Violation of protection order: Inadmissibility of extraordinary appeal against final appellate judgment

Deliberând asupra cauzei penale de faţă, în baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin Decizia penală nr. 491 din 18 aprilie 2022, pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în Dosarul nr. x/2021, în baza art. 421 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., s-a respins, ca nefondat, apelul declarat de apelantul-inculpat A. împotriva Sentinţei penale nr. 440 din 23 noiembrie 2021 a Judecătoriei Târgovişte, pronunţate în Dosarul nr. x/2021.

În baza art. 424 alin. (2) C. proc. pen. raportat la art. 241 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., s-a constatat încetată de drept măsura controlului judiciar la data pronunţării prezentei.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., a fost obligat apelantul-inculpat la plata a 50 de RON cu titlu cheltuielile judiciare datorate statului.

Curtea de apel, examinând hotărârea apelată, în raport de situaţia de fapt reţinută, de probele administrate, de criticile formulate, precum şi din oficiu sub toate aspectele, conform art. 417 alin. (2) C. proc. pen., a constatat că apelul formulat de inculpatul A., este nefondat.

S-a arătat că instanţa de fond a prezentat, printr-o analiza logica, situaţia de fapt, încadrarea juridică şi baza probatorie a acuzaţiilor confirmate. De asemenea, s-a arătat că probatoriul administrat în cursul urmăririi penale şi judecăţii, relevă fără dubiu ca inculpatul, în zilele de 04 decembrie 2020, în jurul orelor 11:30, 16 decembrie 2020, în jurul orelor 17:30, şi 18 decembrie 2020, în jurul orelor 11:00, a încălcat măsurile dispuse prin ordinul de protecţie emis de Judecătoria Târgovişte prin Sentinţa nr. 3510/17 noiembrie 2020, modificată prin Decizia nr. 132/15 decembrie 2020, a Tribunalului Dâmboviţa. Prin raportare la situaţia de fapt, instanţa de fond a reţinut corect că inculpatul a nesocotit interdicţiile care îi erau destinate prin ordinul de protecţie emis de către Judecătoria Târgovişte prin aceea că a urcat la etajul imobilului din jud. Dâmboviţa atunci când o atare conduită îi era interzisă, apropiindu-se la mai puţin de un metru de persoana vătămată, ulterior revenind în domiciliu deşi exista o dispoziţie de evacuare din acesta. În opinia Curţii de apel, toate acestea, au confirmat concluzia instanţei de fond, că aplicarea a unor pedepse cu închisoarea, la minimul special, sunt necesare, şi în măsură să conducă la respectarea pe viitor de către inculpat a normelor ce impun o conduită socială legală. Aşadar, având în vedere şi comportamentul anterior corect în societate, s-a aplicat o pedeapsă rezultantă cu închisoarea, în cuantum de 10 luni cu aplicarea art. 91 C. pen. şi a unui termen de supraveghere de 2 ani.

Împotriva Deciziei penale nr. 491 din 18 aprilie 2022, pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, inculpatul A. a exercitat cale de atac care a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la 13 mai 2022, pe rolul Completului 7.

În dezbateri, la termenul de judecată din 14 iunie 2022, reprezentantul Ministerului Public a invocat excepţia inadmisibilităţii căii de atac declarate, având în vedere că vizează o hotărâre definitivă, pronunţată în apel.

Contestatorul inculpat A. a susţinut că nu este vinovat de acuzaţiile care i se aduc şi nu a încălcat ordinul de protecţie la care se face referire în dosar.

Examinând cauza, Înalta Curte apreciază calea de atac, declarată de inculpatul A., ca fiind inadmisibilă pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 408 alin. (1) C. proc. pen. sentinţele pot fi atacate cu apel, dacă legea nu prevede altfel, iar decizia dată în apel este definitivă. Noul C. proc. pen. a revenit, aşadar, la sistemul clasic al dublului grad de jurisdicţie, constând în fond şi apel. Nu este îngrădit în acest fel liberul acces la justiţie care presupune accesul la mijloacele procedurale prin care justiţia se înfăptuieşte. Regulile de desfăşurare a procesului în faţa instanţelor judecătoreşti sunt de competenţa exclusivă a legiuitorului, aşa cum rezultă din prevederile art. 126 alin. (2) din Constituţie - potrivit cărora "Competenţa instanţelor judecătoreşti şi procedura de judecată sunt prevăzute numai prin lege" - şi din cele ale art. 129 din Legea fundamentală, conform cărora "Împotriva hotărârilor judecătoreşti, părţile interesate şi Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condiţiile legii".

În prezenta cauză, se reţine că împotriva hotărârii pronunţată de instanţa de fond, respectiv Sentinţa penală nr. 440 din 23 noiembrie 2021 a Judecătoriei Târgovişte, pronunţate în Dosarul nr. x/2021 inculpatul A. a exercitat calea de atac prevăzută de lege, respectiv apel, soluţionată prin Decizia penală nr. 491 din 18 aprilie 2022, pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.

Împotriva deciziei penale pronunţate de instanţa de apel (respectiv, Decizia penală nr. 491 din 18 aprilie 2022, pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie) inculpatul A. a formulat din nou o cale de atac (denumită de acesta "contestaţie").

În privinţa deciziei penale atacate, pronunţată în baza art. 421 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. şi definitivă, legea nu prevede posibilitatea exercitării vreunei căi ordinare de atac.

Aşa cum s-a arătat anterior, dând eficienţă principiilor legalităţii căilor de atac şi liberului acces la justiţie, reglementate de dispoziţiile art. 129 şi art. 21 din Constituţie, precum şi exigenţelor determinate prin art. 3 din Convenţia Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului şi Libertăţilor Fundamentale, legea procesual penală a stabilit un sistem coerent al căilor de atac, admisibilitatea acestora fiind condiţionată de exercitarea lor potrivit legii, în termenele şi pentru motivele reglementate de normele incidente în materie.

În speţa de faţă, inculpatul A. a învestit Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie cu soluţionarea unei căi de atac ce nu întruneşte cerinţele textelor de lege menţionate mai sus şi, în consecinţă, nu este admisibilă potrivit dreptului comun. Recunoaşterea unei căi de atac în situaţii neprevăzute de legea procesual penală constituie o încălcare a principiului legalităţii căilor de atac şi, din acest motiv, apare ca o soluţie inadmisibilă în ordinea de drept.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte va respinge, ca inadmisibilă, calea de atac formulată de inculpatul A. împotriva Deciziei penale nr. 491 din 18 aprilie 2022, pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în Dosarul nr. x/2021.

În temeiul dispoziţiilor art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga contestatorul inculpat la plata sumei de 50 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, calea de atac formulată de inculpatul A. împotriva Deciziei penale nr. 491 din 18 aprilie 2022, pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în Dosarul nr. x/2021.

Obligă contestatorul inculpat la plata sumei de 50 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 14 iunie 2022.

GGC - NN