Statutory veterinary compensation: central authority's passive standing and limits of extraordinary appeal review

Asupra recursurilor de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la Judecătoria Târgu-Mureş sub nr. de dosar x/2020, reclamanţii: Cabinet Medical Veterinar A., B. S.R.L., Cabinet Medical Veterinar dr. C., Cabinet Medical Veterinar D., Cabinet Medical Veterinar E., F. S.R.L., Cabinet Medical Veterinar G., H. S.R.L., Cabinet Medical Veterinar I., J. S.R.L., K. S.R.L., L. S.R.L., M. S.R.L., Cabinet Veterinar N. S.R.L., Cabinet Medical Veterinar dr. O., Cabinet Medical Veterinar P., Cabinet Medical Veterinar Q., R. S.R.L., Cabinet Medical S. S.R.L., T. S.R.L., U. S.R.L., Cabinet Medical Veterinar V., Cabinet Medical Veterinar W., X. S.R.L., Y. S.R.L., Z. S.R.L., Dr. AA. S.R.L., Cabinet Medical Veterinar BB., CC. S.R.L., DD. S.R.L., EE. S.R.L., Cabinet Medical Veterinar dr. FF., Cabinet Medical Veterinar GG., HH. S.R.L., Cabinet Medical II., JJ. S.R.L., Cabinet Medical Veterinar KK., LL. S.R.L., Cabinet Medical Veterinar MM., Cabinet Medical Veterinar dr. NN., Cabinet Medical Veterinar OO., PP. S.R.L., Cabinet Medical Veterinar QQ., RR. S.R.L., SS. S.R.L., Cabinet Medical Veterinar TT., Cabinet Medical Veterinar UU., VV. S.R.L., WW. S.R.L., XX. S.R.L., YY. S.R.L., ZZ. S.R.L., AAA. S.R.L., BBB. S.R.L., Cabinet Medical Veterinar CCC., DDD. S.R.L., Cabinet Medical Veterinar Dr. EEE., Cabinet Medical Veterinar FFF., Cabinet Medical Veterinar dr. GGG., Cabinet Medical Veterinar dr. HHH., Cabinet Medical Veterinar III., Cabinet Medical Veterinar JJJ., Cabinet Medical Veterinar KKK. şi LLL. S.R.L. au solicitat obligarea pârâtelor Autoritatea Naţională pentru Siguranţa Alimentelor şi Direcţia Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor Mureş la plata în favoare reclamanţilor a sumei de 50.000 RON, aferente perioadei ianuarie-mai 2020, pentru fiecare contract de concesiune sau contract de prestări servicii în parte, încheiat conform Ordonanţei Guvernului nr. 42/2004, precum şi obligarea pârâtelor la plata dobânzii legale aferentă acestor pretenţii, începând cu data introducerii acţiunii şi până la data plăţii efective; totodată s-a solicitat obligarea pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată.

Prin încheierea civilă nr. 3538 din 6 octombrie 2020, pronunţată de Judecătoria Târgu Mureş, a fost admisă excepţia necompetenţei materiale a instanţei şi a fost declinată competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Mureş, secţia Civilă.

Prin sentinţa civilă nr. 293 din 02 martie 2021, Tribunalul Mureş, secţia Civilă a respins acţiunea formulată de reclamanţii B. S.R.L., Cabinet Medical Veterinar Dr. C., Cabinet Medical Veterinar E., K. S.R.L., L. S.R.L., M. S.R.L., Cabinet Medical Veterinar Q., Cabinet Medical Veterinar S. S.R.L., T. S.R.L., Dr. AA. S.R.L., Cabinet Medical Veterinar GG., HH. S.R.L., JJ. S.R.L., Cabinet Medical Veterinar Dr. MM., Cabinet Medical Veterinar Dr. NN., Cabinet Medical Veterinar OO., PP. S.R.L., RR. S.R.L., SS. S.R.L., VV. S.R.L., XX. S.R.L., YY. S.R.L., AAA. S.R.L., BBB. S.R.L., DDD. S.R.L., Cabinet Medical Veterinar Dr. EEE., Cabinet Medical Veterinar KKK., LLL. S.R.L.

A admis acţiunea formulată de reclamanţii Cabinet Medical Veterinar A., Cabinet Medical Veterinar MMM., F. S.R.L., Cabinet Medical Veterinar G., H. S.R.L., J. S.R.L., Cabinet Medical Veterinar N. S.R.L., Cabinet Medical Veterinar dr. O., R. S.R.L., U. S.R.L. Cabinet Medical Veterinar V., Cabinet Medical Veterinar W., X. S.R.L., S.C. Y. S.R.L., Z. S.R.L., Cabinet Medical Veterinar Dr. BB., S.C. CC. S.R.L., DD. S.R.L., EE. S.R.L., Cabinet Medical Veterinar dr. FF., Cabinet Medical Veterinar dr. II., Cabinet Medical Veterinar dr. KK., S.C. LL. S.R.L., Cabinet Medical Veterinar dr. QQ., Cabinet Medical Veterinar dr. TT., Cabinet Medical Veterinar UU., WW. S.R.L., S.C. ZZ. S.R.L., Cabinet Medical Veterinar CCC., Cabinet Medical Veterinar dr. FFF., Cabinet Medical Veterinar dr. GGG., Cabinet Medical Veterinar dr. HHH., Cabinet Medical Veterinar dr. III., Cabinet Medical Veterinar dr. JJJ. şi, în consecinţă:

- a obligat pârâtele la plata către reclamanţii Cabinet Medical Veterinar A., Cabinet Medical Veterinar MMM., F. S.R.L., Cabinet Medical Veterinar G., H. S.R.L., J. S.R.L., Cabinet Medical Veterinar N. S.R.L., Cabinet Medical Veterinar dr. O., R. S.R.L., U. S.R.L., Cabinet Medical Veterinar V., Cabinet Medical Veterinar W., X. S.R.L., S.C. Y. S.R.L., Z. S.R.L., Cabinet Medical Veterinar Dr. BB., S.C. CC. S.R.L., DD. S.R.L., EE. S.R.L., Cabinet Medical Veterinar dr. FF., Cabinet Medical Veterinar dr. II., Cabinet Medical Veterinar dr. KK., S.C. LL. S.R.L., Cabinet Medical Veterinar dr. QQ., Cabinet Medical Veterinar dr. TT., Cabinet Medical Veterinar UU., WW. S.R.L., S.C. ZZ. S.R.L., Cabinet Medical Veterinar CCC., Cabinet Medical Veterinar dr. FFF., Cabinet Medical Veterinar dr. GGG., Cabinet Medical Veterinar dr. HHH., Cabinet Medical Veterinar dr. III., Cabinet Medical Veterinar dr. JJJ. a sumei de 50.000 RON aferentă perioadei ianuarie - mai 2020, pentru contractul de concesiune nr. x/01.09.1999, încheiat între părţi;

- a obligat pârâtele la plata dobânzii legale aferente sumei de 50.000 RON lunar, de la data introducerii acţiunii şi până la data plăţii efective;

- a obligat pârâtele la plata sumei de 850 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată către fiecare dintre reclamanţii: Cabinet Medical Veterinar A., Cabinet Medical Veterinar MMM., F. S.R.L., Cabinet Medical Veterinar G., H. S.R.L., J. S.R.L., Cabinet medical Veterinar N. S.R.L., Cabinet Medical veterinar dr. O., R. S.R.L., U. S.R.L., Cabinet Medical Veterinar V., Cabinet Medical Veterinar W., X. S.R.L., S.C. Y. S.R.L., Z. S.R.L., Cabinet Medical Veterinar Dr. BB., S.C. CC. S.R.L., DD. S.R.L., EE. S.R.L., Cabinet Medical Veterinar dr. FF., Cabinet Medical Veterinar dr. II., Cabinet Medical Veterinar dr. KK., S.C. LL. S.R.L., Cabinet Medical Veterinar dr. QQ., Cabinet Medical Veterinar dr. TT., Cabinet Medical Veterinar UU., WW. S.R.L., S.C. ZZ. S.R.L., Cabinet Medical Veterinar CCC., Cabinet Medical Veterinar dr. FFF., Cabinet Medical Veterinar dr. GGG., Cabinet Medical Veterinar dr. HHH., Cabinet Medical Veterinar dr. III., Cabinet Medical Veterinar dr. JJJ..

Prin încheierea din cameră de consiliu din 3 martie 2021, pronunţată de Tribunalul Mureş, secţia Civilă s-a dispus îndreptarea erorilor materiale şi a omisiunilor din minuta şi dispozitivul sentinţei civile nr. 293 din 02 martie 2021, pronunţată de Tribunalul Mureş în dosarul nr. x/2020, în sensul că:

- se va consemna corect numele reclamantului Cabinet Medical Veterinar D., în loc de Cabinet Medical Veterinar MMM. - cum greşit s-a consemnat;

- se va consemna corect numele reclamantului Cabinet Medical Veterinar dr. GGG., în loc de Cabinet Medical Veterinar dr. GGG. - cum greşit s-a consemnat;

- se vor menţiona la aliniatul 1 reclamanţii de rând 45: RR. şi de rând 46 SS.;

- se vor menţiona la aliniatele 2, 3 şi 4 ale minutei şi dispozitivului a reclamanţilor de rând 9: Cabinet Medical Veterinar I. şi de rând 16: Cabinet Medical Veterinar P..

Prin decizia nr. 570/A din 5 octombrie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia I civilă, a fost respinsă excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei Direcţia Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor Mureş.

A fost admis apelul declarat de reclamanţii B. S.R.L., Cabinet Medical Veterinar Dr. C., Cabinet Medical Veterinar E., K. S.R.L., L. S.R.L., M. S.R.L., Cabinet Medical Veterinar Q., Cabinet Medical Veterinar S. S.R.L., T. S.R.L., Dr. AA. S.R.L., Cabinet Medical Veterinar GG., HH. S.R.L., JJ. S.R.L., Cabinet Medical Veterinar Dr. MM., Cabinet Medical Veterinar Dr. NN., Cabinet Medical Veterinar OO., PP. S.R.L., RR. S.R.L., SS. S.R.L., VV. S.R.L., XX. S.R.L., YY. S.R.L., AAA. S.R.L., BBB. S.R.L., DDD. S.R.L., Cabinet Medical Veterinar Dr. EEE., Cabinet Medical Veterinar KKK., LLL. S.R.L. împotriva sentinţei civile nr. 293 din 02 martie 2021 şi a încheiereii de cameră de consiliu din 03 martie 2021, pronunţate de Tribunalul Mureş în dosarul nr. x/2020.

Au fost schimbate în parte hotărârile atacate, în sensul că a fost admisă şi acţiunea civilă formulată de reclamanţii-apelanţi în contradictoriu cu pârâtele Direcţia Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor Mureş şi Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor.

Au fost obligate pârâtele la plata către reclamanţii B. S.R.L., Cabinet Medical Veterinar Dr. C., Cabinet Medical Veterinar E., K. S.R.L., L. S.R.L., M. S.R.L., Cabinet Medical Veterinar Q., Cabinet Medical Veterinar S. S.R.L., T. S.R.L., Dr. AA. S.R.L., Cabinet Medical Veterinar GG., HH. S.R.L., JJ. S.R.L., Cabinet Medical Veterinar Dr. MM., Cabinet Medical Veterinar Dr. NN., Cabinet Medical Veterinar OO., PP. S.R.L., RR. S.R.L., SS. S.R.L., VV. S.R.L., XX. S.R.L., YY. S.R.L., AAA. S.R.L., BBB. S.R.L., DDD. S.R.L., Cabinet Medical Veterinar Dr. EEE., Cabinet Medical Veterinar KKK., LLL. S.R.L. a sumei de 50.000 de RON pentru fiecare dintre reclamanţi, aferentă perioadei ianuarie-mai 2020, pentru contractele de concesiune şi de prestări servicii încheiate între părţi.

Au fost obligate pârâtele la plata unei dobânzi legale aferentei sumei de 50.000 de RON, începând cu data introducerii acţiunii şi până la plata efectivă a acestei sume.

Au fost obligate pârâtele la plata sumei de 850 de RON în favoarea fiecărui reclamant-apelant, cu titlu de cheltuieli de judecată la fond.

Au fost menţinute în rest dispoziţiile hotărârii apelate.

Au fost respinse apelurile declarate de pârâtele Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor şi Direcţia Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor Mureş.

Împotriva acestei decizii, pârâtele Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor şi Direcţia Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor Mureş au declarat recurs.

Motivele recursului declarat de pârâta Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor sunt, în esenţă, următoarele:

O primă critică vizează soluţia instanţei de fond referitoare la respingerea excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a recurentei-pârâte, această soluţie fiind dată cu aplicarea greşită a normelor de drept material (art. IV alin. (1) din Legea nr. 236/2019, art. 6 din Anexa la O.U.G. nr. 117/22.07.2020, art. 20, art. 21 şi art. 22 din Legea nr. 500/2002, art. 1 - 4 din O.G. nr. 22/2002).

Recurenta-pârâtă reproduce conţinutul art. IV alin. (1) din Legea nr. 236/2019, art. 6 din Anexa la O.U.G. nr. 117/22.07.2020 şi precizează că, în conformitate cu dispoziţiile art. 5 lit. c) din O.G. nr. 42/2004 privind organizarea activităţii sanitar-veterinare şi pentru siguranţa alimentelor, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi cu cele ale pct. 4 din Anexa nr. 2 la H.G. nr. 1415/2009 privind organizarea şi funcţionarea Autorităţii Naţionale Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor şi a unităţilor din subordinea acesteia, cu modificările şi completările ulterioare, Direcţiile sanitare veterinare şi pentru siguranţa alimentelor judeţene şi a Municipiului Bucureşti sunt instituţii publice, cu personalitate juridică, aflate în subordinea A.N.S.V.S.A., finanţate din venituri proprii şi din subvenţii acordate de la bugetul de stat.

Recurenta-pârâtă, în virtutea actelor normative invocate mai sus, susţine că D.S.V.S.A. judeţene, respectiv a Municipiului Bucureşti sunt instituţii publice, cu personalitate juridică, ce funcţionează în subordinea A.N.S.V.S.A., acestea având capacitate procesuală.

Recurenta-pârâtă arată că, faptul de a fi ordonator principal de credite, nu poate avea drept consecinţă participarea sa în calitate de parte în toate litigiile instituţiilor aflate în subordinea sa.

Mai susţine recurenta-pârâtă că, preşedintele A.N.S.V.S.A. este ordonator principal de credite, iar directorii executivi ai D.S.V.S.A. judeţene, respectiv a Municipiului Bucureşti sunt ordonatori terţiari de credite, rolul ordonatorilor principali de credite fiind prevăzut în art. 21 din Legea nr. 500/2002, iar în art. 22 din acelaşi act normativ sunt indicare responsabilităţile ordonatorilor de credite, fără ca legiuitorul să distingă între cele 3 categorii de ordonatori de credite.

Astfel, potrivit art. 22 din Legea nr. 500/2002, ordonatorul principal şi ordonatorul terţiar de credite au obligaţia de a angaja cheltuieli în limita creditelor de angajament şi de a utiliza creditele bugetare numai în limita prevederilor şi destinaţiilor aprobate, pentru cheltuieli strict legate de activitatea instituţiilor publice respective şi cu respectarea dispoziţiilor legale.

Din textele art. 20, art. 21 şi art. 22 din Legea nr. 500/2002, astfel cum susţine recurenta-pârâtă, rezultă că, în cadrul procesului bugetar, A.N.S.V.S.A. repartizează ordonatorilor terţiari de credite, respectiv D.S.V.S.A. judeţene, respectiv a Municipiului Bucureşti sumele alocate acestora prin bugetul de stat, îndeplinind un rol de administrator al acestui buget.

Recurenta-pârâtă precizează că a invocat excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a sa şi în raport cu împrejurarea că intimaţii-reclamanţi au raporturi contractuale cu D.S.V.S.A. judeţene, care sunt instituţii publice cu personalitate juridică, finanţate din venituri proprii şi din subvenţii acordate de la bugetul de stat, cărora, în calitate de ordonatori terţiari de credite, le revine competenţa exclusivă cu privire la îndeplinirea atribuţiilor referitoare la stabilirea şi plata drepturilor izvorâte din O.U.G. nr. 117/22.07.2020.

Mai arătă recurenta-pârâtă că preşedintele A.N.S.V.S.A., în calitate de ordonator principal de credite, are obligaţia de a repartiza ordonatorilor terţiari de credite fondurile necesare punerii în executare a titlurilor executorii pronunţate împotriva instituţiilor publice care funcţionează în subordinea A.N.S.V.S.A., îndeplinirea acestei obligaţii nefiind condiţionată de acţionarea în instanţă a A.N.S.V.S.A. alături de unităţile din subordine (D.S.V.S.A. judeţene, respectiv a Municipiului Bucureşti şi Institutele naţionale veterinare de referinţă).

Este adevărat că, în cadrul procesului bugetar, A.N.S.V.S.A. repartizează ordonatorilor terţiari de credite sumele alocate acestora prin bugetul de stat, îndeplinind un rol de administrator al acestui buget, însă A.N.S.V.S.A. nu are atribuţia de a vira acestora alte sume decât cele prevăzute în legea bugetului de stat, având în vedere cheltuielile cu plata drepturilor prevăzute de O.U.G. nr. 119/22.07.2020, aprobate prin buget pentru anul respectiv, conform Legii nr. 5/06.01.2020 a bugetului de stat pe anul 2020, act normativ prin care a fost aprobat bugetul A.N.S.V.S.A. pe anul 2020.

Mai menţionează recurenta-pârâtă faptul că procedura legală de executare de către instituţiile publice a obligaţiilor stabilite prin titluri executorii este reglementată de O.G. nr. 22/2002 privind executarea obligaţiilor de plată ale instituţiilor publice, stabilite prin titluri executorii, cu modificările şi completările ulterioare, în cadrul căreia ordonatorii principali de credite au obligaţia de diligenţă de a efectua demersurile legale în vederea asigurării în bugetele proprii şi ale instituţiilor din subordine a creditelor bugetare necesare efectuării plăţii sumelor stabilite prin titluri executorii, iar Ministerul Finanţelor Publice are rolul de a răspunde de elaborarea proiectului bugetului de stat pe baza proiectelor ordonatorilor principali de credite, precum şi de elaborarea proiectele de rectificare a acestor bugete.

În plus, art. 3 din O.G. nr. 22/2002 dispune în sensul că, în situaţia în care instituţiile publice nu îşi îndeplinesc obligaţia de plată în termenul prevăzut de art. 2 din ordonanţă, creditorul va putea recurge la procedura executării silite în conformitate cu dispoziţiile C. proc. civ. şi ale altor dispoziţii legale aplicabile în materie.

În consecinţă, recurenta-pârâtă apreciază că dispoziţiile art. 21 şi art. 22 din Legea nr. 500/2002 şi ale art. 1 - 4 din O.G. nr. 22/2002 nu pot fi interpretate în sensul că reprezintă temeiul legal al existenţei unei obligaţii de garanţie sau de despăgubire ce revine A.N.S.V.S.A. în cazul obligaţiilor de plată stabilite în sarcina instituţiilor publice din subordine, cu privire la drepturile izvorâte din O.U.G. nr. 117/22.07.2020.

Consideră recurenta-pârâtă că atragerea în proces a instituţiei publice centrale, respectiv a A.N.S.V.S.A., în cadrul căreia este organizată şi funcţionează instituţia publică, respectiv D.S.V.S.A. judeţene, respectiv a Municipiului Bucureşti, cu care sunt stabilite raporturile contractuale ale reclamanţilor, nu poate fi justificată nici de necesitatea stabilirii unei garanţii pentru aprobarea şi repartizarea creditelor bugetare potrivit art. 21 din Legea nr. 500/2002, în condiţiile în care potrivit art. 4 din O.G. nr. 22/2002 ordonatorii principali de credite bugetare au obligaţia să dispună toate măsurile ce se impun, inclusiv virări de credite bugetare, în condiţiile legii, pentru asigurarea în bugetele proprii şi ale instituţiilor din subordine a creditelor necesare pentru efectuarea plăţii sumelor, stabilite prin titluri executorii.

Recurenta-pârâtă critică şi soluţia instanţei de apel prin care, pe fondul cauzei, a obligat-o, împreună cu D.S.V.S.A. Mureş la plata către reclamanţi a sumei de 50.000 RON pentru fiecare dintre aceştia, aferentă perioadei ianuarie-mai 2020, pentru contractele de concesiune şi de prestări servicii încheiate între părţi şi la plata unei dobânzi legale aferente sumei de 50.000 RON, începând cu data introducerii acţiunii şi până la data plăţii efective a acestei sume, apreciind că şi aceasta este dată cu aplicarea greşită a normelor de drept material (art. 1.357, 1.358 din C. civ., art. V din Legea nr. 236/2019, art. I pct. 2, art. 5 alin. (1) din O.U.G. nr. 117/22.07.2020, art. III şi art. IV din O.U.G. nr. 117/22.07.2020, art. 6 din Anexa la O.U.G. nr. 117/22.07.2020, art. 15 alin. (2) din O.U.G. nr. 117/22.07.2020).

Recurenta-pârâtă expune exhaustiv demersurile care au fost efectuate pentru adoptarea normelor metodologice prin hotărâre a Guvernului, având în vedere dispoziţiile imperative ale art. V din Legea nr. 236/2019, concluzionând în sensul că instanţa de apel a considerat, în mod nelegal, că A.N.S.V.S.A. este în culpă prin neîndeplinirea obligaţiilor prevăzute de art. V din Legea nr. 236/2019, în condiţiile în care, ca urmare a demersurilor sale, ordonanţa de urgenţă a fost adoptată în aproximativ 60 de zile.

Recurenta-pârâtă reproduce conţinutul art. I pct. 2, art. 5 alin. (1) - art. 8 din Capitolul II din O.U.G. nr. 117/22.07.2020, în raport de care arată că suma de 10.000 RON, exclusiv T.V.A., trebuie să fie acordată, din bugetul A.N.S.V.S.A., prin bugetul direcţiilor sanitar-veterinare şi pentru siguranţa aşimentelor judeţene, respectiv a Municipiului Bucureşti, beneficiarilor contractelor de concesiune pentru realizarea activităţilor prevăzute la art. 15 alin. (2) din O.U.G. nr. 117/22.07.2020, numai în baza decontului şi a documentelor justificative.

Mai mult decât atât, astfel cum susţine recurenta-pârâtă, beneficiarii contractelor de concesiune şi/sau contractelor de servicii încheiate anterior datei intrării în vioare a Legii nr. 236/2019, beneficiază de suma de 10.000 RON numai dacă au încheiat, în condiţiile legii, cu D.S.V.S.A. judeţene, respectiv a Muncipiului Bucureşti, un act adiţional la acestea şi numai în baza decontului şi a documentelor justificative prevăzute în Capitolul II - "Decontarea activităţilor sanitar-veterinare publice" din Aexa la O.U.G. nr. 117/22.07.2020 (Anexa nr. 21 din O.G. nr. 42/2004).

Mai arătă şi faptul că, din interpretarea dispoziţiilor art. 6 din Anexa la O.U.G. nr. 117/22.07.2020, rezultă că decontul şi documentele justificative întocmite conform reglementărilor în vigoare de către beneficiarii contractelor pentru realizarea activităţilor prevăzute la art. 15 alin. (2) din O.U.G. nr. 117/22.07.2020 sunt verificate şi vizate de către medicul veterinar oficial al circumscripţiei sanitar-veterinare şi pentru siguranţa alimentelor oficiale, înainte de depunerea la Registratura D.S.V.S.A. judeţene, respectiv a Municipiului Bucureşti.

Ulterior, decontul şi documentele justificative sunt verificate, în termen de maximum 5 zile de la depunerea la Registratura D.S.V.S.A. judeţene, respectiv a Municipiului Bucureşti de către Serviciul/Biroul control oficial - sănătate şi bunăstare animală, respectiv de către Serviciul/Biroul economic din cadrul direcţiei sanitar-veterinare şi pentru siguranţa alimentelor judeţene, respectiv a Municipiului Bucureşti şi aprobate de directorul executiv în vederea realizării plăţii.

Or, în speţă, astfel cum susţine recurenta-pârâtă, nu s-a probat că a fost respectată toată această procedură, intimaţii-reclamanţi nefiind în măsură să dovedească îndeplinirea tuturor condiţiilor prevăzute de lege pentru acordarea sumei de 10.000 RON lunar.

Pentru aceleaşi considerente, recurenta-pârâtă apreciază că, în mod neîntemeiat, instanţa de apel a obligat-o la plata dobânzii legale aferente sumelor solicitate de reclamanţi.

În temeiul art. 451 C. proc. civ., recurenta-pârâtă critică şi cheltuielile de judecată acordate de către instanţa de apel.

Precizează că avocatul, prin exercitarea profesiei sale, îndeplineşte o activitate economică, ce constă în oferirea de bunuri sau servicii pe o piaţă liberă (Hotărârea Curţii de Justiţie a Uniunii Europene din 19.02.2002, pronunţată în Cauza Wouters şi alţii, paragraful 49), însă orice activitate economică se desfăşoară "în condiţiile legii".

În consecinţă, legiuitorul a apreciat că valoarea onorariului trebuie să fie proporţională cu serviciul prestat, instituind astfel posibilitatea limitării sale în cazul în care nu există un just echilibru între prestaţia avocaţială şi onorariul solicitat.

Consideră că, în speţă, nu există un just echilibru între prestaţia avocaţială şi onorariul solicitat, cu atât mai mult cu cât, dosarul a avut doar două termene, nefiind administrate alte probe decât cele cu înscrisuri.

Cu toate acestea, instanţa de apel a obligat A.N.S.V.S.A. să plătească pentru fiecare dintre cei 30 de reclamanţi suma de 850 de RON, ceea ce presupune în total suma de 25.500 RON cheltuieli de judecată.

Or, în opinia recurentei-pârâte, complexitatea acestui dosar şi prestaţia avocaţială nu justifică obligarea pârâtelor la plata sumei de 25.500 RON cu titlu de cheltuieli de judecată.

În drept, recursul a fost întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Motivele recursului declarat de recurenta-pârâtă Direcţia Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor Mureş sunt următoarele:

Astfel cum arată recurenta-pârâtă, medicii veterinari de liberă practică, organizaţi în condiţiile art. 28 şi art. 29 din Legea nr. 160/1998, efectuează în exploataţiile nonprofesionale unele activităţi sanitar veterinare cuprinse în Programul acţiunilor de supraveghere, prevenire şi control al bolilor la animale, al celor transmisibile de la animale la om, protecţia animalelor şi protecţia mediului, de identificare şi înregistrare a bovinelor, suinelor, ovinelor, caprinelor şi ecvideelor, precum şi alte acţiuni prevăzute în programe naţionale pe care A.N.S.V.S.A. trebuie să le pună în aplicare, inclusiv prin unităţile subordonate acesteia (respectiv D.S.V.S.A. Mureş).

Medicii veterinari de liberă practică ce efectuează astfel de activităţi sanitare veterinare publice devin medici împuterniciţi, după cum se stabileşte la pct. 11 din Anexa la O.G. nr. 42/2004, aprobat cu modificări prin Legea nr. 215/2004, cu modificările şi completările ulterioare.

Recurenta-pârâtă susţine că, având în vedere succesiunea în timp a actelor normative incidente domeniului sanitar veterinar şi pentru siguranţa alimentului, în prezent, realizarea activităţilor sanitare veterinare publice de către medicii veterinari împuterniciţi se asigură, atât în baza unor contracte de concesiune încheiate în anul 1999 şi prelungite până în anul 2022, conform Ordinului A.N.S.V.S.A. nr. 139/2014, cât şi în baza acordurilor cadru şi a contractelor subsecvente aferente acestora.

Mai precizează recurenta-pârâtă că, în conformitate cu Ordinul A.N.S.V.S.A. nr. 16/2011, procedura de atribuire a acordului cadru fiind organizată de către D.S.V.S.A. Mureş conform Legii nr. 98/2016, pentru acele circumscripţii sanitar veterinare de asistenţă pentru care activitatea sanitară veterinară publică nu a mai putut fi organizată în baza unui contract de concesiune, acesta încetând din motive obiective, în acord cu prevederile contractuale.

Recurenta-pârâtă mai arată că activităţile sanitare veterinare publice realizate de medicii veterinari împuterniciţi, organizaţi în condiţiile legii, trebuie să respecte toate cerinţele tehnice ale actelor normative specifice acestui domeniu de activitate, respectiv O.U.G. nr. 42/2004, dar şi din cele conexe acestuia, Ordinele Preşedintelui A.N.S.V.S.A. nr. 35/2016, nr. 40/2010.

Recurenta-pârâtă mai arată că, în condiţiile legal stabilite, până la intrarea în vigoare a O.U.G. nr. 117/2020 decontarea activităţilor sanitare veterinare publice realizate de medicii veterinari de liberă practică împuterniciţi, se făcea în mod exclusiv, pe baza de tarif, conform prevederilor Ordinului A.N.S.V.S.A. nr. 106/2015 şi a anexelor acestuia, cu modificările şi completările ulterioare.

Recurenta-pârâtă mai precizează că abia prin O.U.G. nr. 117/2020 s-a stabilit în mod concret, care anume alte activităţi faţă de cele prevăzute de Ordinul A.N.S.V.S.A. nr. 106/2015 intră în categoria celor a căror modalitate de decontare către prestator/concesionar se realizează printr-o sumă pentru fiecare contract.

Recurenta-pârâtă mai arată că, potrivit art. III din O.U.G. nr. 117/2020, dispoziţiile acestui act normativ se aplică tuturor contractelor aflate în derulare, revizuind şi drepturile şi obligaţiile părţilor aflate în relaţii contractuale, indiferent de modalitatea de atribuire a contractului, art. 2-4 prevăzând în mod expres drepturile şi obligaţiile părţilor.

Recurenta-pârâtă mai susţine şi că prevederile art. 1 din O.U.G. nr. 117/2020, modificând art. 15 alin. (2) şi alin (6) - (9) din O.G. nr. 42/2004, stabilesc la alin. (7) pentru care dintre activităţile prevăzute la art. 15 alin. (2) se acordă, în mod concret, suma de 10.000 RON, exclusiv T.V.A., fără însă a se putea face abstracţie de faptul că la art. 6 din Anexa la O.U.G. nr. 117/2020 se prevede că plata se face în baza decontului şi a documentelor justificative, ca urmare a prestării activităţilor sanitar veterinare.

Recurenta-pârâtă susţine că intimaţii-reclamanţi nu au desfăşurat activităţile sanitar veterinare indicate de art. 15 alin. (7) din O.G. nr. 42/2004, modificată prin O.U.G. nr. 117/2020, nefiind depus decontul lunar, însoţit de actele justificative.

Mai invocă recurenta-pârâtă că nu îi poate fi imputat cadrul legal lacunar rezultat Legea nr. 236/2019, neputând fi obligată, retroactiv, la plata unor prestaţii neefectuate de intimaţii-reclamanţi, care nici nu aveau cum să presteze activităţile prevăzute la art. 6 alin. (3) lit. c) şi lit. f) din O.U.G. nr. 117/2020, deoarece aspectele concrete ale acestor activităţi ce urmau a se desfăşura au fost stabilite de către A.N.S.V.S.A. prin documente/formulare oficiale, potrivit Notelor de serviciu emise în baza O.U.G. nr. 117/2020.

Mai mult decât atât, recurenta-pârâtă susţine că Legea nr. 238/2019 nu prevede posibilitatea unor plăţi directe/necondiţionate către intimaţii-reclamanţi, astfel că orice plată efectuată din fonduri publice trebuie să aibă la bază un angajament legal, conform Ordinului M.F. nr. 1792/2002.

Recurenta-pârâtă apreciază că, ţinând cont de complexitatea reglementărilor statuate prin O.U.G. nr. 117/2020, se poate concluziona că nu mai sunt necesare alte norme metodologice de aplicare a Legii nr. 236/2019, întrucât, fiind reglementate toate aspectele şi condiţiile ce justifică posibilităţile de acordare a sumei de 10.000 RON, autorităţile competente, respectiv A.N.S.V.S.A. şi D.S.V.S.A. Mureş au trecut la implementarea practică a legii, la data intrării în vigoare a O.U.G. nr. 117/2020, fiind încheiate actele adiţionale la contractele aflate în derulare.

Recursul a fost întemeiat în drept pe dispoziţiile legale arătate în cuprinsul cererii.

Intimaţii-reclamanţi au formulat întâmpinare, prin care au invocat excepţia inadmisibilităţii recursurilor, excepţia nulităţii recursului declarat de recurenta-pârâtă DIRECŢIA SANITARĂ VETERINARĂ ŞI PENTRU SIGURANŢA ALIMENTELOR MUREŞ, iar în subsidiar, respingerea recursurilor ca nefondate, precum şi obligarea recurentelor-pârâte la plata cheltuielilor de judecată.

Recurentele-pârâte nu au depus la dosar răspuns la întâmpinare.

Analizând recursul declarat de recurenta-pârâtă AUTORITATEA NAŢIONALĂ SANITARĂ VETERINARĂ ŞI PENTRU SIGURANŢA ALIMENTELOR, Înalta Curte constată următoarele:

Critica invocată de recurenta-pârâtă ce vizează nelegala respingere a excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive nu poate fi reţinută.

Înalta Curte arată că instanţa de apel nu a soluţionat excepţia lipsei capacităţii de folosinţă a recurentei-pârâte, ci excepţia lipsei calităţii procesuale pasive, ca atare, argumentele acesteia referitoare la faptul că D.S.V.S.A. judeţene, respectiv a Municipiului Bucureşti sunt instituţii publice, cu personalitate juridică, ce funcţionează în subordinea A.N.S.V.S.A., având capacitate procesuală, urmează a fi înlăturate.

Înalta Curte constată că instanţa de apel reţinând că, prin acte adiţionale, contractele de concesionare încheiate de reclamanţi iniţial cu Ministerul Agriculturii şi Alimentaţiei, în calitate de concedent, pe o durată de 15 ani, prelungite până la data de 28.02.2022, au fost modificate, pârâta Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor - prin Direcţia Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor Mureş dobândind calitatea de concedent şi subrogându-se în drepturile şi obligaţiile Agenţiei Domeniilor Statului, în ceea ce priveşte activităţile sanitar-veterinare publice şi de interes naţional, a apreciat în mod legal că această pârâtă deţine calitate procesuală pasivă în cauză.

Totodată, Înalta Curte arată că expunerea exhaustivă de către recurenta-pârâtă a demersurilor pe care aceasta le-a efectuat sub aspectul îndeplinirii obligaţiilor stabilite prin art. V din Legea nr. 236/2019 nu reprezintă o critică de nelegalitate din perspectiva dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., în condiţiile în care nu se indică normele de drept material care au fost încălcate sau aplicate greşit de către instanţa de apel.

Or, expunerea acestor argumente din perspectiva culpei reţinute de către instanţa de apel reprezintă o critică de netemeinicie, care nu poate face obiectul analizei în calea de atac extraordinară a recursului, aceste argumente fiind, de altfel, o reluare a criticilor din apel.

Totodată, în ceea ce priveşte criticile ce vizează lipsa decontului şi a documentelor justificative, Înalta Curte reţine că, prin expunerea acestor critici, recurenta-pârâtă tinde la o cenzurare a aprecierii date de instanţă mijloacelor de probă şi la o devoluare a fondului, ceea ce este incompatibil cu calea de atac extraordinară a recursului, în cadrul căreia se verifică exclusiv legalitatea hotărârii, respectiv corecta aplicare a legii la situaţia de fapt stabilită de instanţele de fond, neputându-se realiza o verificare a temeiniciei şi a elementelor de fapt ale cauzei.

Înalta Curte urmează a înlătura şi critica ce vizează cheltuielile de judecată acordate de către instanţa de apel.

Sub acest aspect, Înalta Curte arată că această critică, ce vizează proporţionalitatea cheltuielilor de judecată - onorariul avocaţial - cu complexitatea, valoarea cauzei şi volumul de muncă al apărătorului, reprezintă o chestiune de temeinicie, nu o chestiune de legalitate a hotărârii atacate.

Neputând fi încadrată nici la motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 şi nici la motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., critica nu poate fi analizată pe calea recursului.

Totodată, se reţine că Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru soluţionarea recursului în interesul legii, prin decizia nr. 3/2020, publicată în Monitorul Oficial nr. 181 din 5.03.2020, a decis că "în interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 488 alin. (1) din C. proc. civ., motivul de recurs prin care se critică modalitatea în care instanţa de fond s-a pronunţat, în raport cu prevederile art. 451 alin. (2) din C. proc. civ., asupra proporţionalităţii cheltuielilor de judecată reprezentând onorariul avocaţilor, solicitate de partea care a câştigat procesul, nu se încadrează în motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ.."

Pentru aceste considerente, recursul declarat de recurenta-pârâtă AUTORITATEA NAŢIONALĂ SANITARĂ VETERINARĂ ŞI PENTRU SIGURANŢA ALIMENTELOR urmează a fi respins, ca nefondat.

Analizând excepţia nulităţii recursului declarat de recurenta-pârâtă DIRECŢIA SANITARĂ VETERINARĂ ŞI PENTRU SIGURANŢA ALIMENTELOR MUREŞ, invocată de intimaţii-reclamanţi, prioritară în respectarea dispoziţiilor art. 248 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte urmează să o admită, motivat de următoarele considerente:

Potrivit dispoziţiilor imperative ale 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor sau, după caz, menţiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat, aceste obligaţii nefiind îndeplinite de către recurenta-pârâtă.

În conformitate cu prevederile art. 486 alin. (3) C. proc. civ. "Menţiunile prevăzute la alin. (1) lit. a) şi c)-e), precum şi cerinţele menţionate la alin. (2) sunt prevăzute sub sancţiunea nulităţii", art. 489 alin. (2) din acelaşi Cod prevăzând că sancţiunea nulităţii intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488.

Aşa fiind, încadrarea motivelor de recurs în cele enumerate de lege este o cerinţă care consacră legislativ o practică îndelungată şi stabilă a instanţelor judecătoreşti, în condiţiile în care şi sub imperiul vechii legi de procedură sancţiunea nulităţii exista şi era reglementată atunci când, nefiind structurate, criticile din recurs nu puteau fi încadrate în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 C. proc. civ. de la 1865.

Din dispoziţiile imperative ale art. 489 alin. (2) C. proc. civ., se reţine că instanţele au obligaţia de a verifica dacă motivele invocate de recurent se încadrează în cazurile de casare prevăzute de art. 488, iar dacă această cerinţă nu este îndeplinită, operează sancţiunea nulităţii recursului.

Simpla nemulţumire a părţii cu privire la hotărârea pronunţată nu este suficientă, ci este necesar ca recursul să fie întemeiat pe cel puţin unul din motivele prevăzute expres şi limitativ de lege, fiind o cale de atac de reformare prin care se realizează exclusiv controlul de legalitate a hotărârii atacate, deoarece părţile au avut la dispoziţie o judecată în fond în faţa primei instanţe şi o rejudecare a fondului în apel.

Înalta Curte constată că recurenta-pârâtă DIRECŢIA SANITARĂ VETERINARĂ ŞI PENTRU SIGURANŢA ALIMENTELOR MUREŞ, în expunerea motivelor de recurs, a reluat, integral, criticile exprimate în cererea de apel, fără să dezvolte motive de nelegalitate ce privesc hotărârea atacată.

Susţinerile recurentei-pârâte DIRECŢIA SANITARĂ VETERINARĂ ŞI PENTRU SIGURANŢA ALIMENTELOR MUREŞ prezentate de aceasta drept motive de recurs nu conţin critici, în sens propriu, împotriva deciziei recurate, din moment ce nu sunt altceva decât afirmaţiile aceleiaşi părţi făcute în faţa instanţei de apel, dar care şi-au primit deja o rezolvare prin hotărârea atacată.

Prezentarea din nou a argumentelor expuse în cererea de apel nu răspunde exigenţelor cerute de art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., care impun invocarea unor critici care pot fi încadrate în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 C. proc. civ., iar modul de redactare a cererii de recurs nu îngăduie determinarea limitelor sesizării Înaltei Curţi, învestite cu verificarea legalităţii hotărârii instanţei de apel.

Prin reluarea criticilor deja cenzurate de instanţa de apel, recurenta-pârâtă DIRECŢIA SANITARĂ VETERINARĂ ŞI PENTRU SIGURANŢA ALIMENTELOR MUREŞ tinde să obţină o nouă verificare a susţinerilor sale, cu toate că legea recunoaşte doar dublul grad de jurisdicţie şi căile extraordinare de atac, iar nu şi al treilea grad devolutiv.

De aceea, chiar dacă prin decizia de apel se menţine hotărârea primei instanţe, al cărei raţionament este astfel confirmat, motivele de recurs trebuie să vizeze exclusiv obiectul căii de atac, care este constituit de decizia instanţei de prim control judiciar.

Nulitatea recursului intervine nu numai atunci când motivele de recurs lipsesc cu desăvârşire, ci şi în cazul motivării necorespunzătoare, care de asemenea nu constituie o motivare în sensul procedural al recursului, de exemplu atunci când nu se arată şi dezvoltarea motivelor de nelegalitate. O astfel de situaţie intervine şi în cauza de faţă din moment ce, aşa cum s-a arătat, susţinerile recurentei-pârâte DIRECŢIA SANITARĂ VETERINARĂ ŞI PENTRU SIGURANŢA ALIMENTELOR MUREŞ nu vizează decizia atacată, ci doar temeinicia afirmată a cererii de apel, deşi recursul nu are caracter devolutiv.

Accesul la justiţie presupune respectarea cerinţelor formale în legătură cu promovarea unei căi extraordinare de atac.

Având în vedere cele reţinute mai sus, în temeiul art. 496 alin. (1) Cod procedură civilă, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va respinge recursul declarat de recurenta-pârâtă AUTORITATEA NAŢIONALĂ SANITARĂ VETERINARĂ ŞI PENTRU SIGURANŢA ALIMENTELOR împotriva deciziei nr. 570/A din 5 octombrie 2021, pronunţate de Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia I civilă, va admite excepţia nulităţii recursului declarat de recurenta-pârâtă DIRECŢIA SANITARĂ VETERINARĂ ŞI PENTRU SIGURANŢA ALIMENTELOR MUREŞ, invocată de intimaţii-reclamanţi şi va anula recursul declarat de recurenta-pârâtă DIRECŢIA SANITARĂ VETERINARĂ ŞI PENTRU SIGURANŢA ALIMENTELOR MUREŞ împotriva aceleiaşi decizii. În raport de prevederile art. 453 alin. (1) C. proc. civ., va obliga recurentele-pârâte la plata în solidar a sumei de 6.500 RON către intimaţii-reclamanţi, cheltuieli de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurenta-pârâtă AUTORITATEA NAŢIONALĂ SANITARĂ VETERINARĂ ŞI PENTRU SIGURANŢA ALIMENTELOR împotriva deciziei nr. 570/A din 5 octombrie 2021, pronunţate de Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia I civilă, ca nefondat.

Admite excepţia nulităţii recursului declarat de recurenta-pârâtă DIRECŢIA SANITARĂ VETERINARĂ ŞI PENTRU SIGURANŢA ALIMENTELOR MUREŞ, invocată de intimaţii-reclamanţi.

Anulează recursul declarat de recurenta-pârâtă DIRECŢIA SANITARĂ VETERINARĂ ŞI PENTRU SIGURANŢA ALIMENTELOR MUREŞ împotriva aceleiaşi decizii.

Obligă recurentele-pârâte la plata în solidar a sumei de 6.500 RON către intimaţii-reclamanţi, cheltuieli de judecată.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 15 iunie 2022.