară circumstanţelor faptice obiective: faptul că imediat după înfiinţarea societăţilor comerciale, suspectul Q. şi soţia sa au cedat părţile sociale societăţilor nerezidente, în încercarea uşor de anticipat, a înlăturării oricărei forme de răspundere pentru activităţile derulate ulterior, dar şi pentru că s-a constatat că suspectul a continuat să desfăşoare activităţile de intermediere în asigurări, pe o durată lungă de timp, mult ulterior momentului în care a luat cunoştinţă de modificarea legală a comisionului şi implicit, a marjei sale de profit.

S-a apreciat că nu poate fi primită nici apărarea că suspectul Q. nu ar fi responsabil de emiterea poliţelor ridicate de W. SRL de la K., de vreme ce suspectul a semnat pentru preluarea poliţelor, iar preluarea s-a întemeiat pe contractul de agent dintre cele două societăţi.

De asemenea, nici apărările inculpatului C. nu au fost primite, el fiind cel care a pus la dispoziţia suspectului Q., companiile offshore introduse în acţionariat, iar apoi, pe parcursul desfăşurării activităţii de intermediere în asigurări, l-a ajutat pe suspectul Q., prin vânzarea poliţelor de asigurare în sudul ţării, către diverşi clienţi, direct sau prin interpuşi. Tot inculpatul C. este cel care a achiziţionat B. şi a pus compania offshore la dispoziţia suspectului Q., pentru ca societăţile sale să relaţioneze fictiv cu aceasta, în activitatea soldată cu evaziunea fiscală.

Ca atare, curtea a reţinut, în afara oricărui dubiu, participarea suspectului Q., ca autor, la comiterea infracţiunii continuate de înşelăciune, infracţiune consumată pe parcursul derulării contractelor de agent, la momentul cauzării de pagube societăţilor de asigurări. Prin intermediul companiilor sale intermediar în asigurări, suspectul Q. a câştigat încrederea părţilor vătămate, derulând, în prima fază, operaţiuni legale, cu respectarea termenelor contractuale de achitare a primelor de asigurare încasate. Apoi, în condiţiile anterior explicitate, deşi a încasat prime de asigurare, suspectul Q. nu a mai făcut plata acestora către asiguratori, însuşindu-şi astfel sumele încasate.

Prin manoperele de punere la dispoziţie a companiilor offshore, pentru a le ceda formal părţile sociale ale societăţilor de intermediere în asigurări, prin ajutorul dat suspectului în procesul de încheiere de contracte de asigurare RCA cu diferiţi clienţi, prin implicarea sa în actele de desemnare fictivă a martorului BBB. ca reprezentant al unei companii asociate în cadrul FFF. Agent de asigurare SRL, inculpatul C. a acţionat cu acte specifice de complicitate la comiterea infracţiunii de înşelăciune. Participarea inculpatului C. nu a fost una în afara cunoaşterii obţinerii de venituri ilegale prin înşelăciune şi nici nu a fost una singulară, ci a constat în manopere repetate de ajutor acordat suspectului Q., pe parcursul întregii activităţi infracţionale, derulate cu începere din 2008 până în 15.03.2012.

Întrucât suspectul Q. a decedat în faza de urmărire penală în data de 16.01.2014, prin rechizitoriu s-a dispus faţă de acesta soluţia de clasare, în temeiul art. 16 alin. (1) lit. f) din C. proc. pen.

Întrucât inculpatul C. a decedat în cursul judecăţii, în 31.05.2017, în temeiul art. 396 alin. (6) din C. proc. pen., art. 16 lit. f) din C. proc. pen., Curtea de Apel Cluj a dispus încetarea procesului penal faţă de acesta, cu privire la infracţiunea de înşelăciune în forma complicităţii.

În ce priveşte latura civilă a cauzei, cu referire la infracţiunea de înşelăciune, în temeiul art. 397 din C. proc. pen. şi art. 25 alin. (5) din C. proc. pen., a fost lăsată nesoluţionată acţiunea civilă formulată de părţile civile.

În acest sens s-a reţinut că, în primul ciclu procesual, la termenul de judecată din 3.03.2017, inculpatul E. a invocat prin apărător ales excepţia autorităţii de lucru judecat, excepţia lipsei calităţii procesuale de părţi civile şi inadmisibilitatea acţiunilor civile formulate de I. SA, J. SA, M.. SA şi L.

Autoritatea lucrului judecat a fost invocată raportat la prevederile art. 52 alin. (3) din C. proc. pen. şi s-a solicitat a se observa faptul că pretenţiile acordate de către instanţele civile şi cele solicitate în cadrul procesului penal, au la bază aceleaşi contracte de mandat încheiate între suspectul Q., personal sau prin societăţile sale şi societăţile de asigurări - părţi civile.

Raportat la excepţia lipsei calităţii procesuale de părţi civile a societăţilor I. SA şi J. SA precizează că a fost invocată prin cererea de completare la notele de şedinţă înregistrate la data de 27.10.2016 şi constă în aceea că din cele patru părţi civile care s-au constituit ca atare în faţa Curţii, H. SA (fostă H.) şi K. Reasigurare SA nu au hotărâri civile de obligare a inculpaţilor la recuperarea pagubei. Se susţine că doar aceste societăţi au calitatea de părţi civile, pe când I. SA şi J. S.A au calitatea de părţi vătămate, deoarece au titluri executorii definitive, obţinute împotriva inculpaţilor.

Curtea de apel a constatat că, aferent fiecărui act infracţional de înşelăciune, s-a făcut menţiune despre hotărârea judecătorească civilă pronunţată, în cauzele în care părţile civile au solicitat instanţelor atragerea răspunderii civile contractuale a societăţilor de intermediere în asigurări.

S-a constatat că nu sunt incidente nici excepţia autorităţii de lucru judecat şi nici cea a inadmisibilităţii acţiunilor civile ale societăţilor de asigurare vătămate, pentru că acţiunile civile din prezenta cauză sunt alăturate acţiunilor penale care vizează inculpaţii ca persoane fizice, iar pe de altă parte, pretenţiile civile derivă dintr-o faptă civilă delictuală, nu contractuală şi au în vedere alte sume de bani decât cele pretinse în litigiile civile.

În ce priveşte acuzaţia vizând comiterea infracţiunii continuate de evaziune fiscală, Curtea de Apel Cluj a reţinut că, în urma analizării documentelor contabile ridicate de la locuinţa făptuitorului Q. şi inculpatei A. privind cele 23 de societăţi pe care aceştia le-au constituit împreună, a rezultat că societatea nerezidentă B., constituită de către inculpaţii F. şi G., a fost pusă la dispoziţia inculpatului C. pentru a fi folosită, printre altele, în scopul asigurării de documente care să cuprindă cheltuieli nereale pentru unele din societăţile administrate de către Q., pentru a diminua baza impozabilă a acestor societăţi.

Suspectul Q. a creat alături de societăţile care aveau contracte de intermediere în asigurări, alte societăţi cu denumiri sugestive care asigurau consultanţă societăţilor intermediare în asigurări. Acestea înregistrau facturi de consultanţă de la B.

S-a apreciat că aceste aspecte sunt confirmate de documentele ridicate de la suspectul Q. şi inculpata A. constând în înregistrări cu titlu de cheltuieli denumite "INVOICE", în baza cărora B. ar fi prestat diferite servicii către societăţile administrate de către Q., intitulate "Provision of intermediary of inssurance services" sau "Provision of intermediary of management services."

Aşa cum a rezultat din probatoriul administrat în cauză, B. era controlată de către soţii C. şi D., raporturile acesteia cu societăţile suspectului Q. au fost desfăşurate exclusiv pe teritoriul României, inclusiv activităţile bancare, conturile fiind deschise la bănci de pe teritoriul României.

B. a funcţionat ca o societate tip fantomă - bidon, neavând nicio activitate desfăşurată în interesul său şi potrivit scopului pentru care a fost înfiinţată, societatea neavând angajaţi, mijloace fixe sau mobile.

În acest context, B. a fost în imposibilitate efectivă de a desfăşura activităţile indicate sumar în facturi, suspecţii Q. şi A. şi D. recunoscând că nu s-au efectuat niciun fel de servicii de către B. către societăţile controlate de către primii şi nu cunosc pe nimeni din această societate, iar din actele ridicate cu ocazia percheziţiei domiciliare, rezultând că suspectul Q. a înregistrat în contabilitatea societăţilor pe care le deţinea, facturi (INVOICE) în numele B., cuprinzând operaţiuni nereale.

În continuare, instanţa a analizat conţinutul raportului de expertiză criminalistică - grafică întocmit de INEC - Laboratorul Interjudeţean de Expertize Criminalistice Cluj în 19.04.2018, concluzionând că cele 26 facturi fiscale emise de B. către societăţile comerciale rezidente poartă scrisul inculpatului C.

Totodată, din conţinutul raportului de expertiză judiciară contabilă întocmit de doamna expert JJJJ. cu privire la infracţiunea continuată de evaziune fiscală, instanţa a reţinut că au fost identificate 35 de facturi INVOICE cu partenerul B. şi înregistrate în contabilitate doar asupra celor 7 firme menţionate în rechizitoriu: W. SRL, AA. SRL, CC. SRL, BB. SRL, CC. SRL, X. SRL, X. SRL, S. SRL, unele firme aparţinând soţilor Q. şi A. au obiect de activitate intermedieri în asigurări, altele au activitate de consultanţă, înregistrările s-au realizat pe parcursul anului 2009 de către Q., nu şi de A..

Documentele întocmite şi ordinele de plată sunt semnate doar de către Q. (ca şi comparaţie cu specimenele de semnătură puse la dispoziţie de băncile unde aveau deschise conturile), din analiza documentelor, serviciile regăsite în invoice-urile de la B. nu sunt justificabile pentru firmele soţilor JJJ. şi nici nu au la bază documente justificative care să susţină ca ele au fost efectuate sau că sunt reale, valoarea totală a prejudiciului cauzat prin infracţiunea de evaziune fiscală de către firmele lui Q. se ridică la suma de 108.834 lei şi reprezintă doar impozit pe profit datorat bugetului de stat, prejudiciul cauzat bugetului de stat, reprezintă doar impozit pe profit, în perioada 2009 firmele fiind neplătitoare de TVA şi nu erau microîntreprinderi, aşa cum rezultă din vectorul fiscal, firmele lui Q.

înregistrau facturi fictive în contabilitate care nu aveau baze reale şi nu erau justificabile pentru obiectul de activitate al acestora de la partenerul B., scopul acestor facturi fiind scoaterea banilor încasaţi din primele de asigurări şi sustragerea de la depunerea lor în contul firmelor de asigurări pentru care intermediau poliţele. Cesiunea părţilor sociale se făcea către firme străine, controlate în final tot de către Q. care se renumea pe el însuşi administrator pentru a putea continua operaţiunile. Cesiunea se făcea la scurt timp după semnarea contractelor de intermediere cu firmele de asigurări aşa încât prejudiciul firmelor de asigurări să nu poată fi imputat asociaţilor Q.

şi A.. Din firma B. banii se întorceau apoi în conturile proprii ale lui Q. sub forma de "KKK. de presence", Q. nu a avut angajaţi pentru firmele sale, s-a ocupat singur de evidenţa contabilă, doar situaţiile financiare apar semnate şi întocmite de către firma membra CECCAR: SC KKKK. SRL, toate operaţiunile de plată s-au efectuat de către Q., doar el având specimen de semnătură şi fiind doar el reprezentant pe conturile bancare ale celor 7 firme implicate în evaziune şi nu s-a regăsit nicio operaţiune bancară din contul firmelor deţinute de Q. către avocatul E. şi nici nu apar facturi sau alte operaţiuni întocmite de către acesta.

Instanţa a apreciat necesară ascultarea expertului care, audiată fiind în data de 13 aprilie 2018, a învederat că, după întocmirea expertizei a constatat că doar suspectul Q. ar fi fost cel care a semnat situaţiile financiare şi documentele de plată ce se regăsesc la dosar, înregistrări nereale pe care Q. le-ar fi efectuat în contabilitatea celor 7 firme ale sale, arătând, totodată că, diferenţa dintre prejudiciul stabilit de DIICOT şi suma constatată ca reprezentând presupus prejudiciu cauzat bugetului de stat de către Q. se explică prin aceea că "firmele lui Q. nu au depus situaţii financiare la finalul anului 2009 şi nu pot să mă pronunţ dacă facturile înregistrate în semestrul II al anului 2009 au fost înregistrate pe cheltuieli şi în acest mod s-a diminuat impozitul pe profit".

Evaluând probaţiunea administrată, Curtea de Apel Cluj a reţinut că aceasta s-a comis în perioada martie - iunie 2009. Facturile fiscale fictive au fost emise de inculpatul C. în numele B. în intervalul martie - septembrie 2009, iar parte din ele au fost înregistrate în contabilitatea firmelor administrate de suspectul Q. în semestrul I al anului 2009. După acest moment, suspectul Q. nu a mai condus evidenţa contabilă a societăţilor comerciale, nedepunând bilanţuri contabile la finalul anului 2009.

Dintre societăţile comerciale implicate în activitatea de intermediere a asigurărilor şi folosite la inducerea în eroare a asiguratorilor, doar W. SRL se regăseşte între societăţile comerciale prin intermediul cărora s-a cauzat infracţiunea de evaziune fiscală şi între cele care au virat sume de bani în conturile B. cu diverse titluri.

Plăţile în baza facturilor fiscale fictive au operat din conturile societăţilor administrate de suspectul Q., în conturile B., în perioada martie - decembrie 2009, atât anterior, cât şi ulterior cesiunilor părţilor sociale ale societăţilor utilizate în relaţiile cu societăţile de asigurare.

În baza acestor date, instanţa a concluzionat că suspectul Q., în conivenţă cu inculpatul C., au planificat încă de la momentul achiziţiei companiilor offshore, desfăşurarea unor ample acţiuni ilegale, cu intenţia de a obţine sume de bani, prin prejudicierea societăţilor de asigurare, dar şi a bugetului de stat. Utilizarea companiilor offshore acţionare a avut drept scop pierderea urmelor lor ca persoană, din acţionariatul societăţilor agent de asigurare şi încercarea de a se pune la adăpost de răspundere penală şi patrimonială.

Utilizarea companiei B. a avut drept scop facilitarea obţinerii fondurilor băneşti, prin crearea aparenţei unor venituri obţinute în mod licit.

Cu privire la infracţiunea de evaziune fiscală, s-a apreciat că subzistă vinovăţia, în afara oricărui dubiu, a suspectului Q., ca subiect activ, în calitatea sa de administrator al societăţilor comerciale prin intermediul cărora s-au cauzat prejudicii bugetului de stat.

Totodată, s-a reţinut participarea inculpatului C., cu acte de complicitate la comiterea acestei infracţiuni, inculpatul fiind cel care a eliberat facturile fiscale fictive care au stat la baza înregistrării cheltuielilor nereale în contabilităţile societăţilor administrate de suspectul Q.

Întrucât suspectul Q. a decedat în faza de urmărire penală în data de 16.01.2014, prin rechizitoriu s-a dispus faţă de acesta soluţia de clasare, în temeiul art. 16 alin. (1) lit. f) din C. proc. pen.

Ca atare, în ce priveşte latura penală a cauzei, întrucât inculpatul C. a decedat în cursul judecăţii, în 31.05.2017, în temeiul art. 396 alin. (6) din C. proc. pen., art. 16 lit. f) din C. proc. pen., s-a dispus încetarea procesului penal faţă de acesta, cu privire la infracţiunea de evaziune fiscală în forma complicităţii.

În ce priveşte latura civilă a cauzei, s-a constatat că, la termenul de judecată din 11.11.2016, partea civilă ANAF prin Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Sălaj s-a constituit parte civilă împotriva inculpaţilor cu suma totală de 178.939 RON, reprezentând impozit pe profit, la care se adăugau dobânzi şi penalităţi, până la achitarea prejudiciului efectiv.

Reţinând doar vinovăţia inculpatului C. cu referire la infracţiunile de evaziune fiscală în forma complicităţii, în temeiul art. 397 din C. proc. pen. şi art. 25 alin. (5) din C. proc. pen., dat fiind decesul inculpatului şi dispunerea unei soluţii de încetare a procesului penal, se va lăsa nesoluţionată acţiunea civilă formulată de partea civilă ANAF.

Cu privire la situaţia părţilor responsabile civilmente, curtea a reţinut că, în faza de judecată, în primul ciclu procesual, ANAF a solicitat introducerea în cauză în calitate de părţi responsabile civilmente a societăţilor comerciale prin intermediul cărora inculpaţii au săvârşit infracţiunile de înşelăciune, spălare de bani şi evaziune fiscală pentru a fi obligate în solidar cu aceştia la recuperarea prejudiciului datorat bugetului de stat.

Prin încheierea din 14.12.2016, s-a încuviinţat cererea formulată de către partea civilă ANAF vizând introducerea în calitate de parte responsabilă civilmente a celor 24 de societăţi ale soţilor Q. şi A., precum şi a celor 6 societăţi ale soţilor C. şi D., în sensul că după obţinerea datelor cu privire la situaţia juridică a acestor societăţi comerciale, se va dispune citarea celor care sunt în funcţiune.

S-a admis, totodată, cererea inculpatului E. de introducere în cauză ca şi parte responsabilă civilmente a societăţii B., dar s-a constatat ulterior că aceasta a fost radiată.

Prin încheierea din 17.02.2017, s-a dispus împrocesuarea, în calitate de părţi responsabile civilmente, a societăţilor AA. SRL, CC. SRL, BB. SRL, X. SRL şi S. S.R.L, în ceea ce priveşte infracţiunea de evaziune fiscală.

S-a dispus apoi, citarea în aceeaşi calitate, de părţi responsabile civilmente, a societăţilor SC TTTTT. SRL, SC R. SRL, SC S. SRL, SC T. SRL, SC U. SRL, SC V. SRL şi SC W. SRL.

Curtea de apel a constatat că ANAF are calitatea de parte civilă în cauză, doar cu privire la infracţiunile de evaziune fiscală, dreptul recunoscut acestei părţi civile în temeiul art. 21 alin. (1) din C. proc. pen., de a solicita introducerea în cauză a părţilor responsabile civilmente se poate întinde doar cu privire la aceste infracţiuni.

Ca atare, s-a constatat că, în privinţa infracţiunilor de evaziune fiscală, au calitate de părţi responsabile civilmente, numai societăţile comerciale folosite în activitatea care face obiectul acuzaţiilor de evaziune fiscală şi care nu sunt radiate, şi anume AA. SRL, CC. SRL, BB. SRL, X. SRL şi S. SRL.

În ce priveşte infracţiunile de înşelăciune, a constatat că părţile civile nu au solicitat în termenul legal introducerea vreunei societăţi comerciale dintre cele de care s-au folosit suspectul Q. sau inculpatul C., la comiterea infracţiunilor, ca părţi responsabile civilmente.

Cu privire la infracţiunea de spălare a banilor, s-a avut în vedere faptul că organele de urmărire penală au identificat o serie de transferuri de bani, din conturile societăţilor administrate de suspectul Q. şi inculpatul C., în conturile societăţii nerezidente de tip B., urmate de retragerea de sume de bani de către suspectul Q. şi inculpaţii C. şi D., în nume propriu sau în numele societăţilor comerciale pe care le administrau, cu diverse titluri.

Caracterul fictiv al relaţiilor dintre societăţile controlate de către suspectul Q. şi inculpata A. cu B. a fost recunoscut şi de către aceştia, cei doi relatând că nu au prestat sau virat nimic către B. şi nu s-a prestat sau virat nimic de către această societate nerezidentă, în schimbul banilor rulaţi sau ridicaţi din conturile acestei societăţi. Acest fapt este confirmat şi de către inculpata D., care arată că nu a desfăşurat niciun fel de activitate în schimbul sumelor încasate de către aceasta cu justificarea KKK. jeton de presence.

La scurt timp după ce sumele de bani intrau în contul B., acestea au fost direcţionate, fie către conturile altor societăţi comerciale deţinute de suspectul Q. şi A., fie către contul personal al acestora, fie erau ridicate în numerar. Directorii împuterniciţi pentru a reprezenta interesele societăţii comerciale B. oriunde în lume, conform procurilor generale din datele de 27.11.2007 şi 23.11.2009 sunt inculpaţii C. şi D., astfel încât numai aceştia au avut atât posibilitatea de a ridica numerar bani din contul bancar al societăţii şi numai aceştia au avut posibilitatea de a vira sume de bani din contul societăţii în conturile altor societăţi comerciale aparţinând în fapt suspectului Q. şi soţiei sale sau în conturile personale ale acestora.

Din probele existente la dosar instanţa a apreciat că suspectul Q. şi inculpata D., în baza minutelor încheiate cu ocazia întâlnirilor directorilor companiei B. (preşedintele şedinţelor fiind LLLL. asociat în cadrul B., reprezentată tot de FFFF.) au fost cooptaţi "în staff-ul conducerii executive al acestei societăţi", o probă esenţială în acest sens fiind raportului de expertiză fiscală judiciară întocmit de expertul contabil şi consultant fiscal MMMM.

Cu privire la această infracţiune, instanţa a reţinut că, potrivit prevederilor art. 371 din C. proc. pen., judecata se mărgineşte la faptele arătate în actul de sesizare a instanţei. Din perspectiva unei acuzaţii previzibile şi ca o garanţie a unui proces echitabil, descrierea acuzaţiei trebuie să conţină detalierea tuturor actelor materiale componente ale pretinsei infracţiuni.

Previzibilitatea acuzaţiei foloseşte în egală măsură apărării, dar şi instanţei de judecată, plasată pe poziţia de a verifica temeinicia acuzaţiei şi a a analiza apărările formulate.

Din această perspectivă, Curtea de Apel Cluj a constatat că raportul de expertiză efectuat în cauză cu privire la infracţiunea de spălare a banilor - singurul mijloc de probă administrat în sensul verificării acuzaţiei - a evidenţiat, ca răspuns la obiectivele formulate, toate operaţiunile desfăşurate prin conturile societăţii nerezidente B., respectiv operaţiuni de creditare, debitare, cu indicarea creditorilor şi a debitorilor, precum şi a titlului cu care s-au efectuat operaţiunile.

În concluzie, în limitele acuzaţiei şi în baza probelor administrate, instanţa a reţinut că:

- din conturile societăţilor administrate de suspectul Q. s-a virat în conturile B. suma totală de 519.636 RON şi 20.000 euro, echivalent al sumei totale de 605.360 RON;

- din conturile societăţilor administrate de inculpatul C. s-a virat în conturile B. suma totală de 258.851 RON;

- din conturile B., s-a ridicat cu diverse titluri, de către suspectul Q. în nume propriu sau în numele S. SRL, suma totală de 1.068.610 RON;

- din conturile B., s-a ridicat cu diverse titluri, de către inculpatul C. şi/sau D., suma de 605.360 RON, iar de către D. suma de 42.998 RON.

În analiza elementelor de tipicitate ale infracţiunii de spălare a banilor, Curtea de Apel Cluj a reţinut că inculpaţilor C., A. şi D., li se impută că, în perioada 2007 - 2012, au transferat sumele de bani obţinute din înşelarea societăţilor de asigurare, prin conturile circuitului de societăţi româneşti folosite în asigurări sau în consultanţă în asigurări şi al B., urmată de întoarcerea acestor sume în posesia inculpaţilor şi suspectului, prin intermediul altor societăţi controlate de către suspect şi inculpatul C. sau ridicaţi în numerar sub diverse titluri fictive.

S-a reţinut că acuzaţia este imprecisă, sumară şi extrem de generală, fără a se descrie punctual circuitul banilor care se pretinde că a existat. În afara actelor materiale anterior menţionate în rechizitoriu şi care au fost parţial confirmate de către probele administrate, s-a arătat că nu pot fi avute în vedere alte date, pentru a aprecia asupra întrunirii elementelor de tipicitate ale infracţiunii de spălare a banilor care face obiectul acuzaţiei.

Pe de altă parte, s-a apreciat că probaţiunea administrată în faza de judecată nu are menirea de a completa acuzaţia, pentru că s-ar încălca principiul separaţiei funcţiilor judiciare. În exercitarea funcţiei de urmărire penală, este rolul procurorului şi al organelor de cercetare penală să strângă probele necesare pentru a constata dacă există sau nu temeiuri de trimitere în judecată. În acord cu art. 99 alin. (1) din C. proc. pen., în acţiunea penală, sarcina probei aparţine în principal procurorului, iar în acţiunea civilă, părţii civile.

Instanţa de fond a considerat că a manifestat deplin interes şi rol activ, prin aceea că a administrat în faza de judecată trei expertize judiciare şi una criminalistică grafică, în lipsa cărora acuzaţia ar fi rămas fără orice suport probator. Însă în condiţiile unei descrieri a acuzaţiei extrem de sumare, verificările specialiştilor s-au limitat la a confirma sau infirma susţinerile din rechizitoriu, nefiind, evident, apte să contribuie la completarea acuzaţiilor.

Analizând secvenţial acuzaţia, Curtea de Apel Cluj a constatat că:

- infracţiunea de înşelăciune, ca infracţiune premisă, s-a comis de către inculpatul C. şi suspectul Q., prin intermediul a şase societăţi comerciale, administrate de suspectul Q. Între aceste societăţi comerciale şi B. nu a fost identificată în mod nemijlocit, direct, nicio relaţie comercială, cu excepţia SC FFF. SRL şi W. SRL. Sau dacă a existat o asemenea relaţie, ea nu a făcut obiect de verificare şi nu face parte din obiectul acuzaţiei;

- suma de 2.519.431,14 RON dovedită ca fiind obţinută prin inducerea în eroare a societăţilor de asigurare, nu s-a dovedit dacă a intrat în conturile personale ale suspectului Q. şi inculpatului C. şi/sau a intrat/rămas în conturile societăţilor agent de asigurări. Nu s-a dovedit nici cât din această sumă s-a însuşit de către suspectul Q. şi cât de către inculpatul C.;

- nu a existat o analiză financiar -contabilă care să stabilească destinaţia primară a acestor sume obţinute din infracţiunea de înşelăciune. Nici expertizele dispuse în faza de judecată în primul ciclu procesual nu au răspuns unor asemenea obiective, pentru că ele s-au mărginit, în mod legitim, la a verifica din perspectivă financiar - contabilă, descrierea acuzaţiei. Cu alte cuvinte, nu cunoaştem dacă sumele de bani provenite din înşelăciune au ajuns în vreo modalitate în conturile societăţilor comerciale intermediare - cele prin care s-au comis evaziunile fiscale şi care s-au încărcat cu facturile fiscale fictive emise de B. sau celelalte care au făcut virări de bani nejustificaţi în mod direct către B.. Posibil că aşa să se fi întâmplat, însă rigorile procesului penal nu permit asemenea speculaţii;

- cu titlu de excepţie, cu referire la situaţia FFF. SRL, s-a dovedit faptul că prin această societate comercială, autorii înşelăciunii- suspectul Q. şi inculpatul C. au încasat şi au refuzat să achite asiguratorilor primele de asigurare în sumă de 118.234,96 RON, aferent perioadei infracţionale 22.12.2008 - 14.07.2009. Această societate a virat în contul B. suma de 124.291 RON, în perioada 11.03.2009 - 26.06.2009. Nu au fost identificate documente şi niciun fel de date care să susţină existenţa vreunor raporturi comerciale reale de orice natură între cele două societăţi comerciale, care să justifice ca legitimă virarea sumei în contul societăţii nerezidente. Ca atare, curtea a apreciat că suma de 118.234,96 RON transferată de suspectul Q. din conturile FFF. Agent de Asigurare în conturile B. face obiectul infracţiunii de spălare de bani. Restul sumei de până la 124.291 RON cât a virat FFF. SRL în contul B. a avut altă provenienţă decât ceea ce a obţinut societatea din înşelăciune;

- cu titlu de excepţie, cu referire la situaţia W. SRL, s-a dovedit faptul că prin această societate comercială, autorii înşelăciunii- suspectul Q. şi inculpatul C. au încasat şi au refuzat să achite asiguratorilor primele de asigurare în sumă de 95.470,75 RON, aferent perioadei infracţionale 23.01.2009 - 17.07.2009. Această societate a virat în contul B. suma de 45.170 RON, în 30.06.2009. Nu au fost identificate documente şi niciun fel de date care să susţină existenţa vreunor raporturi comerciale reale de orice natură între cele două societăţi comerciale, care să justifice ca legitimă virarea sumei în contul societăţii nerezidente. Ca atare, curtea a apreciat că suma de 45.170 RON transferată de suspectul Q. din conturile W. în conturile B. face obiectul infracţiunii de spălare de bani. Restul sumei de bani până la 116.837 RON cât a fost identificată ca făcând obiectul celor 3 ordine de plată, nu s-a dovedit a fi efectiv transferată în conturile B.;

- ca atare, cu privire la celelalte sume de bani provenite din înşelăciune, nu se cunoaşte care a fost destinaţia lor. Interesa, în mod evident, dacă sumele au fost transferate în conturile altor societăţi, sau în conturile unora dintre societăţile care au virat apoi sume în conturile B. sau dacă sume de bani din conturile personale ale suspectului Q. sau inculpatului C. au fost transferate în aceste conturi;

- curtea de apel a constatat că, în temeiul facturilor fiscale fictive emise de B., au fost efectuate virări de sume de bani în conturile B. următoarele societăţi comerciale:

De la societăţile comerciale administrate de suspectul Q., către B.:

- SC CC. SRL - suma de 145.505 RON, creditată în 23.06.2009 - 25.11.2009, în loc de suma de 234.972 RON, cât se reţine în rechizitoriu.

- SC X. SRL - suma de 59.134 RON, creditată în 5.10.2009- 25.11.2009, în loc de suma de 176.084 RON, cât se reţine în rechizitoriu.

- SC T. SRL - 75.546 RON, creditată în intervalul 27.01.2008 - 22.04.2009, aceeaşi sumă cu cea reţinută în rechizitoriu.

- SC AA. SRL - 69.990 RON, creditată în 24.04.2009, aceeaşi sumă cu cea reţinută în rechizitoriu.

- SC BB. SRL - 20.000 euro, echivalent în RON la cursul BNR de 85.724 RON, aceeaşi sumă cu cea reţinută în rechizitoriu.

De la societăţile administrate de inculpatul C., către B.:

- SC TTTTT. SRL - 210.582 RON, creditată în perioada 17.06.2008 - 12.02.2010, aceeaşi sumă cu cea reţinută în rechizitoriu.

- SC C. SRL - 48. 269 RON, creditată în perioada 21.01.2008 - 8.04.2008, aceeaşi sumă cu cea reţinută în rechizitoriu.

Nu se cunoaşte provenienţa acestor sume de bani din conturile societăţilor creditoare şi în lipsa unor probe certe, nu se poate reţine în afara oricărui dubiu că sumele de bani proveneau din comiterea unei infracţiuni premisă.

Cu atât mai mult, în privinţa sumelor creditate de SC TTTTT. SRL şi SC C. SRL, administrate de inculpatul C., care nu au fost implicate în înşelarea societăţilor comerciale părţi civile din cauză, nu s-a stabilit provenienţa sumelor de 48.269 RON şi 210.582 RON virate în conturile B.. Nu se poate specula în sensul provenienţei ilicite a acestor sume, pentru că societăţile de mai sus au desfăşurat, până la momentul debutului infracţional în cauză, şi activitate licită de intermediere asigurări şi consultanţă, pentru care au obţinut venituri licite.

Cu privire la SC C. SRL, se constată că societatea a fost constituită în 2004, avându-l ca asociat unic şi administrator pe inculpatul C.. În 23.05.2008, inculpatul a cedat părţile sociale ale societăţii către SSS. - SUA, Newark, Delaware, reprezentată de NNNN., acesta devenind unic asociat şi administrator. Această modificare a fost opozabilă terţilor din momentul înregistrării la ORC, respectiv 30.07.2008. Din studiul documentelor depuse la dosar de inculpatul C., s-a constatat că societatea încheiase contractul de mandat pentru intermedierea asigurărilor nr. x, cu J. SA, pe o durată de 1 an. Cu privire la acest fapt, nu s-a efectuat nicio verificare, însă datele atestă presupunerea că societatea a desfăşurat activitate licită de intermediere în asigurări, pentru care se prezumă că a obţinut venituri licite. Ca atare, nu se poate specula, în sensul că sumele de bani din contul SC C. SRL şi care au fost virate în contul B. ar proveni din infracţiune şi oricum, nu s-a făcut legătura cu infracţiunea de înşelăciune din prezenta cauză.

Cu privire la situaţia retragerilor de bani din conturile B., s-a constatat că inculpatul C. şi/sau D. sunt singurii care au putut dispune de suma de 605.360 RON, din conturile B.

Cu toate acestea, curtea a constatat că acuzaţia de spălare de bani, aşa cum a fost descrisă în rechizitoriu, este ruptă din context.

Instanţa a mai apreciat că, nici cu privire la suma de 794.115 RON ridicată de S. SRL din conturile B., nu s-a elucidat situaţia prin probaţiune, de asemenea manieră, încât să se reţină întrunirea elementelor de tipicitate ale infracţiunii de spălare de bani.

Cu privire la sumele ridicate de suspectul Q. şi inculpata D. din conturile B., cu titlu de KKK. jeton de presence, s-a apreciat că expertiza cu privire la infracţiunea de spălare de bani a identificat sume de bani mai mari decât cele reţinute în rechizitoriu, ca fiind ridicate de către suspectul Q. cu titlu de KKK. jeton de presence, (623.037 RON, în loc de 274.495 RON, cât se reţine în rechizitoriu) şi de către inculpata D. (105.766 RON, în loc de 42.998 RON, cât se reţine în rechizitoriu).

Însă limitarea la obiectul acuzaţiei obligă instanţa să ia în considerare sumele avute în vedere în rechizitoriu.

S-a avut în vedere declaraţia sa din 31 martie 2017, în care inculpata D. a precizat:

"De administrarea contului B. s-a ocupat în exclusivitate soţul meu.

Despre KKK. jeton de presence ştiu de la soţul meu că reprezintă o formă de plată pentru activitatea lui, pentru că eu nu desfăşuram nicio activitate în cadrul B., acestuia îi pare rău că m-a folosit în acest scop, în cadrul B., neavând nicio explicaţie pentru faptul că eu nu am derulat nicio activitate în această firmă, dar cu toate acestea am încasat sume de bani pentru activitatea derulată de soţul meu"... Am avut reprezentarea cognitivă a sensului "KKK. jeton de presence" la data de 30 martie 2017.

"Eu nu m-am implicat în presupusul grup, nici nu m-am alăturat activităţii soţului meu, nu am completat poliţe de asigurare, nu le-am vândut şi nici nu am încasat contravaloarea lor. Nu ştiu dacă A. l-a ajutat sau nu pe soţul său, având probleme în familie cu întreţinerea părinţilor bolnavi şi a copiilor minori.

"Am fost asociată doar în firma TTTTT., alături de soţul meu şi în alte două firme, a căror denumire nu mi-o amintesc, dar care nu au derulat niciun fel de activitate în domeniul asigurărilor. În B. am fost asociată cu soţul meu în perioada 2007 - 2013, dar numai scriptic, nu şi faptic. Ştiu de la soţul meu că în noiembrie 2009, începutul anului 2010, acesta a închis conturile B.".

"Nu am participat la vânzarea poliţelor personal sau prin intermediari niciodată în perioada 2007 - 2013 şi nici nu am contribuit la menţinerea legăturilor cu persoanele din reţeaua pe care şi-au creat-o în vederea vânzării de poliţe, aceasta fiind realizată exclusiv de către C.

"Nu cunosc modul în care erau viraţi banii, proveniţi din vânzarea poliţelor de asigurare, deoarece soţul meu se ocupa de activitatea şi raportul cu societăţile de asigurare".

"Eu personal, nu am însuşit nicio sumă de bani, nu ştiu să fi făcut acest lucru nici soţul meu, dar acesta depunea la bănci sume consistente de la vânzarea poliţelor".

"Soţul meu exclusiv, se ocupa de activitatea cu firmele de asigurare şi decontarea sumelor provenind din înstrăinarea poliţelor".

"Soţul meu primea poliţe de asigurare de la Q., pentru vânzare, dar nu ştiu căror societăţi de asigurare le aparţineau poliţele".

"Eu nu aveam acces la bani şi nici nu intenţionam să îi însuşesc în scop personal, iar despre activitatea bancară legată de B. sau celelalte firme ale soţului meu nu pot da detalii, pentru că el se ocupa exclusiv de aceasta".

"sumele reprezentând KKK. jeton de presence erau pe numele meu, eu le-am ridicat de la bancă, dar eram însoţită de soţul meu, căruia i le-am predat de îndată, iar o parte din aceste sume au fost utilizate pentru plata unor facturi de către soţul meu, intrând, evident în bugetul comun al familiei".

"Activitatea B. era controlată exclusiv de către soţul meu, C. şi în schimbul tantiemelor încasate nu am desfăşurat nicio activitate lucrativă".

"Eu cu soţul meu, deşi eram directorii împuterniciţi pentru a reprezenta interesele B.., oriunde în lume, conform procurilor generale din 27 noiembrie 2007 şi 23 noiembrie 2009, eu susţin că deşi aveam această procură pe numele meu, doar scriptic figuram în această activitate, în realitate, doar soţul meu se ocupa de reprezentarea şi administrarea societăţii B.".

"Activitatea bancară a fost exclusiv derulată de soţul meu, dar precizez că din punct de vedere teoretic având calitatea de director alături de soţul meu, doar noi doi puteam efectua în şi din contul acestei societăţi nerezidente operaţiuni bancare. Precizez că nu ştiu dacă eu am avut specimen de semnătură pentru contul B.".

"Recunosc că pe numele meu au existat sume de bani cu titlul de KKK. jeton de presence, încasate efectiv de C. şi acestea vizau suma de aproximativ 40.000 RON".

"Eu cunosc că B. desfăşura doar activităţi de consultanţă şi de acestea se ocupa soţul meu. Nu cunosc să fi derulat şi alte activităţi. Nu cunosc în concret în ce a constat activitatea de consultanţă şi nici denumirea vreunei firme faţă de care ea s-a realizat. Nu cunosc în ce împrejurări a fost împuternicit soţul meu în B.. Arăt că procura prin care soţul meu a fost împuternicit să deruleze activitatea în cadrul B. a fost primită de la reprezentanţii OOOO., de la inculpaţii F. şi G., dar nu ştiu dacă aceştia erau persoanele care, în fapt, l-ar fi împuternicit pe soţul meu să desfăşoare activităţile în B.. În cadrul B., în afară de soţul meu, nu cunosc pe nimeni. Obiectul de activitate al B. era de consultanţă în afaceri.

Am încasat KKK. de la B., dar este real că nu am derulat nicio activitate în schimb, iar la încasarea sumelor cu titlul de KKK. eu le ridicam în fapt, dar le lua de la mine, de îndată, soţul meu. Precizez că în anul 2009, soţul meu a ridicat singur tantiemele care erau înscrise pe numele meu, dar care apreciez că nu mi se cuveneau, însă el le-a ridicat singur de la unitatea bancară, însă sumele nu ştiu dacă au intrat în bugetul comun al familiei. Nu am desfăşurat nicio altă activitate pentru B.. Eu ştiu că doar activităţi de consultanţă derula soţul meu în B., conform susţinerilor acestuia. Nu ştiu dacă Q. a primit sume de bani din cadrul B. şi nu ştiu pentru ce. Soţul mi-a adus la cunoştinţă că B. era o societate din Cipru".

Din declaraţiile inculpatului C., s-au apreciat ca fiind relevante următoarele:

"În cadrul B., Q. nu avea nicio calitate. Iniţial soţia mea a avut calitatea de mandatar un an de zile, iar ulterior, în anii ce au urmat procura a rămas doar pe numele meu. KKK. jeton de presence reprezenta un onorariu pentru activitatea desfăşurată în cadrul B.. Activitatea mea consta în verificarea circuitului bancar pe teritoriul României al acestei societăţi. Arăt că documentele în baza cărora îmi desfăşuram activitatea proveneau de la auditorul din Cipru, prin poştă, pe nume PPPP. de naţionalitate cipriotă. Cu acesta m-am întâlnit în primul an de constituire al societăţii când s-a deschis cont la QQQQ. din Dorobanţi. Nu ştiu ce raporturi comerciale desfăşura B. pe teritoriul României şi cine erau partenerii contractuali români ai acestei societăţi. Facturile emise de B. priveau servicii de management, fără să ştiu în ce consta acel management. Plăţile efectuate de B. nu ştiu cu ce titlu se făceau întrucât auditorul îmi indica contul bancar în care să plătesc fără să-mi spună cu ce titlu.

În privinţa facturilor emise de B., arăt că acestea privesc operaţiuni reale, iar facturile respective se găsesc la societatea de contabilitate şi la sediul societăţii din Cipru. Precizez că firma de audit este din Cipru, respectiv RRRR.

Cunosc activitatea desfăşurată de B. pe teritoriul României, respectiv cea legată de cont pe bază de procură până în data de 23.11.2010, care consta în încasarea de comisioane conform comisioanelor defalcate primite şi de brokeri. B. nu avea nici un angajat şi nici sediu, ci doar cont bancar. În afară de mine şi de soţia mea, nu cunosc alte persoane care desfăşurau activităţi pe B.. Eu plăteam KKK., pe bază de minută, certificat de rezidenţă fiscală şi convenţia de evitare a dublei impuneri, pe baza minutelor semnate de FFFF., în original. Practic, aceste minute îmi erau înaintate de FFFF., gata semnate şi ştampilate."

Din declaraţiile suspectului Q., s-au reţinut următoarele relevante:

"În privinţa raporturilor cu B. arăt că societăţile reprezentate de mine au avut relaţii comerciale cu această societate. Aceste relaţii au constat în consultanţă în afaceri şi management, prestări servicii asigurări.

Arăt că aceste servicii au constat în faptul că m-au învăţat să îmi negociez contracte, comisioane, instruire. Am comunicat cu persoane din cadrul B. în limba română, telefonic şi la diverse întâlniri. În privinţa persoanelor cu care am luat contact mi-1 amintesc doar pe d-l C.

Documente privind activităţile prestate de B. societăţii mele cred că se regăsesc între documentele ridicate de la mine.

În privinţa sumelor primite de la B. cu justificarea "KKK. jeton de presence" arăt că le-am primit cu titlu de "salariu din străinătate", după cum mi s-a spus, fără să ştiu cu ce titlu.

Arăt că în cadrul conducerii executive a B. am participat alături de alte persoane dintre care mi-1 amintesc doar pe C.. (...)

În activitatea desfăşurată cu asigurările trebuia să folosesc două societăţi, una pentru comision asigurări şi alta pentru prestări servicii. Aceasta, deoarece era limită de comision de 15% aşa cum am arătat, iar societăţile de asigurări pentru a stimula intermedierile au inventat acest procent de 10% cu titlu de prestări servicii în asigurări care, de altfel reprezenta un comision mascat. Acesta metodă a fost pusă în practică iniţial de către I., iar ulterior şi de celelalte societăţi de asigurare.

Comisionul de 10% şi respectiv 15% îl introduceam prin contul B. cu titlu de prestări servicii şi îl ridicam cu acelaşi titlu pentru a nu plăti impozit pentru sumele obţinute din comision.

Banii obţinuţi din contul B. îi foloseam din nou în asigurări.

Cu sumele obţinute cu titlu KKK. jeton am făcut din nou plăţi în asigurări.

Precizez că nu ştiu cine a ridicat bani în numerar din B.. Eu nu am făcut aşa ceva, deoarece nu am avut împuternicire pe cont".

S-a constatat astfel, că inculpata D. şi suspectul Q. au recunoscut faptul încasării de sume de bani din conturile B., cu titlu de KKK. jeton de presence, fără ca în schimbul acestor sume să fi prestat activitate în numele B.. Inculpatul C. a recunoscut faptul că el dispunea plăţile cu acest titlu. Suspectul Q. a recunoscut încasarea de sume cu acest titlu, fără a putea justifica temeiul legal al plăţilor.

De asemenea, că suspectul Q. a furnizat organelor de urmărire penală, informaţii care, cu uşurinţă, ar fi putut crea suspiciuni cu privire la legalitatea unor manopere de transfer de bani, prin conturile B.:

"Comisionul de 10% şi respectiv 15% îl introduceam prin contul B. cu titlu de prestări servicii şi îl ridicam cu acelaşi titlu pentru a nu plăti impozit pentru sumele obţinute din comision".

Însă organele de urmărire penală nu au efectuat cercetări pentru a stabili provenienţa sumelor virate din conturile AA. SRL, CC. SRL, BB. SRL, X. SRL, S. SRL, respectiv C. SRL şi TTTTT. SRL, în conturile B.. În ipoteza în care sumele ar fi provenit din activitatea licită de intermediere în asigurări, tot nu ar fi fost îndeplinite condiţiile de tipicitate ale infracţiunii de spălare de bani, ci ale unei eventuale evaziuni fiscale.

Doar dacă sumele ar fi provenit din înşelăciune (deci dacă s-ar fi evidenţiat a priori transferuri din conturile societăţilor folosite la înşelăciune către aceste societăţi), s-ar fi creat premisele unor transferuri ulterioare către B., ca acte de spălare de bani.

Astfel, nu a fost primită apărarea inculpatei D. în sensul că, deşi a încasat sumele de bani cu titlu de KKK. jeton de presence, fără nicio contraprestaţie, nu este culpabilă, pentru că soţul său a decis în acest fel, că banii i-a dat acestuia etc. O asemenea apărare este total necredibilă. Inculpata este o persoană cu deplină capacitate de exerciţiu, a fost conştientă de nominalizarea sa ca reprezentant al B. alături de soţul său, iar desfăşurarea de activitate comercială în numele unei companii offshore nu este un fapt comun, cel puţin pe teritoriul României. Inculpata trebuia să fie conştientă, în egală măsură cu soţul său, de toate îndatoririle legale care derivau din desfăşurarea acestui tip de activitate, de obligaţiile legale impuse de legislaţia română contribuabililor nerezidenţi şi de cele care decurg din încasarea de venituri din această companie.

Cu toate acestea, nu se poate reţine în sarcina sa infracţiunea de spălare de bani, pentru considerentul nedovedirii provenienţei din infracţiune a sumelor virate de societăţile administrate de soţul său în conturile B.

Ca atare, curtea de apel a constatat că suspectul Q. şi inculpata D. au încasat din conturile B., în mod necuvenit, sume de bani, cu titlu de KKK. jeton de presence. Însă în condiţiile în care nu s-a dovedit că sumele provin din infracţiunea de înşelăciune, nu sunt îndeplinite condiţiile de tipicitate ale laturii obiective a infracţiunii de spălare de bani, cu referire la condiţia primară, aceea a provenienţei ilicite penale a sumelor transferate.

În concluzie, cu privire la infracţiunea de spălare de bani, instanţa a reţinut ca fiind dovedit, în afara oricărui dubiu, ca element de tipicitate al acestei infracţiuni, transferul sumelor de bani provenite din înşelăciune, doar cu referire la sumele de 118.234,96 RON transferată de suspectul Q. din conturile FFF. Agent de Asigurare în conturile B. şi 45.170 RON transferată de suspectul Q. din conturile W. în conturile B., urmate de retragerea acestor sume - în valoare totală de 163.404 RON din conturile B. de către suspectul Q., cu titlu de KKK. jeton de presence.

Cu privire la restul sumelor de bani retrase din conturile B., nefiind dovedită provenienţa infracţională a sumelor transferate, s-a reţinut că nu sunt îndeplinite condiţiile de tipicitate ale infracţiunii, sub aspectul laturii obiective.

În continuare, s-a arătat că prin rechizitoriu, se reţine acuzaţia de comitere a infracţiunii de înşelăciune în forma complicităţii, a evaziunii fiscale în forma complicităţii şi a spălării de bani şi în sarcina inculpatei A., Curtea de Apel Cluj apreciind că nicio probă de la dosarul cauzei nu susţine această acuzaţie.

Cu privire la inculpata A., s-a constatat că aceasta a figurat iniţial, alături de suspectul Q., ca asociat în societăţile comerciale anterior amintite, inclusiv în cele care au relaţionat direct cu societăţile de asigurare vătămate. Apoi a participat alături de suspectul Q. la cesionarea părţilor sociale către companiile nerezidente. S-a mai reţinut că inculpata A. a ridicat o parte din poliţele de asigurare, ţinea contabilitatea primară la societăţile administrate de soţul său, introducea facturi în programul informatic cumpărat de acesta, întocmea borderouri pentru contravaloarea poliţelor încasate.

Totodată, s-a reţinut că expertizele întocmite în cauză nu au evidenţiat mai multe date, care să susţină acuzaţiile aduse inculpatei A., expertiza judiciară contabilă cu privire la infracţiunea de înşelăciune menţionând faptul că, urmare a verificării contractelor de mandat/de asigurare încheiate cu societăţile de asigurare care au calitatea de părţi civile, nu au fost identificate astfel de contracte semnate de inculpata A.. Expertiza criminalistică grafică nu a evidenţiat niciun document dintre cele prezentate, cu privire la care să se susţină că ar fi fost semnat sau completat de către inculpata A. Expertiza judiciară de la infracţiunea de evaziune fiscală a menţionat că situaţiile financiare ale societăţilor comerciale depuse la 30.06.2009 au fost semnate de către o firmă de contabilitate membră CECCAR, restul situaţiilor şi declaraţiilor contabile fiind semnate de administratorul Q. Din analiza documentelor justificative de la dosar, a ordinelor de plată şi a extraselor de cont, expertul nu a identificat operaţiuni efectuate de inculpata A.. Specimen de semnătură în cazul societăţilor lui Q. avea numai acesta, nu şi inculpata A.

Ca atare, instanţa de fond a constatat că inculpata a desfăşurat în cadrul societăţilor administrate în fapt şi în drept de soţul său, activităţi care nu se circumscriu unor acte de dispoziţie sau tipice de administrare, ci au constat în prestarea unei munci de contabilitate primară.

Acest fapt exclude susţinerile din rechizitoriu, potrivit cărora inculpata ar fi fost implicată, alături de suspectul Q. şi inculpatul C., în planificarea şi executarea cu intenţie a unor manopere de inducere în eroare a societăţilor de asigurare, prin însuşirea sumelor de bani şi transferul lor în alte conturi, ale altor societăţi.

Probele administrate au dovedit că suspectul Q. este cel care a exercitat funcţia de administrator al societăţilor comerciale, el a încheiat contractele de mandat cu asiguratorii, el a coordonat activitatea de intermediere în asigurări, el a comunicat cu inculpatul C., iar în cadrul acestei activităţi, precum şi în activitatea de ţinere a evidenţei contabile şi depunere a situaţiilor şi declaraţiilor contabile ale societăţilor, inculpata A. a avut un rol de executant şi nu unul de decident.

În planul laturii obiective, aşa cum s-a arătat, inculpata a contribuit la activitatea infracţională a autorilor, cu acte specifice de contabilitate primară, fiind excluse acte de relaţionare cu angajaţii societăţilor părţi civile sau cu organele fiscale.

Apoi, nici în planul laturii subiective, nu s-a dovedit că inculpata ar fi acţionat în înţelegere cu suspectul Q. şi cu inculpatul C., în cunoştinţă de cauză cu privire la rezoluţia subiectivă a autorilor şi cu intenţia de a le acorda sprijin.

Ca atare, nu poate fi antrenată răspunderea penală a inculpatei A. pentru faptele de complicitate la inducerea în eroare a societăţilor de asigurare, la prejudicierea acestora şi la prejudicierea bugetului de stat prin evaziune fiscală, pentru că nu au fost comise de inculpată, ci de către suspectul Q., cu complicitatea inculpatului C.

Ca atare, în privinţa inculpatei A., în temeiul art. 16 lit. c) din C. proc. pen., s-a dispus achitarea, cu referire la infracţiunile de înşelăciune şi evaziune fiscală în forma complicităţii.

Cu referire la presupusa comitere de către inculpata A. a infracţiunii de spălare a banilor, din analiza stării de fapt dovedite în cauză, curtea a reţinut că acuzaţia din rechizitoriu nu are suport probator.

Expertiza judiciară cu privire la infracţiunea de spălare de bani nu a identificat operaţiuni care să fie desfăşurate de către inculpata A. în legătură cu B.. Nu au fost identificate documente care să fi fost semnate de către inculpată, în sensul ca aceasta să fi fost împuternicită pe conturile B.

Nu a fost identificat niciun act comis de inculpată, prin care aceasta să fi transferat vreo sumă de bani, obţinută din infracţiunea de înşelăciune, în alte conturi ale altor societăţi sau în conturile B.. Nu s-a identificat nicio sumă de bani care să fi fost retrasă de inculpată din conturile B.

Ca atare, în temeiul art. 16 lit. c) din C. proc. pen., s-a dispus achitarea inculpatei A. raportat la acuzaţia de comitere a infracţiunii de spălare de bani.

Prin rechizitoriu, s-a mai reţinut acuzaţia de comitere a infracţiunii de înşelăciune în forma complicităţii, a evaziunii fiscale în forma complicităţii şi a spălării de bani şi în sarcina inculpatei D.

Din declaraţiile inculpatei D., curtea a reţinut următoarele aspecte relevante:

"Cu A. am avut doar legături de familie, fără a discuta despre afacerile soţilor şi despre SRL-urile deţinute de noi sau de ei ... întreaga activitate bancară a fost derulată exclusiv de soţul meu, iar de administrarea contului B. s-a ocupat în exclusivitate soţul meu.

Despre KKK. jeton de presence ştiu de la soţul meu că reprezintă o formă de plată pentru activitatea lui, pentru că eu nu desfăşuram nicio activitate în cadrul B., acestuia îi pare rău că m-a folosit în acest scop, în cadrul B., neavând nicio explicaţie pentru faptul că eu nu am derulat nicio activitate în această firmă, dar cu toate acestea am încasat sume de bani pentru activitatea derulată de soţul meu"... Am avut reprezentarea cognitivă a sensului "KKK. jeton de presence" la data de 30 martie 2017."

"Eu nu m-am implicat în presupusul grup, nici nu m-am alăturat activităţii soţului meu, nu am completat poliţe de asigurare, nu le-am vândut şi nici nu am încasat contravaloarea lor. Nu ştiu dacă A. l-a ajutat sau nu pe soţul său, având probleme în familie cu întreţinerea părinţilor bolnavi şi a copiilor minori".

"Am fost asociată doar în firma TTTTT., alături de soţul meu şi în alte două firme, a căror denumire nu mi-o amintesc, dar care nu au derulat niciun fel de activitate în domeniul asigurărilor. În B. am fost asociată cu soţul meu în perioada 2007 - 2013, dar numai scriptic, nu şi faptic. Ştiu de la soţul meu că în noiembrie 2009, începutul anului 2010, acesta a închis conturile B.".

"Nu am participat la vânzarea poliţelor personal sau prin intermediari niciodată în perioada 2007 - 2013 şi nici nu am contribuit la menţinerea legăturilor cu persoanele din reţeaua pe care şi-au creat-o în vederea vânzării de poliţe, aceasta fiind realizată exclusiv de către C.

"Nu am primit de la Q. 1.200 de poliţe de asigurare RCA, probabil că soţul meu a primit, pentru că el în mod frecvent primea, dar nu cunosc numărul acestora şi ştiu că le-a vândut în Constanţa, dar nu ştiu persoanele prin intermediul cărora a înstrăinat poliţele".

"Nu cunosc modul în care erau viraţi banii, proveniţi din vânzarea poliţelor de asigurare, deoarece soţul meu se ocupa de activitatea şi raportul cu societăţile de asigurare".

"Eu personal, nu am însuşit nicio sumă de bani, nu ştiu să fi făcut acest lucru nici soţul meu, dar acesta depunea la bănci sume consistente de la vânzarea poliţelor".

"Soţul meu mi-a spus că, din contră, Q. a avut datorii faţă de el, dar nu cunosc suma, datorii ce vizează vânzarea poliţelor de asigurare".

"Soţul meu exclusiv, se ocupa de activitatea cu firmele de asigurare şi decontarea sumelor provenind din înstrăinarea poliţelor".

"Soţul meu primea poliţe de asigurare de la Q., pentru vânzare, dar nu ştiu căror societăţi de asigurare le aparţineau poliţele".

"Nu ştiu să fi existat vreo reţea formată din toţi cei 6 inculpaţi şi din care să facă parte inculpatul E.. Soţul meu îl suna, nu foarte des, pe inculpatul E., ci din când în când, însă nu ştiu ce anume dorea de la dl avocat. Nu ştiu ca soţul meu să fi avut un contract cu caracter general de consultanţă cu inculpatul E. şi nu cunosc în ce scop îl mai apela din când în când. Posibil ca soţul meu să îl fi sunat pe E. de 2 - 3 ori pe an, dar nu cunosc scopul discuţiilor. Nu cunosc de ce a apelat la avocatul E., câtă vreme soţul meu era absolvent al Facultăţii de Drept".

"Soţul meu îi atrăgea atenţia lui Q. să fie foarte atent în derularea raporturilor cu firmele de asigurare, respectiv să fie atent la încheierea contractelor, la clauzele contractuale, gestiunea poliţelor. Atenţionarea pe care i-o făcea soţul meu lui Q. se referea la faptul că toate contractele derulate cu firmele de asigurare să fie încheiate în litera şi spiritul legii, şi nu pe lângă acestea. Atenţionarea viza şi încasarea banilor rezultaţi din vânzarea poliţelor".

"La un moment dat soţul meu a vrut să părăsească această activitate de vânzare a poliţelor de asigurare, a vrut să se reorienteze profesional, dorind să plecăm din România, condiţii în care, prietenul lui, suspectul Q. i-a spus că îl ajută el la vânzarea de poliţe, deoarece acesta era obiectul de activitate al firmelor, spunând textual "lasă că mă ocup eu".

"Eu nu aveam acces la bani şi nici nu intenţionam să îi însuşesc în scop personal, iar despre activitatea bancară legată de B. sau celelalte firme ale soţului meu nu pot da detalii, pentru că el se ocupa exclusiv de aceasta".

"Sumele reprezentând KKK. jeton de presence erau pe numele meu, eu le-am ridicat de la bancă, dar eram însoţită de soţul meu, căruia i le-am predat de îndată, iar o parte din aceste sume au fost utilizate pentru plata unor facturi de către soţul meu, intrând, evident în bugetul comun al familiei".

"Activitatea B. era controlată exclusiv de către soţul meu, C. şi în schimbul tantiemelor încasate nu am desfăşurat nicio activitate lucrativă".

"Eu cu soţul meu, deşi eram directorii împuterniciţi pentru a reprezenta interesele B.., oriunde în lume, conform procurilor generale din 27 noiembrie 2007 şi 23 noiembrie 2009, eu susţin că deşi aveam această procură pe numele meu, doar scriptic figuram în această activitate, în realitate, doar soţul meu se ocupa de reprezentarea şi administrarea societăţii B.".

"Activitatea bancară a fost exclusiv derulată de soţul meu, dar precizez că din punct de vedere teoretic având calitatea de director alături de soţul meu, doar noi doi puteam efectua în şi din contul acestei societăţi nerezidente operaţiuni bancare. Precizez că nu ştiu dacă eu am avut specimen de semnătură pentru contul B.".

"Recunosc că pe numele meu au existat sume de bani cu titlul de KKK. jeton de presence, încasate efectiv de C. şi acestea vizau suma de aproximativ 40.000 RON".

"C. a avut calitatea de director al B. în perioada noiembrie 2007 - noiembrie 2010, iar eu din noiembrie 2007 - noiembrie 2010, dar eu l-am rugat să mă înlăture din această calitate pentru că am considerat că nu sunt competentă să derulez o asemenea activitate".

"Nu am întocmit niciun document în cadrul B., nu ştiu dacă soţul a completat asemenea acte şi doar el trebuie să răspundă în legătură cu aceste aspecte. Nu ştiu unde se află documentele constitutive ale B., pentru că soţul meu nu îmi dădea voie să mă aproprii de locul unde ţinea actele, în locuinţa comună, de biroul lui".

"Nu cunosc nimic despre presupusa înşelare a firmelor de asigurări şi "nu cunosc să fi existat un grup infracţional şi nu ştiu nici cine îl compunea, iar în faza de urmărire penală când am văzut învinuirea mi-am dat seama că din grup comunicam doar cu A., deşi îi cunoşteam şi pe ceilalţi inculpaţi, acuzaţi că ar fi aderat la grupul constituit din JJJ. şi soţul meu. Comunicarea cu A. se referea exclusiv la probleme de familie".

"De întreaga activitate a B. s-a ocupat exclusiv soţul meu, C. şi nu comunicam nimic cu acesta în această privinţă şi eu nu cunosc dacă s-au încasat frecvent sume de bani de către această societate B.. Nu cunosc nimic în legătură cu încasarea unor sume de bani în această societate offshore, nici dacă au fost ridicate în numerar, nici dacă au fost transferate în contul lui Q. sau al altor persoane. Toată activitatea bancară vizând B. a fost desfăşurată exclusiv de soţul meu. Deşi, eu eram împuternicită alături de soţul meu să conduc această societate B., în realitate, eu nu am derulat niciun fel de activitate în cadrul ei. Precizez că eu ştiu că doar în primul an de activitate la B. am avut procură de a desfăşura activitate economică, i-am cerut soţului să mă înlăture şi din scripte vizând implicarea mea în conducerea B., am semnat şi nişte hârtii în acest scop, pe care nu le am, însă acesta nu mi-a dat un răspuns cert, dacă am fost înlăturată sau nu din exercitarea atribuţiilor în cadrul companiei B.. I-am cerut soţului să nu mai fac parte din conducerea B., deoarece am considerat că nu sunt competentă pentru această activitate, deşi am absolvit Facultatea de ştiinţe economice în Constanţa, dar specializarea mea era în turism. Soţul mi-a spus că B. derula activităţi de consultanţă, erau acte în engleză şi nu aveam voie să mă ating de acestea, nici măcar să şterg praful din jurul lor.

Întreaga activitate bancară a fost derulată exclusiv de soţul meu. De administrarea contului B. s-a ocupat în exclusivitate soţul meu. Eu, în fapt, nu am derulat şi nu m-am ocupat de activitatea B., ci exclusiv soţul meu a administrat această societate offshore. Menţin cele declarate la procuror. "KKK. jeton de presence" reprezintă o formă de plată pentru activitatea lui C. în cadrul B., pentru că eu nu desfăşuram nicio activitate în cadrul B.. Soţului meu îi pare rău că m-a folosit în acest scop, în cadrul B., neavând nicio explicaţie pentru faptul că eu nu am derulat nicio activitate în această firmă, dar cu toate acestea am încasat sume de bani pentru activitatea derulată de soţul meu.

În B. am fost asociată cu soţul meu în perioada 2007 - 2013, dar numai scriptic, nu şi faptic. Ştiu de la soţul meu că în noiembrie 2009, începutul anului 2010, acesta a închis conturile B.. Soţul meu se ocupa de activitatea şi raportul cu societăţile de asigurare. Nu ştiam ca soţul meu să fie proprietarul B., însă avea procură obţinută de la firma OOOO. ca el să poată derula activitate economică. Soţul meu mi-a spus că la B. era vorba de activitate de consultanţă. Eu nu aveam acces la bani şi nici nu intenţionam să îi însuşesc în scop personal, iar despre activitatea bancară legată de B. sau celelalte firme al soţului meu nu pot da detalii, pentru că el se ocupa exclusiv de aceasta.

"KKK. jeton de presence" erau pe numele meu, eu le-am ridicat de la bancă, dar eram însoţită de soţul meu, căruia i le-am predat de îndată, iar o parte din aceste sume au fost utilizate pentru plata unor facturi de către soţul meu, intrând, evident în bugetul comun al familiei.

În fapt, activitatea B. era controlată exclusiv de către soţul meu, C.. Arăt că soţul meu era împuternicit pe contul B., dar nu cunosc ca sumele încasate cu titlul de prime de asigurare să fi fost virate în contul B. pentru că de activitatea derulată de această firmă se ocupa exclusiv soţul meu. Ştiu că pe societatea B. numai soţul meu era împuternicit pe contul ei, nu şi alte persoane. Nu ştiu că sumele de bani erau virate către B.. cu diverse titluri fictive, cum ar fi "import bunuri cu plată la livrare" sau "avans cumpărare marfă".

În schimbul sumelor încasate de la B.. cu justificarea "KKK. jeton de presence" nu am desfăşurat nicio activitate în schimbul sumelor încasate. Este real ca eram directorii împuterniciţi pentru a reprezenta interesele B.., oriunde în lume, conform procurilor generale din 27 noiembrie 2007 şi 23 noiembrie 2009, însă eu susţin că deşi aveam o procură pe numele meu, eu doar scriptic figuram în această activitate, în realitate, doar soţul meu se ocupa de reprezentarea şi administrarea societăţii B.. Activitatea bancară a fost exclusiv derulată de soţul meu, dar precizez că din punct de vedere teoretic având calitatea de director alături de soţul meu, doar noi doi puteam efectua în şi din contul acestei societăţi nerezidente, operaţiuni bancare.

Precizez că nu ştiu dacă eu am avut specimen de semnătură pentru contul B.. Nu cunosc dacă C. a virat sume de bani din contul B. în contul personal al inculpatei A., pentru că de activitatea bancară se ocupa doar soţul meu şi acesta nu mi-a spus despre vreo asemenea operaţiune efectuată către A.. Nu este real că numitul Q. să fi făcut parte din conducerea B., aceasta fiind asigurată doar de mine şi soţul meu. Recunosc că pe numele meu au existat sume de bani cu titlul de KKK. jeton de presence, încasate efectiv de C. şi acestea vizau suma de aproximativ 40.000 RON.

Nu ştiu dacă soţul meu a încasat şi el KKK. jeton de presence. Nu ştiu dacă Q., din moment ce nu făcea parte din conducerea B. a încasat KKK. jeton de presence. C. a avut calitatea de director al B. în perioada noiembrie 2007 - noiembrie 2010, iar eu din noiembrie 2007 - noiembrie 2010, dar eu l-am rugat să mă înlăture din această calitate, pentru că am considerat că nu sunt competentă să derulez o asemenea activitate. Nu ştiu ce s-a întâmplat cu societatea B. din noiembrie 2010 până în ianuarie 2016, când a fost dizolvată, nefiind informată de soţul meu.

De activitatea şi operaţiunile financiare ale B. se ocupa exclusiv soţul meu, astfel că nu cunosc dacă acestea au avut sau nu caracter real sau fictiv. Nu cunosc în ce consta activitatea de consultanţă desfăşurată de soţul meu în cadrul B., pentru că el nu mi-a dus la cunoştinţă acest aspect.

În cadrul B. nu ştiam pe nimeni, în afară de soţul meu, dar nici nu ştiu dacă existau alţi angajaţi în această firmă. Nu cunosc nicio activitate efectivă derulată în baza facturilor invoice. Nu ştiu unde se găseau documentele constitutive ale B., pentru că soţul meu nu îmi dădea voie să mă apropiu de locul unde ţinea actele, în casa noastră, pe biroul lui.

B.. era controlată doar de către soţul meu şi nu de către mine. Nu ştiu dacă inculpata G., alături de soţul meu, controla firma B., dar nu cred acest lucru. Raporturile societăţii B. cu societăţile lui Q. s-au derulat exclusiv pe teritoriul României, iar activităţile bancare şi conturile acestei firme au fost deschise la bănci din România. Ştiu că B. derula activitate de consultanţă, conform spuselor soţului meu. B. nu a avut nici angajaţi, nici mijloace fixe şi nici mijloace mobile. Nu ştiu dacă B.. a fost în imposibilitate efectivă de a desfăşura activităţile indicate sumar în facturi, pentru că nu cunosc nici ce facturi au fost emise de către această societate. Nu cunosc dacă s-au efectuat sau nu servicii de către B.. către societăţile controlate de către JJJ.. Eu nu ştiu nici acum dacă am avut drept de semnătură pe contul B. şi nu am rulat nicio sumă de bani provenind din vreo înşelăciune prin B.. Eu nici nu am ridicat sume din contul B. cu titluri fictive, ci doar pe cele cu titlul de KKK. jeton de presence. Nu ştiu ca numitul Q. să fi ridicat sume de bani cu titlul de KKK. din cadrul B.. Nu ştiu dacă soţul meu, în calitate de titular pe cont la B., a rulat bani provenind din activităţi ilegale, pentru că eu nu mă ocupam de activitatea bancară vizând această firmă nerezidentă. Eu nu am avut niciun fel de atribuţii în calitate de director al acestei firme. Precizez că eu nu am avut nici o fişă a postului pe care să o fi semnat şi care să îmi confere nişte atribuţii concrete, ci doar acea împuternicire din noiembrie 2007. Nu îmi amintesc să fi semnat acte în această calitate (de director al B.).

Eu cunosc că B. desfăşura doar activităţi de consultanţă şi de acestea se ocupa soţul meu. Nu cunosc să fi derulat şi alte activităţi. Nu cunosc în concret în ce a constat activitatea de consultanţă şi nici denumirea vreunei firme faţă de care ea s-a realizat. Nu cunosc în ce împrejurări a fost împuternicit soţul meu în B.. Arăt că procura prin care soţul meu a fost împuternicit să deruleze activitatea în cadrul B. a fost primită de la reprezentanţii OOOO., de la inculpaţii F. şi G., dar nu ştiu dacă aceştia erau persoanele care, în fapt, l-ar fi împuternicit pe soţul meu să desfăşoare activităţile în B.. În cadrul B., în afară de soţul meu, nu cunosc pe nimeni. Obiectul de activitate al B. era de consultanţă în afaceri.

Am încasat KKK. de la B., dar este real că nu am derulat nicio activitate în schimb, iar la încasarea sumelor cu titlul de KKK. eu le ridicam în fapt, dar le lua de la mine, de îndată, soţul meu. Precizez că în anul 2009, soţul meu a ridicat singur tantiemele care erau înscrise pe numele meu, dar care apreciez că nu mi se cuveneau, însă el le-a ridicat singur de la unitatea bancară, însă sumele nu ştiu dacă au intrat în bugetul comun al familiei. Nu am desfăşurat nici o altă activitate pentru B.. Eu ştiu că doar activităţi de consultanţă derula soţul meu în B., conform susţinerilor acestuia. Nu ştiu dacă Q. a primit sume de bani din cadrul B. şi nu ştiu pentru ce. Soţul mi-a adus la cunoştinţă că B. era o societate din Cipru".

Prioritar, curtea a reţinut că infracţiunea de înşelăciune s-a comis prin intermediul societăţilor comerciale administrate în fapt şi în drept de suspectul Q. De asemenea, infracţiunea de evaziune fiscală s-a comis prin intermediul altor societăţi comerciale deţinute şi administrate de suspectul Q.

Aşa cum s-a arătat în descrierea acuzaţiilor, la comiterea infracţiunii de înşelăciune, a contribuit în calitate de complice inculpatul C., circumstanţele faptice obiective şi modificările din planul realităţii, de gen cesiune părţi sociale către companii offshore achiziţionate de inculpatul C., punere pe piaţă de poliţe de asigurare, încasare bani din poliţele de asigurare, neplata sumelor încasate către asiguratori dovedind complicitatea inculpatului C.

În activitatea de evaziune fiscală, contribuţia inculpatului C. în calitate de complice a fost dovedită, prin faptul că acesta a pus la dispoziţia suspectului Q. facturile fiscale fictive emise în numele B.

Însă nicio probă din dosar nu a relevat vreo contribuţie personală a inculpatei D. la comiterea de către autor, a infracţiunilor de înşelăciune şi evaziune fiscală. Nici în privinţa facturilor fiscale emise de inculpatul C. în numele B. către societăţile suspectului Q., utilizate pentru înregistrarea de cheltuieli fictive, nu s-a dovedit vreo implicare a inculpatei C., nici în plan obiectiv, prin comiterea vreunui act material, şi nici în planul laturii subiective. De altfel, nu s-a dovedit nici că inculpata C. ar fi avut cunoştinţă de acele facturi, emise către societăţile lui Q., care au stat la baza evaziunii fiscale.

În condiţiile în care răspunderea penală este una personală, iar probele administrate nu au dovedit vreo contribuţie a inculpatei D. la comiterea infracţiunilor de înşelăciune şi evaziune fiscală, în temeiul art. 16 lit. c) din C. proc. pen., s-a dispus achitarea acesteia, cu referire la aceste acuzaţii.

În ce priveşte acuzaţia de spălare de bani, aşa cum s-a arătat în analiza acestei infracţiuni, Curtea de Apel Cluj a reţinut ca fiind culpabilă conduita inculpatei C., care, desemnată reprezentant al companiei B. alături de soţul ei, a încasat sume de bani cu titlu de "KKK. jeton de presence"(42.998 RON), fără a desfăşura vreo activitate licită care să justifice plata.

Totodată, nu a fost primită apărarea inculpatei D. în sensul că, deşi a încasat sumele de bani cu titlu de KKK. jeton de presence, fără nicio contraprestaţie, nu este culpabilă, pentru că soţul său a decis în acest fel, că banii i-a dat acestuia, fiind o apărare este total necredibilă, inculpata fiind o persoană cu deplină capacitate de exerciţiu, conştientă de nominalizarea sa ca reprezentant al B. alături de soţul său, iar desfăşurarea de activitate comercială în numele unei companii offshore nu este un fapt comun, cel puţin pe teritoriul României. Inculpata trebuia să fie conştientă, în egală măsură cu soţul său, de toate îndatoririle legale care derivau din desfăşurarea acestui tip de activitate, de obligaţiile legale impuse de legislaţia română contribuabililor nerezidenţi şi de cele care decurg din încasarea de venituri din această companie.

Cu toate acestea, s-a apreciat că nu sunt îndeplinite condiţiile de tipicitate ale laturii obiective a infracţiunii de spălare de bani, cu referire la condiţia primară, aceea a provenienţei ilicite penale a sumelor transferate. Ca atare, în temeiul art. 16 lit. b) teza I din C. proc. pen., s-a dispus achitarea inculpatei D., în ce priveşte infracţiunea de spălare de bani.

Instanţa a mai arătat că prin rechizitoriu, se reţine acuzaţia de comitere a infracţiunii de înşelăciune în forma complicităţii, a evaziunii fiscale în forma complicităţii şi a spălării de bani în forma complicităţii şi în sarcina inculpaţilor F. şi G.

În declaraţiile sale, inculpatul F. a susţinut următoarele aspecte relevante:

"Eu pe Q. nu l-am cunoscut niciodată".

"Nu nu am avut cunoştinţă de niciun grup infracţional organizat, aflând de el doar în camera preliminară a acestui dosar. Pe JJJ. nu i-am cunoscut niciodată, astfel că neavând cunoştinţă de existenţa unui grup şi necunoscându-i pe aceştia nu ştiam dacă Q. şi A. au avut sau nu vreun rol în cadrul presupusului grup. Ca atare, nu am aderat la niciun fel de grup. Nici măcar cu inculpatul C., după ce acesta a cumpărat firma B. de la mine şi inculpata G., nu am discutat despre existenţa vreunui grup infracţional şi nici nu am aderat la un astfel de grup, nici expres şi nici tacit. Singurele mele întâlniri cu soţii C. au avut loc exclusiv în biroul meu din Bucureşti şi s-au referit doar la achiziţionarea companiei B. şi a celorlalte firme offshore de la firma OOOO.. Nu am purtat niciodată convorbiri telefonice cu soţii C., care să aibă şi să vizeze vreo activitate ilicită sau legată de infracţiunile pentru care suntem trimişi în judecată. Preţurile de vânzare a companiilor offshore practicate de firma OOOO. către soţii C., au fost aceleaşi pe care le practicam faţă de oricare dintre clienţii noştri şi erau înscrise într-o ofertă tip catalog".

"A venit C. la mine şi a comandat B., pe care a şi cumpărat-o cu aproximativ suma de 3.500 euro şi a devenit unicul beneficiar al companiei şi lua deciziile singur vizând această companie. După vânzarea companiei, C. nu mai avea nevoie de asistenţa mea în utilizarea acesteia. Companiile le înfiinţam împreună cu inculpata G., inclusiv B., fie eu, fie ea şi precizez că această companie B. a fost înfiinţată la solicitarea inculpatului C.. Precizez că după înfiinţarea societăţii B., nu am mai avut nicio legătură, nici eu şi nici G. cu această companie. Nu am cunoscut nimic despre activitatea derulată în firma B. şi nici despre intenţiile inculpatului C.. Inculpatul C. când a comandat această firmă B. a spus că doreşte să cumpere o firmă cipriotă. Clienţii nu ne spuneau de obicei la ce doreau să folosească compania în momentul în care o cumpărau şi, de altfel, acest lucru nici nu ne interesa, obiectivul nostru fiind acela de a vinde cât mai multe companii. Activităţile derulate pentru înfiinţarea firmelor offshore erau evidenţiate în contabilitatea firmei, atât de către inculpatul F., cât şi de către inculpata G.. Inculpatul E. nu a avut vreun rol în înfiinţarea şi punerea la dispoziţie a inculpatului C. a societăţii B., pentru că niciodată nu am discutat acest lucru cu inculpatul E.. Precizez că niciodată nu am discutat cu inculpatul E. despre firma B. pentru că nici el nu discuta problemele lui profesionale cu mine. Inculpatul E. nu ştia de existenţa B.

"Am fost asociat în firma OOOO. cu inculpata G. pe o perioadă de 10 ani, din 2000 - 2010, iar societăţile OOOO. au fost înfiinţate cu un cetăţean maghiar, de care ulterior s-a separat. Obiectul de activitate al companiei OOOO. era intermedierea activităţii de înfiinţare de societăţi offshore, puse la dispoziţie aceste firme inclusiv de FFFF. şi companii offshore, iar preţul de vânzare al unei asemenea firme era cuprins între 1800 - 3000 euro/bucată ± 200 euro.

"Eram principalul beneficiar al acestor servicii şi în subsidiar inculpata G., care a fost asociată cu el în firmă, cu un procent de 10 % şi profitul lor rezulta din comisionul încasat în urma vânzării de societăţi offshore şi înfiinţarea şi intermedierea vânzării unor asemenea societăţi. Din anul 2010 firma OOOO. şi-a încetat activitatea, iar inculpata G. nu a mai lucrat aici datorită închiderii firmei. Atât eu, cât şi inculpata G. aveam un salariu fix şi un procent din profit".

"În cadrul firmei OOOO., inculpatul E. nu a prestat nicio activitate, nici ca student, iar după ce a devenit avocat a îndrumat mai mulţi clienţi să apeleze la expertiza lui profesională în probleme de drept comercial şi civil. Prin firma OOOO. eu vindeam către clienţi companiile offshore, care erau înfiinţate de către avocaţii externi cu care colaboram. Niciodată nu am fost directorul acestor companii aflate în circuit, eu negăsindu-mă la capătul lanţului."

"Societăţile americane DDD., HHH., GGG. sunt firme offshore americane."

"C., nici mie şi nici inc. G. nu ne-a spus niciodată la ce doreşte să utilizeze firmele offshore. Când C. a cumpărat aceste trei firme offshore, mi-a solicitat să îi recomand un avocat specializat în drept comercial, care să se ocupe de înfiinţarea de firme româneşti, cesiuni ale acestora, condiţii în care i l-am recomandat pe inc. E. (avocat). Alte detalii despre activitatea lui C. şi a acestor companii nu cunosc pe D. am văzut-o o singură dată la mine la birou şi era însărcinată şi nu am purtat cu ea nicio discuţie legată de înfiinţarea vreunei societăţi româneşti sau cesiuni ale acestora".

"Pentru mine şi inculpata G., vânzarea celor patru companii a fost o afacere bună. Nu am beneficiat de nicio sumă de bani provenind din înşelarea societăţilor de asigurări sau evaziune fiscală. Companiile offshore odată vândute erau folosite exclusiv de cumpărător şi noi nu cunoşteam cu G. activitatea derulată de cumpărător. Pe C. l-am întâlnit de vreo 8 ori, exclusiv la biroul meu, situat în Piaţa Victoriei din Bucureşti, unde am discutat despre vânzarea companiilor offshore. Niciodată nu am vorbit la telefon cu C. şi nici cu soţia sa, D.". Din cele 300 de companii offshore înfiinţate în România în 15 ani doar vreo 3-4 companii au avut probleme penale în decursul timpului, printre care şi acestea 4, vândute lui C.".

"Nu i-am pus la dispoziţie inculpatului C. firma B., ci am înfiinţat-o la solicitarea acestuia şi asta a fost problema lui exclusivă şi personală la ce anume a folosit compania".

"În perioada 2007 - 2015 m-am întâlnit o singură dată cu inculpatul E., în Bucureşti, când l-am pus în legătură pe acesta cu C., care căuta un avocat specializat în drept comercial şi pentru că îl ştiam pe E. din studenţie i l-am recomandat ca avocat şi, mai mult, doar pe acesta îl cunoşteam că profesa în această calitate din cunoscuţii mei".

"Împrejurarea că au fost cumpărate de către C. firmele offshore, de la noi, nu are niciun raport de cauzalitate cu presupusele fapte de care suntem învinuiţi în acest dosar. C. putea folosi companiile independent, fără asistenţa mea."

"Compania LLLL. este acţionar nominal în B., ea nu aparţine nimănui, în sensul că nu are activitate de sine stătătoare, singurul ei rol fiind de a fi acţionar nominal în diferite companii offshore şi onshore. LLLL. era un acţionar nominal, care nu derula activitate comercială".

"Pe inculpatul C. cred că îl cunosc din 2006 - 2007, când a venit la mine să cumpere societăţile offshore. Inculpatul C. a cumpărat cele 4 companii offshore, dar ca împuternicit putea fi el, Q. sau orice altă persoană. Inculpatul F., în aceeaşi declaraţie, învederează că nu cunoaşte dacă deciziile în legătură cu aceste companii offshore au fost luate întotdeauna de C., pentru că el nu era implicat în activitatea societăţilor offshore vândute. Cu D. precizează că a discutat despre preţul companiilor şi care sunt costurile de mentenanţă ale acestora. Niciodată clienţii nu ne spuneau care este scopul achiziţionării societăţilor offshore. Clienţii ştiau de la început ceea ce doresc, iar beneficiul cel mai important al companiilor offshore era cel fiscal, în condiţii de legalitate, legea locului înfiinţării garantând această facilitate. Achiziţionarea unei companii offshore nu are şi beneficiul asigurării anonimatului persoanelor fizice sau juridice ce controlează aceste societăţi, pentru că există acea procură cu caracter general în care este menţionat numele beneficiarului şi orice bancă sau instituţie ce intră în legătură cu aceasta poate afla numele beneficiarului real al companiei".

"Cu C. am discutat doar despre costurile companiilor şi că avea nevoie de un avocat specializat în drept comercial care să se ocupe de înfiinţarea unei societăţi româneşti. Pe JJJ. nu i-am cunoscut şi nici nu am auzit de ei, nici eu şi nici G.. Compania OOOO. nu a efectuat consultanţă pentru companiile româneşti sau persoane fizice, doar avocatul făcea această activitate, eu şi inculpata G. nu, pentru că nu aveam calitatea de avocat. Deciziile în privinţa activităţii companiilor offshore cumpărate de C. de la firma OOOO. le lua doar el, în calitate de beneficiar al companiilor. C. a solicitat eliberarea de documente pentru companiile sale de la firma OOOO., respectiv procese-verbale sau decizii.

"Asociaţii firmei OOOO. erau o companie din Noua Zeelandă, după care eu şi inculpata G.. FFFF. şi familia lui nu erau asociaţi, dar FFFF. era principalul vânzător de companii".

"FFFF. deţinea funcţia de director nominal şi el era persoana care emitea acele procuri. FFFF. era numit director nominal în companiile offshore".

"C., ca beneficiar real al companiilor offshore, era singurul îndreptăţit să comande întocmirea hotărârilor acţionarilor. Hotărârea o redacta FFFF. şi se trimitea cu curierul la C.. FFFF. le trimitea la firma OOOO., iar OOOO. le înmâna lui C., contra cost. Aceste hotărâri nu erau întocmite de către avocatul E.. B. avea obligaţia de a ţine contabilitate, iar documentele contabile le puneam într-un plic şi le trimiteam contabilului cipriot, care întocmea o factură de servicii de contabilitate, la care firma OOOO. punea un adaos şi o vindea clientului. Eu şi G. i-am predat lui C. toate documentele companiilor offshore, inclusiv procură generală, prin care acesta era împuternicit şi ştampila".

"Am colaborat cu inculpatul E. în domeniul dreptului comercial, i l-am recomandat pe inculpatul C. pentru a-l ajuta să înfiinţeze o societate românească şi pentru că era singurul avocat pe care îl cunoşteam, l-am recomandat mai multor clienţi, care aveau nevoie de sfătuitor în domeniul dreptului comercial. De altfel, inculpatul E. m-a reprezentat pe mine şi societăţile mele în litigiul avut cu firma OOOO. pentru utilizarea mărcii OOOO., proces care a durat mai mult timp, apoi în toate litigiile pe care le-am avut pe rolul instanţelor civile a fost reprezentat de inculpatul E., într-un număr de aproximativ 10, de-a lungul a 15 ani".

"Nu am avut cunoştinţă de existenţa nici unui grup infracţional, de vreo ordine sau ierarhie între membrii grupului şi nici nu ştiam cine compune grupul, iar G. este exclus să fi făcut parte din vreun grup infracţional. Singurele sume de bani pe care le-am primit sunt: preţul companiilor offshore, vândute legal, cu factură şi documente. Eu nu am cunoscut nimic de activitatea lui Q. şi C., decât în faza de urmărire penală, la sediul DIICOT, când am fost surprins să aud că au în proprietate zeci de firme. Nu am aderat la nici un grup infracţional, neavând reprezentarea nicio secundă că se întâmplă ceva ilegal".

"Singurele sale întâlniri cu soţii C. au avut loc exclusiv în biroul său din Bucureşti şi s-au referit doar la achiziţionarea companiei B. şi a celorlalte firme offshore de la firma OOOO.. Nu am purtat niciodată convorbiri telefonice cu soţii C., care să aibă şi să vizeze vreo activitate ilicită sau legată de infracţiunile pentru care este trimis în judecată în acest dosar. Preţurile de vânzare a companiilor offshore practicate de firma OOOO. către soţii C. au fost aceleaşi pe care le practicam faţă de oricare dintre clienţii săi şi erau înscrise într-o ofertă tip catalog".

"Toate companiile offshore, atât B., cât şi celelalte au fost înfiinţate la solicitarea inculpatului C., care a fost singurul proprietar şi beneficiar al acestora şi el le folosea independent de el şi inculpata G.".

"Nu am avut nici cea mai mică bănuială nici eu şi nici inculpata G., despre faptul că inculpatul C. foloseşte firmele offshore în scop ilicit. El s-a prezentat ca şi fost bancher şi am observat că avea cunoştinţe şi despre firmele offshore şi tot timpul a avut reprezentarea despre acesta că este un om de afaceri cinstit şi prosper.

"Singura persoană împuternicită din partea firmei B. să emită facturi era inculpatul C., aşa cum îi cereau nevoile firmei".

"Singurele mele întâlniri cu soţii C. au avut loc exclusiv în biroul meu din Bucureşti şi s-au referit doar la achiziţionarea companiei B. şi a celorlalte firme offshore de la firma OOOO.

Nu am purtat niciodată convorbiri telefonice cu soţii C., care să aibă şi să vizeze vreo activitate ilicită sau legată de infracţiunile pentru care sunt trimis în judecată în acest dosar.

Preţurile de vânzare a companiilor offshore practicate de firma OOOO. către soţii C. au fost aceleaşi pe care le practicam faţă de oricare dintre clienţii noştri şi erau înscrise într-o ofertă tip catalog.

Niciodată inculpatul C. nu mi-a spus că ar fi înşelat societăţile de asigurare şi nu mi-a virat niciodată nici mie şi nici inculpatei G. vreun ban în conturile mele personale sau ale firmei OOOO., care să provină din presupuse activităţi de înşelăciune.

Toate companiile offshore, atât B., cât şi celelalte au fost înfiinţate la solicitarea inculpatului C., care a fost singurul proprietar şi beneficiar al acestora şi el le folosea independent de mine şi inculpata G.

Nu am avut nici cea mai mică bănuială nici eu şi nici inculpata G. că inculpatul C. foloseşte firmele offshore în scop ilicit.

El s-a prezentat ca şi fost bancher şi am observat că avea cunoştinţe şi despre firmele offshore şi tot timpul am avut reprezentarea despre acesta că este un om de afaceri cinstit şi prosper. Despre faptul că a absolvit Facultatea de Drept am aflat în timpul procesului.

Eu şi inculpata G., după ce am vândut firmele offshore inculpatului C., nu ne-am mai întâlnit cu acesta să ne spună la ce anume le utilizează, astfel că nu am cunoscut că ar fi existat posibilitatea spălării produselor vreunei infracţiuni prin aceste firme offshore. În plus, nu firma offshore comite infracţiunea de spălare de bani, ci inculpatul ca persoană fizică.

Nu i-am asigurat consultanţă inculpatului C. în legătură cu scopul pentru care a achiziţionat firma B. şi celelalte offshoruri, pentru că nu mi-a cerut.

Nu mi-a spus niciodată în ce scop sau activităţi urmează să folosească societăţile offshore, însă l-am bănuit că vrea să-şi vândă afacerea către un fond de investiţii, fără ca inculpatul C. să-mi spună acest lucru textual.

LLLL. era director nominal şi acţionar numai în firme cipriote şi în celelalte firme erau alte persoane juridice sau alte persoane fizice, ca acţionari.

LLLL. era asociată în firma B.

Firma LLLL. era un instrument al firmei OOOO. care avea rolul de a fi acţionar şi director nominal în firme cipriote, aceasta neavând niciodată o activitate de sine stătătoare, respectiv cont.

În Cipru nu pot fi acţionari şi directori persoane străine şi atunci noi aveam două posibilităţi: fie plăteam un avocat cipriot, care să fie acţionar şi director în firmele cipriote, iar avocaţii ciprioţi sunt foarte scumpi, şi astfel am recurs la o soluţie mai ieftină, înfiinţând această companie cipriotă LLLL., care devenea ca persoană cipriotă acţionar şi director în firmele cipriote. Aceasta nu înseamnă însă că firma B. era în proprietatea lui LLLL., ci proprietarul adevărat era inculpatul C., că întotdeauna cu actele constitutive ale societăţii, în cazul acesta B., clientul primea un contract de vânzare de acţiuni şi o demisie din partea directorului în favoarea lui C.. Toate acestea erau pentru siguranţa inculpatului C. că el controlează toată B. şi este singurul proprietar al acesteia.

LLLL. niciodată nu putea să plătească indemnizaţia de şedinţă pentru că nu avea activitate de sine stătătoare, nu avea venituri, nu avea conturi, astfel că nu avea din ce să plătească, deci nu avea de unde să achite acele KKK. lui Q. şi D.. LLLL. avea un caracter static şi reprezenta un element constitutiv într-o companie. Această structură a societăţii este conformă cu legislaţia cipriotă. De firma B. dispunea şi o conducea exclusiv inculpatul C.

LLLL. nu a prezidat şedinţele directorilor firmei B., în cadrul cărora s-au acordat KKK. jetoane de prezenţă, pentru că nu a existat niciun fel de şedinţă de acest gen şi pentru că LLLL. nu se ocupa cu aşa ceva, avea un rol pur static. LLLL. nu putea convoca asemenea şedinţe, ci doar inculpatul C.. Aceste jetoane erau acordate de firma B.. Aşa este şi în România, indemnizaţiile de şedinţă le acordă firma şi nu directorul.

Inculpatul C. nu a avut nicio contribuţie la achiziţionarea LLLL., dar a primit de la LLLL. contractul de vânzare al acţiunilor firmei B., de la LLLL., ca acţionar nominal către C., ca acţionar real. Acest document era unul standard care însoţea firmele offshore.

Nu i-am acordat consultanţă lui C. în ce mod să emită KKK. jetoane de prezenţă.

Inculpatul E. nu are vreo legătură cu vânzarea firmei B. către inculpatul C., pentru că de această afacere s-a ocupat firma OOOO.

Nu am avut cunoştinţă despre nicio activitate infracţională derulată de C. şi soţia acestuia, condiţii în care nu am avut cum să sprijin nici grupul infracţional şi nici să contribui la comiterea niciunei infracţiuni. Pe inculpata D. am văzut-o de două ori, care avea un rol decorativ.

Nu ştiu în ce societăţi româneşti au fost introduse societăţile offshore cumpărate de C.".

În declaraţiile sale, inculpata G. a susţinut, în esenţă, următoarele:

"În perioada 2010 - 2012 eu nu am colaborat cu inculpaţii F. şi E., în scop profesional sau infracţional, pentru că în anul 2009 mi-a fost suspendat contractul de muncă pentru o perioadă de 2 ani, fiind în concediu de creştere a copilului. În anul 2010 a început urmărirea penală în dosarul în care sunt condamnată pentru prejudicierea SSSS., complicitate la delapidare şi prin ordonanţa procurorului mi s-a interzis să iau legătura cu inculpatul F., implicit neputându-mă deplasa la sediul firmei OOOO., care aparţinea inculpatului F.. În anul 2011, la expirarea contractului de muncă, am fost concediată, în acest sens fiind probe la dosar şi în acelaşi an am dat în judecată firma OOOO., actualmente OOOO., al cărei proprietar de fapt era tot inculpatul F., pentru că am considerat că, concedierea mea era abuzivă, iar în 2012 am câştigat litigiul de muncă. În perioada 2011 - 2012, pe parcursul litigiului de muncă, firma OOOO. a fost reprezentată în instanţă de inculpatul E., perioadă în care eu nu am luat legătura cu inculpatul F., deoarece aveam interdicţie. În anul 2011, am încercat să renunţ la cei 10% pe care îi deţineam în OOOO., sens în care, am trimis un reprezentant cu procură la sediul firmei, firma fiind reprezentată de inculpatul E., în cadrul şedinţei, în calitate de avocat. Cu ocazia acelei şedinţe, inculpatul E. mi-a spus că într-o lună de zile voi primi răspuns la solicitarea mea, însă nu am primit niciun răspuns într-un interval scurt aşa cum mi s-a promis. Răspunsul nu l-am primit niciodată, de altfel. Nu am folosit datele lui FFFF., pentru că acesta avea o firmă de prestări servicii prin care se înregistrau companii în Noua Zeelandă şi oferea servicii de director nominal, emitea procuri pentru proprietarii firmelor offshore. Firma OOOO. nu folosea datele lui FFFF. în vânzarea societăţilor offshore. Acesta era un serviciu plătit, FFFF., prin firmele sale emitea facturi şi OOOO. achita aceste facturi pentru vânzarea societăţilor offshore.

DDD., HHH., GGG. şi B. nu au fost puse la dispoziţia lui Q. şi C., ci ele au fost vândute lui C.. DDD., HHH. şi GGG. au fost înregistrate în Delawere, SUA şi au fost vândute cu suma de câte 2.500 euro/fiecare lui C.. Aceste firme offshore erau vândute cu acelaşi preţ, indiferent de eventualul proprietar, respectiv nu conta că acesta era C. sau o altă persoană fizică sau juridică. Probabil că vânzarea a avut loc în anul 2007 sau 2008 a acelor 3 societăţi. În aceeaşi perioadă, 2007 - 2008, firma OOOO. a vândut inculpatului C., contra sumei de 4.000 euro, firma B.. Aceste sume erau menţionate într-o broşură, în scop comercial şi era pusă la dispoziţia clienţilor. Nu am participat alături de inculpaţii din această cauză, la inducerea în eroare a societăţilor de asigurare şi la cauzarea unui prejudiciu acestora.

C. s-a prezentat la OOOO. pentru că dorea să cumpere o companie offshore şi având nevoie de consultanţă, eu l-am informat pe inculpatul F. despre faptul că avem un cumpărător. În acest scop, i-am trimis un e-mail lui F., care s-a întâlnit în vederea vânzării societăţilor offshore cu inculpatul C.. Eu de la inculpatul C. nu am încasat nicio sumă de bani pentru vânzarea societăţilor offshore.

Nu am comis nici infracţiunea de evaziune fiscală şi odată ce firmele offshore au fost predate inculpatului C., firma OOOO. nu mai avea tangenţă cu ele, necunoscând ce activitate derulau acestea. Clientul era liber să deruleze orice activitate dorea, cu aceste firme. După achiziţionarea firmelor de către inculpatul C. acesta nu a mai revenit la sediul OOOO. pentru a ne încunoştinţa, pe mine şi pe F., cu privire la activităţile derulate. Odată cu achiziţionarea societăţii offshore, clientul devenea proprietarul acesteia şi avea nevoie de firma OOOO. doar pentru a comanda anumite acte, de exemplu, scrisoare de bonitate din partea autorităţilor din statul unde era înmatriculată firma, care să ateste că acea firmă avea existenţă legală sau procuri generale emise pentru un an pentru orice tip de activitate, respectiv să îşi deschidă conturi bancare. Procurile erau emise de directorul nominal al companiei offshore, la cererea clientului, respectiv proprietarul companiei, în schimbul unor sume. În momentul achiziţionării companiei de către client, în setul de acte aferent, era inclusă şi o procură care îi permitea întocmirea mai multor acte, oferindu-i puteri depline clientului. Pentru cele patru firme, inculpatul C. a plătit taxele aferente procurilor eliberate.

Nu am pus la dispoziţia lui C. şi Q., B. în scopul rulării prin conturile societăţii, a banilor obţinuţi din înşelăciune, sume ridicate ulterior, cu titluri fictive: ridicare numerar, plăţi către SC S. SRL şi ridicări de bani cu titlul de KKK., de către Q. şi D., activităţi ce se circumscriu complicităţii la spălare de bani, pentru că pe Q. şi A. nici nu îi cunoşteam, iar firma B. i-a fost vândută lui C., ca şi cum ar fi putut fi vândută oricărei persoane fizice. Firma B. nu i-a fost vândută lui C. pentru comiterea de infracţiuni de niciun fel. Pe D. am cunoscut-o când a venit la OOOO., însoţită de soţul ei, în intervalul 2007 - 2008, inculpatul C. dorind să achiziţioneze societăţi offshore.

Firma OOOO. nu întocmea acte juridice, iar dacă un client avea nevoie de servicii juridice, inculpatul F. îl recomanda pe inculpatul E. sau clientul venea cu un avocat personal.

Inculpatul C. a plătit inculpatului F. pentru achiziţionarea B. 4.000 euro. Toate cele patru societăţi offshore cumpărare de C., din câte îmi amintesc, erau cu director nominal. Director nominal la B. era LLLL., iar la celelalte 3 firme offshore (DDD., HHH. şi GGG.) era FFFF.

În timpul întâlnirilor am aflat că C. era broker de asigurări, dar nu a afirmat că va folosi B. în domeniul asigurărilor.

Firma de audit cipriotă nu ne informa despre cum era contabilitatea ţinută. Auditul întocmit îi era retransmis clientului, iar clientul achita serviciul de audit. Nu ne-a informat firma grecească dacă contabilitatea B. era corectă sau nu, în sensul dacă au existat sau nu nereguli.

C. a menţionat că îl are pe numitul Q. ca partener.

Inculpatul E. în firma OOOO. se ocupa de cesiuni, de modificări statutare şi, inclusiv, schimbări de sediu. S-a ocupat de asistenţa juridică în procesul pe care l-a avut firma OOOO. în legătură cu denumirea acesteia (marca firmei).

Nu ştiam că firmele lui Q. erau implicate în comiterea de infracţiuni, dar eu despre acestea nu auzisem niciodată până atunci.

Nu ştiam că societăţile pe care le vindeam au fost folosite în scopuri ilegale.

Documentele intitulate TTTT. erau întocmite de C. şi nu de F. şi nu cunosc scopul întocmirii acestora.

Sumele încasate în baza unor astfel de minute trebuiau impozitate în Cipru.

B. ştiu că aparţinea doar lui C. şi nu sunt sigură dacă s-au redactat minute şi în privinţa lui D. şi Q.

Inculpatul F. avea deschise conturi pentru societăţile care erau în proprietatea sa, avea deschise conturi, de exemplu, OOOO., KLG, dar pentru cele achiziţionate de către clienţi nu avea, erau controlate doar de către aceştia. LLLL. nu avea cont bancar şi era folosit doar ca şi director nominal pentru societăţile înmatriculate în Cipru.

Inculpatul C. nu a remis nicio altă sumă de bani la firma OOOO., în afară de cele pentru achiziţionarea companiilor şi a taxelor de mentenanţă.

Nu consider că am fost sprijiniţi în vreo activitate infracţională de inculpatul E., pentru că el oferea servicii unor clienţi şi era plătit pentru acest lucru.

Eu nu cunosc ca inculpatul E. să fi avut posibilitatea să ia decizii în cazul societăţilor româneşti, acesta, din câte cunosc eu, derulând o activitate exclusiv în calitate de avocat al firmei OOOO.

Nu recunosc acuzaţia de spălare de bani şi nu am inclus nicio sumă de bani în vreun circuit bancar şi nu am contribuit la înşelarea societăţilor de asigurare, neştiind cu ce se ocupă C.

Nici eu şi nici inculpatul F. nu am oferit consultanţă fiscală lui C.

Nu am pus la dispoziţia inculpatului C. societatea B. pentru a spăla bani, ci doar i-am vândut-o, fără conturi bancare. Inculpatul C. singur şi-a deschis conturile bancare.

Nu este real că eu şi inculpatul F. suntem cei care am introdus în societăţile folosite de către Q., A., C. şi D. societăţi offshore pentru a ascunde beneficiarii reali ai sumelor obţinute prin înşelăciune şi spălarea banilor, datoraţi societăţilor de asigurare şi nici nu am însuşit aceşti bani.

Ştiu că UUUU. a fost folosit în societăţi româneşti doar ca reprezentant în administrare, şi nu ca om de paie.

Firma B. am vândut-o lui C., nu îl cunosc pe Q. şi, ca atare, nu puteam fi complice la infracţiunea de evaziune fiscală comisă de el. C. putea cumpăra B. de la un alt prestator de servicii pentru că în acel domeniu există multe firme de acest gen în România.

F. era beneficiarul doar a lui LLLL. şi nu a firmei B., al celei din urmă singur beneficiar fiind C.."

"Ştiu că inculpatul C. avea firme de asigurare, dar nu am cunoscut activitatea lui ilicită şi nu am beneficiat niciodată de vreun produs al infracţiunii de înşelăciune, nici în conturile personale şi nici în cele ale firmei OOOO.

Nu cunosc nimic nici despre infracţiunea de evaziune fiscală, deoarece din momentul cumpărării firmei clientul devenea proprietar şi dispunea de ea, inculpatul C. nemailuând legătura cu noi ulterior achiziţionării B., decât ca să achite taxele de mentenanţă.

În societăţile offshore erau oferite servicii de directori nominali şi din câte ştiu NNNN. nu era folosit niciodată ca director nominal în societăţile offshore.

Când clientul dorea un asemenea serviciu era recomandat avocatul E.. Erau situaţii în care clientul opta pentru propriul avocat."

"Documentele intitulate "Special minutes of the bordshare holders and directors of farbridge" erau întocmite de C., şi nu de F. şi nu cunosc scopul întocmirii acestora".

Curtea de apel a constatat astfel, că inculpaţii F. şi G., în calitate de asociaţi ai companiei OOOO., au desfăşurat activitate comercială, care a constat în "vânzarea" de companii offshore către clienţi interesaţi din România.

În acest mod, inculpaţii F. şi G. au vândut inculpatului C. companiile offshore DDD., HHH. şi GGG. care erau înregistrate în Delaware, SUA contra sumei de 2.500 euro/fiecare şi compania offshore cipriotă B. contra sumei de 4.000 euro.

Intermedierea pe piaţă a vânzării acestor companii constituia obiectul de activitate profitabil al OOOO.

Instanţa a apreciat că probele administrate în cauză nu au dovedit că ulterior momentului vânzării acestor companii offshore către inculpatul C., inculpaţii F. şi G. ar fi desfăşurat vreo activitate alături sau în complicitate cu noul proprietar al companiilor, care să fie ilicită.

Probele administrate au exclus orice fel de implicare a acestora, pe mai departe, în activitatea desfăşurată de suspectul Q. în cadrul societăţilor comerciale în care companiile offshore au devenit acţionare, din voinţa suspectului Q. Nu s-a dovedit că inculpaţii F. şi G. îl cunoşteau pe suspectul Q. Nu s-a dovedit să fi existat acte de relaţionare a inculpaţilor F. şi G. cu angajaţii societăţilor părţi civile sau cu societăţile comerciale administrate de suspectul Q.

Deşi s-a dovedit că a existat o relaţie între inculpaţii F. şi G. şi inculpatul C., în limitele anterior menţionate cu referire la tranzacţionarea companiilor offshore, nu s-a dovedit vreo implicare cu acte materiale de executare şi nici acte de complicitate morală, a inculpaţilor F. şi G., la activitatea desfăşurată de inculpatul C. în cadrul societăţilor sale rezidente, în cele nerezidente sau în cadrul B.

Apoi, nici în planul laturii subiective, nu s-a dovedit că inculpaţii F. şi G. ar fi acţionat în înţelegere cu suspectul Q. şi/sau cu inculpatul C., în cunoştinţă de cauză cu privire la rezoluţia subiectivă a autorilor şi cu intenţia de a le acorda sprijin material sau moral, în scopul de a comite infracţiunile de înşelăciune, evaziune fiscală sau spălare a banilor.

S-a constatat, astfel, că activitatea inculpaţilor F. şi G., de vânzare a companiilor offshore către inculpatul C. nu a reprezentat o activitate de înlesnire sau ajutor la comiterea de către suspectul Q., ca autor, a infracţiunilor de înşelăciune, evaziune fiscală şi spălare a banilor.

Apoi, activitatea inculpaţilor F. şi G., de vânzare a companiilor offshore către inculpatul C. nu a reprezentat nicio activitate de înlesnire sau ajutor la comiterea de către inculpatul C. a infracţiunii de spălare a banilor, pentru că lipseşte condiţia săvârşirii faptei tipice de către autor, aşa cum s-a explicitat anterior la analiza privind infracţiunea de spălare a banilor.

Activitatea inculpaţilor F. şi G., de vânzare a companiilor offshore către inculpatul C. nu putea reprezenta nicio activitate de înlesnire sau ajutor la comiterea de către inculpatul C. a infracţiunilor de înşelăciune şi evaziune fiscală în forma complicităţii, pentru că legea nu pedepseşte complicitatea acordată unui complice şi pentru că, în fapt, nici probiţiunea nu a relevat o asemenea stare de fapt.

Ca atare, în privinţa inculpaţilor F. şi G., în temeiul art. 16 lit. c) din C. proc. pen. se va dispune achitarea, reţinând că faptele imputate acestora, de comitere a infracţiunilor de evaziune fiscală, înşelăciune şi spălare de bani în forma complicităţii nu au fost comise de aceştia.

Totodată, s-a arătat că prin rechizitoriu, s-a mai reţinut acuzaţia de comitere a infracţiunii de înşelăciune în forma complicităţii, a evaziunii fiscale în forma complicităţii şi a spălării de bani în forma complicităţii şi în sarcina inculpatului E.

În urma evaluării probatoriului administrat, Curtea de Apel Cluj a constatat că această acuzaţie este vădit nefondată.

Astfel, deşi procurorul susţinea că declaraţia martorului NNNN. din faza de urmărire penală, confirmă modul de acţiune al inculpaţilor, arătând că martorul ar fi fost utilizat fictiv datorită faptului că era rudă prin alianţă cu inculpatul F., de către acesta, ca reprezentant în administrare în societatea inculpatului C. - SSS. -, care a devenit asociat unic şi administrator în SC C., care derula activitate în domeniul asigurărilor, în acest mod procurorul urmărind să dovedească complicitatea inculpatului F. la toate infracţiunile deduse judecăţii, instanţa a apreciat că susţinerile martorului sunt reale şi dovedesc faptul că martorul ar fi fost desemnat ca reprezentant al unei companii offshore care a preluat prin cesiune părţile sociale ale SC C. SRL, fapt care s-ar fi realizat în conivenţă cu inculpatul F., însă aspectele relevate în declaraţia martorului NNNN. nu prezintă relevanţă în cauză, pentru că nu au legătură cu acuzaţia, curtea reţinând, de asemenea, că toate actele redactate de către inculpatul E., au fost validate de judecătorul delegat la Oficiul Registrului Comerţului.

Verificând apărările inculpatului E., prin prisma învinuirii aduse prin rechizitoriul parchetului, s-a constatat că, în actul de sesizare există anumite confuzii în privinţa documentelor întocmite de acesta pentru societăţile lui Q., iar din examinarea probelor scrise ataşate dosarului, instanţa a reţinut că toate modificările statutare întocmite de către inculpatul E. au fost ulterioare încheierii contractelor de mandat, de către suspectul Q. cu societăţile de asigurare. Niciuna dintre celelalte societăţi, pentru care a redactat actele, la solicitarea părţilor şi conform contractului de asistenţă juridică, nu a avut relaţii contractuale cu părţile civile.

De asemenea, instanţa a apreciat că probele scrise şi testimoniale din faza de urmărire penală, readministrate în faţa curţii, nu au pus în evidenţă că inculpatul E. ar fi participat la activitatea de inducere în eroare a societăţilor de asigurare de către Q., acesta necunoscând, la data angajării în vederea redactării actelor privitoare la cesiunile firmelor lui Q. către societăţi offshore, scopul real al actelor întocmite de suspect.

Curtea a mai reţinut că redactarea şi prezentarea la ORC Sălaj a documentelor de cesiune a părţilor sociale ale celor patru societăţi aparţinând lui Q. nu au condiţionat cu nimic săvârşirea de către acesta a infracţiunilor de înşelăciune, deoarece actele de cesiune nu au fost semnate, în fapt, către terţi necunoscuţi, ci de asociaţi persoane fizice către asociaţi persoane juridice, reprezentate tot de către cedentul Q., lipsa de implicare a inculpatului E. rezultând din faptul că acesta, în calitate de avocat, nu a avut toate elementele necesare unei evaluări obiective a situaţiei, de vreme ce toate taxele şi impozitele societăţilor lui Q. erau achitate (în caz contrar, neputându-se realiza transmiterea părţilor sociale, conform art. 67 alin. (3) lit. b) din Legea nr. 571/2003 privind C. fisc. ), iar, pe de altă parte, părţile civile nu au iniţiat nici o acţiune în opoziţie împotriva modificărilor statutare, întocmite de avocatul E., conform art. 5 alin. (2) din Legea nr. 26/1990.

În concluzie, curtea a reţinut că inculpatul E. a îndeplinit strict obligaţiile prevăzute în contractele de asistenţă juridică încheiate în anii 2004 cu societatea OOOO. SRL şi în anul 2008 cu suspectul Q.: respectiv acelea de asistenţă şi reprezentare juridică, redactare acte, documente, acţiuni şi cereri, îndeplinirea acestor obligaţii de către avocat fiind justificată de necesitatea realizării obligaţiilor sale profesionale, nefiind în mod vădit ilegală.

Astfel, s-a reţinut că expertizele efectuate în cauză au stabilit că nu au fost identificate documente statutare sau comerciale întocmite sau redactate pentru societăţile III. SRL, X. SRL, III. SRL care să poarte antetul sau semnătura inculpatului E., nu au fost identificate nici contracte de mandat sau contracte de asigurare redactate sau semnate de către inculpat şi nici procese-verbale de predare - primire poliţe de asigurare semnate de inculpatul E. sau emise pentru sau de către inculpat, nu au fost identificate operaţiuni desfăşurate cu inculpatul E.

Instanţa a mai avut în vedere şi declaraţiile date de inculpaţii A., D., G., F., declaraţiile martorului NNNN., precum şi testul poligraf realizat extrajudiciar, probe care au stabilit, în afara vreunui dubiu, sinceritatea inculpatului E., când a afirmat că nu cunoştea scopul infracţional al actelor întocmite de către el pentru clienţii săi.

Totodată, a apreciat că nici declaraţiile celor 25 de martori ai acuzării, audiaţi în faza de judecată respectiv: VVVV., UU., WWWW., WW., XXXX., YYYY., XX., ZZZZ., AAAAA., ZZ., BBBBB., CCCCC., YY., DDDDD., EEEEE., FFFFF., GGGGG., CCCC., YYY., XXX., ZZZ., GGGG., HHHH., EEEE., HHHHH., VVV., BBB., RR., SS., TT., IIIII., JJJJJ., KKKKK., WWW., VV., LLLLL., MMMMM., NNNNN., AAA., NNNN., alături de declaraţiile părţii civile SC M. SA prin OOOOO., declaraţiile părţii civile SC K. SA prin consilier juridic PPPPP., declaraţiile părţii civile L. prin administrator N., declaraţiile părţii civile I. prin QQQQQ., declaraţiile părţii civile J. prin reprezentant RRRRR., nu au oferit date care să confirme acuzaţia din rechizitoriu cu privire la inculpatul E.

În concluzie, Curtea de Apel Cluj a reţinut că probele administrate în cauză nu au dovedit nicio implicare a inculpatului E., în activitatea infracţională imputată celorlalţi coinculpaţi şi probată, aşa cum s-a arătat anterior, doar în ce îl priveşte pe suspectul Q. şi pe inculpatul C.. Probele au confirmat apărarea inculpatului, aşa cum rezultă aceasta din declaraţiile constante ale inculpatului de-a lungul procesului penal.

Conduita inculpatului E. s-a circumscris obligaţiilor sale profesionale, în limitele contractelor de asistenţă juridică încheiate cu societăţile comerciale administrate de suspectul Q. sau cu OOOO. SRL şi nu poate fi calificată ca act de complicitate materială sau morală la activitatea infracţională reţinută în sarcina lui Q. şi C.. Din contră, din derularea evenimentelor, în mod rezonabil se poate aprecia că inculpatul nu a avut cunoştinţă de intenţiile frauduloase ale suspectului Q., la momentul la care a întocmit actele necesare cesiunii părţilor sociale.

Apoi, faptul cesiunii părţilor sociale ale unei societăţi comerciale, chiar către companii nerezidente de tip offshore, nu constituie, în sine, un demers ilegal. Pentru activitatea desfăşurată în numele societăţilor comerciale, indiferent de calitatea acţionarilor/asociaţilor şi de forma lor de constituire, răspunderea patrimonială sau după caz, penală revine administratorului de fapt şi/sau de drept. Or, conduita inculpatului E. desfăşurată în calitatea sa de avocat a fost anterioară consumării actelor materiale infracţionale de înşelăciune, nu a avut legătură cauzală cu activitatea infracţională, nu s-a extins temporal ulterior momentelor cesiunilor de părţi sociale ale societăţilor suspectului Q. şi nu a depăşit cadrul raporturilor juridice derivate din contractele de asistenţă juridice încheiate.

Ca atare, nu s-a dovedit existenţa unei activităţi de înlesnire sau ajutor din partea inculpatului E., la comiterea, de către o altă persoană, a unei fapte prevăzute de legea penală, ca o primă condiţie a existenţei complicităţii.

Nici în planul laturii subiective, nu s-a dovedit existenţa vreunei înţelegeri, a unei legături subiective cel puţin unilaterale dintre autor şi complice, stabilită dinspre complice spre autor, ca o a doua condiţie a complicităţii.

În consecinţă, în temeiul art. 16 lit. c) din C. proc. pen., reţinând că actele de complicitate la comiterea infracţiunilor care fac obiectul acuzaţiei nu au fost comise de către inculpatul E., se va dispune achitarea sa.

Cu privire la infracţiunea de constituire a unui grup infracţional organizat, instanţa de fond a constatat următoarele:

Prin rechizitoriu, s-a dispus trimiterea în judecată a tuturor inculpaţilor pentru comiterea infracţiunii de constituire a unui grup infracţional organizat, prev. de art. 367 alin. (1) din C. pen.

S-a reţinut că inculpatul C. a constituit grupul infracţional organizat, împreună cu suspectul Q., în vara anului 2007, în scopul săvârşirii infracţiunilor de înşelăciune, spălare de bani şi evaziune fiscală, iar la acest grup au aderat inculpaţii A., D., F., G. şi E.

Curtea a arătat că infracţiunea de constituire a unui grup infracţional organizat constă în activitatea de iniţiere sau constituire a unui grup infracţional organizat (în definiţia sa de la art. 367 alin. (6) C. pen.), ori aderarea sau sprijinirea sub orice formă a unui astfel de grup.

Ca atare, s-a apreciat că pentru existenţa infracţiunii de constituire a unui grup infracţional organizat, este obligatorie condiţia existenţei unui nucleu din minim 3 persoane, care să formeze grupul de bază şi la care să adere sau pe care să-l sprijine apoi alte persoane.

Grupul organizat descris de acuzare în rechizitoriu nu are însă această structură, formată din minim 3 persoane, pentru ca asocierea să capete valenţa unei infracţiuni.

Apoi, Curtea de Apel Cluj a constatat că descrierea din rechizitoriu este concordantă cu starea de fapt care rezultă din probe, pentru că probaţiunea a demonstrat, din circumstanţele faptice obiective descrise anterior, că existenţa unei rezoluţii subiective comune, în scopul comiterii de infracţiuni a aparţinut numai celor două persoane care au şi comis actele infracţionale, respectiv suspectul Q. şi inculpatul C.

Pentru motivul neîndeplinirii condiţiilor de tipicitate ale infracţiunii, sub aspectul elementului material al laturii obiective, curtea a dispus soluţia de achitare a inculpaţilor A., D., F., G. şi E., fiind incidentă cauza de împiedicare a punerii în mişcare a acţiunii penale, prev. de art. 16 lit. b) teza I din C. proc. pen.

În ce priveşte încadrarea juridică şi analiza legii penale mai favorabile, curtea a reţinut următoarele:

Prin încheierea penală din 15.11.2021 pronunţată în cauză, într-o primă analiză teoretică a legii penale mai favorabile incidente, în temeiul art. 386 alin. (1) din C. proc. pen., s-a schimbat încadrarea juridică a faptelor reţinute în sarcina inculpaţilor C., A., D., G., F. şi E., din 6 infracţiuni concurente de înşelăciune în forma complicităţii, fiecare prev. de art. 48 din C. pen. rap. la art. 244 alin. (1) şi (2) din C. pen., în infracţiunea continuată de înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave în forma complicităţii (6 acte materiale, aferent celor 6 părţi civile distincte), prev. de art. 48 din C. pen. rap. la art. 244 alin. (1) şi (2) din C. pen., cu cu aplicarea art. 2561 din C. pen. şi aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen., art. 5 din C. pen.

În temeiul art. 386 alin. (1) din C. proc. pen., s-a schimbat încadrarea juridică a faptelor reţinute în sarcina inculpaţilor C., A., D., G., F. şi E., din 7 infracţiuni concurente de evaziune fiscală în forma complicităţii, fiecare prev. de art. 48 din C. pen. rap. la art. 9 lit. c) din Legea nr. 241/2005, într-o infracţiune continuată de evaziune fiscală în forma complicităţii (34 acte materiale), prev. de art. 48 din C. pen. rap. la art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen., art. 5 din C. pen.

Ca atare, s-a apreciat că, din perspectiva infracţiunii de înşelăciune, legea penală mai favorabilă inculpaţilor este cea în vigoare în intervalul de timp cuprins între momentul intrării în vigoare a noului C. pen. şi anterior datei de 23.05.2016 când a intrat în vigoare O.U.G. nr. 18/2016, când agravanta nu era reglementată.

Ca atare, curtea a avut în vedere intervalul de timp dintre momentul intrării în vigoare a noului C. pen. şi cel anterior datei de 23.05.2016 când a intrat în vigoare O.U.G. nr. 18/2016, ca fiind cel în care reglementarea infracţiunilor deduse judecăţii a cunoscut forma legală cea mai favorabilă situaţiei juridice a inculpaţilor.

Prin urmare, cu referire la infracţiunea de înşelăciune, în baza art. 386 din C. proc. pen., s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptelor reţinute în sarcina inculpaţilor C., A., D., G., F. şi E., stabilită prin încheierea penală din 15.11.2021 pronunţată de Curtea de Apel Cluj în Dosarul nr. x/2016, din infracţiunea continuată de înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave în forma complicităţii, prev. de art. 48 din C. pen. rap. la art. 244 alin. (1) şi (2) din C. pen. cu aplicarea art. 2561 din C. pen. şi art. 35 alin. (1) din C. pen., art. 5 din C. pen., în infracţiunea continuată de înşelăciune în forma complicităţii, prev. de art. 48 din C. pen. rap. la art. 244 alin. (1) şi (2) din C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. şi art. 5 din C. pen.

Cu referire la infracţiunea de spălare a banilor, Curtea de Apel Cluj a constatat două necorelări în rechizitoriu, între menţiunile de la rubrica "În drept" şi cele de la dispoziţia de trimitere în judecată. Astfel, la rubrica "în drept", unde se descrie acuzaţia, se menţionează că se reţine în sarcina fiecărui inculpat o infracţiune unică de spălare de bani, prev. de art. 29 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002, în forma autoratului sau după caz, a complicităţii, cu menţiunea explicită că în conţinutul infracţiunii intră toate actele de transfer sau de complicitate la transferul sumelor de bani obţinuţi din înşelarea tuturor societăţilor de asigurare.

Cu toate acestea, la rubrica vizând dispoziţia de trimitere în judecată, fiecare inculpat este trimis în judecată, pentru 6 infracţiuni de spălare a banilor şi toate sunt reţinute ca fiind comise în forma complicităţii, "corespunzător celor 6 contracte de mandat".

Curtea de Apel Cluj a apreciat că acelaşi raţionament expus în privinţa infracţiunilor de evaziune fiscală şi înşelăciune, care a determinat schimbarea încadrării juridice în sensul reţinerii unor infracţiuni continuate, în loc de 7 infracţiuni, respectiv 6 infracţiuni concurente, este valabil şi în privinţa infracţiunii de spălare a banilor. Chiar descrierea acuzaţiei este pliată pe acest raţionament, iar procurorul de şedinţă a optat pentru aceeaşi apreciere, că se impune reţinerea unei singure infracţiuni de spălare de bani, pentru fiecare inculpat şi că aceasta a fost intenţia acuzării.

Apoi, dată fiind descrierea acuzaţiei de la rubrica "în drept", Curtea reţine că intenţia procurorului a fost aceea de trimitere în judecată a 3 autori (inculpaţii A., C. şi D.) şi a 3 complici (G., F. şi E.).

Pentru a înlătura însă neconcordanţa din rechizitoriu, în baza art. 386 din C. proc. pen., se va schimba încadrarea juridică a faptelor reţinute în sarcina inculpaţilor C., A., D., din 6 infracţiuni de spălare a banilor, fiecare prev. de art. 29 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002, într-o infracţiune continuată de spălare a banilor prev. de art. 29 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002, cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen., art. 5 din C. pen.

În baza art. 386 din C. proc. pen., s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptelor reţinute în sarcina inculpaţilor G., F. şi E., din 6 infracţiuni de spălare a banilor în forma complicităţii, fiecare prev. de art. 48 din C. pen. rap. la art. 29 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002, într-o infracţiune continuată de spălare a banilor în forma complicităţii, prev. de art. 48 rap. la art. 29 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002, cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen., art. 5 din C. pen.

Cu privire la măsurile asiguratorii, s-au reţinut următoarele:

Subsecvent soluţiilor din latura penală a cauzei, de încetare a procesului penal şi de achitare, Curtea de Apel Cluj a constatat că măsurile asiguratorii instituite în cauză în faza de urmărire penală nu mai au niciun temei legal, acestea fiind în directă legătură cu existenţa unei acuzaţii în curs de cercetare sau a unei soluţii chiar nedefinitive, care să susţină o conduită culpabilă a inculpatului vizat de măsura asiguratorie.

În ce priveşte situaţia inculpatului C. care a decedat în cursul judecăţii, măsura asiguratorie solicitată nu mai are niciun temei, pentru că faptul decesului inculpatului împiedică exercitarea acţiunii penale, precum şi posibilitatea de soluţionare a acţiunii civile alăturate. Ca atare, se va respinge solicitarea părţii civile ANAF - AJFP Sălaj de luare a măsurilor asigurătorii asupra bunurilor mobile şi imobile ale inculpatului C., urmare a decesului acestuia.

În privinţa inculpaţilor A., D., F., G. şi E., dată fiind aprecierea că faptele acestora nu îndeplinesc condiţiile de tipicitate ale infracţiunii de evaziune fiscală, s-a respins ca nefondată solicitarea părţii civile ANAF - AJFP Sălaj, de luare a măsurilor asigurătorii asupra bunurilor mobile şi imobile ale acestora.

Aceeaşi soluţie de achitare în planul acţiunii penale impune şi dispoziţia de ridicare, în baza art. 404 alin. (4) lit. c) din C. proc. pen. a măsurilor asiguratorii instituite asupra bunurilor inculpaţilor E. şi D.

VI. Împotriva Sentinţei penale nr. 40/2022 din data de 11 martie 2022 a Curţii de Apel Cluj, secţia penală şi de minori, au formulat apel, în termen procedural, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - DIICOT- Serviciul Teritorial Sălaj şi părţile civile SC J. SA prin lichidator judiciar SSSSS. SPRL, SC I. SA, SC H. SA, SC L. prin lichidator judiciar C.L.I UUUUU..

În cuprinsul motivelor scrise de apel, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie-DIICOT - Serviciul Teritorial Sălaj a solicitat, în temeiul art. 421 alin. (1) pct. 2 lit. b) din C. proc. pen., desfiinţarea Sentinţei penale nr. 40/11.03.2022 pronunţată în Dosarul nr. x/2016 a Curţii de Apel Cluj şi a încheierii din data de 15.11.2021 a Curţii de Apel Cluj şi trimiterea cauzei spre rejudecare, în vederea respectării celor statornicite definitiv prin Decizia nr. 144/A din 11.05.2011 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

În subsidiar, s-a invocat nelegalitatea şi netemeinica sentinţei apelate, precum şi a încheierii din data de 15.11.2021 a Curţii de Apel Cluj, atât în privinţa laturii penale a cauzei cât şi civile.

Partea civilă SC I. SA, în cadrul motivelor scrise de apel a solicitat admiterea căii de atac formulate împotriva Sentinţei penale nr. 40/2022 a Curţii de Apel Cluj, cât şi împotriva tuturor încheierilor de şedinţă pronunţate în acest dosar. Pe latură penală a solicitat condamnarea inculpaţilor A., D., E., F., G.

Totodată, s-a mai arătat că, prin Decizia penală nr. 144/A din 2021, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, a dispus ca instanţa de rejudecare să ţină cont de toate probele existente la dosar, având în vedere soluţia dispusă de judecătorul de cameră preliminară, nefiind exclusă nicio probă. Însă, în raport de motivarea dată prin Sentinţa penală nr- 40 din 2022, apelanta a apreciat că nu au fost avute în vedere toate probele administrate în acest dosar, ci preponderent declaraţiile inculpaţilor din faza de judecată.

Pe latură civilă, a solicitat admiterea acţiunii civile, astfel cum a fost precizată în înscrisul depus la termenul di data de 30. 06.2017, respectiv suma de 175.144,45 RON şi 6.582, 29 euro în echivalentul în RON la cursul BNR din data plăţii, reprezentând contravaloarea dosarelor de daună achitate de societate în baza poliţelor emise şi încasate de SC FFF. SRL, precum şi dobânda legală aferentă acestor debite, suma de 250.319,97 RON reprezentând contravaloarea primelor de asigurare aferente poliţelor emise şi încasate de SC FFF. SRL fără a fi depuse, respectiv suma de 45.064,57 RON.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la data de 29 aprilie 2022 sub nr. x/2016*.

La termenul din data de 16 iunie 2022 au avut loc dezbaterile asupra apelurilor declarate, susţinerile reprezentantului Ministerului Public şi ale intimaţilor inculpaţi fiind consemnate pe larg în încheierea de amânare a pronunţării a prezentei hotărâri, motiv pentru care nu vor mai fi reluate.

VII. Înalta Curte, verificând decizia pronunţată de prima instanţă, în raport cu motivele invocate de apelanţi, prin prisma dispoziţiilor art. 417 cu referire la art. 420 din C. proc. pen. constată că apelurile declarate în cauză sunt fondate pentru considerentele ce se vor arăta:

Cu titlu premergător, Înaltă Curte reaminteşte că, dreptul la un proces echitabil este un drept complex fiind întemeiat pe o multitudine de principii şi garanţii procesuale ce se află într-o interdependenţă şi condiţionare reciprocă.

Încălcarea dreptului la un proces echitabil prin nesocotirea unei dispoziţii legale care reglementează desfăşurarea procesului penal poate duce la concluzia că hotărârea este lovită de nulitate absolută şi că se impune trimiterea spre rejudecare la instanţa a cărei hotărâre a fost desfiinţată dacă s-a produs o vătămare în drepturile procesuale. Astfel, cu excepţia nulităţilor absolute unde vătămarea este prezumată juris et de jure, în cazul nulităţilor relative vătămarea trebuie dovedită.

Rejudecarea cauzei de către instanţa care a pronunţat hotărârea este un remediu procesual prin care instanţa de apel restituie dosarul spre rejudecare primei instanţe sau instanţei competente, în situaţia în care judecata a avut loc cu încălcarea unor principii ale procesului penal, cu nerespectarea unor dispoziţii instituite sub sancţiune de nulitate absolută sau relativă sau cu nesocotirea unor principii fundamentale statuate de Convenţia Europeană a Drepturilor Omului

Desfiinţarea cu trimitere spre rejudecare în cazurile în care sunt încălcate drepturi fundamentale în judecata în primă instanţă este necesară iar aplicarea directă a Convenţiei Europene se impune în situaţiile vicierii grave a principiilor judecăţii iniţiale. Acestea au şi un rol de asigurare a unei conduite procesuale fundamentate pe respectul faţă de lege, garanţiile conferite părţilor, aşa încât e datoria primelor instanţe să le asigure creşterea standardului de rigurozitate al analizelor probelor şi apărărilor, necesare pentru aflarea adevărului şi justa soluţionare a cauzei.

În contextul prezentei cauzei, Înalta Curte a dispus prin Decizia penală nr. 144/A din 11 mai 2021 trimiterea cauzei spre rejudecare Curţii de Apel Cluj, care însă, cu nesocotirea dispoziţiilor instanţei de apel a procedat la rejudecarea cauzei într-o manieră proprie, pronunţând o nouă hotărâre judecătorească care a pus în imposibilitate instanţa să poată efectua în mod riguros în limitele competenţei sale controlul de legalitate şi temeinicie al hotărârilor pronunţate în cauză.

Mai mult decât atât, chiar dând eficienţă efectului integral devolutiv al apelului faţă de neregulile constatate, Înalta Curte apreciază că nu le-ar putea remedia în calea de atac a apelului pentru că, în realitate, este vorba despre o veritabilă judecată în fond ce trebuie înfăptuită cu posibilitatea părţilor de a avea la dispoziţie o cale de atac efectivă după o astfel de judecată şi nu de a lua la cunoştinţă cu titlu definitiv de soluţia din apel care ar fi trebuit să înfăptuiască ea însăşi judecata în fond îndeplinind, atât rolul de instanţă de fond, cât şi de instanţă de control judiciar.

Astfel, instanţa supremă constată că prin rechizitoriul nr. x/2012 din data de 07 ianuarie 2016 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism, Biroul Teritorial Sălaj, s-a dispus trimiterea în judecata a inculpaţilor:

1. A., pentru comiterea infracţiunilor de:

- constituire de grup infracţional prev. art. 367 alin. (1) din C. pen.

- complicitate la înşelăciune prev. de art. 48 din C. pen. rap. la art. 244 alin. (1) şi (2) din C. pen. (şase infracţiuni corespunzător celor 6 contracte de mandat);

- complicitate la spălarea banilor prev. de art. 48 din C. pen. rap. la art. 29 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002 (şase infracţiuni corespunzător celor 6 contracte de mandat);

- complicitate la evaziune fiscală prev. de art. 48 din C. pen. rap. la art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005 (şapte infracţiuni corespunzător relaţiilor societăţii B. cu cele şapte societăţi româneşti), totul cu aplicarea art. 38 alin. (1) din C. pen. şi art. 5 din C. pen.

2. C. pentru săvârşirea infracţiunilor de:

- constituire de grup infracţional prev. art. 367 alin. (1) din C. pen. - complicitate la înşelăciune prev. de art. 48 din C. pen. rap. la art. 244 alin. (1) şi (2) din C. pen. (şase infracţiuni corespunzător celor 6 contracte de mandat);

- complicitate la spălarea banilor prev. de art. 48 din C. pen. rap. la art. 29 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002 (şase infracţiuni corespunzător celor 6 contracte de mandat);

- complicitate la evaziune fiscală prev. de art. 48 din C. pen. rap. la art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005 (şapte infracţiuni corespunzător relaţiilor societăţii B. cu cele şapte societăţi româneşti), totul cu aplicarea art. 38 alin. (1) din C. pen. şi art. 5 din C. pen.

3. D. pentru săvârşirea infracţiunilor de:

- constituire de grup infracţional prev. art. 367 alin. (1) din C. pen.

- complicitate la înşelăciune prev. de art. 48 din C. pen. rap. la art. 244 alin. (1) şi (2) din C. pen. (şase infracţiuni corespunzător celor 6 contracte de mandat);

- complicitate la spălarea banilor prev. de art. 48 din C. pen. rap la art. 29 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002 (şase infracţiuni corespunzător celor 6 contracte de mandat);

- complicitate la evaziune fiscală prev. de art. 48 din C. pen. rap. la art. 9 lit. c) din Legea nr. 241/2005 (şapte infracţiuni corespunzător relaţiilor societăţii B. cu cele şapte societăţi româneşti), totul cu aplicarea art. 38 alin. (1) din C. pen. şi art. 5 din C. pen.

4. E. pentru săvârşirea infracţiunilor de:

- constituire de grup infracţional prev. art. 367 alin. (1) din C. pen. - complicitate la înşelăciune prev. de art. 48 din C. pen. rap. la art. 244 alin. (1) şi (2) din C. pen. (şase infracţiuni corespunzător celor 6 contracte de mandat);

- complicitate la spălarea banilor prev. de art. 48 din C. pen. rap. la art. 29 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002 (şase infracţiuni corespunzător celor 6 contracte de mandat);

- complicitate la evaziune fiscală prev. de art. 48 din C. pen. rap. la art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005 (şapte infracţiuni corespunzător relaţiilor societăţii B. cu cele şapte societăţi româneşti), totul cu aplicarea art. 38 alin. (1) din C. pen. şi art. 5 din C. pen.

5. F., pentru săvârşirea infracţiunilor de:

- constituire de grup infracţional prev. art. 367 alin. (1) din C. pen.

- complicitate la înşelăciune prev. de art. 48 din C. pen. rap. la art. 244 alin. (1) şi (2) din C. pen. (şase infracţiuni corespunzător celor 6 contracte de mandat);

- complicitate la spălarea banilor prev. de art. 48 din C. pen. rap. la art. 29 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002 (şase infracţiuni corespunzător celor 6 contracte de mandat);

- complicitate la evaziune fiscală prev. de art. 48 din C. pen. rap. la art. 9 lit. c) din Legea nr. 241/2005 (şapte infracţiuni corespunzător relaţiilor societăţii B. cu cele şapte societăţi româneşti), totul cu aplicarea art. 38 alin. (1) din C. pen. şi art. 5 din C. pen.

6. G., pentru săvârşirea infracţiunilor de:

- constituire de grup infracţional prev. art. 367 alin. (1) din C. pen.

- complicitate la înşelăciune prev. de art. 48 din C. pen. rap. la art. 244 alin. (1) şi (2) din C. pen. (şase infracţiuni corespunzător celor 6 contracte de mandat);

- complicitate la spălarea banilor prev. de art. 48 din C. pen. rap. la art. 29 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002 (şase infracţiuni corespunzător celor 6 contracte de mandat);

- complicitate la evaziune fiscală prev. de art. 48 din C. pen. rap. la art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005 (şapte infracţiuni corespunzător relaţiilor societăţii B. cu cele şapte societăţi româneşti), totul cu aplicarea art. 38 alin. (1) din C. pen. şi art. 5 din C. pen.

Prin încheierea nr. 1 din data de 27 mai 2016, pronunţată de judecătorul de cameră preliminară al Curţii de Apel Cluj, în baza art. 346 alin. (4) din C. proc. pen. s-a constatat legalitatea sesizării instanţei cu rechizitoriul emis la data de 07 ianuarie 2016, în Dosarul nr. x/2012 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.I.I.C.O.T. - Biroul Teritorial Sălaj, privind pe inculpaţii A., E., C., D., G. şi F., trimişi în judecată în stare de libertate, a legalităţii administrării probelor şi a efectuării actelor de urmărire penală, şi în consecinţă a dispus începerea judecăţii în dosarul privindu-i pe aceştia.

Încheierea anterior menţionată a rămas definitivă prin încheierea nr. 1280 din 4 octombrie 2016 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în Dosarul nr. x/2016, fiind respinse, ca nefondate, contestaţiile declarate de inculpaţii D., C., G. şi E. împotriva încheierii penale nr. 1 din 27 mai 2016 a Curţii de Apel Cluj, secţia penală şi de minori, pronunţată în Dosarul nr. x/2016.

În cuprinsul încheierii antemenţionate judecătorul de cameră preliminară a reţinut că "neconcludenţa şi lipsa probelor de vinovăţie, probatoriul incomplet al speţei nu pot şi nu vor constitui obiectul camerei preliminare, fiind apanajul soluţionării pe fond a cauzei."

Referitor la critica vizând obţinerea nelegală a probelor, a apreciat că, "Atunci când în susţinerea încălcării principiului loialităţii administrării probelor, inculpatul F. nu a adus niciun argument şi nicio dovadă în faţa magistratului de cameră preliminară, acesta va constata că inculpatul nu invocă decât nemulţumirea faţă de conţinutul declaraţiilor date şi se fundamentează pe presupuneri, astfel că nu poate constata existenţa niciunui element obiectiv, a niciunei probe din care să reiasă că declaraţiile au fost luate în alte condiţii decât cele prevăzute de lege.

Judecătorul de cameră preliminară reţine că susţinerile inculpatului legate de caracterul incomplet al urmăririi penale, de neconcordanţa între starea de fapt expusă şi conţinutul real al probelor, de interpretarea eronată dată materialului probator, de greşita încadrare juridică, nu pot fi analizate în această procedură, întrucât exced controlului ce se efectuează în această fază a procesului penal. Caracterul nelegal al administrării probelor nu conduce la constatarea nelegalităţii sesizării.

Analiza judecătorului are în vedere legalitatea şi, ca atare, motivele prin care se tinde la dovedirea netemeiniciei probelor, nu pot fi examinate de către acesta."

Prin Sentinţa penală nr. 39 din 1 martie 2019 pronunţată de Curtea de Apel Cluj, la filele x, contrar dispoziţiilor legale opozabile, s-a reţinut de prima instanţa că, pentru a putea fi luate în considerare ca mijloace de probă valide, actele premergătoare trebuiau consemnate, conform art. 224 din C. proc. pen. într-un proces-verbal şi că interceptările convorbirilor telefonice ale DIICOT, fiind efectuate în faza actelor premergătoare, pot fi luate în considerare de către magistrat, doar dacă în speţă se respectau de către procuror prevederile art. 224 alin. (3) din C. proc. pen.

Totodată, în mod greşit a reţinut aceasta că de la dosarul de urmărire penală lipseşte procesul-verbal de consemnare a actelor premergătoare, ce constituie mijloc de probă conform art. 224 din C. proc. pen., reţinând incidenţa dispoziţiilor Deciziei 126 din 26 aprilie 2001 a Curţii Constituţionale care statuează în alin. (3) al art. 224 din C. proc. pen. că "procesul-verbal prin care se constată efectuarea unor acte premergătoare poate constitui mijloc de probă. Rezultă, prin urmare, că în această fază, cu excepţia procesului-verbal menţionat, nu pot fi efectuate acte de procedura care să constituie mijloace de probă în sensul prevederilor art. 64 din C. proc. pen. şi care să vizeze o anumită persoană bănuită ca fiind autorul infracţiunii".

Tot în sentinţa antemenţionată, instanţa de fond, contrar dispoziţiilor în materie, a reţinut că procurorul de caz a omis întocmirea procesului-verbal şi faţă de lipsa acestuia interceptările convorbirilor telefonice ale DIICOT, efectuate în perioada 2011 - 2013, nu vor fi luate în considerare la deliberare, ca mijloace de probă, ci doar ca indicii posibile în privinţa comiterii presupuselor infracţiuni de către inculpaţi.

Deşi prin Decizia penală nr. 144/A din data de 11 mai 2021 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pronunţată în Dosarul nr. x s-au admis apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - DIICOT- Biroul Teritorial Sălaj, părţile civile SC I. SA, SC H. SA, SC L. prin lichidator judiciar şi SC J. SA prin lichidator judiciar şi s-a constatat că se impune trimiterea cauzei spre rejudecare şi reluarea cercetării judecătoreşti, Curtea de Apel Cluj a nesocotit aceste dispoziţii şi a reţinut că pentru a putea fi luate în considerare ca mijloace de probă valide, actele premergătoare trebuiau consemnate, conform art. 224 din C. proc. pen. într-un proces-verbal şi că interceptările convorbirilor telefonice ale DIICOT, fiind efectuate în faza actelor premergătoare, pot fi luate în considerare de către magistrat, doar dacă în speţă se respectau de către procuror prevederile art. 224 alin. (3) din C. proc. pen.

Astfel, în virtutea acestor dispoziţii obligatorii pentru instanţa de fond, nu mai exista niciun temei pentru a nu analiza toate probatoriile administrate în faza de urmărire penală, soluţia pronunţată de judecătorul de cameră preliminară obligând instanţa de fond să aibă în vedere toate probele ce se află la dosarul cauzei.

Procedând în această manieră, prima instanţă a încălcat limitele rejudecării, aşa cum au fost stabilite de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie prin decizia menţionată, afectând procesul echitabil, prin înlăturarea de la analiză a mijloacelor de probă privind interceptările, aşa încât, evaluarea probelor a fost doar parţial efectuată şi nu a putut conduce la o examinare completă asupra întregului material probator.

Aşa cum s-a arătat în mod concret în Decizia nr. 144 din 11 mai 2021 a Înaltei Curţi, instanţa de control judiciar a reţinut că prima instanţa nu a luat în considerare la deliberare actele premergătoare, respectiv toate convorbirile telefonice şi ambientale prezentate de DIICOT în acuzare, efectuate în perioada 2011-2013, deşi nu au fost excluse în procedura de cameră preliminară.

Totodată, Înalta Curte apreciind că motivele formulate de parchet cu privire la nelegalitatea hotărârii în ceea ce priveşte neluarea în seamă a întregului material probator sunt întemeiate, având în vedere că prin încheierea pronunţată de judecătorul de cameră preliminară nr. 1 din 27 mai 2016 a Curţii de Apel Cluj au fost respinse toate cererile şi excepţiile inculpaţilor, s-a constatat legalitatea administrării probelor, regularitatea actului de sesizare a instanţei, iar instanţa la judecata în fond nu a avut în vedere întregul material probator aflat la dosarul cauzei, probe ce nu au fost excluse prin încheierea din camera preliminară a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare.

Prima instanţă, în al doilea ciclu procesual, nu a respectat limitele deciziei de casare, astfel că soluţia pronunţată nu a reflectat întreg materialul probator, în condiţiile stabilite cu caracter obligatoriu de către Înalta Curte, ceea ce conduce la încălcarea principiilor procesului echitabil şi la încălcarea garanţiilor procesuale ale părţilor.

Totodată, în condiţiile în care legea procesual penală prevede două grade de jurisdicţie, Înalta Curte apreciază că este necesar ca judecata să parcurgă toate etapele procesuale, pentru a nu priva inculpaţii de un grad de jurisdicţie, prin soluţionarea cauzei direct de instanţa de apel, după readministrarea probelor în calea de atac.

Instanţa de apel nu ar putea substitui, în acest caz, integral faza de judecată care ar fi trebuit să aibă loc în primă instanţă, deoarece o astfel de soluţie ar determina eliminarea artificială a unui grad de jurisdicţie, în defavoarea intereselor procesuale ale inculpaţilor, pentru care legislaţia procesuală prevede parcurgerea a două grade de jurisdicţie.

Nu în ultimul rând, hotărârea instanţei de apel este definitivă, potrivit art. 552 din C. proc. pen. şi prin urmare nu există o altă instanţă de judecată care poate examina legalitatea şi temeinicia hotărârii pronunţate de către instanţa de apel care ar administra şi interpreta probele administrate nemijlocit pentru prima oară, în condiţiile în care instanţa de fond nu a efectuat o cercetare judecătorească în sensul celor precizate.

Dublul grad de jurisdicţie este un drept recunoscut în materie penală prin Protocolul nr. 7 al Convenţiei Europene a Drepturilor Omului. Acesta presupune că orice persoană declarată vinovată de săvârşirea unei infracţiuni de un tribunal, are dreptul de a cere examinarea hotărârii prin care i s-a stabilit vinovăţia de către o instanţă superioară ierarhic.

Dublul grad de jurisdicţie vizează o judecare devolutivă a cauzei în faţa a două instanţe de judecată, una de fond, iar cea de-a doua, de control judiciar. În primă instanţă nu a avut loc o judecată cu respectarea tuturor garanţiilor procedurale, astfel că în speţă primul grad de jurisdicţie nu poate fi luat în considerare, de aceea pentru respectarea dreptului la un proces echitabil şi asigurarea efectivă a două grade de jurisdicţie, conform art. 2 din Protocolul nr. 7 al Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, este justificată trimiterea cauzei spre rejudecare.

De altfel, dispoziţiile art. 421 pct. 2 lit. a) din C. proc. pen. obligă instanţa de apel să pronunţe o nouă hotărâre şi să procedeze potrivit dispoziţiilor privind judecata în fond, ceea ce duce la concluzia că noua hotărâre a instanţei de apel poate fi pronunţată numai pentru a substitui hotărârea anterioară a primei instanţe, dar care a fost pronunţată după desfăşurarea unei judecăţi ce a respectat dispoziţiile art. 349 şi urm. din C. proc. pen.

Hotărârea primei instanţe nu a urmat regulile menţionate, tocmai de aceea ar fi contrar spiritului legii în a impune instanţei de control judiciar să judece direct în apel o cauză care nu a parcurs toate etapele judecăţii în prima instanţă.

Înalta Curte constată că inexistenţa unui al doilea grad de jurisdicţie sub aspectul judecării disparate a cauzei, când aşa cum s-a arătat era imperios necesar judecarea unitară a sa aduce atingere dreptului la un proces echitabil al inculpatului prev. de art. 6 parag. 1 din Convenţie pentru Apărarea Drepturilor Omului şi Libertăţilor Fundamentale, dreptul la un proces echitabil fiind în strânsă legătură cu dreptul la dublul grad de jurisdicţie în materie penală.

Având în vedere aceste considerente, Înalta Curte reţine că prima instanţă trebuie să soluţioneze cauza conform procedurii de drept comun, cu respectarea principiilor oralităţii, nemijlocirii şi contradictorialităţii, şi în mod prioritar cu respectarea principiului aflării adevărului, prin evaluarea întregului material probator, aşa cum a fost stabilit prin Decizia penală nr. 144 din 11 mai 2021 a instanţei supreme.

Drept urmare, se impune cu necesitate desfiinţarea sentinţei penale apelate şi trimiterea cauzei primei instanţe pentru a soluţiona cauza cu respectarea tuturor garanţiilor procesuale conferite părţilor, mai sus menţionate.

Totodată, prima instanţă va proceda la rejudecarea cauzei şi va avea în vedere întregul material probator administrat, atât din faza actelor premergătoare, cât şi din cursul urmăririi penale şi a judecăţii, nefiind imperativ necesară readministrarea probatoriului din primul ciclu procesual ci numai suplimentarea acestuia dacă se impune, urmând a fi pronunţată o soluţie în acord cu îndrumările din prezenta decizie, potrivit dispoziţiilor art. 425 din C. proc. pen.

În baza art. 423 alin. (1) din C. proc. pen. raportat la art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului se va desfiinţa sentinţa penală apelată şi se va dispune rejudecarea cauzei de prima instanţă - Curtea de Apel Cluj cu respectarea dispoziţiilor art. 374 - 376 din C. proc. pen. şi evaluarea tuturor mijloacelor de probă.

În raport de soluţia adoptată în cauză, prin raportare la argumentele de fapt şi drept expuse, urmează ca la rejudecare să fie avute în vedere şi celelalte motive invocate de apelanţi.

Pentru aceste considerente, în baza art. 421 alin. (1) pct. 2 lit. b) din C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va admite apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - DIICOT - BT Sălaj şi de apelanţii părţi civile SC K. SA, SC J. SA prin lich. jud. SSSSS. S.P.R.L. şi SC I. SA împotriva Sentinţei penale nr. 40/2022 din data de 11 martie 2022 a Curţii de Apel Cluj, secţia penală şi de minori.

Va desfiinţa, în totalitate, sentinţa penală atacată şi încheierea din data de 15 noiembrie şi va trimite cauza spre rejudecare la Curtea de Apel Cluj, secţia penală şi de minori.

În temeiul dispoziţiilor art. 424 alin. (4) din C. proc. pen. ultimul act procedural rămas valabil este încheierea din data 22 octombrie 2021.

În temeiul dispoziţiilor art. 275 alin. (3) cheltuielile ocazionate cu soluţionarea apelurilor declarate în cauză vor rămâne în sarcina statului.

În temeiul dispoziţiilor art. 275 alin. (6) din C. proc. pen. onorariile apărătorilor desemnaţi din oficiu pentru intimaţii inculpaţi D., G., C. şi F., în sumă de câte 1253 RON, rămân în sarcina statului şi se plătesc din fondul Ministerului Justiţiei, respectiv onorariile apărătorilor desemnaţi din oficiu, până la prezentarea apărătorilor aleşi pentru intimaţii inculpaţi E. şi A., în sumă de câte 314 RON, rămân în sarcina statului şi se plătesc din fondul Ministerului Justiţiei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - DIICOT - BT Sălaj şi de apelanţii părţi civile SC K. SA, SC J. SA prin lich. jud. SSSSS. S.P.R.L. şi SC I. SA împotriva Sentinţei penale nr. 40/2022 din data de 11 martie 2022 a Curţii de Apel Cluj, secţia penală şi de minori, şi a încheierii din data de 15 noiembrie 2021.

Desfiinţează, în totalitate, sentinţa penală atacată, precum şi încheierea din data de 15 noiembrie 2021 şi trimite cauza spre rejudecare la Curtea de Apel Cluj, secţia penală şi de minori.

Ultimul act procedural rămas valabil este încheierea din data 22 octombrie 2021 a aceleiaşi instanţe.

Cheltuielile ocazionate cu soluţionarea apelurilor declarate în cauză rămân în sarcina statului.

Onorariile apărătorilor desemnaţi din oficiu pentru intimaţii inculpaţi D., G., C. şi F., în sumă de câte 1253 RON, rămân în sarcina statului şi se plătesc din fondul Ministerului Justiţiei.

Onorariile parţiale ale apărătorilor desemnaţi din oficiu pentru intimaţii inculpaţi E. şi A., în sumă de câte 314 RON, rămân în sarcina statului şi se plătesc din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi, 30 iunie 2022.

GGC - ED