Inadmissibility of revision for contradictory judgments: requirement of distinct case files under Art. 509(1)(8) CPC where second decision merely completed the first

Asupra recursului de faţă, constată următoarele:

1. Hotărârea ce formează obiectul recursului

Prin Decizia civilă nr. 4665 din 13 octombrie 2021, în Dosarul nr. x/2021, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a respins cererea de revizuire formulată de revizuenţii A., B., C. şi D. împotriva Deciziei civile nr. 145 din 28 ianuarie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, în Dosarul nr. x/2019, ca inadmisibilă.

Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa a reţinut că revizuirea întemeiată pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. are ca scop înlăturarea din ordinea juridică a unei hotărâri pronunţate cu încălcarea autorităţii de lucru judecat a unei hotărâri anterioare, atunci când cele două sunt potrivnice, dar admisibilitatea unei asemenea cereri este condiţionată de împrejurarea ca judecătorul cauzei ce a pronunţat cea de-a doua hotărâre să nu fi cunoscut despre existenţa primei hotărâri ori să fi omis a se pronunţa asupra excepţiei autorităţii de lucru judecat ce a fost invocată în cel de-al doilea dosar.

Or, o astfel de condiţie nu era îndeplinită în cauză, în condiţiile în care ambele hotărâri pretinse a fi potrivnice erau pronunţate de aceeaşi instanţă, în aceeaşi cauză, cea de-a doua venind în completarea primei hotărâri, potrivit procedurii reglementate de art. 444 C. proc. civ.

Cum cerinţele de admisibilitate a căii extraordinare de atac trebuie îndeplinite cumulativ, absenţa uneia a condus la soluţia de respingere a cererii de revizuire formulată de revizuenţii A., B., C. şi D., ca inadmisibilă.

2. Cererea de recurs

Împotriva Deciziei nr. 4665 din 13 octombrie 2021, pronunţată în Dosarul nr. x/2021, a declarat recurs recurenta A. solicitând admiterea recursului, iar pe cale de consecinţă, admiterea cererii de revizuire formulată împotriva Deciziei nr. 145 din 28 ianuarie pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti în soluţionarea cererii de completare a Deciziei civile nr. 1112 din 23 iulie 2020 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti în Dosarul nr. x/2019.

Recurenta apreciază că instanţa de revizuire a respinsă cererea de revizuire ca inadmisibilă, prin interpretarea şi aplicarea greşită a dispoziţiilor art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

Prin memoriul de recurs, recurenta arată că cererea de revizuire este admisibilă deoarece îndeplineşte toate condiţiile stabilite de legiuitor prin dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.. Precizează că: - există două hotărâri potrivnice: respectiv, Decizia Curţii de Apel Bucureşti nr. 1112 din 23 iulie 2020, prin care a fost admis recursul, s-a casat sentinţa recurată şi, în rejudecare, s-a admis acţiunea şi decizia Curţii de Apel Bucureşti nr. 145 din 28 ianuarie 2021, despre care afirmă că a transformat Decizia civilă nr. 1112 din 23 iulie 2020 dintr-o decizie de admitere în tot a unei cereri, într-o decizie de admitere în parte a aceleaşi cereri, - hotărârile în referinţă sunt date de instanţe de acelaşi grad (Curtea de Apel Bucureşti). Recurenta apreciază că Hotărârea nr. 145 din 28 ianuarie 2021 încalcă autoritatea de lucru judecat de care se bucură Decizia definitivă nr. 1112 din 23 iulie 2020.

3. Considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 judecători

Analizând criticile din cererea de recurs, Completul de 5 judecători constată că recursul este nefondat, pentru considerentele arătate în continuare.

Motivul de casare invocat prin cererea de recurs este cel prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., recurenta susţinând, în esenţă, că decizia prin care a fost respinsă cererea de revizuire ca inadmisibilă, a fost motivată de instanţa de revizuire prin interpretarea şi aplicarea greşită, în opinia sa a dispoziţiilor art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

Completul de 5 judecători al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie constată că este învestit, în temeiul art. 513 alin. (6) din C. proc. civ., cu recursul declarat împotriva hotărârii pronunţate de o secţie civilă a Înaltei Curţi prin care a fost respinsă ca inadmisibilă cererea de revizuire întemeiată pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., text procedural care reglementează ipoteza existenţei unor hotărâri definitive potrivnice, date de instanţe de acelaşi grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri.

Ca o chestiune prealabilă, Înalta Curte apreciază că criticile recurentei se impun a fi analizate din perspectiva art. 488 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ., întrucât se susţine că instanţa de revizuire a aplicat/interpretat greşit cerinţele de admisibilitate a cererii de revizuire privind tripla identitate de părţi, obiect şi cauză, încălcând astfel normele referitoare la autoritatea de lucru judecat.

Recurenta consideră că instanţa de revizuire a aplicat şi interpretat greşit normele prevăzute de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., fiindcă cele două hotărâri menţionate în cererea de revizuire erau vădit contradictorii.

Contrar celor susţinute de către autoarea recursului, se constată că dezlegarea dată cererii de revizuire de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal este conformă dispoziţiilor procedurale incidente.

Astfel, cererea de revizuire formulată în temeiul art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. s-a judecat potrivit dispoziţiilor art. 513 alin. (4) din C. proc. civ.

Potrivit acestor dispoziţii, revizuirea este o cale de atac extraordinară, de retractare şi nesuspensivă de executare, ea putându-se exercita în cazurile şi condiţiile expres prevăzute de lege.

Articolul 513 alin. (3) din C. proc. civ., statuează că dezbaterile sunt limitate la admisibilitatea revizuirii şi la faptele pe care se întemeiază.

Totodată, conform art. 513 alin. (4) teza întâi C. proc. civ., forma în vigoare la data introducerii cererii de chemare în judecată, "Dacă instanţa încuviinţează cererea de revizuire, ea va schimba, în tot sau în parte, hotărârea atacată, iar în cazul hotărârilor definitive potrivnice, ea va anula cea din urmă hotărâre".

Conform dispoziţiilor art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., revizuirea unei hotărâri pronunţate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă:

"există hotărâri potrivnice, date de instanţe de acelaşi grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri".

Acest motiv de revizuire este incident în situaţia în care acelaşi proces este judecat de două ori, pronunţându-se hotărâri potrivnice.

În mod corect a constatat instanţa anterioară că, pentru a se putea invoca acest motiv de revizuire, trebuie îndeplinite cumulativ următoarele condiţii: să fie vorba despre hotărâri definitive potrivnice; hotărârile să fie pronunţate în aceeaşi pricină, deci să fi existat tripla identitate de elemente: părţi, obiect, cauză; hotărârile să fie pronunţate în dosare diferite; în al doilea proces să nu se fi invocat excepţia autorităţii de lucru judecat sau, dacă a fost ridicată, să nu se fi discutat excepţia; să se ceară anularea celei de a doua hotărâri, care s-a pronunţat cu încălcarea autorităţii de lucru judecat.

Prin criticile din recurs sunt reiterate susţinerile din cererea de revizuire prin care se arată că demersul judiciar în discuţie a fost formulat împotriva Deciziei nr. 145 din 28 ianuarie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, în Dosarul nr. x/2019, în raport de existenţa Deciziei civile nr. 1112 din 23 iulie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, în acelaşi dosar.

Analizând comparativ litigiile, în temeiul art. 513 alin. (3) raportat la art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că nu se verifică condiţia de admisibilitate referitoare la hotărâri care să fie pronunţate în dosare diferite, astfel cum în mod corect a reţinut şi instanţa de revizuire.

În acest sens se constată că hotărârile supuse revizuirii nu cuprind dezlegări potrivnice, întrucât atât Decizia civilă nr. 145 din 28.01.2021, cât şi Decizia civilă nr. 1112 din 23.07.2020 au fost pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, în acelaşi Dosar nr. x/2019, prin hotărârea atacată fiind soluţionată o cerere de completare a dispozitivului hotărârii iniţiale, formulată chiar de revizuenţi.

Astfel, Înalta Curte reţine că în mod corect instanţa de revizuire a constatat că în cauză nu este îndeplinită condiţia admisibilităţii cererii de revizuire în ceea ce priveşte cerinţa existenţei unei hotărâri judecătoreşti pronunţate într-o altă cauză.

În realitate, prin criticile formulate, recurenta-revizuentă tinde la o nouă apreciere cu privire la fondul cauzei, ceea ce ar aduce atingere principiului res judicata a cărui respectare impune ca exercitarea revizuirii să nu presupună o nouă judecată a cauzei.

În consecinţă, pentru toate argumentele expuse, se constată că hotărârea recurată este legală şi temeinică, nefiind identificate motive de reformare în sensul motivelor art. 488 alin. (1) C. proc. civ., invocate în cererea de recurs, urmând a fi respins, ca nefondat, recursul ce formează obiectul prezentei cauze.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta A. împotriva Deciziei nr. 4665 din 13 octombrie 2021 pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, în Dosarul nr. x/2021.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 16 mai 2022.

GGC - NN