Lack of procedural interest to appeal dismissal of constitutional unconstitutionality challenge against Article 341(8) of the Code of Criminal Procedure

Şedinţa publică din data de 10 mai 2022

Deliberând asupra cauzei de faţă, în baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin decizia penală nr. 4/R din data de 26 aprilie 2022 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală s-a respins ca inadmisibilă cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 341 alin. (8) din C. proc. pen. formulată de recurentul petent A..

În baza art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 s-a admis recursul declarat de recurentul petent A. împotriva încheierii din 23.03.2022 a judecătorului de cameră preliminară din cadrul Tribunalului Bucureşti, secţia I penală, pronunţată în dosarul nr. x/2021.

S-a casat în parte încheierea atacată şi s-a trimis cauza la aceeaşi instanţă pentru a se pronunţa cu privire la cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 341 alin. (7) pct. 2 lit. c) din C. proc. pen., formulată de petentul A..

S-au menţinut restul dispoziţiilor încheierii recurate.

Pentru a se pronunţa în acest sens, în ceea ce priveşte prima critică invocată referitoare la faptul că şedinţa de judecată din data de 23.03.2022 s-a desfăşurat în camera de consiliu şi nu în şedinţă publică, Curtea a observat că obiectul dosarului nr. x/2021 al Tribunalului Bucureşti îl reprezintă plângerea formulată de B. şi A. împotriva ordonanţei din data de 07.12.2020, pronunţată în dosarul nr. x/2015 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie.

A mai constatat că potrivit art. 341 alin. (5) teza întâi din C. proc. pen.:

"Plângerea se soluţionează în camera de consiliu, cu participarea procurorului, prin încheiere motivată, pronunţată în camera de consiliu." De asemenea, potrivit art. 281 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen.:

"Determină întotdeauna aplicarea nulităţii încălcarea dispoziţiilor privind: c) publicitatea şedinţei de judecată."

Nu în ultimul rând, Curtea a observat că potrivit art. 282 alin. (1) din C. proc. pen.:

"Încălcarea oricăror dispoziţii legale în afara celor prevăzute la art. 281 determină nulitatea actului atunci când prin nerespectarea cerinţei legale s-a adus o vătămare drepturilor părţilor ori ale subiecţilor procesuali principali, care nu poate fi înlăturată altfel decât prin desfiinţarea actului."

Din coroborarea acestor texte de lege, Curtea a apreciat că în mod corect şi legal cererea de sesizare a Curţii Constituţionale formulată în cadrul dosarului nr. x/2021 de către petentul A. a fost soluţionată în camera de consiliu, dat fiind specificul procedurii instituite de obiectul dosarului, nefiind incident cazul de nulitate absolută prevăzut de art. 281 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen. şi că petentul chiar în eventualitatea incidenţei art. 282 alin. (1) din C. proc. pen. nu a dovedit presupusa vătămare care i-ar fi fost cauzată prin soluţionarea cererii sale de sesizare a Curţii Constituţionale în camera de consiliu.

În ceea ce priveşte al doilea motiv de recurs, Curtea a constatat că judecătorul de cameră preliminară de la instanţa de fond nu a efectuat în integralitate o judecată propriu-zisă asupra cauzei, întrucât nu a analizat, în concret, punctual, susţinerile petentului, cu referire la cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu privire la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 341 alin. (7) pct. 2 lit. c) din C. proc. pen., ci s-a limitat la a consemna în considerente că acest text de lege "nu are legătură cu obiectul cauzei, întrucât în acest dosar de urmărire penală nu ne aflăm în ipoteza în care a fost pusă în mişcare acţiunea penală, fiind evident că acest text de lege nu se poate aplica în speţă, context în care nu poate forma obiect al sesizării Curţii Constituţionale.", fără a menţiona în minuta şi dispozitivul încheierii pronunţate soluţia cu privire la această cerere.

Or, din modalitatea în care petentul a formulat cererea de sesizare a Curţii Constituţionale şi a înţeles să susţină această cerere, Curtea a remarcat faptul că se impunea, din partea judecătorului de cameră preliminară al instanţei de fond, o soluţie şi cu privire la acest al doilea text de lege a cărui neconstituţionalitate a fost invocată prin cererea de sesizare a Curţii Constituţionale.

Ca atare, considerentele expuse de judecătorul de cameră preliminară al instanţei de fond care nu se regăsesc în dispozitivul încheierii de şedinţă din camera de consiliu din data de 23.03.2022, nu corespund exigenţelor impuse atât prin legislaţia penală naţională, cât şi prin jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului dezvoltată în interpretarea şi aplicarea art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, în privinţa respectării garanţiilor inerente desfăşurării unui proces echitabil.

Prin urmare, având în vedere că, pe de o parte, prin încheierea penală pronunţată judecătorul de cameră preliminară al instanţei de fond nu s-a soluţionat "fondul cauzei", şi cu privire la cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 341 alin. (7) pct. 2 lit. c) din C. proc. pen., formulată de petentul A., iar, pe de altă parte, că dispoziţiile art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, aplicabile în cauză ca urmare a soluţiei de admitere a recursului, nu prevăd în mod expres posibilitatea trimiterii cauzei spre rejudecare la aceeaşi instanţă în situaţia în care judecătorul nu s-a pronunţat asupra "fondului cauzei", Curtea constată că devin incidente prevederile art. 2 paragraful 1 din Protocolul nr. 7 adiţional la Convenţia europeană pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.

Astfel, Curtea a apreciat că nu poate proceda, pentru prima dată, la judecarea/analizarea în fapt şi în drept a unor aspecte deosebit de importante ale "fondului cauzei", statuând asupra cererii petentului, în calea de atac a recursului, întrucât o astfel de soluţie ar fi de natură a încălca dreptul petentului la două grade de jurisdicţie în materie penală, drept care nu face distincţie din perspectiva diferitelor aspecte de fapt şi de drept care pot face obiectul cauzei, respectiv, etapa camerei preliminare.

Curtea a apreciat că efectul devolutiv al recursului reglementat, reglementat în mod expres prin dispoziţiile art. 29 din Legea nr. 47/1992 nu trebuie interpretat ca impunând judecătorilor din cadrul instanţei de control judiciar o (re)judecare completă a "fondului" în situaţia neîndeplinirii - indiferent din ce cauză - a acestei condiţii de către judecătorul din cadrul instanţei de fond. Astfel, efectul devolutiv nu poate fi înţeles ca o suplinire a omisiunii judecătorului din cadrul instanţei de fond de a se pronunţa asupra unor aspecte deosebit de importante ale cauzei.

Curtea, în raport de cele consemnate în practicaua prezentei decizii, a respins ca inadmisibilă cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 341 alin. (8) din C. proc. pen., formulată de recurentul petent A..

Împotriva dispoziţiei de respingere ca inadmisibilă a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 341 alin. (8) din C. proc. pen., formulată de recurentul petent A., petentul B. a formulat recurs.

În esenţă, a solicitat să se constate că prin ordonanţa din 26.04.2017 s-a dispus începerea urmăririi penale împotriva persoanei juridice C., deci trebuia să fie citată în recurs şi C.. Pin urmare, a solicitat să se admită recursul şi să se caseze parţial, doar cu privire la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 341 alin. (8) din C. proc. pen., hotărârea din data de 26.04.2022 pronunţată de Curtea de Apel Craiova în dosarul nr. x/2021 pentru ca această curte de apel să se pronunţe, în condiţii de legalitate cu privire la citarea părţilor interesate, asupra excepţie de neconstituţionalitate invocată de petentul A..

Recurentul a arătat că studiind ordonanţa din data de 26.04.2017 aflată la fila x a volumului 40 al dosarului de urmărire penală a remarcat că procurorul a dispus începerea urmăririi penale în cauză cu privire la infracţiunea de spălare de bani cu referire la implicarea C. în activitatea de reabilitare a faţadelor.

Verificând părţile din prezenta cauză, petentul a menţionat că C. nu a fost citată la termenul de judecată din data de 26.04.2022 şi, deoarece prin ordonanţa de clasare atacată în dosarul nr. x/2021 s-a clasat tot dosarul, inclusiv cu privire la cercetarea penală vis-a-vis de activitatea infracţională a C., a considerat că şi aceasta ar fi trebuit citată pentru a se da o dezlegare legală asupra excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 341 alin. (8) din C. proc. pen.

La data de 10.05.2022, petentul A. a depus la dosar un înscris intitulat "recurs incident", pe care instanţa de control judiciar l-a apreciat ca fiind un înscris depus în susţinerea cererii de recurs formulată de recurentul B. şi nu o cale de atac propriu-zisă, raportat la caracterul sui-generis al recursului reglementat de art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992.

Examinând recursul formulat de recurentul B., în temeiul art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, Înalta Curte constată că este inadmisibil pentru următoarele considerente:

Înalta Curte aminteşte că în ceea ce priveşte exercitarea unei căi de atac, ca de altfel pentru exercitarea oricărei acţiuni în justiţie, trebuie îndeplinite anumite condiţii prevăzute de lege, printre care se numără şi aceea ca partea să justifice un interes, adică să urmărească pe calea demersului judiciar promovat, un anumit folos practic.

Astfel, Înalta Curte constată că, în cadrul dosarului nr. x/2021 ce are ca obiect plângere împotriva ordonanţei din data de 07.12.2020, emisă în dosarul nr. x/2015 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie, numitul A. a invocat excepţiile de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 341 alin. (51) şi alin. (7) pct. 2 lit. c) din C. proc. pen.

Prin încheierea din data de 23.03.2022 judecătorul de cameră preliminară din cadrul Tribunalului Bucureşti, secţia I penală a admis cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 341 alin. (51) din C. proc. pen.

Împotriva acestei încheieri a declarat recurs doar numitul A., criticând, printre altele, faptul că instanţa nu s-a pronunţat şi asupra cererii de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 341 alin. (7) pct. 2 lit. c) din C. proc. pen.

Prin decizia penală nr. 4/R din data de 26.04.2022 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală a fost admis recursul declarat de numitul A., a fost casată încheierea din data de 23.03.2022 a judecătorului de cameră preliminară din cadrul Tribunalului Bucureşti, secţia I penală şi trimisă cauza la aceeaşi instanţă pentru a se pronunţa cu privire la cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 341 alin. (7) pct. 2 lit. c) din C. proc. pen.

Prin aceeaşi decizie din data de 26.04.2022 s-a dispus şi cu privire la respingerea, ca inadmisibilă, a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 341 alin. (8) din C. proc. pen. invocată de numitul A. în cadrul soluţionării cererii de recurs.

Obiectul prezentei cauze îl constituie recursul declarat de către recurentul B. împotriva dispoziţiei de respingere, ca inadmisibilă, a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 341 alin. (8) din C. proc. pen. invocată de numitul A..

Aşadar, calea de atac a fost declarată de către o persoană care nu are un interes procesual concret în declararea acesteia. Recurentul B. putea justifica un interes legitim în situaţia în care ar fi formulat şi el o cerere de sesizare a Curţii Constituţionale cu o excepţie de neconstituţionalitate, însă în condiţiile concrete ale cauzei acesta nu justifică un interes.

În acest sens, în jurisprudenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie s-a reţinut că în sens juridic, o persoană justifică un interes legitim în două situaţii:

- atunci când legea îi instituie un drept subiectiv propriu (...);

- atunci când legea îi recunoaşte în mod expres îndreptăţirea de a îndeplini o anume prerogativă (de a introduce o anume acţiune, de a încheia un anume act etc.) pentru apărarea unui drept subiectiv al altuia (...).

Preocuparea pentru respectarea legalităţii (...) este sub aspect moral justificată şi meritorie, dar insuficientă pentru a produce eo ipso (în afara celor două condiţii enumerate mai sus), efecte în planul dreptului procesual." (Decizia nr. 488/2007, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie Completul de 9 judecători).

Faţă de considerentele expuse anterior, în temeiul art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, va respinge, ca inadmisibil, recursul formulat de recurentul B. împotriva dispoziţiei de respingere a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 341 alin. (8) din C. proc. pen. formulată de recurentul petent A., cuprinsă în decizia penală nr. 4/R din data de 26 aprilie 2022, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, în dosarul nr. x/2021.

Va obliga recurentul la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, în temeiul art. 275 alin. (2) din C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul formulat de recurentul B. împotriva dispoziţiei de respingere a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 341 alin. (8) din C. proc. pen. formulată de recurentul petent A., cuprinsă în decizia penală nr. 4/R din data de 26 aprilie 2022, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, în dosarul nr. x/2021.

Obligă recurentul la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 10 mai 2022.