Revision for newly discovered minutes denied; final abuse-of-office conviction upheld.

Şedinţa publică din data de 29 martie 2022

Deliberând asupra cauzei de faţă, în baza actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 2/F/CC din data de 04 februarie 2022, pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia penală, în dosarul nr. x/2021, s-a dispus respingerea cererii formulată de condamnatul A. privind revizuirea deciziei penale nr. 382/A/17.12.2020 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

Pentru a se dispune în acest sens, cu privire la primul caz de revizuire invocat de revizuent, cel prevăzut de art. 453 alin. (1) lit. a) din C. proc. pen., Curtea a reţinut că inculpatul A., în calitate de membru al Comisiei judeţene Ilfov pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, cu încălcarea dispoziţiilor art. 6 alin. (1) din Legea nr. 1/2000 şi art. 6 lit. c) şi art. 79 alin. (1) din Regulamentul aprobat prin H.G. nr. 890/2005, a aprobat în comisie prin hotărârea nr. 1156 din 07.07.2006 (ale cărei constatări şi dispoziţii au fost preluate ulterior în cuprinsul hotărârii nr. 661/02.03.2007, dar numai cu privire la suprafaţa de 36,78 ha) validarea anexei 37 din 09.06.2006, întocmită de Comisia locală de fond funciar Snagov, prin care s-a recunoscut dreptul lui B. asupra suprafeţei solicitate, cu toate că actele doveditoare depuse la dosarul administrativ nu atestau calitatea acestuia de persoană îndreptăţită la retrocedare, faptă ce a avut ca urmare cauzarea unui prejudiciu statului român în cuantum de 9.523.769 euro, reprezentând valoarea bunului imobil retrocedat, sumă ce constituie totodată un folos necuvenit pentru inculpaţii B., C. şi membrii grupului infracţional organizat.

Curtea a reţinut că cererea de revizuire formulată de condamnatul A. tinde la reformarea hotărârii de condamnare pentru a se reţine că inculpatul A. nu a votat în favoarea validării anexei 37 întocmită de Comisia locală Snagov şi înregistrată sub nr. x din 10.03.2006 prin care s-a recunoscut îndeplinirea de către inculpatul B. a condiţiilor pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenului cu vegetaţie forestieră în suprafaţă de 46,78 ha situat în Pădurea Snagov, în cadrul şedinţei Comisiei judeţene de fond funciar Ilfov din 07.07.2006, teza revizuentului fiind în sensul că acesta s-ar fi abţinut de la vot sau chiar ar fi votat împotrivă. Pentru a se reţine această situaţie de fapt revizuentul a arătat că s-a descoperit o împrejurare nouă legată de identificarea persoanei care a redactat procesul-verbal al şedinţei şi a invocat săvârşirea infracţiunii de fals intelectual în legătură cu acelaşi proces-verbal, falsul vizând consemnarea rezultatului votului.

Curtea a reţinut că identificarea persoanei care a redactat procesul-verbal nu constituie o împrejurare care să dovedească netemeinicia hotărârii de condamnare, astfel încât nu sunt respectate cerinţele prevăzute de art. 453 alin. (4) din C. proc. pen. pentru admisibilitatea temeiului prevăzut de art. 453 alin. (1) lit. a) din C. proc. pen., considerând că elementele de tipicitate ale infracţiunii de abuz în serviciu pentru care a fost condamnat inculpatul A. nu au nicio legătură cu identitatea persoanei care a redactat procesul-verbal al şedinţei Comisiei Judeţene Ilfov de fond funciar, iar împrejurarea că martorul D. este cel care a întocmit procesul-verbal nu influenţează cu nimic concluziile instanţei privind acţiunile reţinute în sarcina inculpatului A. prin sentinţa de condamnare. Astfel, a constatat că inculpatului i s-a reţinut în sarcină, pe de o parte, îndeplinirea defectuoasă a atribuţiilor de serviciu legată de analiza actelor depuse de B. în susţinerea cererii de retrocedare a suprafeţei de 46,78 ha din Pădurea Snagov şi, pe de altă parte, aprobarea în comisie a cererii de restituire, prin exprimarea votului favorabil.

De asemenea, s-a constatat că încălcarea atribuţiilor de serviciu prevăzute de art. 6 alin. (1) din Legea nr. 1/2000, art. 6 lit. c) şi art. 79 alin. (1) din Regulamentul aprobat prin H.G. nr. 890/2005 a fost realizată nu doar prin votul exprimat, ci şi prin modul în care inculpatul a analizat, în calitate de jurist, condiţiile pentru formularea notificării, respectiv respectarea termenelor prevăzute de lege, dar şi documentele care au justificat, pe de o parte, calitatea de succesor al titularului dreptului de proprietate cu privire la care se solicita reconstituirea şi, pe de altă parte, calitatea de proprietar asupra Pădurii Snagov - trunchiul Fundul Sacului a fostului E., al cărui succesor se pretindea.

În concluzie, Curtea a apreciat că, în realitate prin aspectul de pretinsă noutate se urmăreşte prelungirea probatoriului administrat în cauză pentru dovedirea unei situaţii contrare celei constate, aspect inadmisibil în procedura pendinte, consemnând şi că martorul D., despre care se susţine că s-ar fi descoperit cu caracter de noutate faptul că ar fi redactat procesul-verbal, a fost audiat în faza de urmărire penală şi reaudiat în faza de cercetare judecătorească şi a fost întrebat atât dacă a redactat procesul-verbal în discuţie, cât şi despre împrejurările esenţiale ale cauzei legate de dezbaterile care au avut loc în şedinţă şi despre vot.

În ceea ce priveşte al doilea motiv de revizuire invocat, cel prevăzut de art. 453 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen., Curtea a reţinut că acesta priveşte săvârşirea infracţiunii de fals intelectual cu prilejul întocmirii procesului-verbal al şedinţei Comisiei judeţene Ilfov de fond funciar din 07.07.2006 - înscris care a servit ca temei al hotărârii a cărei revizuire se cere, considerând că nu se impune să se constate falsul în cadrul procedurii de revizuire întrucât problema modului în care a votat inculpatul A. a fost analizată în hotărârea de condamnare şi nu reprezintă o chestiune nouă care să justifice reformarea hotărârii.

Curtea a apreciat că teza probatorie care se solicită a fi avută în vedere ca efect al constatării falsului intelectual şi care să justifice o soluţie diametral opusă faţă de cea pronunţată de instanţă nu este nouă, cu privire la această teză probatorie, legată de modul în care a votat inculpatul A. administrându-se numeroase mijloace de probă, care au fost analizate de procuror pentru a dispune trimiterea în judecată şi de instanţa de apel pentru a dispune condamnarea. S-a reţinut că votul inculpatului şi poziţia acestuia faţă de aprobarea anexei 37 a fost stabilită de instanţa de condamnare nu doar pe baza procesului-verbal cu privire la care se arată că a fost întocmit prin fals intelectual, dar şi pe baza analizei declaraţiilor de martori, a declaraţiilor coinculpaţilor şi a înscrisurilor constând în însemnările inculpatului F. şi raportul întocmit de martorul G. cu privire la aprobarea cererii inculpatului B. în şedinţa din 07.070.2006 a Comisiei judeţene Ilfov de fond funciar, raport depus la Direcţia Silvică Bucureşti.

Suplimentar, Curtea a reţinut că nu doar votul exprimat a constituit temeiul reţinerii în sarcina inculpatului a săvârşirii infracţiunii de abuz în serviciu, ci şi modul în care au fost analizate condiţiile de restituire şi documentele depuse în susţinerea cererii de retrocedare a terenului, astfel încât este incident şi în acest caz textul art. 453 alin. (4) teza finală din C. proc. pen.

În concluzie, Curtea a constatat că toate aspectele invocate de A. în susţinerea cererii de revizuire nu constituie altceva decât critici aduse sentinţei de condamnare şi solicitări de prelungire a probatoriului administrat în cadrul cercetării judecătoreşti şi în faza de urmărire penală, iar motivele invocate nu constituie împrejurări care să nu fi fost analizate de instanţă la pronunţarea hotărârii de condamnare şi nu constituie împrejurări care să afecteze temeinicia acestei hotărâri.

Împotriva sentinţei penale nr. 2/F/CC din data de 04 februarie 2022, pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia penală, în dosarul nr. x/2021, a declarat apel revizuentul A., solicitând admiterea apelului, desfiinţarea sentinţei apelate, admiterea în principiu a cererii de revizuire formulate împotriva deciziei penale nr. 382/A pronunţată la data de 17.12.2020 de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală în dosarul nr. x/2016 şi trimiterea cauzei în vederea rejudecării la Curtea de Apel Braşov, secţia penală.

În motivele scrise, revizuentul a arătat în ceea ce priveşte cazul de revizuire prevăzut de art. 453 alin. (1) lit. a) din C. proc. pen. că procesul-verbal al şedinţei Comisiei judefene de fond funciar Ilfov din 07.07.2006 a fost scris de către martorul D., aspect ce nu a fost cunoscut instanţei la data judecării cauzei, iar această împrejurare, în coroborare cu alte probe, poate duce la dovedirea netemeiniciei hotărârii de condamnare, întrucât martorul D. este singura persoană care are cunoştinţă despre consemnarea rezultatului votului în ceea ce-l priveşte, respectiv menţionarea eronată a sa la voturile "pentru" deşi poziţia avută în timpul dezbaterilor (consemnată ca atare în acest proces-verbal) a fost de amânare a luării unei decizii în acea şedinţă.

Revizuentul a arătat că, contrar a ceea ce a reţinut instanţa, în realitate martorul D. nu a fost întrebat niciodată nici în faza de urmărire penală, nici în faza de judecată, dacă a redactat procesul-verbal din data de 07.07.2006 al şedinţei Comisiei judeţene de fond funciar Ilfov, menţionând că, în cursul procesului-penal, martorul D. a dat trei declaraţii şi în acele împrejurări a fost întrebat cu privire la aspecte generale privind modul de desfăşurare a şedinţelor Comisiei judeţene de fond funciar Ilfov şi modul de întocmire a proceselor-verbale de şedinţă. Din analiza declaraţiilor date de martorul D. în datele de 17.03.2016, 11.04.2016 şi 19.01.2018, revizuentul precizează că rezultă indubitabil că martorul nu a fost întrebat, iar el nu a declarat nimic concret cu privire la întocmirea procesului-verbal din data de 07.07.2006 al şedinţei Comisiei judeţene Ilfov de fond funciar, în condiţiile în care chiar el este persoana care a întocmit acest proces-verbal, în schimb martorul descriind cu lux de amănunte aspecte de fapt cu privire la lucrarea făcută de el în anul 2004 pe aceeaşi speţă, întocmirea referatului şi semnarea hotărârii comisiei judeţene.

În continuare, a arătat că tot ceea ce a susţinut în sedinţă dobândeşte valoare probatorie favorabilă în condiţiile în care poziţia sa ar fi fost consemnată de martorul D. în mod corect în procesul-verbal, respectiv propunerea de amânare a luării unei decizii până la momentul la care Direcţia Silvică va finaliza dosarul având ca obiect anularea hotărârii Comisiei judeţene nr. 7/2004, proces aflat în faza recursului. S-a mai precizat că nu există nicio dovadă că, ulterior exprimării acestei poziţii, şi-ar fi schimbat opinia în sensul de a fi fost de acord cu aprobarea cererii, or, tocmai acest element esenţial trebuie lămurit prin audierea martorului D..

Cu referire la cel de-al doilea caz de revizuire invocat, cel prevăzut de art. 453 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen., a arătat că singurele discuţii în care şi-a exprimat poziţia cu privire la cererea lui B. de retrocedare a suprafejei de 46,78 ha din Pădurea Snagov au fost cele oficiale, în şedinţa din data de 07.07.2006, în care a propus amânarea luării unei decizii, astfel că nu se poate pune problema existenţei vreunei probe ca anterior sau ulterior sedinţei să fi exprimat o poziţie împotrivă, în discuţii informale sau în mod oficial.

Revizuentul a solicitat să se constate că declaraţiile martorilor audiaţi în cauză şi menţionaţi în sentinţa penală apelată cu privire la votul exprimat sunt întemeiate pe consemnările din procesul-verbal din data de 07.07.2006 privind rezultatul votului, însă această parte a procesului-verbal este falsificată, existând indicii clare de falsificare intelectuală, ce trebuie avute în vedere la soluţionarea apelului şi care impun să se cerceteze şi să se constate falsul în cadrul procedurii de revizuire potrivit art. 454 alin. (2) din C. proc. pen.

S-a mai precizat de către revizuent că declaraţia inculpatului F. nu poate fi reţinută întrucât evidenţele despre care face vorbire conţin informaţii contradictorii cu cele din procesul-verbal de şedinţă din data de 07.07.2006, respectiv potrivit evidenţelor sale au fost exprimate 10 voturi (9 pentru şi 1 împotrivă), potrivit procesului-verbal din data de 07.07.2006 în partea referitoare la consemnarea rezultatului votului au fost exprimate 11 voturi (1+8 pentru şi 1+1 împotrivă), iar în partea referitoare la semnăturile membrilor comisiei care şi-au exprimat votul au fost exprimate 12 voturi.

De asemenea, a apreciat că raportul întocmit de martorul G. şi însemnările inculpatului F. se coroborează cu declaraţiile de martori şi de inculpaţi şi întăresc faptul că nu a votat împotrivă, ci a propus amânarea.

Contrar celor reţinute de instanţa de fond, revizuentul a arătat că doar votul exprimat a constituit temeiul reţinerii în sarcina sa a săvârşirii infracţiunii de abuz în serviciu şi dacă în acest proces-verbal ar fi fost menţionată în mod corect poziţia pe care a avut-o în sedinţa din 07.07.2006, respectiv amânarea luării unei decizii, nu era posibilă pronunţarea soluţiei de condamnare.

Examinând apelul declarat de apelantul revizuent A., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală constată că este nefondat, din următoarele considerente:

Revizuirea este o cale extraordinară de atac, ce poate fi exercitată împotriva hotărârilor judecătoreşti definitive, având caracterul unei căi de atac de retractare, care permite instanţei penale să revină asupra propriei sale hotărâri, şi, în acelaşi timp, având caracterul unei căi de atac de fapt, prin care sunt constatate şi înlăturate erorile judiciare în rezolvarea cauzelor penale. Revizuirea se formulează împotriva unei hotărâri care a dobândit autoritate de lucru judecat, în temeiul unor fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanţă la soluţionarea cauzei, descoperite după judecată şi care fac dovada că aceasta se întemeiază pe o eroare judiciară.

Potrivit dispoziţiilor art. 459 alin. (3) din C. proc. pen., în etapa admisibilităţii în principiu, instanţa examinează dacă: a) cererea a fost formulată în termen şi de o persoană dintre cele prevăzute la art. 455; b) cererea a fost întocmită cu respectarea prevederilor art. 456 alin. (2) şi (3); c) au fost invocate temeiuri legale pentru redeschiderea procedurilor penale; d) faptele şi mijloacele de probă în baza cărora este formulată cererea nu au fost prezentate într-o cerere anterioară de revizuire care a fost judecată definitiv; e) faptele şi mijloacele de probă în baza cărora este formulată cererea conduc, în mod evident, la stabilirea existenţei unor temeiuri legale ce permit revizuirea; f) persoana care a formulat cererea s-a conformat cerinţelor instanţei dispuse potrivit art. 456 alin. (4).

Conform dispoziţiilor art. 453 din C. proc. pen., revizuirea hotărârilor judecătoreşti definitive, cu privire la latura penală, poate fi solicitată când: a) s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute la soluţionarea cauzei şi care dovedesc netemeinicia hotărârii pronunţate în cauză; b) hotărârea a cărei revizuire se cere s-a întemeiat pe declaraţia unui martor, opinia unui expert sau pe situaţiile învederate de un interpret, care a săvârşit infracţiunea de mărturie mincinoasă în cauza a cărei revizuire se cere, influenţând astfel soluţia pronunţată; c) un înscris care a servit ca temei al hotărârii a cărei revizuire se cere a fost declarat fals în cursul judecăţii sau după pronunţarea hotărârii, împrejurare care a influenţat soluţia pronunţată în cauză; d) un membru al completului de judecată, procurorul ori persoana care a efectuat acte de urmărire penală a comis o infracţiune în legătură cu cauza a cărei revizuire se cere, împrejurare care a influenţat soluţia pronunţată în cauză; e) când două sau mai multe hotărâri judecătoreşti definitive nu se pot concilia; f) hotărârea s-a întemeiat pe o prevedere legală care, după ce hotărârea a devenit definitivă, a fost declarată neconstituţională ca urmare a admiterii unei excepţii de neconstituţionalitate ridicate în acea cauză, în situaţia în care consecinţele încălcării dispoziţiei constituţionale continuă să se producă şi nu pot fi remediate decât prin revizuirea hotărârii pronunţate.

Pentru a fi incident temeiul invocat de către revizuent, prevăzut de art. 453 alin. (1) lit. a) din C. proc. pen., din coroborarea acestor dispoziţii cu cele ale art. 453 alin. (3) şi (4) din C. proc. pen., astfel cum au fost reconfigurate prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 2/2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 324 din 05 mai 2017, rezultă că revizuirea întemeiată pe acest caz este supusă unei duble condiţionări, respectiv ca faptele sau împrejurările învederate să fie noi, complet necunoscute instanţei care a soluţionat cauza şi să poată dovedi netemeinicia hotărârii pronunţate, adică să conducă la o soluţie diametral opusă celei dispusă prin aceasta.

Verificând, din această perspectivă, actele dosarului, Înalta Curte constată că, în mod corect, judecătorul fondului a stabilit că împrejurările la care revizuentul a făcut trimitere în cererea formulată nu sunt de natură a conduce la stabilirea existenţei unor temeiuri legale care să permită revizuirea şi nu au aptitudinea de a dovedi netemeinicia hotărârii de condamnare pronunţate, motiv pentru care, în cauză, nu este îndeplinită cerinţa prevăzută de art. 459 alin. (3) lit. e) din C. proc. pen.

Astfel, în acord cu prima instanţă, Înalta Curte observă că revizuentul a invocat doar în mod formal motivul prevăzut de art. 453 alin. (1) lit. a) din C. proc. pen., de vreme ce, în cuprinsul cererii de revizuire, nu a făcut referire la fapte sau împrejurări noi care să nu fi fost cunoscute de instanţele care au dispus condamnarea.

Sub acest aspect, se impune a se sublinia că, în jurisprudenţa instanţei supreme, s-a reţinut că expresia fapte sau împrejurări vizează probele propriu-zise, ca elemente de fapt cu caracter informativ cu privire la ceea ce trebuie dovedit în calea de atac a revizuirii, şi anume orice întâmplare, situaţie, stare care, în mod autonom sau în coroborare cu alte probe, poate duce la dovedirea netemeiniciei hotărârii de achitare, încetare a procesului penal ori de condamnare (decizia nr. 983 din 10 martie 2011, www.x.ro).

Deopotrivă, în sensul dispoziţiilor art. 453 alin. (1) lit. a) din C. proc. pen., se impune ca faptele probatorii să fie noi, iar nu mijloacele de probă vizând o faptă sau împrejurare ce a fost cunoscută şi avută în vedere de către instanţă la soluţionarea cauzei (Decizia nr. 3050 din 28 iunie 2000 a Curţii Supreme de Justiţie, secţia penală, redată în extras în H., I., J. - C. proc. pen.. Texte. Jurisprudenţă. Hotărâri C.E.D.O., ediţia a 2-a, Editura Hamangiu, 2008), căci altfel revizuirea s-ar transforma într-un nou grad de jurisdicţie în care s-ar putea continua probaţiunea, situaţie de natură a afecta principiul securităţii raporturilor juridice, componentă a procesului echitabil.

Elementele de probă noi la care se referă textul de lege trebuie să fie de natură a demonstra fie că faptul constatat nu a existat, fie că cel condamnat nu a luat parte la comiterea lui. Nu pot fi considerate "noi", în sensul cerut de lege, probele care aduc doar argumente noi, care completează mijloacele de probă deja administrate, jurisprudenţa în materia revizuirii fiind bine stabilită în ceea ce priveşte inadmisibilitatea cererilor prin care se tinde la prelungirea probatoriului sau reexaminarea materialului probator pe baza căruia a fost pronunţată hotărârea iniţială (printre altele: deciziile penale ale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, nr. 32/A din 28 ianuarie 2016 pronunţată în dosarul nr. x/2014, nr. 152/A din 27 aprilie 2017 pronunţată în dosarul nr. x/2016 şi nr. 40/A din 14 februarie 2019 pronunţată în dosarul nr. x/2017, nepublicate).

Curtea Europeană a Drepturilor Omului a reţinut, în mod constant, că revizuirea unei hotărâri irevocabile poate interveni numai pentru un defect fundamental, care a devenit cunoscut numai după terminarea procesului, iar atunci când este/devine cunoscut în cursul procesului, părţile au la îndemână căile ordinare de atac. Altfel, în această ultimă situaţie, modificarea unei hotărâri definitive pe calea unui recurs extraordinar ar constitui o violare a dreptului de acces la justiţie. Simpla divergenţă de păreri asupra aceleiaşi chestiuni pusă în discuţie nu va putea reprezenta un asemenea "defect fundamental" şi nu poate justifica desfiinţarea unei hotărâri judecătoreşti intrată în puterea lucrului judecat (cauzele Stanca Popescu împotriva România, hotărârea din 7 iulie 2009, şi Pravednaya împotriva Federaţiei Ruse, hotărârea din 18 noiembrie 2004).

Pentru a se putea examina caracterul nou şi necunoscut al faptelor sau împrejurărilor prezentate instanţei învestită cu soluţionarea cererii de revizuire, criteriul îl reprezintă lucrările dosarului, întrucât doar astfel se poate verifica dacă aceste elemente au fost cunoscute de către instanţele ordinare care au pronunţat hotărârea a cărei revizuire se solicită.

Analizând, în raport cu aceste consideraţii, cererea formulată, se observă că, prin intermediul acestei căi extraordinare de atac, revizuentul nu a invocat împrejurări noi, în sensul mai sus menţionat, ci a adus critici hotărârilor judecătoreşti de condamnare şi modului în care instanţele au interpretat probatoriul administrat pe parcursul urmăririi penale şi al cercetării judecătoreşti. Astfel, în cuprinsul cererii, revizuentul a formulat apărări cu privire la identificarea persoanei care a redactat procesul-verbal din data de 07.07.2006 al şedinţei Comisiei judeţene de fond funciar Ilfov în persoana martorului D., martor care nu a fost întrebat, cu prilejul celor trei declaraţii date, dacă a întocmit acest proces-verbal. Practic, prin acest aspect de pretinsă noutate, revizuentul urmăreşte repunerea în discuţie a probatoriului administrat în cauză, în sensul de a i se da o altă interpretare, pentru dovedirea unei situaţii contrare celei constate, susţinând că acesta relevă nevinovăţia sa sub aspectul săvârşirii infracţiunii de abuz în serviciu pentru care a fost condamnat.

Or, în condiţiile în care toate aspectele învederate în cuprinsul cererii de revizuire au fost cunoscute de către instanţa de condamnare şi au fost analizate atât în fond, cât şi în apel, în mod corect, Curtea de Apel Braşov a reţinut că revizuentul nu a invocat fapte sau împrejurări noi care să fie de natură a conduce la stabilirea existenţei unor temeiuri legale care să permită revizuirea şi să aibă aptitudinea de a dovedi netemeinicia hotărârii de condamnare pronunţate, aşa cum cer dispoziţiile art. 459 alin. (3) lit. e) raportat la art. 453 alin. (4) din C. proc. pen.

Pentru a fi incident cazul de revizuire prevăzut de art. 453 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen. este necesar ca înscrisul autentic sau sub semnătură privată declarat fals în cursul judecăţii sau după pronunţarea hotărârii să fi servit ca temei al hotărârii a cărei revizuire se cere şi ca înscrisul falsificat să fi avut o contribuţie determinantă la pronunţarea hotărârii a cărei revizuire se cere, adică opinia instanţei să se fi format pe baza acelui înscris.

În acest context, Înalta Curte reţine că nu se impune să se dea eficienţă prevederilor art. 454 alin. (2) din C. proc. pen., în sensul de a se constata, în procedura revizuirii, falsul înscrisului constând în procesul-verbal din data de 07.07.2006 al şedinţei Comisiei judeţene de fond funciar Ilfov, întrucât teza probatorie avută în vedere de revizuent ca efect al constatării falsului şi care să justifice o soluţie diametral opusă nu este o noutate, iar cu privire la modul în care a votat revizuentul au fost administrate numeroase mijloace de probă (declaraţiile revizuentului inculpat, declaraţiile celorlalţi coinculpaţi, declaraţiile martorilor, membri ai Comisiei judeţene de fond funciar Ilfov, înscrisuri).

Înalta Curte, observă că instanţa de apel a constatat că nu doar votul exprimat de către revizuent a constituit temeiul reţinerii în sarcina sa a săvârşirii infracţiunii de abuz în serviciu, ci şi modul în care au fost analizate condiţiile de restituire şi documentele depuse în susţinerea cererii de retrocedare a terenului.

De asemenea, Înalta Curte constată că înscrisul fals, respectiv procesul-verbal din data de 07.07.2006 al şedinţei Comisiei judeţene de fond funciar Ilfov, nu a servit ca temei al hotărârii de condamnare a revizuentului şi nici nu a avut o contribuţie determinantă la pronunţarea hotărârii de condamnare, instanţa analizând întreg materialul probator administrat în cursul urmăririi penale, cât şi în cursul judecăţii, şi numai după coroborarea tuturor probelor a constatat că faptele inculpatului revizuent întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de abuz în serviciu dacă funcţionarul a obţinut pentru altul un folos necuvenit, cu consecinţe deosebit de grave. Prin urmare, instanţa de apel a avut în vedere la pronunţarea soluţiei de condamnare a inculpatului revizuent inclusiv raportul de expertiză criminalistică nr. 100 din data de 07.08.2017.

În concluzie, Înalta Curte reţine că motivele invocate de revizuent au fost analizate de instanţa de apel la pronunţarea hotărârii de condamnare şi nu constituie împrejurări care să justifice reformarea hotărârii, astfel că cererea de revizuire formulată de revizuent nu este adminsibilă în principiu.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte va respinge, ca nefondat, apelul declarat de apelantul revizuent A. împotriva sentinţei penale nr. 2/F/CC din data de 04 februarie 2022 pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia penală.

Va obliga apelantul revizuent A. la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, apelul declarat de apelantul revizuent A. împotriva sentinţei penale nr. 2/F/CC din data de 04 februarie 2022 pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia penală.

Obligă apelantul revizuent A. la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 29 martie 2022.