Ne bis in idem bars renewed criminal complaint after prior dismissal; appellate review of preliminary judge's dismissal as inadmissible

Şedinţa publică din data de 20 aprilie 2022

Asupra căii de atac de faţă

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Prin sentinţa penală nr. 80 din data de 02.06.2021, pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia penală şi pentru cause cu minori şi de familie, în temeiul art. 431 C. proc. pen., a respins ca inadmisibilă contestaţia în anulare formulată de contestatoarele A., B. împotriva încheierii nr. 26/23.10.2020, pronunţată judecătorul de cameră preliminară de la Curtea de Apel Bacău, în dosarul nr. x/2020.

În baza art. 275 alin. (2), (4) C. proc. pen., a obligat pe fiecare dintre contestatoarele A., B. la plata către stat a sumei de câte 10 de RON cu titlu de cheltuieli judiciare.

S-au reţinut, în esenţă, următoarele:

Prin încheierea nr. 26/23.10.2020, pronunţată judecătorul de cameră preliminară de la Curtea de Apel Bacău, în dosarul nr. x/2020, s-a dispus, în baza art. 341 alin. (6) pct. 1 lit. a) C. proc. pen. respingerea ca nefondată a plângerii formulate de petentele A. şi B. împotriva ordonanţei de clasare din data de 28.10.2019 dispusă de procurorul de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel în dosarul x/2019, menţinută prin ordonanţa procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nr. 3005/C/2019 din data de 12.12.2019. S-a menţinut ordonanţa atacată. În baza art. 275 alin. (2), (4) C. proc. pen. au fost obligate petentele să plătească statului sumele de câte 300 RON cu titlu de cheltuieli judiciare.

Pentru a se emite această soluţie, judecătorul de cameră preliminară, a reţinut, în esenţă, următoarele:

În conţinutul plângerii adresată instanţei împotriva ordonanţei de clasare din data de 28.10.2019 dispusă de procurorul de la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău în dosarul x/2019, petentele A., B. au reiterat acuzaţiile formulate cu ocazia depunerii plângerilor anterioare, arătând în esenţă că în mod greşit s-a dispus clasarea împotriva intimatului executor judecătoresc C. apreciind că acesta, la instigarea creditorului, şi-a îndeplinit abuziv atribuţiile de serviciu cu prilejul efectuării actelor de executare silită, cu privire la imobilul situat în mun. Bacău, str. x nr. 10/B/10, în sensul în care acesta a emis o multitudine de acte de executare nelegale în condiţiile în care pe rolul instanţelor există multiple acţiuni în contradictoriu cu biroul său de executor judecătoresc.

Apreciind că sunt suficiente indicii de săvârşire a faptelor reclamate în plângerea sa, petentele au solicitat admiterea plângerii şi trimiterea cauzei la procuror în vederea completării urmării penale.

Examinând actele şi lucrările dosarului, instanţa a reţinut următoarele:

Prin ordonanţa din data de 28.10.2019 dispusă de procurorul de la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău în dosarul x/2019, s-a dispus clasarea cauzei având ca obiect sesizarea formulată de petentele A., B., în ceea ce priveşte săvârşirea infracţiunilor de instigare la abuz în serviciu (raportat la activitatea infracţională a creditorului), prev. de art. 47 alin. (1) rap la art. 297 alin. (1) C. pen..şi mărturie mincinoasă, prev. de art. 273 alin. (1), (2) lit. c) C. pen. (raportat la activitatea infracţională a expertului evaluator).

S-a reţinut că, prin încheierea nr. 13 din data de 01.10.2019 pronunţată de judecătorul de cameră preliminară de la Curtea de Apel Bacău în dosarul nr. x/2019, s-a dispus, în baza art. 341 alin. (6) lit. b) C. proc. pen., admiterea plângerii formulate de petenţii A. şi B., împotriva ordonanţei de clasare din data de 30.10.2018 dispusă de procurorul de la Parchetul de pe lângă Judecătoria Bacău în dosarul nr. x/2015, desfiinţarea ordonanţei anterior menţionate şi trimiterea cauzei la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău, în vederea începerii urmăririi penale.

Pentru a hotărî astfel, s-a reţinut că ordonanţa procurorului din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău, adoptată la data de 30.10.2018, în dosarul nr. x/2015, prin care s-a dispus clasarea cauzei sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de şantaj, faptă prev. şi ped. de art. 207 C. pen., hărţuire, faptă prev. şi ped. de art. 208 C. pen. şi fals în declaraţii, faptă prev. şi ped. de art. 326 C. pen., întrucât faptele sesizate nu există, menţinută prin ordonanţa prim procurorului Parchetului de pe lângă Judecătoria Bacău nr. 8/II/2/2019 din data de 25.01.2019, este nelegală, în condiţiile în care, din conţinutul plângerii formulate de petentele A. şi B., precum şi din ordonanţa prim procurorului Parchetului de pe lângă Judecătoria Bacău rezultă că în cauză s-a solicitat efectuarea de verificări faţă de executorul judecătoresc C. sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de şantaj, hărţuire şi fals în declaraţii, cu privire la modul în care a avut loc executarea silită imobiliară asupra apartamentului de domiciliu al reclamantelor, situaţie în care Parchetul de pe lângă Judecătoria Bacău s-a pronunţat cu încălcare dispoziţiilor referitoare la competenţa după calitatea persoanei, ordonanţa fiind lovită de nulitate absolută.

Prin adresa nr. x/2019 din data de 21.10.2019 a Curţii de Apel Bacău a fost trimis dosarul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău, fiind înregistrat sub nr. x/2019 din data de 24.10.2019.

Având în vedere încălcarea normelor de competenţă, în respectarea încheierii nr. 13 din 1.10.2019, pronunţată de judecătorul de cameră preliminară din cadrul Curţii de Apel Bacău, prealabil începerii urmăririi penale, a dispus infirmarea tuturor actelor de urmărire penală efectuate în cauza cu nr. 9662/P/2015 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Bacău, ulterior înregistrării sesizării formulate de petentele A. şi B..

Astfel, prin plângerea adresată organelor de cercetare penală ale poliţiei judiciare din data de 10.11.2015 şi înregistrată iniţial sub nr. unic 9662/P/2015 din data de 24.11.2015 la Parchetul de pe lângă Judecătoria Bacău, petentele A. şi B. au solicitat efectuarea de cercetări împotriva executorului judecătoresc C., inginer D. şi E., sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de şantaj, hărţuire şi fals în declaraţii.

În descrierea situaţiei de fapt, petentele au precizat că persoanele reclamate "efectuează acţiuni contrar legii asupra apartamentului lor unic, situat în mun. Bacău, str. x, jud. Bacău", cât şi asupra lor, în condiţiile în care se desfăşoară acte de executare în dosarul nr. x/2012 al BEJ C. contrar legii, deoarece pe rolul instanţelor de judecată există dosarele nr. x/2015, y/2015 şi 3221/110/2015.

Petentele au învederat că executorul judecătoresc a emis comunicările 1788 şi 1789 din 26, respectiv 28.10.2015, în mod abuziv, în condiţiile în care pe rolul instanţelor există mai multe acţiuni în contradictoriu cu BEJ C., solicitând, totodată, cercetarea falsului în declaraţii al numitului E. în faţa organelor de cercetare penală, ca urmare a confruntării din 4.11.2015 (plângere dosar de u.p. al Parchetului de pe lângă Judecătoria Bacău).

Analiza plângerii, a înscrisurilor anexate acesteia şi a verificărilor evidenţelor proprii ale Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău au relevat faptul că situaţia de fapt sesizată ar putea contura elementele constitutive ale infracţiunilor de abuz în serviciu, prev. şi ped. de art. 297 alin. (1) C. pen., instigare la abuz în serviciu prev. şi ped. de art. 47 C. pen. raportat la art. 297 alin. (1) C. pen. şi mărturie mincinoasă, prev. şi ped. de art. 273 alin. (1), (2) lit. c) C. pen., iar nu cele ale infracţiunilor enumerate de persoanele vătămate, motiv pentru care prin ordonanţa nr. 190/P/2019 din data de 28.10.2019 s-a dispus începerea urmăririi penale in rem sub aspectul infracţiunilor anterior menţionate.

Având în vedere însă că pentru aceeaşi situaţie de fapt au fost efectuate cercetări în dosarul nr. x/2015 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău, soluţie ce a fost supusă controlului instanţei de judecată în procedura prev. de art. 340 C. proc. pen., s-a constatat că, în lipsa unor fapte sau împrejurări noi care să răstoarne argumentele avute în vedere la adoptarea soluţiei iniţiale, aceasta se bucură de autoritate de lucru judecat.

În cauză s-a reţinut că este incident, totodată, şi un alt caz de împiedicare a punerii în mişcare a acţiunii penale, respectiv cel prevăzut de art. 16 alin. (1) lit. e) C. proc. pen., coroborat cu prevederile art. 6 C. proc. pen., potrivit cărora nicio persoană nu poate fi urmărită sau judecată pentru săvârşirea unei infracţiuni atunci când faţă de acea persoană s-a pronunţat anterior o hotărâre penală definitivă cu privire la aceeaşi faptă, chiar şi sub altă încadrare juridică, fără a se aduce atingere principiului securităţii raporturilor juridice.

Cum în descrierea situaţiei de fapt se invocă, în esenţă, că executorul judecătoresc a procedat la continuarea executării prin emiterea în data de 23.10.2015 a publicaţiilor de vânzare şi comunicarea acestora către persoanele vătămate, aspecte ce au format obiectul cauzei nr. 575/P/2015, fiind dovedit în baza verificărilor efectuate că aceeaşi situaţie de fapt a fost sesizată de persoanele vătămate sub alte încadrări juridice, la diferite organe judiciare, în mod evident, ne aflăm în situaţia existenţei a două cauze, cu acelaşi obiect, din care una a fost soluţionată în mod definitiv.

Soluţia atacată a fost menţinută prin ordonanţa procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nr. 3005/C/2019 din data de 12.12.2019.

Verificând soluţia procurorului de netrimitere în judecată, atacată cu plângere de petentele A., B., judecătorul de cameră preliminară a constatat că actul de dispoziţie al procurorului este legal şi temeinic.

Judecătorul de cameră preliminară a constatat că pentru aceleaşi fapte reclamate de cele două petente, s-a dispus anterior clasarea, prin ordonanţa procurorului nr. 575/P/2015 din data de 01.06.2016, adoptată în dosarul nr. x/2015 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău.

Soluţia a fost atacată la procurorul general şi, apoi, în faţa judecătorului de cameră preliminară de la Curtea de Apel Bacău, ea se bucură de o prezumţie de legalitate şi temeinicie, care nu poate fi răsturnată decât în condiţiile prevăzute de art. 335 alin. (2) C. proc. pen., relative la reluarea în caz de redeschidere a urmăririi penale.

Judecătorul de cameră preliminară a admis că autoritatea de lucru cercetat a ordonanţei nr. 575/P/2015 poate fi înlăturată prin apariţia unor fapte sau împrejurări noi, care deschid calea formulării unei cereri de reluare a urmăririi penale, în conformitate cu dispoziţiile art. 335 C. proc. pen., care în speţa de faţă nu au fost invocate de petente şi nici nu se întrevăd din elemente probatorii concrete.

Împrejurarea că petentele au formulat o nouă plângere într-un nou dosar penal prin care solicită efectuarea unei noi cercetări penale, cu privire la aceeaşi situaţie de fapt cu cea analizată deja în dosarul nr. x/2015, reprezintă o exercitare abuzivă a dreptului la petiţie şi nu constituie un temei justificat pentru reluarea cercetărilor. Redeschiderea şi reluarea urmăririi penale se poate dispune conform art. 335 alin. (1) şi (2) C. proc. pen., în cazul în care au apărut fapte sau împrejurări noi din care rezultă că a dispărut împrejurarea pe care se întemeia clasarea sau nu a existat împrejurarea pe care s-a întemeiat clasarea. În cauză nu sunt incidente aceste situaţii, iar noua sesizare nu aduce elemente de noutate faţă de aspectele reţinute în dosarul nr. x/2015.

Conform art. 6 C. proc. pen., care consacră principiul ne bis in idem şi art. 335 alin. (2) C. proc. pen., este interzisă expres urmărirea persoanei pentru aceeaşi infracţiune pentru care a mai fost cercetată, chiar şi sub o altă încadrare juridică, în lipsa unor fapte sau împrejurări noi care să răstoarne argumentele avute în vedere la adoptarea soluţiei iniţiale, interpretare ce decurge şi din art. 4 a Protocolului nr. 7 al CEDO, ce constituie o garanţie contra a fi judecat sau pasibil de a fi judecat într-o nouă procedură.

Totodată, în jurisprudenţa constantă a Curţii de Justiţie a Uniunii Europene s-a arătat că o ordonanţă de netrimitere în judecată care împiedică, în statul contractant în care a fost dată, o nouă urmărire penală pentru aceeaşi faptă împotriva persoanei care a beneficiat de ordonanţa respectivă, cu excepţia cazului în care intervin noi probe împotriva acestei persoane, trebuie considerată ca fiind o hotărâre definitivă în sensul interpretării date de instanţa europeană, care împiedică desfăşurarea unei noi urmăriri penale împotriva aceleiaşi persoane, pentru aceeaşi faptă, într-un alt stat contractant.

În lumina acestor argumente, observând că nici din plângere şi nici din probele administrate nu rezultă că au apărut fapte sau împrejurări noi din care să reiasă că a dispărut împrejurarea pe care se întemeia clasarea sau nu a existat împrejurarea pe care s-a întemeiat clasarea, judecătorul de cameră preliminară a respins plângerea formulată de petentele A. şi B. şi a menţinut ordonanţa atacată.

Împotriva încheierii nr. 26/23.10.2020 pronunţată judecătorul de cameră preliminară de la Curtea de Apel Bacău în dosarul nr. x/2020, contestatoarele A. şi B. au formulat, în temeiul art. 426-432 C. proc. pen., contestaţie în anulare.

În motivarea contestaţiei în anulare, au criticat soluţia de netrimitere în judecată din dosarul nr. x/2019, solicitând desfiinţarea încheierii contestate şi trimiterea în judecată a numiţilor E., D., C., contestatorii fiind persoane vârstnice care stau pe drumuri, fiind evacuaţi din locuinţă.

S-a invocat că în dosarul nr. x/2020 petenţilor le-au fost respinse probele solicitate.

Curtea de Apel Bacău, examinând actele şi lucrările dosarului, a constatat contestaţia în anulare ca fiind inadmisibilă pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 431 alin. (2) C. proc. pen., instanţa, constatând că cererea de contestaţie în anulare este făcută în termenul prevăzut de lege, că motivul pe care se sprijină contestaţia este dintre cele prevăzute la art. 426 şi că în sprijinul contestaţiei se depun ori se invocă dovezi care sunt la dosar, admite în principiu contestaţia şi dispune citarea părţilor interesate. Per a contrario, atunci când motivele pe care se sprijină contestaţia nu sunt dintre cele prevăzute expres şi limitativ de art. 426 C. proc. pen., aceasta devine inadmisibilă.

În aceste condiţii, instanţa a reţinut că cele invocate de contestatorii A., B. constituie împrejurări cunoscute şi avute în vedere de judecătorul de cameră preliminară care a pronunţat încheierea penală contestată, respectiv împrejurări pe care contestatorii le-au putut invoca la judecarea plângerii şi care au fost analizate şi soluţionate definitiv.

Mai mult, s-a reţinut că încheierea contestată nu a soluţionat fondul cauzei în materie penală printr-o decizie dată în apel, soluţie care să poată face obiectul căii de atac extraordinare de retractare şi anulare, cum este contestaţia în anulare, ci este vorba de o încheiere prin care s-a soluţionat o plângere la soluţia procurorului de neurmărire/netrimitere în judecată, dată conform art. 341 alin. (6) pct. 1 lit. a) C. proc. pen. O atare hotărâre judecătorească prin care s-a soluţionat o plângere formulată împotriva soluţiei procurorului, neconţinând o soluţie prin care să se fi dezlegat fondul unei cauze penale, nu poate fi atacată pe alte căi decât cele expres prevăzute de lege sau, cu alte cuvinte, căile de atac ale hotărârilor judecătoreşti nu pot exista în afara legii. Regula are valoare de principiu constituţional, dispoziţiile art. 129 din Constituţie prevăzând că mijloacele procesuale de atac a hotărârii judecătoreşti sunt cele prevăzute de lege, iar exercitarea acestora se realizează în condiţiile legii. Recunoaşterea unei căi de atac în alte situaţii decât cele prevăzute de legea procesuală constituie o încălcare a principiului legalităţii acesteia, precum şi al principiului constituţional al egalităţii în faţa legii şi autorităţilor şi din acest motiv, apare ca o situaţie inadmisibilă în ordinea de drept. Normele procesuale privind sesizarea instanţelor judecătoreşti şi soluţionarea cererilor în limitele competenţei atribuite prin lege sunt de ordine publică, corespunzător principiului stabilit prin art. 126 din Constituţia României.

Prin urmare, s-a reţinut că motivele invocate de contestatoare nu se înscriu, nici măcar formal, în vreunul dintre cazurile de anulare expres şi limitativ prevăzute în art. 426 C. proc. pen., totodată, fiind inadmisibil ca pe calea acestei căi extraordinare de atac să se urmărească şi să se obţină un control judiciar, care excede motivelor expres prevăzute de lege, în ceea ce priveşte o încheiere penală definitivă pronunţată de judecătorul de cameră preliminară, şi nu o hotărâre penală definitivă pronunţată de instanţa de fond sau de apel.

II. Împotriva sentinţei sus-menţionate contestatoarele B. şi A. au exercitat calea de atac a apelului, solicitând admiterea acestuia.

Cu ocazia dezbaterilor, s-a invocat inadmisibilitatea căii de atac exercitată de apelantele contestatoare.

Examinând prioritar excepţia inadmisibilităţii căii de atac declarate, se reţin următoarele:

Potrivit art. 129 din Constituţia României, "împotriva hotărârilor judecătoreşti, părţile interesate şi Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condiţiile legii".

Aşadar, posibilitatea provocării unui control judiciar al hotărârilor judecătoreşti este statuată prin însăşi legea fundamentală.

Din economia textului menţionat rezultă însă că hotărârile judecătoreşti, inclusiv hotărârile premergătoare, anticipatorii sau provizorii, sunt supuse căilor de atac determinate de lege.

Legea procesual penală, prin norme imperative, a stabilit un sistem al căilor de atac menit a asigura, concomitent, prestigiul justiţiei, pronunţarea de hotărâri judecătoreşti care să corespundă legii şi adevărului şi care să evite provocarea oricărei vătămări materiale sau morale părţilor din proces.

Potrivit dispoziţiilor din C. proc. pen. admisibilitatea căilor de atac este condiţionată de exercitarea acestora potrivit dispoziţiilor legii procesual penale, prin care au fost reglementate hotărârile susceptibile a fi supuse examinării, căile de atac şi ierarhia acestora, termenele de declarare şi motivele pentru care se poate cere reformarea hotărârii atacate.

Înalta Curte constată că în cauză, contestatoarele B. şi A. au formulat apel împotriva sentinţei penale nr. 80 din data de 02 iunie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în dosarul nr. x/2021.

Potrivit dispoziţiilor art. 432 alin. (1) din C. proc. pen., la termenul fixat pentru judecarea contestaţiei în anulare, instanţa, ascultând părţile şi concluziile procurorului, dacă găseşte contestaţia întemeiată, desfiinţează prin decizie hotărârea a cărei anulare se cere şi procedează fie de îndată, fie acordând un termen, după caz, la rejudecarea apelului sau la rejudecarea cauzei după desfiinţare.

Alineatul 4 al aceluiaşi text de lege prevede că sentinţa dată în contestaţia în anulare este supusă apelului, iar decizia dată în apel este definitivă.

Din interpretarea dispoziţiilor legale sus-menţionate, rezultă că, în cazul în care instanţa constată neîndeplinirea condiţiilor prevăzute pentru admisibilitatea în principiu a cererii de contestaţie în anulare, dispune prin hotărâre definitivă respingerea cererii, ca inadmisibilă.

Drept urmare, hotărârea prin care instanţa respinge contestaţia în anulare, ca inadmisibilă, nu este supusă unei căi de atac. În cauză, contestatoarele au exercitat o cale de atac împotriva unei hotărâri definitive, nesusceptibilă de a fi atacată cu o cale de atac.

Limitând calea de atac menţionată exclusiv la hotărârile nedefinitive determinate de lege, C. proc. pen. a stabilit principiul unicităţii acesteia, faţă de care posibilitatea legală a declarării mai multor căi de atac este exclusă, dreptul la această cale procesuală stingându-se prin exercitare.

Or, recunoaşterea unei căi de atac în alte condiţii decât cele prevăzute de legea procesual penală constituie o încălcare a principiului legalităţii acestora şi, din acest motiv, apare ca o soluţie inadmisibilă în ordinea de drept.

Pentru considerentele ce preced, constatând că în cauză, contestatoarele B. şi A. au exercitat calea de atac a apelului împotriva unei hotărâri nesusceptibile de reformare prin promovarea acestei căi de atac, urmează a fi respins, ca inadmisibil, apelul declarat împotriva sentinţei penale nr. 80 din data de 02 iunie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în dosarul nr. x/2021.

Văzând şi dispoziţiile art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga contestatoarele B. şi A. la plata sumei de câte 100 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, apelul declarat de contestatoarele B. şi A. împotriva sentinţei penale nr. 80 din data de 02 iunie 2021 pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în dosarul nr. x/2021.

Obligă apelantele contestatoare la plata sumei de câte 100 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 20 aprilie 2022.