Inadmissibility of appeal against decision on judicial fine for abuse of rights in recusal requests

Şedinţa publică din data de 12 aprilie 2022

Deliberând asupra apelului declarat de petentul A. împotriva deciziei penale nr. 189/A din data de 21 februarie 2022, pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în dosarul nr. x/2021, constată următoarele:

Prin decizia penală nr. 189/A din data de 21 februarie 2022, pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în dosarul nr. x/2021, s-a respins, ca inadmisibil, apelul declarat de petentul A. împotriva încheierii din data de 07 decembrie 2021, pronunţată de Judecătoria Piteşti, în dosarul nr. x/2021, iar în baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., a fost obligat apelantul-petent la plata sumei de 50 RON, reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat.

Pentru a dispune astfel, s-a reţinut că prin încheierea din data de 07 decembrie 2021, pronunţată de Judecătoria Piteşti în dosarul nr. x/2021, în baza art. 284 alin. (2) din C. proc. pen., s-a respins cererea de anulare amendă judiciară aplicată petentului A., prin încheierea de şedinţă din data de 25.06.2021, în dosarul nr. x/2021 al Judecătoriei Piteşti, în cuantum de 2000 RON, iar în baza art. 275 alin. (3) din C. proc. pen., cheltuielile judiciare avansate în cauză au rămas în sarcina statului.

S-a reţinut că, la data de 26.11.2021, a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Piteşti, sub număr unic de dosar x/2021, cererea formulată petentul A. de reexaminare a amenzii judiciare care a fost aplicată prin încheierea din data de 25.06.2021, în dosarul x/2021

În motivarea cererii, petentul a arătat faptul că prin încheierea sus menţionată a fost sancţionat, în mod nelegal, cu amendă în cuantum de 2000 RON, de către magistratul judecător care s-a mai pronunţat şi în alte cauze ale petentului, apreciind această amendă drept un act de răzbunare din partea magistratului, solicitaând, astfel, anularea sancţiunii amenzii în cuantum de 2000 RON ce a fost aplicată.

Analizând actele aflate la dosar, instanţa de fond a reţinut că prin încheierea din data de 25.06.2021, pronunţată în dosarul nr. x/2021, înregistrat la Judecătoria Piteşti, având ca obiect-revizuire formulată de petentul A., instanţa a constatat că la data de 23.06.2021, petentul A. a formulat cerere de recuzare a preşedintelui completului de judecată C5 penal, judecător B., pe motiv că acesta este incompatibil să soluţioneze cererea sa de revizuire, având în vedere ca s-a pronunţat în acest dosar, precum şi faptul că a mai judecat şi alte dosare, în care a dat hotărâri total ilegale, prin nerespectarea legii.

Procedând la analizarea cererii formulată de către petent, prin prisma cazurilor de incompatibilitate prevăzute art. 64 alin. (1), (3), (4), (5) din C. proc. pen., instanţa a constatat că nu se încadrează în niciuna dintre situaţiile reglementate de textul legal în materie, context în care, în baza art. 67 şi art. 68 din C. proc. pen., s-a respins, ca nefondată, cererea de recuzare formulată de petentul, A..

Prin aceeaşi încheiere instanţa, prin raportare la faptul că este a treia cerere de recuzare neîntemeiată formulată de către petent în dosarul x/2021, de fiecare dată fiind invocate motive asemănătoare de recuzare, vădit neîntemeiate, fără a fi susţinute de probe în dovedirea acestora, a apreciat că în cauză sunt incidente dispoziţiile art. 283 alin. (4) lit. n) din C. proc. pen., care sancţionează abuzul de drept, constând în exercitarea cu rea-credinţă a drepturilor procesuale şi procedurale de către părţi. Astfel, instanţa a constatat că dreptul procesual a fost deturnat de la scopul pentru care a fost recunoscut de lege, reaua-credinţă a petentului fiind desprinsă din manifestarea acestuia de a introduce numeroase cereri prin care se invocă în mod repetat motive asemănătoare de recuzare şi cu caracter general, fără a fi incident niciunul dintre cazurile de incompatibilitate prev. de art. 64 din C. pen.. Or, reţinând că exercitarea drepturilor trebuie făcută cu bună-credinţă, potrivit scopului pentru care au fost recunoscute de lege, s-a aplicat petentului condamnat o amendă judiciară în cuantum de 2000 de RON, cuantum necesar, în opinia judecătorului, pentru a atinge scopul urmărit de legiuitor prin sancţionarea persoanelor care formulează cereri cu rea-credinţă, în condiţiile în care prin încheierea pronunţată în dosarul x/2021 i s-a atras atenţia petentului că abuzul de drept se sancţionează cu amendă cuprinsă între 500 şi 5000 RON, acesta asumându-şi sancţionarea sa în condiţiile în care a continuat să formuleze cereri de recuzare vădit nefondate.

La termenul de judecată din data de 07.12.2021, în cauza având ca obiect-reexaminare amendă judiciară, reprezentantul parchetului a invocat excepţia tardivităţii formulării cererii, în raport cu data comunicării încheierii către petent, respectiv 02 iulie 2021.

Analizând excepţia invocată prin prisma actelor şi lucrărilor dosarului, precum şi a dispoziţiilor legale aplicabile în materie, instanţa de fond a apreciat că aceasta este întemeiată.

Astfel, potrivit dispoziţiilor art. 284 alin. (2) din C. proc. pen., persoana amendată poate cere anularea/reducerea amenzii. Cererea de anulare/reducere se poate face în termen de 10 zile de la comunicarea ordonanţei,/a încheierii de amendare. Parcurgând actele şi lucrările dosarului nr. x/2021 instanţa de fond a constatat că încheierea pronunţată la data de 25.06.2021, prin care numitul A. a fost sancţionat cu amendă judiciară în cuantum de 2000 RON a fost comunicată acestuia la data de 02.07.2021, potrivit dovezii de comunicare regăsite la dosar. Cum petentul a înţeles să se adreseze instanţei cu cerere de reexaminare a amenzii judiciare la data de 25.10.2021, cu mult peste termenul prevăzut de dispoziţiile legale învederate în cele ce preced, s-a apreciat că cererea este tardiv formulată, context în care s-a procedat la respingerea ca atare a acesteia.

Împotriva încheierii a declarat apel petentul A..

Analizând apelul formulat de petent, Curtea a constatat că acesta este inadmisibil, având în vedere disp. art. 408 alin. (1) şi (2) din C. proc. pen., potrivit cărora sentinţele pot fi atacate cu apel, dacă legea nu prevede altfel, iar încheierile pot fi atacate cu apel numai odată cu sentinţa, cu excepţia cazurilor când, potrivit legii, pot fi atacate separat cu apel.

Prin încheierea din data de 07.12.2021, pronunţată de Judecătoria Piteşti, în baza art. 284 alin. (2) din C. proc. pen., a fost respinsă cererea de anulare amendă judiciară.

Curtea a reţinut că în conformitate cu disp. art. 284 alin. (2) din C. proc. pen., împotriva încheierii prin care a fost aplicată amenda judiciară se poate formula doar cerere de anulare sau de reducere a amenzii, în termen de 10 zile de la comunicarea încheierii de amendare, nefiind prevăzută calea de atac a apelului împotriva încheierii prin care s-a soluţionat cererea de anulare sau de reducere a amenzii. Având în vedere disp. art. 408 alin. (1) şi (2) şi art. 284 alin. (2) din C. proc. pen., s-a respins, ca inadmisibil, apelul declarat de petentul A., împotriva încheierii din data de 07 decembrie 2021, pronunţată de Judecătoria Piteşti, în dosarul nr. x/2021.

Împotriva deciziei penale nr. 189/A din data de 21 februarie 2022, pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în dosarul nr. x/2021, a formulat apel petentul A..

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală la data de 01 aprilie 2022, sub nr. x/2021, fiind stabilit termen de judecată la data de 12 aprilie 2022.

Examinând apelul declarat de petentul A. împotriva deciziei penale nr. 189/A din data de 21 februarie 2022, pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în dosarul nr. x/2021, Înalta Curte constată că acesta este inadmisibil, pentru următoarele considerente:

Dând eficienţă principiilor legalităţii căilor de atac şi liberului acces la justiţie, reglementate de dispoziţiile art. 129 şi art. 21 din Constituţie, precum şi exigenţelor determinate de art. 13 din Convenţia europeană pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, C. proc. pen. a stabilit un sistem coerent al căilor de atac, acelaşi pentru toate persoanele aflate în situaţii juridice identice. Admisibilitatea acestora este condiţionată de exercitarea lor potrivit legii, în termenele şi pentru motivele reglementate de normele incidente în materie.

Aşadar, revine părţii interesate obligaţia sesizării instanţelor de judecată în condiţiile legii procesual penale, prin exercitarea căilor de atac apte a provoca un control judiciar al hotărârii atacate.

În cauză, petentul A. a formulat apel împotriva deciziei penale definitive nr. 189/A din data de 21 februarie 2022, pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, prin care, a fost respins, ca inadmisibil, apelul declarat de petent împotriva încheierii din data de 07 decembrie 2021, pronunţată de Judecătoria Piteşti, prin care, s-a respins cererea de anulare amendă judiciară aplicată acestuia prin încheierea de şedinţă din data de 25.06.2021, în dosarul nr. x/2021, al Judecătoriei Piteşti, în cuantum de 2000 RON.

Înalta Curte constată că decizia atacată nu este supusă niciunei căi de atac, cum, de altfel, nu este supusă vreunei căi de atac nici încheierea din data de 07 decembrie 2021, pronunţată de Judecătoria Piteşti, în dosarul nr. x/2021, având în vedere disp. art. 408 alin. (1) şi (2) din C. proc. pen., potrivit cărora sentinţele pot fi atacate cu apel, dacă legea nu prevede altfel, iar încheierile pot fi atacate cu apel numai odată cu sentinţa, cu excepţia cazurilor când, potrivit legii, pot fi atacate separat cu apel.

Aşadar, apelantul A. a învestit Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie cu soluţionarea unei căi de atac neprevăzute de legea procesual penală, ceea ce încalcă principiul legalităţii căilor de atac şi, din acest motiv, apare ca o soluţie inadmisibilă în ordinea de drept.

Inadmisibilitatea reprezintă o sancţiune procedurală care intervine atunci când părţile implicate în proces efectuează un act pe care legea nu îl prevede sau îl exclude, precum şi în situaţia când se încearcă exercitarea unui drept epuizat pe o altă cale procesuală ori chiar printr-un act neprocesual.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte, în conformitate cu dispoziţiile art. 421 pct. 1 lit. a) teza finală din C. proc. pen., va respinge, ca inadmisibil, apelul declarat de petentul A. împotriva deciziei penale nr. 189/A din data de 21 februarie 2022, pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în dosarul nr. x/2021.

În temeiul art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga apelul declarat de apelantul petent la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, apelul declarat de petentul A. împotriva deciziei penale nr. 189/A din data de 21 februarie 2022, pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în dosarul nr. x/2021.

Obligă apelantul petent la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi, 12 aprilie 2022.