Rape conviction recognition appeal dismissed as inadmissible, procedural bar upheld

Şedinţa publică din data de 08 martie 2022

Deliberând asupra apelului de faţă, în baza actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 19 din 02 februarie 2022, Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, a respins, ca inadmisibilă, contestaţia în anulare formulată de contestatorul A. împotriva sentinţei penale nr. 155 din 29.09.2020 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, în dosarul nr. x/2020.

Pentru a hotărî astfel, curtea de apel a reţinut, în esenţă, că, la data de 28.01.2022, s-a înregistrat pe rolul acesteia, sub nr. x/2022, contestaţia în anulare formulată de persoana condamnată A. împotriva sentinţei penale nr. 155 din 29.09.2020 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, în dosarul nr. x/2020,

Contestaţia în anulare a fost întemeiată în drept pe dispoziţiile art. 426 lit. i) din C. proc. pen.

Analizând actele şi lucrările dosarului, curtea a constatat că prin sentinţa penală atacată, Curtea de Apel Craiova a recunoscut hotărârea penală nr. x pronunţată de Curtea penală din Great Grimsby, definitivă la data de 18.10.2019, prin care cetăţeanul român A. a fost condamnat la o pedeapsă de 9 ani (3288 zile) închisoare pentru săvârşirea a două infracţiuni de viol, prev. de secţiunea n1 (1) din Legea britanică cu privire la infracţiunile sexuale din 2003 (fapte care au corespondent în legea română în infracţiunea prev. de art. 218 alin. (1) din C. pen. român), a dispus executarea pedepsei într-un penitenciar din România şi a dedus din pedeapsă perioada executată de 505 zile închisoare până la data de 31.08.2020 şi, în continuare, la zi.

S-a mai reţinut că persoana condamnată nu este de acord să execute pedeapsa în România.

Sentinţa penală nr. 155 din 29.09.2020 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, în dosarul nr. x/2020, a rămas definitivă la data de 06.07.2021 prin decizia nr. 185/A/06.07.2021 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, fiind emis la data de 07.07.2021, mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. 157/2020.

Astfel, persoana condamnată a fost transferată în România la data de 14.10.2021, executând pedeapsa recunoscută în Penitenciarul Craiova.

Curtea de apel a reţinut că motivul contestaţiei în anulare formulată de persoana condamnată A. vizează faptul că a fost condamnată prin două hotărâri definitive pentru aceeaşi faptă.

Notând dispoziţiile prevăzute de art. 426 din C. proc. pen. care reglementează cazurile în care se poate face contestaţie în anulare, prima instanţă a constatat că persoana condamnată a formulat calea extraordinară de atac împotriva unei sentinţe prin care a fost recunoscută o hotărâre de condamnare pronunţată de instanţele din Marea Britanie, însă din interpretarea coroborată a dispoziţiilor art. 156 alin. (3) raportat la art. 139 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, republicată, rezultă fără echivoc că statul de condamnare este cel care păstrează prerogativa unei revizuiri a fondului hotărârii definitive, statului de executare recunoscându-i-se doar posibilitatea de a dispune asupra aspectelor ce ţin exclusiv de executarea acesteia după transfer.

Împotriva sentinţei penale nr. 19 din data de 02 februarie 2022, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, a declarat apel contestatorul condamnat A..

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală la data de 28.02.2022, sub nr. x/2022.

Examinând cauza, cu prioritate, din perspectiva admisibilităţii căii de atac formulate de contestatorul condamnat A., Înalta Curte constată următoarele:

Înalta Curte este învestită cu soluţionarea apelului exercitat de contestatorul condamnat A. împotriva unei sentinţe pronunţate în cadrul procedurii de examinare a admisibilităţii în principiu a contestaţiei în anulare, reglementată de art. 431 din C. proc. pen.

În ceea ce priveşte interpretarea dispoziţiilor art. 432 alin. (4) din C. proc. pen., potrivit cărora "Sentinţa dată în contestaţie în anulare este supusă apelului, iar decizia dată în apel este definitivă.", jurisprudenţa a statuat în mod constant că această dispoziţie vizează hotărârile pronunţate în procedura de judecare a contestaţiei în anulare după admiterea în principiu, reglementată de art. 431 din C. proc. pen.

În acest sens sunt relevante argumentele expuse de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală în Decizia nr. 5/2015, având ca obiect incidenţa dispoziţiilor art. 432 alin. (4) din C. proc. pen., în etapa admisibilităţii în principiu a contestaţiei în anulare. Astfel, deşi dezlegarea vizează ipoteza pronunţării unei hotărâri prin care a fost respinsă ca inadmisibilă cererea de contestaţie în anulare formulată împotriva unei sentinţe definitive, nesusceptibilă de a fi atacată cu apel, considerentele sunt valabile, mutatis mutandis, în toate situaţiile în care instanţa respinge contestaţia în anulare ca inadmisibilă. De altfel, instanţa supremă reţine în decizia amintită că hotărârile judecătoreşti pronunţate în etapa admiterii în principiu a contestaţiei în anulare, etapă reglementată distinct în dispoziţiile art. 431 din C. proc. pen., sunt definitive, aşa cum rezultă din interpretarea sistematică a dispoziţiilor art. 431 şi ale art. 432 din C. proc. pen.

Aşadar, etapa distinctă a admiterii în principiu a contestaţiei în anulare este reglementată de art. 431 din C. proc. pen., dispoziţii în cuprinsul cărora nu se prevede posibilitatea atacării hotărârii pronunţate cu apel, iar dispoziţiile art. 432 alin. (4) din C. proc. pen., privesc exclusiv hotărârile judecătoreşti pronunţate în procedura de judecare a contestaţiilor în anulare ulterior admiterii în principiu.

Ca atare, sentinţa atacată de contestator este definitivă în considerarea etapei procesuale în care a fost pronunţată. Or, hotărârea judecătorească nu poate fi atacată pe alte căi decât cele expres prevăzute de lege sau, cu alte cuvinte, căile de atac ale hotărârilor judecătoreşti nu pot exista în afara legii. Regula are valoare de principiu constituţional, dispoziţiile art. 129 din Constituţie fiind explicite în sensul că mijloacele procesuale de atac a hotărârii judecătoreşti sunt cele prevăzute de lege, iar exercitarea acestora se realizează în condiţiile legii.

În aceste condiţii, recunoaşterea unei căi de atac în alte situaţii decât cele prevăzute de legea procesuală penală constituie o încălcare a principiului legalităţii acesteia, precum şi a principiului constituţional al egalităţii în faţa legii şi autorităţilor şi, din acest motiv, apare ca o situaţie inadmisibilă în ordinea de drept.

Admisibilitatea căilor de atac este condiţionată de exercitarea acestora potrivit dispoziţiilor legii procesual penale, prin care au fost reglementate hotărârile susceptibile a fi supuse examinării, căile de atac şi ierarhia acestora, termenele de declarare şi motivele pentru care se poate cere reformarea hotărârii atacate.

Ca atare, atunci când părţile implicate în proces efectuează un act pe care legea nu îl prevede sau îl exclude, precum şi în situaţia când se încearcă exercitarea unui drept epuizat pe o altă cale procesuală ori chiar printr-un act neprocesual, intervine sancţiunea procedurală a inadmisibilităţii.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte, în temeiul art. 421 alin. (1) lit. a) teza a II-a din C. proc. pen., va respinge, ca inadmisibil, apelul declarat de contestatorul condamnat A. împotriva sentinţei penale nr. 19 din data de 02 februarie 2022, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori.

Văzând dispoziţiile art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga pe contestator la plata sumei de 200 de RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, iar în conformitate cu dispoziţiile prevăzute de art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 313 RON, se plăteşte din fondul Ministerului Justiţiei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, apelul declarat de contestatorul condamnat A. împotriva sentinţei penale nr. 19 din data de 02 februarie 2022, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori.

Obligă pe contestatorul condamnat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul condamnat A., în cuantum de 313 RON, se plăteşte din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 08 martie 2022.