Surrender to France re-authorized on condition of transfer back to Romania for any custodial sentence.

Mandat european de arestare. Condiții predare persoană solicitată

Cuprins pe materii: Drept procesual penal. Proceduri prevăzute în legi speciale. Mandatul european de arestare

Index alfabetic: - mandat european de arestare

Legea 302/2004, art. 98 alin. (2)

Pentru a produce consecinţe juridice, respectiv pentru a fi opozabilă autorităţilor judiciare emitente ale mandatului european de arestare, condiţia corelativă predării prevăzută de art. 98 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, republicată, trebuie menţionată expres în chiar cuprinsul dispozitivului hotărârii prin care se dispune punerea în executare a mandatului european de arestare, aşa cum impun dispoziţiile imperative ale normei precitate.

I.C.C.J, Secția Penală, decizia nr. 34 din 25 ianuarie 2022

Prin sentința penală nr. x din data de 14 ianuarie 2022, Curtea de Apel Bucureşti, Secția a II-a penală, a admis sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, iar în baza art. 109 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, republicată, a dispus punerea în executare a mandatului european de arestare emis în data de 23.11.2021 de către autoritățile judiciare din Republica Franceză pe numele persoanei solicitate A, cu respectarea regulii specialităţii.

În baza art. 104 alin. (7) din Legea nr. 302/2004, republicată, a luat act că persoana solicitată nu consimte la predarea sa către autorităţile judiciare din Republica Franceză.

A respins, ca neîntemeiată, cererea persoanei solicitate A de amânare a predării.

În baza art. 104 alin. (10) din Legea nr. 302/2004, republicată, a dispus arestarea persoanei solicitate, în vederea predării, pentru o perioadă de 30 de zile, de la data de 14.01.2022 până la data de 12.02.2022.

A constatat că persoana solicitată a fost reţinută de la 13.01.2022, ora 11:00 până la 14.01.2022, ora 11:00.

În baza art. 104 alin. (13) din Legea nr. 302/2004, republicată, a dispus emiterea mandatului de arestare.

Pentru a hotărî astfel, Curtea de Apel Bucureşti a reținut că, prin adresa nr.x/II-2/2021 din data de 13.01.2022, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti a sesizat instanţa în conformitate cu dispozițiile art. 103 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, republicată, pentru desfăşurarea procedurii de punere în executare a mandatului european de arestare emis la data de 23.11.2021 de către autorităţile judiciare din Republica Franceză faţă de cetăţeanul român A, urmărit internaţional pentru săvârşirea infracţiunilor de tentativă de omor, prevăzută de art. 221-1, art. 221-8, art. 221-9-1 şi art.221-11 cu aplic. art. 121-4 pct.2 din Codul penal francez şi răpire şi sechestrare de persoane, prevăzută de art. 224-1 alin.(1) şi (3) din Codul penal francez, pentru a se dispune cu privire la luarea măsurii arestării şi predării persoanei solicitate.

Împotriva persoanei solicitate s-a dispus prin ordonanţa procurorului nr. 7 din 14.01.2022, măsura reţinerii pentru 24 de ore, respectiv de la data de 13.01.2022, ora 11:00 până la data de 14.01.2022, ora 11:00.

A fost ataşată lucrarea nr. x/II-2/2021 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, care conţine: procesul-verbal din 13.01.2022, ordonanţa de reţinere nr. 7 din 13.01.2022, informarea cu privire la drepturile persoanei private de libertate în baza unui mandat european de arestare, adresa emisă de Ministerul Administraţiei şi Internelor – DGPMB prin care s-a dispus prezentarea numitului A Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, procesul-verbal de depistare, procesul-verbal de verificare în aplicaţia Interid a numitului A, procesul-verbal de înştiinţare a numitului A de audiere prin videoconferinţă, copia cazierului judiciar, procesul-verbal de interogare a bazei de date privind Evidenţa Persoanelor, procesul-verbal de verificare aplicaţia ROCRIS, procesul-verbal de accesare aplicaţie Ecris GPS, adresa emisă de Ministerul Afacerilor Interne cu privire la numitul A în vederea predării în baza unui mandat european de arestare, mandatul european de arestare emis de autorităţile judiciare din Republica Franceză, tradus în limba română.

S-a mai reţinut că persoana solicitată a dat declaraţie la termenul de judecată din data de 14.01.2022, aceasta fiind consemnată şi ataşată la dosarul cauzei precum şi faptul că aceasta a depus la dosar înscrisuri medicale.

Analizând actele și lucrările dosarului, curtea de apel a reţinut că mandatul european de arestare a fost emis în data de 23.11.2021 de către autoritățile judiciare franceze, actul pe care s-a întemeiat mandatul european de arestare constând într-un mandat de arestare emis la data de 16.07.2021 de judecătorul de instrucție de pe lângă Tribunalul Judiciar din Nanterre (Ref. Nr. parchet 21055000300), în vederea efectuării urmăririi penale pentru 2 infracţiuni, persoana solicitată având calitatea de suspect în cauză.

S-a reţinut următoarea situaţie fapt:

La data de 28.01.2021, numita B a fost găsită rănită grav la domiciliul său din Neuilly-sur-Seine, plină de sânge, cu mâinile legate cu un colier inox, fără colanţi şi fără lenjerie intimă. S-a precizat că ancheta a dus la interpelarea lui C, fostul partener al victimei, care a recunoscut că a efectuat cu o zi înainte de eveniment o supraveghere a domiciliului victimei împreună cu A. Investigaţiile au arătat că cele două linii telefonice au fost în legătură la un moment dat.

S-a mai arătat că, potrivit declaraţiilor date în cauză de suspecţii D şi E, C ar fi dorit să-şi recupereze de la fosta parteneră câteva lucruri care îi aparţineau, pe care însă victima refuza să i le restituie, respectiv un stick USB ce conţinea date financiare şi bitcoins. Astfel, a căutat doi sau trei bărbaţi pentru intimidarea victimei. Suspectul E a recunoscut că i-a pus în legătură pe C şi pe angajatul său, A.

Numitul A, fiind interogat, a rămas evaziv cu privire la şederea sa la Paris din data de 28.01.2021, dar până la urmă a mărturisit că lucrurile nu s-au petrecut aşa cum era prevăzut şi că a trebuit să o lovească pe persoana aflată în apartament. S-a mai arătat că acesta nu a părăsit teritoriul francez.

S-a reţinut că aceste fapte întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor de tentativă de omor și de arestare, răpire, sechestrare sau detenție arbitrară urmate de o eliberare mai devreme de 7 zile, prevăzută de art. 221-1, 221-8, 221-9, 221-11, 132-26-2, art. 121-4 2° și 121-5, art. 224-1 al. 1 și al. 3, art. 224-9 și art. 224-11 din Cod penal francez, pentru care legiuitorul a prevăzut pedepse cu închisoarea de cel mult 30 ani.

Curtea de apel a constatat că mandatul european de arestare emis la data de 23.11.2021 de către autorităţile judiciare din Republica Franceză îndeplineşte condiţiile de conţinut şi formă prevăzute de art. 87 din Legea nr.302/2004, republicată, în sensul că în cuprinsul acestuia sunt menţionate identitatea şi cetăţenia persoanei solicitate, datele de contact ale autorităţii emitente, este indicat actul în baza căruia a fost emis mandatul european de arestare, se precizează natura şi încadrarea juridică a infracţiunilor pentru care este cercetată persoana solicitată, sunt descrise circumstanţele săvârşirii faptelor şi este specificată limita maximă a pedepselor prevăzute de legislaţia statului francez pentru aceste infracţiuni.

S-au mai reţinut următoarele: infracţiunile pentru care persoana solicitată este cercetată dau loc la predare fără verificarea condiţiei dublei incriminări, conform art. 97 alin. (1) pct. 14 şi 16 din Legea nr. 302/2004; persoana solicitată nu a consimţit la predarea sa către autorităţile judiciare din Republica Franceză şi doreşte să beneficieze de regula specialităţii, nu a formulat obiecţii privind identitatea și nici nu a invocat motive obligatorii sau opţionale de refuz; persoana solicitată nu a mai fost urmărită ori judecată pentru faptele la care se referă mandatul european de arestate.

În ceea ce privește celelalte aspecte sesizate de persoana solicitată, în sensul că nu s-ar face vinovată de săvârşirea faptelor pentru care a fost emis mandatul european de arestare (o altă persoană, cel mai probabil, numitul E folosindu-se de identitatea sa, aflându-se și în posesia cărții sale de identitate), nu pot fi primite, urmând a fi reiterate şi avute în vedere de autorităţile judiciare străine în cadrul anchetei penale aflate în derulare pe teritoriul Republicii Franceze. În concret, curtea de apel a învederat că în cadrul procedurii de față, instanţa de judecată, în calitate de autoritate judiciară, nu este îndrituită să verifice apărările persoanei solicitate pe fondul cauzei, respectiv, dacă se face sau nu vinovată de comiterea unor fapte penale, după cum nu are nici competenţa să se pronunţe cu privire la temeinicia urmăririi penale efectuate de autoritatea judiciară emitentă sau cu privire la oportunitatea arestării persoanei solicitate.

Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, a formulat contestaţie persoana solicitată A, fără a motiva calea de atac.

Examinând contestaţia formulată pe baza actelor dosarului, Înalta Curte constată următoarele:

Cu titlu preliminar, instanța de control judiciar notează că, potrivit dispoziţiilor art. 84 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, republicată: „Mandatul european de arestare este o decizie judiciară prin care o autoritate judiciară competentă a unui stat membru al Uniunii Europene solicită arestarea şi predarea de către un alt stat membru a unei persoane, în scopul efectuării urmăririi penale, judecăţii sau executării unei pedepse ori a unei măsuri de siguranţă privative de libertate”. Totodată, alin. (2) al aceluiaşi text de lege statuează în sensul că: „Mandatul european de arestare se execută pe baza principiului recunoaşterii şi încrederii reciproce, în conformitate cu dispoziţiile Deciziei-cadru a Consiliului nr. 2002/584/JAI/13 iunie 2002”, modificată prin Decizia-cadru 2009/299/JAI din 26 februarie 2009, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene nr. L81/24 din 27 martie 2009.

Din dispoziţiile art. 85 și urm. din Legea nr. 302/2004, republicată, rezultă că rolul instanţei de judecată în această procedură se rezumă la verificarea condiţiilor de formă ale mandatului, la soluţionarea eventualelor obiecţiuni privind identitatea persoanei solicitate, precum şi la motivele de refuz a predării pe care aceasta le invocă.

Învestit cu executarea unui mandat european de arestare, judecătorul hotărăşte asupra arestării şi predării persoanei solicitate, după ce, în prealabil, a verificat condiţiile referitoare la emiterea mandatului, identificarea persoanei solicitate, existenţa dublei încriminări a faptelor penale ce se impută acesteia sau a situaţiilor ce se constituie în motive de refuz la predare.

În acest fel, se pune în practică principiul recunoaşterii şi încrederii reciproce ce stă la baza executării, de către instanţa română, a mandatului european de arestare emis de autoritatea judiciară străină competentă.

În aceste coordonate de principiu, Înalta Curte reține că în cauza de faţă, respectând rigorile legii, prima instanţă a verificat temeinic îndeplinirea condiţiilor care legitimează punerea în executare a mandatului european de arestare cu nr. de referinţă 21055000300, emis la data de 23.11.2021, de către Procurorul Republicii din Nanterre faţă de persoana solicitată A, în vederea efectuării urmăririi penale sub aspectul săvârşirii infracțiunilor de tentativă de omor și de arestare, răpire, sechestrare sau detenție arbitrară urmate de o eliberare mai devreme de 7 zile, prevăzută de art. 221-1, 221-8, 221-9, 221-11, 132-26-2, art. 121-4 2° și 121-5, art. 224-1 al. 1 și al. 3, art. 224-9 și art. 224-11 din Cod penal francez.

Deopotrivă, Înalta Curte reține că infracţiunile ce formează obiectul mandatului european de arestare emis de autoritatea judiciară solicitantă intră în categoria faptelor prevăzută de art. 97 alin.(1) pct. 14 şi 16 din Legea nr. 302/2004, care dau loc la predare fără îndeplinirea condiţiei dublei incriminări.

În acord cu instanța de fond, se constată, pe de o parte, că nu este incident niciunul dintre motivele obligatorii sau opţionale de refuz la predare, prevăzute în mod expres şi limitativ de art. 99 alin.(1) lit. a)-c) şi alin.(2) din Legea nr. 302/2004, iar pe de altă parte, că persoana solicitată nu a ridicat obiecțiuni cu privire la identitatea sa.

De asemenea, în considerarea dispozițiilor prevăzute de art.100 din Legea 302/2004, republicată, Înalta Curte notează că din actele și lucrările existente la dosar rezultă că persoana solicitată nu este cercetată de către autorităţile judiciare române într-o altă cauză penală.

Astfel, în raport cu aspectele învederate, Înalta Curte reține că instanța de fond, în mod temeinic și legal, a autorizat predarea persoanei solicitate A către autorităţile judiciare franceze și, pe cale de consecință, în temeiul art. 104 alin. (10) din Legea nr. 302/2004 republicată, a dispus arestarea acesteia pentru o perioadă de 30 de zile, în vederea predării.

Prin urmare, în acest context, evaluând criticile concrete formulate de către contestatorul persoană solicitată, prin apărător desemnat din oficiu, cu ocazia dezbaterii pe fond a cauzei, instanța de control judiciar constată că acestea sunt nefondate, pentru considerentele ce urmează a fi prezentate.

Înalta Curte notează că, în concret, persoana solicitată A invocă aspecte legate de temeinicia acuzației și critică modul în care s-a desfășurat ancheta penală de către procurorul de caz, iar în subsidiar solicită o altă măsură preventivă și amânarea predării către autorităţile franceze, pe o perioadă de 3 luni, în raport de actele medicale depuse la dosar coroborate cu situaţia pandemică actuală.

Astfel, relativ la criticile referitoare la temeinicia acuzaţiei formulate de autorităţile franceze și a modului în care s-a desfăşurat ancheta penală în ceea ce îl priveşte pe contestator, Înalta Curte reține că în mod corect prima instanță a constatat că, în această procedură de executare a mandatului european de arestare, instanța națională nu este abilitată să verifice apărările persoanei solicitate vizând fondul cauzei, după cum nu are nici competența de a se pronunța cu privire la legalitatea și temeinicia urmăririi penale efectuată de autoritatea judiciară solicitantă.

În caz contrar, s-ar încălca principiul recunoașterii și încrederii reciproce ce stă la baza executării mandatului european de arestare emis de o autoritate judiciară competentă potrivit dispozițiilor art. 84 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, republicată.

Ca atare, chestiunile aduse în discuție de contestator pot fi evaluate exclusiv de autoritățile judiciare din Franța, singurele competente să stabilească dacă persoana solicitată A a săvârșit sau nu faptele pentru care este cercetat, statul solicitant păstrând prerogativa rezolvării fondului cauzei.

În ceea ce privește măsura arestării în vederea predării, Înalta Curte reține că aceasta este obligatorie în situația dată în care s-a dispus punerea în executare a mandatului european de arestare, legea nereglementând nicio alternativă.

Astfel, sunt incidente dispozițiile art. 104 alin. (13) din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, potrivit cărora: „După întocmirea sentinței prevăzute la art. 109 sau a încheierii prevăzute la alin. (2) ori (9), după caz, judecătorul emite de îndată un mandat de arestare. Dispozițiile Codului de procedură penală cu privire la conținutul și executarea mandatului de arestare se aplică în mod corespunzător.”

Din interpretarea sistematică a textelor care reglementează luarea măsurilor preventive pe parcursul procedurii, cât și cu ocazia soluționării cererii de punere în executare a unui mandat european cuprinse în art. 104 alin. (11) și (13) din Legea nr. 302/2004 rezultă că măsura arestării este obligatorie și se dispune de îndată atunci când s-a admis sesizarea și s-a dispus predarea. În acest sens, instanța de control judiciar notează că dispozițiile art. 104 alin. (9) – (11) din Legea nr. 302/2004 republicată privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, sub aspectul posibilității înlocuirii măsurii arestării cu o altă măsură mai blândă, în condițiile prevăzute de art. 211-222 din Codul de procedură penală, sunt aplicabile doar în cursul judecății, nu și după rămânerea definitivă a hotărârii prin care instanța s-a pronunțat asupra executării mandatului european de arestare prin sentință, hotărâre prin care se dispune, în mod obligatoriu și arestarea persoanei solicitate în vederea predării.

În raport de cele ce preced, se constată că datele ce caracterizează persoana contestatorului invocate cu ocazia dezbaterilor nu pot fi evaluate la acest moment pentru a se dispune o măsură preventivă mai blândă față de acesta.

Deopotrivă, se constată că nu este incident nici vreunul dintre motivele de amânare a predării prevăzute de art. 58 din Legea nr. 302/2004, republicată, aplicabile în materia mandatului european de arestare în baza art. 114 alin. (1) din acelaşi act normativ.

Potrivit art. 58 alin. (2) lit. a) și c) din Legea 302/2004, republicată, ”(2) Predarea poate fi amânată atunci când:

a) se constată, pe baza unei expertize medico-legale, că persoana extrădată suferă de o boală gravă care face imposibilă predarea imediată. În acest caz, predarea se amână până când starea de sănătate a persoanei extrădate se va ameliora;

c) din cauza unor împrejurări speciale, predarea imediată ar avea consecinţe grave pentru persoana extrădată sau familia acesteia. În acest caz, predarea poate fi amânată cel mult 3 luni şi numai o singură dată.”.

În susţinerea cererii, contestatorul a depus la dosar un bilet de ieșire din spital și o scrisoare medicală, eliberate de Institutul Clinic Fundeni în data de 06 decembrie 2021, din care rezultă că acesta a fost diagnosticat la nivelul anului 2021 cu hematurie, respectiv o infecție a tractului urinar.

În ceea ce privește cazul prevăzut de art. 58 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 302/2004, republicată, se constată că acesta nu este incident de vreme ce în cauză nu a fost efectuată o expertiză medico-legală privind vreo boală gravă care ar face imposibilă predarea persoanei solicitate.

Relativ la cazul prevăzut de art. 58 alin. (2) lit. c) din același act normativ, se reține că acesta vizează o situație personală deosebită a persoanei solicitate, care ar putea avea consecințe asupra executării hotărârii de predare, iar nu o împrejurare extrinsecă vieţii acesteia.

Or, în lipsa unor elemente obiective, concrete, vizând riscul real la care ar fi supusă persoana solicitată în cazul predării acesteia către autorităţile judiciare din Franța, starea pandemică existentă la acest moment, deşi constituie o împrejurare specială, nu se circumscrie textului de lege precitat, întrucât, în mod evident, nu se raportează unei situaţii particulare excepţionale referitoare la persoana solicitată.

Ca urmare, starea pandemică și implicațiile ei nu pot constitui un argument pentru amânarea predării persoanei solicitate A în condiţiile art. 58 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 302/2004, republicată.

Pentru argumentele prezentate, constatând neîntemeiată solicitarea contestatorului persoană solicitată de dispunere în cauză a unei soluţii de amânare a predării, Înalta Curte apreciază ca legală soluţia instanţei de fond.

Cu toate acestea, notând că, în speţă, mandatul european de arestare a fost emis de autorităţile judiciare din Franța în vederea urmăririi penale a cetăţeanului român A, Înalta Curte constată că, în conformitate cu dispoziţiile art. 98 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, republicată, predarea în baza unui astfel de mandat se poate face numai sub condiţia expresă ca, în cazul în care se va pronunţa o pedeapsă privativă de libertate, persoana predată să fie transferată în România.

Altfel spus, ca efect al dispoziţiilor legale precitate, predarea în vederea supunerii persoanei solicitate - cetăţean român (cazul speţei) sau persoană care trăieşte în România şi are o rezidenţă continuă şi legală pe teritoriul acesteia pentru o perioadă de cel puţin 5 ani - urmăririi penale (cazul speţei) sau judecăţii este condiţionată de împrejurarea ca, în cazul în care faţă de aceasta se va pronunţa o pedeapsă privativă de libertate în statul emitent, persoana predată să fie transferată în România.

Or, pentru a produce consecinţe juridice, respectiv pentru a fi opozabilă autorităţilor judiciare emitente ale mandatului european de arestare, condiţia corelativă predării prevăzută de art. 98 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, republicată, trebuie menţionată expres în chiar cuprinsul dispozitivului hotărârii prin care se dispune punerea în executare a mandatului european de arestare, aşa cum impun dispoziţiile imperative ale normei în discuţie.

În contextul acestor consideraţii teoretice, reţinând că în cauză sunt îndeplinite condiţiile pentru punerea în executare a mandatului european de arestare emis de autorităţile judiciare franceze în vederea efectuării de cercetări penale faţă de persoana solicitată A, Înalta Curte, menţinând soluţia instanţei de fond în acest sens, va face aplicarea corespunzătoare a dispoziţiilor art. 98 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, republicată, în calea de atac exercitată de parte, constatând că reformarea hotărârii instanţei de fond în aceste limite nu contravine principiului non reformatio in peius.

Pentru aceste motive, în temeiul art. 4251 alin. (7) pct. 2 lit. a) din Codul de procedură penală raportat la art. 110 alin. (2) şi art. 111 din Legea nr. 302/2004, republicată, Înalta Curte a admis contestația formulată de persoana solicitată A împotriva sentinței penale nr. x din data de 14 ianuarie 2022, pronunțată de Curtea de Apel Bucureşti – Secția a II-a penală.

A desfiinţat, în parte, hotărârea atacată şi, în rejudecare, în temeiul art. 104 alin. (6) din Legea nr. 302/2004, republicată, a autorizat predarea persoanei solicitate A către autorităţile judiciare franceze, sub condiţia ca în situaţia în care se va pronunţa o pedeapsă privativă de libertate, persoana predată să fie transferată în România.

A menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei contestate.