Transfer of convicted person from Austria: waiver of consent requirement via mandatory expulsion and double incrimination for theft and payment instrument offenses

Asupra apelului de faţă;

Examinând actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Sentinţa penală nr. 46 din data de 09 mai 2022, Curtea de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori, a fost admisă sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava, având ca obiect transferul persoanei condamnate A..

În temeiul art. 166 alin. (6) lit. a) din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, s-a dispus recunoaşterea şi punerea în executare a Hotărârii nr. 35 HV 54/20i din data de 27.01.2021 pronunţată de Tribunalul Landului Krems an der Donau, definitivă prin Hotărârea nr. 19Bs. 158/21f a Curţii de Apel Viena, pronunţată la data de 14.09.2021, prin care persoana transferabilă A. a fost condamnată la pedeapsa de 5 (cinci) ani închisoare, pentru săvârşirea a două infracţiuni respectiv "furt calificat grav prin efracţie, în cadrul unei asociaţii criminale", conform art. 127, 128 alin. (1) cif. 5, 129 alin. (1) cif. 1, alin. (2) cif. 1, art. 130 alin. (1), (2) şi alin. (3), (15) din C. pen. austriac şi "delicte de înstrăinare de mijloace de plată destinate plăţii fără numerar" art. 241 e alin. (1), alin. (2) din C. pen. austriac, având corespondent în legislaţia română în infracţiunile de "furt calificat" prevăzută de art. 228 alin. (1), art. 229 alin. (1) lit. b) şi d) din C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. şi art. 77 lit. a) din C. pen., "efectuarea de operaţiuni financiare în mod fraudulos" prevăzută de art. 250 alin. (1) din C. pen., "operaţiuni ilegale cu instrumente de plată fără numerar", prevăzută de art. 2501 alin. (1) din C. pen.

S-a dispus transferarea persoanei condamnate A. (în prezent deţinut în Penitenciarul Krems, Austria) într-un penitenciar din România pentru continuarea executării pedepsei de 5 ani închisoare, aplicată prin Hotărârea nr. 35 HV 54/20i din data de 27.01.2021 pronunţată de Tribunalul Landului Krems an der Donau, definitivă prin Hotărârea nr. 19Bs. 158/21f a Curţii de Apel Viena, pronunţată la data de 14.09.2021.

S-a constatat că în privinţa persoanei condamnate operează principiul specialităţii prev. de art. 169 din Legea nr. 302/20014 privind cooperarea judiciară în materie penală, republicată.

S-a dedus din pedeapsa de 5 ani închisoare, perioada de 405 zile executată până la data de 31.10.2021, precum şi perioada executată în continuare, de la data de 31.10.2021 la zi.

S-a dispus emiterea mandatului de executare a pedepsei închisorii, la data rămânerii definitive a prezentei sentinţe.

Pentru a hotărî în acest sens, s-a reţinut că prin Hotărârea nr. 35 HV 54/20i din data de 27.01.2021, definitivă prin Hotărârea nr. 19Bs. 158/21f a Curţii de Apel Viena, pronunţată la data de 14.09.2021 s-a dispus condamnarea persoanei transferabile A. la pedeapsa de 5 ani închisoare pentru săvârşirea a două infracţiuni respectiv "furt calificat grav prin efracţie, în cadrul unei asociaţii criminale, prev. de art. 127, 128 alin. (1) cif. 5, 129 alin. (1) cif. 1, alin. (2) cif. 1, art. 130 alin. (1), (2) şi alin. (3), (15) din C. pen. austriac şi "delicte de înstrăinare de mijloace de plată destinate plăţii fără numerar" prev. de art. 241 e alin. (1), alin. (2) din C. pen. austriac.

Analizând faptele pentru care persoana transferabilă A. a fost condamnată, fapte constând, în esenţă, în aceea că, în perioada 01.09-22.09.2020, A. împreună cu alte persoane, în diferite participaţii, în mod repetat, pe timp de noapte, prin efracţie şi prin folosirea unor chei mincinoase, au sustras mai multe bunuri, inclusiv mijloace de plată destinate plăţii fără numerar asupra cărora nu ar fi avut dreptul de deţinere şi fără drept a efectuat ridicări de numerar de la bancomat cu cardurile sustrase de la B. şi C.), Curtea a constatat că acestea se regăsesc incriminate ca şi infracţiuni şi în legislaţia penală română, constituind infracţiunea de "furt calificat" prevăzută de art. 228 alin. (1), art. 229 alin. (1) lit. b) şi d) din C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. şi art. 77 lit. a) din C. pen., "efectuarea de operaţiuni financiare în mod fraudulos" prevăzută de art. 250 alin. (1) din C. pen., "operaţiuni ilegale cu instrumente de plată fără numerar", prevăzută de art. 2501 alin. (1) din C. pen.

Potrivit art. 163 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, republicată, în cadrul procedurii de transferare a persoanelor condamnate, deţinute în alte state membre ale Uniunii Europene, în vederea executării pedepsei sau a măsurii privative de libertate într-un penitenciar sau unitate sanitară din România, instanţa română recunoaşte şi pune în executare hotărârea judecătorească transmisă de statul emitent, dacă sunt îndeplinite următoarele condiţii:

a) hotărârea este definitivă şi executorie. Astfel cum rezultă din certificatul întocmit de autorităţile judiciare austriece, hotărârea penală care a stat la baza emiterii certificatului a rămas definitivă la data de 14.09.2021, persoana condamnată A. aflându-se deja în executarea pedepsei de 5 ani închisoare;

b) faptele pentru care s-a aplicat pedeapsa ar fi constituit, în cazul în care ar fi fost săvârşite pe teritoriul României, o infracţiune şi autorul ar fi fost sancţionabil (în cazul în care pedeapsa a fost aplicată pentru mai multe infracţiuni, verificarea condiţiei se face pentru fiecare infracţiune în parte). Faptele pentru care a fost condamnată persoana transferabilă A. ar fi constituit infracţiuni şi dacă ar fi fost săvârşite pe teritoriul României, acestea fiind infracţiuni de drept comun, nefiind vorba despre infracţiuni de natură politică sau militară. Condiţia aceasta apare ca fiind îndeplinită, infracţiunile pentru care persoana transferabilă a fost condamnată în Austria având corespondent în dispoziţiile art. 228 alin. (1), art. 229 alin. (1) lit. b) şi d) din C. pen., art. 35 alin. (1) din C. pen. şi art. 77 lit. a) din C. pen., art. 250 alin. (1) din C. pen. şi art. 2501 alin. (1) din C. pen.

De asemenea, în cauză nu rezultă că persoanei condamnate i-ar fi fost aplicată vreo pedeapsă pe motive de rasă, religie, sex, naţionalitate, limbă, opinii politice sau ideologice ori de apartenenţă la un anumit grup social.

c) persoana condamnată are cetăţenie română. Persoana condamnată A. este cetăţean român,.

d) persoana condamnată este de acord să execute pedeapsa în România (consimţământul nu este necesar atunci când persoana condamnată este cetăţean român şi trăieşte pe teritoriul României sau, deşi nu trăieşte pe teritoriul României, va fi expulzată în România). În ceea ce priveşte consimţământul la transfer, Curtea a constatat că, deşi, persoana condamnată A. nu a fost de acord să continue executarea pedepsei în România, acesteia i s-a aplicat măsura expulzării şi interdicţia de intrare pe teritoriul Austriei pentru o durată de 10 ani, astfel că şi această condiţie este îndeplinită în cauză.

e) nu este incident vreunul din motivele de nerecunoaştere şi neexecutare obligatorii prev. de art. 163 alin. (1) lit. a) - g), alin. (2) din Legea nr. 302/2004 (A. nu a fost condamnat definitiv în România pentru aceleaşi fapte pentru care a fost condamnat de statul austriac şi nici nu a fost condamnat într-un alt stat pentru aceleaşi fapte penale (în fişa de cazier judiciar a condamnatului sunt notate mai multe condamnări aplicate de autorităţile judiciare din Danemarca şi Marea Britanie); persoana condamnată A. nu beneficiază în România de imunitate de jurisdicţie penală, nu face parte dintre persoanele care nu răspund penal potrivit legii române; pedeapsa aplicată persoanei condamnate A. nu constă în asistenţă psihiatrică sau medicală care nu poate fi executată în România; potrivit legii române nu a intervenit prescripţia executării pedepsei; persoana condamnată a fost prezentă personal la judecată; potrivit legii române nu a intervenit amnistia, graţierea ori dezincriminarea faptei), ori vreunul din motivele de nerecunoaştere şi neexecutare facultative prev. de art. 163 alin. (3) (persoana condamnată A. nu este cercetată în România pentru aceleaşi fapte pentru care a fost condamnată în Austria; statul emitent nu a respins cererea formulată în temeiul art. 170 alin. (1) din Legea nr. 302/2004).

Analizând necesitatea aplicării în cauză a dispoziţiilor referitoare la adaptarea pedepsei, Curtea a reţinut că natura pedepsei aplicate intimatului A. prin hotărârea de condamnare străină, respectiv închisoarea, corespunde cu natura pedepsei prevăzute de legea română pentru infracţiunile de "furt calificat" prevăzută de art. 228 alin. (1), art. 229 alin. (1) lit. b) şi d) din C. pen., "efectuarea de operaţiuni financiare în mod fraudulos" prevăzută de art. 250 alin. (1) din C. pen., "operaţiuni ilegale cu instrumente de plată fără numerar", prevăzută de art. 2501 alin. (1) din C. pen., iar în ceea ce priveşte durata pedepsei aplicate pentru faptele săvârşite în Austria aceasta este compatibilă cu legea română, nedepăşind limita maximă specială din legea penală română pentru aceste infracţiuni.

Întrucât persoana condamnată nu a fost de acord să fie transferată în România, s-a constatat că în privinţa sa operează principiul specialităţii prev de art. 169 din Legea nr. 302/20014 privind cooperarea judiciară în materie penală, republicată.

Constatând că sunt îndeplinite condiţiile prev. de Legea nr. 302/2004 pentru recunoaşterea şi punerea în executare a sentinţei de condamnare pronunţată faţă de cetăţeanul român A., iar recunoaşterea hotărârii de condamnare şi transferul persoanei condamnate în România în vederea continuării executării pedepsei este de natură să faciliteze reintegrarea socială a acesteia, Curtea a admis sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava cu privire la transferul persoanei condamnate A..

Împotriva Sentinţei penale nr. 46 din data de 09 mai 2022, Curtea de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori, a declarat apel persoana transferabilă A..

Examinând sentinţa atacată, Înalta Curte apreciază că apelul este nefondat pentru următoarele considerente:

Prin Hotărârea nr. 35 HV 54/20i din data de 27.01.2021, definitivă prin Hotărârea nr. 19Bs. 158/21f a Curţii de Apel Viena, pronunţată la data de 14.09.2021 s-a dispus condamnarea persoanei transferabile A. la pedeapsa de 5 ani închisoare pentru săvârşirea a două infracţiuni respectiv "furt calificat grav prin efracţie, în cadrul unei asociaţii criminale, prev. de art. 127, 128 alin. (1) cif. 5, 129 alin. (1) cif. 1, alin. (2) cif. 1, art. 130 alin. (1), (2) şi alin. (3), (15) din C. pen. austriac şi "delicte de înstrăinare de mijloace de plată destinate plăţii fără numerar" prev. de art. 241 e alin. (1), alin. (2) din C. pen. austriac.

Potrivit art. 167 din Legea nr. 302/2004 republicată, transferarea unei persoane condamnate în vederea executării pedepsei poate avea loc numai în următoarele condiţii:

a) hotărârea este definitivă şi executorie;

b) fapta pentru care s-a aplicat pedeapsa ar fi constituit în cazul în care ar fi fost săvârşită pe teritoriul României, o infracţiune şi autorul ar fi fost sancţionabil. În cazul în care pedeapsa a fost aplicată pentru mai multe infracţiuni, verificarea infracţiunii se face pentru fiecare infracţiune în parte;

c) persoana condamnată are cetăţenie română;

d) persoana condamnată este de acord să execute pedeapsa în România. Consimţământul nu este necesar când persoana condamnată este cetăţean român şi trăieşte pe teritoriul României sau, deşi nu trăieşte pe teritoriul României, va fi expulzată în România. Dacă este necesar în raport cu vârsta ori cu starea fizică sau mintală a persoanei condamnate, consimţământul poate fi dat de reprezentantul acesteia;

e) nu este incident vreunul din motivele de nerecunoaştere şi neexecutare prevăzut la art. 163 din aceeaşi lege.

Înalta Curte constată că, în mod corect, Curtea de Apel Suceava a reţinut că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de dispoziţiile art. 167 din Legea nr. 302/2004.

Astfel, condiţia ca hotărârea să fie definitivă şi executorie este îndeplinită, Hotărârea nr. 35 HV 54/20i din data de 27.01.2021 pronunţată de Tribunalul Landului Krems an der Donau a rămas definitivă la data de 14.09.2021 prin Hotărârea nr. 19Bs. 158/21f a Curţii de Apel Viena.

În ceea ce priveşte condiţia dublei incriminări se constată că aceasta este îndeplinită, faptele reţinute în sarcina persoanei transferabile A. au corespondent în legislaţia penală română, aceasta realizând conţinutul constitutiv al infracţiunilor de furt calificat prevăzută de art. 228 alin. (1), art. 229 alin. (1) lit. b) şi d) din C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. şi art. 77 lit. a) din C. pen., efectuarea de operaţiuni financiare în mod fraudulos prevăzută de art. 250 alin. (1) din C. pen., operaţiuni ilegale cu instrumente de plată fără numerar, prevăzută de art. 2501 alin. (1) din C. pen.

De asemenea, este îndeplinită şi condiţia de la lit. c) a art. 167 din Legea nr. 302/2004 persoana condamnată fiind cetăţean român, aşa cum rezultă din fişa de evidenţă eliberată de Ministerului Afacerilor Interne aflată la dosarul cauzei.

În cauză nu este necesar consimţământul persoanei condamnate, deoarece aceasta are domiciliul în România, astfel că este îndeplinită şi condiţia prevăzută de art. 167 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 302/2004 republicată. Or, în mod corect, a reţinut Curtea de Apel Suceava că, deşi, persoana transferabilă A. nu a fost de acord să continue executarea pedepsei în România, acesteia i s-a aplicat măsura expulzării şi interdicţia de intrare pe teritoriul Austriei pentru o durată de 10 ani.

Înalta Curte reţine că, în cauză, nu este incident vreunul din motivele de nerecunoaştere şi neexecutare prevăzut la art. 163 din Legea nr. 302/2004. Astfel, se constată că, în cauză, sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 163 din Legea nr. 302/2004, persoana transferabilă A. răspunde penal, nu beneficiază în România de imunitate de jurisdicţie, nu a intervenit prescripţia executării pedepsei, amnistia sau graţierea, neconturându-se existenţa niciunui motiv de nerecunoaştere şi neexecutare a Hotărârii nr. 35 HV 54/20i din data de 27.01.2021 pronunţată de Tribunalul Landului Krems an der Donau.

Faţă de aceste considerente, Înalta Curte, în baza art. 421 pct. 1 lit. b) din C. proc. pen., va respinge ca nefondat, apelul declarat de apelantul condamnat A. împotriva Sentinţei penale nr. 46 din data de 09 mai 2022 a Curţii de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori.

În conformitate cu art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga apelantul condamnat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Potrivit art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 1.012 RON, va rămâne în sarcina statului şi se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, apelul declarat de apelantul condamnat A. împotriva Sentinţei penale nr. 46 din data de 09 mai 2022 a Curţii de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori.

Obligă apelantul condamnat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 1.012 RON, rămâne în sarcina statului şi se plăteşte din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi, 02 iunie 2022.

GGC - NN