Cassation appeal dismissed: Complementary driving ban upheld despite lack of driver's license

Şedinţa publică din data de 19 mai 2022

Asupra recursului în casaţie de faţă:

În baza lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 196 din 15.11.2021, pronunţată de Judecătoria Curtea de Argeş, în baza art. 336 alin. (1) din C. pen., cu aplicarea disp. art. 396 alin. (10) din C. proc. pen. a fost condamnat inculpatul A., la pedeapsa de 1 an şi 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de conducerea unui vehicul sub influenţa alcoolului.

Prin aceeaşi sentinţă, în baza art. 335 alin. (3) din C. pen., cu aplicarea disp. art. 396 alin. (10) din C. proc. pen. a fost condamnat inculpatul B., la pedeapsa de 1 an şi 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de încredinţarea unui vehicul, pentru conducerea, unei persoane care se află sub influenţa alcoolului.

În baza art. 66 alin. (1) lit. a) b) şi i) din C. pen. s-a interzis ambilor inculpaţi, ca pedeapsă complementară, exercitarea drepturilor de a fi aleşi în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat şi dreptul de a conduce orice fel de autovehicul pe o durată de 2 ani, termenul urmând a curge de la rămânerea definitivă a prezentei sentinţe.

În baza art. 65 alin. (1) raportat la art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi i) din C. pen. s-a interzis ambilor inculpaţi, ca pedeapsă accesorie, exercitarea drepturilor de a fi aleşi în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat şi dreptul de a conduce orice fel de autovehicul, de la rămânerea definitivă a prezentei sentinţe şi până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale

În baza art. 91 din C. pen. s-a dispus, pentru ambii inculpaţi, suspendarea executării pedepsei sub supraveghere şi s-a stabilit un termen de supraveghere de 2 ani, conform dispoziţiilor art. 92 din C. pen.

În baza art. 93 alin. (1) din C. pen. au fost obligaţi inculpaţii A. şi B. ca pe durata termenului de supraveghere să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Argeş, la datele fixate de acesta;

b)să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa;

c) să anunţe, în prealabil, schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile;

d) să comunice schimbarea locului de muncă;

e) să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţă.

În baza art. 93 alin. (2) lit. a) din C. pen. s-a impus ambilor inculpaţi să execute următoarea obligaţie: să frecventeze unul sau mai multe programe de reintegrare socială derulate de către serviciul de probaţiune sau organizate în colaborare cu instituţii din comunitate.

În baza art. 93 alin. (3) din C. pen., pe parcursul termenului de supraveghere, inculpatul A. a fost obligat să presteze o muncă neremunerată în folosul comunităţii în cadrul Primăriilor Brăduleţ sau Muşăteşti pe o perioadă de 80 de zile lucrătoare

În baza art. 93 alin. (3) din C. pen., pe parcursul termenului de supraveghere, inculpatul B. a fost obligat să presteze o muncă neremunerată în folosul comunităţii în cadrul Primăriilor Brăduleţ sau Nucşoara pe o perioadă de 80 de zile lucrătoare

În baza art. 91 alin. (4) din C. pen. s-a atras atenţia inculpaţilor asupra dispoziţiilor art. 96 din C. pen.

În baza art. 274 alin. (1) din C. proc. pen. a fost obligat fiecare inculpat în parte la plata sumei de 700 RON, cu titlul de cheltuieli judiciare avansate de stat.

Pentru a pronunţa această sentinţă, prima instanţă a reţinut că prin rechizitoriul emis la data de 25.02.2021 în dosarul penal nr. x/2019 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Curtea de Argeş au fost trimişi în judecată inculpaţii:

A., pentru săvârşirea infracţiunii de conducere pe drumurile publice a unui vehicul pentru care legea prevede obligativitatea deţinerii permisului de conducere de către o persoană care, la momentul prelevării mostrelor biologice, are o îmbibaţie alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge, faptă prev. de art. 336 alin. (1) din noul C. pen. şi

B., pentru săvârşirea infracţiunii de încredinţarea unui vehicul pentru care legea prevede obligativitatea deţinerii permisului de conducere pentru conducerea pe drumurile publice unei persoane care se află sub influenţa alcoolului, faptă prev. de art. 335 alin. (3) din noul C. pen.

În cuprinsul actului de sesizare a instanţei s-au reţinut următoarele:

În noaptea de 12.10.2019, în jurul orei 22:42, organele de poliţie aflate în exercitarea atribuţiilor de serviciu au fost sesizate prin SNUAU 112 de către numitul C. cu privire la faptul că în comuna Brăduleţ, sat Brădetu, jud. Argeş, s-a răsturnat un autoturism marca x care a luat foc.

Deplasându-se la faţa locului, organele de poliţie au constatat faptul că cele sesizate se confirmă.

În urma cercetărilor efectuate a rezultat faptul că în seara de 12.10.2019, în jurul orei 20:00, inculpaţii A. şi B. au luat hotărârea să se deplaseze în comuna Nucşoara, jud. Argeş, în vederea achiziţionării ulterioare de material lemnos necesar încălzirii locuinţelor pe timpul iernii.

Inc. A. a urcat la volanul autoturismului marca x, cu nr. de înmatriculare x, aflat în proprietatea inc. B., întrucât acesta din urmă nu deţinea permis de conducere.

După ce au văzut materialul lemnos de care erau interesaţi, au mers la pensiunea D..

În interval orar 20:30 - 21:50, inculpaţii A. şi B. au consumat băuturi alcoolice, respectiv 2 sticle de vin.

În jurul orei 21:50, au hotărât să se întoarcă la domiciliu în com. Brăduleţ.

În această împrejurare, deşi cunoştea faptul că inc A. consumase băuturi alcoolice, inc B. i-a încredinţat acestuia autoturismul pentru a fi condus pe drumurile publice.

Prin urmare, inc. A. a urcat la volanul autoturismului marca x, cu nr. de înmatriculare x, iar inc. B. a ocupat locul dreapta faţă.

Inc A. a condus autovehiculul pe DJ 703 i din com. Nucşoara şi com. Brăduleţ, jud. Argeş, pe o distanţă de aproximativ 10 km, iar când au ajuns în satul Brădetu, în punctul "Bariera silvică Brădetu", a pierdut controlul volanului şi a intrat într-un şanţ, unde maşina s-a răsturnat.

Inculpaţii nu au suferit vătămări corporale, însă autoturismul a luat foc şi a fost distrus în totalitate.

La faţa locului s-au deplasat organele de poliţie care au fost sesizate prin SNUAU 112 cu privire la acest accident rutier de către numitul C..

Întrucât inc. A. emana halenă alcoolică, a fost testat cu aparatul etilotest, rezultatul fiind de 1,15 mg/l alcool pur în aerul expirat.

Întrucât şi inc. B. emana halenă alcoolică, a fost testat cu aparatul etilotest, rezultatul fiind de 0,88 mg/l alcool pur în aerul expirat.

Ulterior, inc. A. a fost condus la Spitalul municipal Curtea de Argeş, unde i-au fost recoltate 2 probe biologice de sânge în vederea stabilirii alcoolemiei, conform procesului-verbal de recoltare din data de 13.10.2019.

Aşa cum reiese din cuprinsul buletinului de analiză toxicologică-alcoolemie nr. 466 din data de 18.10.2019, la ora 01:07 inc. A. avea 3,02 g/l alcool pur în sânge.

Analizând probele administrate atât în cursul urmăririi penale, instanţa de fond a reţinut următoarea situaţie de fapt:

În seara de 12.10.2019, în jurul orei 20:00, inculpaţii A. şi B. au luat hotărârea să se deplaseze în comuna Nucşoara, jud. Argeş, în vederea achiziţionării ulterioare de material lemnos necesar încălzirii locuinţelor pe timpul iernii.

Inculpatul A. a urcat la volanul autoturismului marca x, cu nr. de înmatriculare x, aflat în proprietatea inculpatului B., întrucât acesta din urmă nu deţinea permis de conducere.

După ce au văzut materialul lemnos de care erau interesaţi, au mers la pensiunea D. unde, au consumat băuturi alcoolice.

În jurul orei 21:50, au hotărât să se întoarcă la domiciliu în comuna Brăduleţ.

În această împrejurare, deşi cunoştea faptul că inculpatul A. consumase băuturi alcoolice, inc B. i-a încredinţat acestuia autoturismul pentru a fi condus pe drumurile publice. Prin urmare, inculpatul A. a urcat la volanul autoturismului marca x, cu nr. de înmatriculare x, iar inculpatul B. a ocupat locul dreapta faţă.

Inculpatul A. a condus autovehiculul pe DJ 703 i din comuna Nucşoara şi comuna Brăduleţ, jud. Argeş, pe o distanţă de aproximativ 10 km, iar când au ajuns în satul Brădetu, în punctul "Bariera silvică Brădetu", a pierdut controlul volanului şi a intrat într-un şanţ, unde maşina s-a răsturnat.

Inculpaţii nu au suferit vătămări corporale, însă autoturismul a luat foc şi a fost distrus în totalitate.

La faţa locului s-au deplasat organele de poliţie care au fost sesizate prin SNUAU 112 cu privire la acest accident rutier de către numitul C..

Întrucât inculpaţii emanau halenă alcoolică, au fost testaţi cu aparatul etilotest, rezultatul fiind de 1,15 mg/l alcool pur în aerul expirat pentru inculpatul A. respectiv 0,88 mg/l alcool pur în aerul expirat pentru inculpatul B..

Ulterior, inc. A. a fost condus la Spitalul municipal Curtea de Argeş, unde i-au fost recoltate 2 probe biologice de sânge în vederea stabilirii alcoolemiei, conform procesului-verbal de recoltare din data de 13.10.2019.

Aşa cum reiese din cuprinsul buletinului de analiză toxicologică-alcoolemie nr. 466 din data de 18.10.2019, la ora 01:07 inc. A. avea 3,02 g/l alcool pur în sânge.

Astfel, prima instanţă a constatat că în drept, fapta inculpatului A. care, în data de 12.10.2019 a condus autoturismul marca x, cu nr. de înmatriculare x pe drumurile publice, deşi se afla sub influenţa băuturilor alcoolice, iar concentraţia de alcool în sânge era mai mare de 0,80%0 întruneşte elementele constitutive a infracţiunii prev. de art. 336 alin. (1) din C. pen.

Sub aspectul laturii obiective, elementul material s-a realizat prin acţiunile inculpatului de a conduce un autovehicul, pe drumurile publice, deşi se afla sub influenţa băuturilor alcoolice.

Urmarea imediată a constat în starea de pericol pe care a creat-o pentru traficul rutier, pietonal, pentru pasagerii aflaţi în autoturism şi chiar pentru persoana proprie. Astfel, inculpatul avea o îmbibaţie alcoolică ridicată ori, consumul de alcool încetineşte funcţionalitatea sistemului nervos central alterând astfel percepţiile, emoţiile, mişcarea, vederea şi auzul persoanei.

Legătura de cauzalitate rezultă din materialitatea faptei.

În ceea ce priveşte latura subiectivă, inculpatul a acţionat cu intenţie, acesta cunoscând faptul că, anterior momentului la care s-a urcat la volan, consumase băuturi alcoolice.

De asemenea, fapta inculpatului B. care, în data de 12.10.2019 a încredinţat spre conducere pe drumurile publice, coinculpatului A., autoturismul proprietatea sa, marca x, cu nr. de înmatriculare x, deşi cunoştea că numitul A. consumase anterior băuturi alcoolice în cantităţi deloc neglijabile întruneşte elementele constitutive a infracţiunii prev. de art. 335 alin. (3) teza finală din C. pen.

În ce priveşte pedeapsa ce a fost aplicată inculpaţilor, văzând criteriile generale de individualizare a pedepsei prev. art. 74 din C. pen., instanţa de fond a reţinut următoarele:

Potrivit art. 336 alin. (1) din C. pen. conducerea pe drumurile publice a unui vehicul pentru care legea prevede obligativitatea deţinerii permisului de conducere de către o persoană care are o îmbibaţie alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge se pedepseşte cu închisoare de la unu la 5 ani sau cu amendă.

Potrivit art. 335 alin. (3) teza finală din C. pen., cu aceeaşi pedeapsă (închisoarea de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă) se sancţionează şi persoana care încredinţează un vehicul pentru care legea prevede obligativitatea deţinerii permisului de conducere pentru conducerea pe drumurile publice unei persoane despre care ştie că se află (...) sub influenţa alcoolului ori a unor substanţe psihoactive.

Potrivit art. 396 alin. (10) din C. proc. pen. …în caz de condamnare …, limitele de pedeapsă prevăzute de lege în cazul pedepsei închisorii se reduc cu o treime, iar în cazul pedepsei amenzii, cu o pătrime.

Legea prevede alternativ sancţiunea închisorii cu cea a amenzii.

Inculpatul A. a avut o alcoolemie foarte ridicată, iar acest fapt a condus şi la producerea unui eveniment rutier. În ceea ce-l priveşte pe inculpatul B. s-a reţinut că persoana în cauză cunoştea că numitul A. a consumat băuturi alcoolice în cantităţi destul de mari şi chiar şi în aceste condiţii i-a permis acestuia să conducă autoturismul.

Pentru aceste aspecte, instanţa de fond s-a orientat către sancţiunea închisorii pentru ambii inculpaţi.

În raport cu cele două texte de lege citate anterior s-au avut în vedere limitele pedepsei închisorii ca fiind 8 luni - 3 ani şi 4 luni respectiv 4 luni - 2 ani.

Inculpaţii se află la primul conflict cu legea penală română şi de asemenea, în cursul urmăririi penale şi judecăţii au avut o atitudine sinceră, recunoscând şi regretând fapta reţinută în sarcina lor.

Pe de altă parte, acţiunile lor cumulate au generat o stare de pericol foarte ridicată pentru traficul auto şi au condus la producerea unui eveniment rutier în urma căruia a fost distrus în totalitate autoturismul marca x, cu nr. de înmatriculare x.

Pentru toate aceste argumente s-a dispus condamnarea fiecărui inculpat la pedeapsa de 1 an şi 6 luni închisoare.

În baza art. 66 alin. (1) lit. a) b) şi i) din C. pen., s-a interzis fiecărui inculpat în parte, ca pedeapsă complementară, exercitarea drepturilor de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat şi dreptul de a conduce orice fel de autovehicul pe o durată de 2 ani, termenul urmând a curge de la rămânerea definitivă a prezentei sentinţe.

În baza art. 65 alin. (1) raportat la art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi i) din C. pen., s-a interzis fiecărui inculpat în parte, ca pedeapsă accesorie, exercitarea drepturilor de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat şi dreptul de a conduce orice fel de autovehicul, de la rămânerea definitivă a prezentei sentinţe şi până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

Cu privire la individualizarea judiciară a executării pedepsei, instanţa de fond a reţinut dispoziţiile art. 91 din C. pen., conform cărora se poate dispune suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei pe o anumită durată cu îndeplinirea cumulativă a următoarelor condiţii:

- pedeapsa aplicată, inclusiv în caz de concurs de infracţiuni, este închisoarea de cel mult 3 ani,

- infractorul nu a mai fost condamnat anterior la pedeapsa închisorii mai mare de un an, cu excepţia cazurilor prevăzute în art. 42 sau pentru care a intervenit reabilitarea ori s-a împlinit termenul de reabilitare,

- infractorul şi-a manifestat acordul de a presta o muncă neremunerată în folosul comunităţii,

- în raport cu persoana infractorului, cu conduita avută anterior săvârşirii infracţiunii, cu eforturile depuse de acesta pentru înlăturarea sau diminuarea consecinţelor infracţiunii, precum şi cu posibilităţile sale de îndreptare, s-a apreciat că aplicarea pedepsei este suficientă şi, chiar fără executarea acesteia, condamnatul nu va mai comite alte infracţiuni, însă este necesară supravegherea conduitei sale pentru o perioadă determinată.

Instanţa de fond a considerat că în prezenta cauză sunt îndeplinite cerinţele prevăzute de legiuitor, condamnarea prin prezenta sentinţă fiind de 1 an şi 6 luni închisoare, iar inculpaţii nu au antecedente penale, nu s-au sustras de la urmărire penală ori judecată, nu au încercat zădărnicirea aflării adevărului ori a identificării şi tragerii la răspundere penală a autorului sau a participanţilor astfel încât instanţa are convingerea că scopul pedepsei poate fi atins şi fără executarea de către acesta a pedepsei aplicate.

Faţă de aceste considerente, în baza art. 91 din C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere şi s-a stabilit un termen de supraveghere de 2 ani, conform dispoziţiilor art. 92 din C. pen., pentru ambii inculpaţi

În temeiul art. 93 alin. (1) din C. pen., s-au impus inculpaţilor respectarea măsurilor de supraveghere prevăzute la lit. a)-e).

În baza art. 93 alin. (2) lit. a) din C. pen., s-a impus inculpaţilor să execute următoarea obligaţie: să frecventeze unul sau mai multe programe de reintegrare socială derulate de către serviciul de probaţiune sau organizate în colaborare cu instituţii din comunitate.

În baza art. 93 alin. (3) din C. pen., pe parcursul termenului de supraveghere, inculpaţii au fost obligaţi să presteze o muncă neremunerată în folosul comunităţii pe o perioadă de 80 de zile lucrătoare.

În baza art. 91 alin. (4) din C. pen., s-a atras atenţia inculpaţilor asupra dispoziţiilor art. 96 din C. pen.

Împotriva sentinţei a declarat apel inculpatul B., criticând-o pentru motive de netemeinicie sub aspectul operaţiunii de individualizare judiciară a executării pedepsei, pe care o consideră prea aspră, în raport, cu circumstanţele comiterii faptei (deplasarea având loc pe un drum forestier, mai puţin circulat, persoana cu care se afla fiind sub infleunţa băuturilor alcoolice) şi cu circumstanţele personale, mai exact lipsa antecedentelor penale. Apelantul-inculpat a solicitat ca instanţa de apel să dispună amânarea aplicării pedepsei, în condiţiile art. 83 din C. pen.

Prin decizia penală nr. 292/A din 22 martie 2022 a Curţii de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în baza art. 421 pct. 1 lit. b) din C. proc. pen., a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul B., împotriva sentinţei penale nr. 196 din data de 15.11.2021, pronunţată de Judecătoria Curtea de Argeş, în dosarul nr. x/2021.

În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen. a fost obligat apelantul-inculpat la 200 RON cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a decide astfel, Curtea, examinând sentinţa penală, în raport, cu apelul declarat de inculpat, de actele şi lucrările dosarului, dar şi din oficiu, sub toate aspectele de fapt şi de drept, conform art. 417 alin. (1), (2) din C. proc. pen. şi în limitele impuse de art. 418 şi art. 419 din C. proc. pen. a constatat că apelul este nefondat, pentru următoarele considerente:

Prealabil, Curtea a constatat că instanţa de fond a reţinut în mod corect situaţia de fapt şi a realizat un examen complet al mijloacelor de probă administrate, din care rezultă, atât existenţa faptei pentru care apelantul - inculpat a fost trimis în judecată, cât şi săvârşirea acesteia cu vinovăţie, în forma cerută de lege, în mod judicios fiind condamnat la pedeaspa de 1 an şi 6 luni închisoare şi dispusă suspendarea executării pedepsei principale sub supraveghere, sub aspectul infracţiunii deduse judecăţii, în contextul aplicării regulilor procedurii abreviate.

În fapt, în esenţă, pe baza probatoriului administrat, în mod judicios instanţa de fond a constatat că faptele inculpatului B. care, în data de 12.10.2019 a încredinţat spre conducere pe drumurile publice, coinculpatului A., autoturismul proprietatea sa, marca x, cu nr. de înmatriculare x, deşi cunoştea că numitul A. consumase anterior băuturi alcoolice în cantităţi deloc neglijabile întruneşte elementele constitutive a infracţiunii de încredinţarea unui vehicul, pentru conducerea, unei persoane care se află sub influenţa alcoolului prevăzută de art. 335 alin. (3) teza finală din C. pen.

De asemenea, sub aspectul operaţiunii de individualizare judiciară a pedepsei şi a executării acesteia, Curtea a reţinut că soluţia adoptată de prima instanţă corespunde cerinţelor impuse de art. 74 din C. pen. şi art. 91 din C. pen., cu luarea în considerare a coordonatelor cauzei.

Curtea a subliniat împrejurările comiterii faptei, apelantul-inculpat încredinţând autoturismul spre a fi condus de numitul A., care a avut o alcoolemie ridicată de 3,02 g/l alcool pur în sânge. De asemenea, fapta a fost comisă la scurt timp după consumul de băuturi comun, pe o distanţă de aproximativ 10 km. Consecinţele faptei sunt, de asemenea, relevante sub aspectul gravităţii faptei, aşa cum a notat şi instanţa de fond prin sentinţa criticată, întrucât numitul A. a pierdut controlul volanului, maşina s-a răsturnat în şanţ şi a luat foc, fiind distrusă în totalitate.

Toate acestea nu justifică o soluţie de amânare a aplicării pedepsei, aşa cum a solicitat apelantul, întrucât Curtea nu are convingerea că acesta îşi va reconsidera comportamentul doar prin executarea obligaţiilor aferente beneficiului instituit de art. 83 din C. pen., care nu produc decăderi, interdicţii sau incapacităţi la finalul termenului de supraveghere.

Pe cale de consecinţă, prin sentinţa criticată, coordonatele cauzei au fost în mod adecvat evaluate, circumstanţele personale învederate (lipsa antecedentelor penale şi atitudinea procesuală sinceră), singulare, neavând forţa necesară pentru acordarea beneficiului instituit de art. 83 din C. pen.

Curtea a pus în evidenţă şi faptul că apelantul-inculpat a recunoscut comiterea faptei, aşa cum este descrisă în actul de sesizare, cauza fiind soluţionată în cadrul procedurii recunoaşterii învinuirii, opţiune asupra căreia nu mai poate reveni în faza procesuală a apelului. Or, potrivit actului de sesizare evenimentul rutier s-a produs pe un drum judeţean (DJ 703), aferent celor două comune (Nucşoara şi Brăduţ), aspect confirmat prin adresă de Primăria com. Brăduleţ, susţinerea că ar fi vorba despre un drum închis circulaţiei rutiere fiind neîntemeiată. Mai mult, inculpatului îi revenea obligaţia de a se informa asupra categoriei drumului pe care urma să fi efectuată deplasarea, eroarea de fapt fiind exclusă.

Astfel, instanţa de apel a constatat insuficientă doar stabilirea pedepsei, astfel cum solicită apelantul-inculpat, în speţă atingerea scopului-educativ preventiv al sancţiunii penale putându-se realiza numai prin adoptarea unei soluţii de condamnare la pedeapsa închisorii.

Cu referire la durata pedepsei, instanţa de apel a notat că aceasta este îndreptată către minimul incident, cu luarea în considerare a tuturor circumstanţelor cauzei (personale dar şi reale) şi a cauzei legale de atenuare reglementate de art. 396 alin. (10) din C. proc. pen.

Raportat la natura şi gravitatea infracţiunii, la împrejurările cauzei şi persoana inculpatului, criterii enumerate de art. 67 alin. (1) din C. pen., curtea a constatat că interzicerea dreptului de a conduce autovehicule, ca pedeapsă complementară (pentru o perioadă de 2 ani), respectiv accesorie, este necesară şi proporţională cu situaţia care a determinat-o. Scopul impunerii unei atare sarcini îl constituie prevenirea de noi infracţiuni similare.

De altfel, celelalte pedepse complementare aplicate prin hotărârea criticată se apreciază a fi necesare şi prin prisma nedemnităţii inculpatului în exercitarea drepturilor interzise. Sub acest aspect, interesul societăţii primează, în sensul eliminării persoanelor cu un profil moral nepotrivit din sfera celor ce ocupă funcţii publice sau funcţii ce implică exerciţiul autorităţii de stat.

În final, la examinarea din oficiu a cauzei nu au fost constatate aspecte care să justifice reformarea sentinţei apelate.

Faţă de aceste considerente, Curtea în baza în baza art. 421 pct. 1 lit. b) din C. proc. pen., Curtea a respins, ca nefundat, apelul declarat de inculpatul B. împotriva sentinţei penale nr. 196 din data de 15.11.2021, pronunţată de Judecătoria Curtea de Argeş, în dosarul nr. x/2021.

În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., a dispus obligarea apelantului la plata sumei de 200 RON, reprezentând cheltuieli judiciare către stat.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs în casaţie inculpatul B., invocând cazul de recurs în casaţie prevăzut la art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen., arătând că i s-a interzis dreptul de a conduce pe drumurile publice pe o perioadă de 2 ani de la rămânerea definitivă a hotărârii, fiind condamnat în baza art. 335 alin. (3) din C. pen., cu aplicarea dispoziţiilor art. 396 alin. (10) din C. proc. pen. la pedeapsa de 1 an şi 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de încredinţarea unui vehicul, pentru conducerea unei persoane care se află sub influenţa alcoolului. În baza art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi i) din C. pen. le-au fost interzise ambilor inculpaţi, ca pedeapsă complementară, exercitarea drepturilor de a fi aleşi în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat şi dreptul de a conduce orice fel de autovehicul pe o durată de 2 ani, termenul urmând a curge de la rămânerea definitivă a prezentei sentinţe.

Or, el nu avea dobândit acest drept, neavând permis de conducere, în aceste condiţii, aplicarea unei asemenea pedepse complementare a interzicerii unui drept, fără ca el să fi dobândit acest drept(prin obţinerea permisului de conducere) este nelegală şi se circumscrie cazului prev. de art. 438 din C. proc. pen.

Permisul de conducere este actul ce dovedeşte dreptul de a conduce. Măsurile prin care dreptul de a conduce este restricţionat prin suspendare ori anulare sunt măsuri ce vizează în mod direct permisul de conducere.

Restricţionarea dreptului de a conduce prin suspendare ori anulare este prevăzută de lege ca măsură de înlăturare a unui pericol public. Se consideră că persoana vizată de această restricţie prezintă un risc ridicat pentru societate şi se impune restricţionarea dreptului de a conduce autovehicule.

Din punct de vedere juridic restricţionarea dreptului de a conduce poate fi primită din mai mai multe perspective. Ea poate fi o pedeapsă complementară ori o măsură de siguranţă luată în condiţiile dreptului penal, poate fi o sancţiune contravenţională complementară, poate fi o măsură administrativă luată de şeful poliţiei ruteiere ori poate fi o obligaţie din cadrul măsurii preventive a controlului judiciar luată pe parcursul procesului penal (atunci când fapta nu atrage per se reţinerea permisului de conducere).

Judecătorul de filtru a dispus întocmirea raportului de către magistratul asistent desemnat în cauză, în vederea discutării admisibilităţii cererii, în procedura prevăzută de art. 440 din C. proc. pen., până la data de 05 mai 2022.

În raportul întocmit aflat la dosarul Înaltei Curţi, filele x, magistratul asistent a arătat că decizia penală nr. 292/A din data de 22 martie 2022 a Curţii de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie a fost comunicată la data de 24 martie 2022 Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Piteşti şi la data de 25 martie 2022 inculpatului B..

Împotriva hotărârii instanţei de apel a declarat recurs în casaţie inculpatul B. la data de 28 martie 2022 (data ştampilei aplicate pe plicul cu care a fost înaintată cererea - dosar nr. x/2021 R/C).

Termenul de formulare a cererii de recurs în casaţie s-a împlinit pentru inculpatul B. la data de 26 aprilie 2022, cererea fiind formulată în termenul prev. de art. 435 din C. proc. pen.

Cererea de recurs în casaţie formulată de inculpatul B. a fost comunicată la data de 04 aprilie 2022 Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Piteşti.

În cauză nu au fost depuse concluzii scrise, în termenul de 10 zile, prevăzut de dispoziţiile art. 439 alin. (2) din C. proc. pen., de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Piteşti.

La data de 20 aprilie 2022 judecătorul de filtru a dispus întocmirea raportului de către magistratul asistent desemnat în cauză, în vederea discutării admisibilităţii cererii, în procedura prevăzută de art. 440 din C. proc. pen., până la data de 05 mai 2022.

La data de 20 aprilie 2022 a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, cererea de recurs în casaţie formulată de inculpatul B.,

În cuprinsul cererii de recurs în casaţie formulată de inculpat s-a invocat cazul de recurs în casaţie prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen.

În motivarea cererii de recurs în casaţie a arătat că a fost condamnat pentru săvârşirea infracţiunii de încredinţare a unui vehicul pentru conducere unei persoane care se află sub influenţa alcoolului la pedeapsa de 1 an şi 6 luni, iar în baza art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi i) din C. pen. interzicându-i-se, printre altele şi dreptul de a conduce orice fel de autovehicul pe o durată de 2 ani, de la rămânerea definitivă a sentinţei.

Inculpatul a arătat că nu avea dobândit acest drept, neavând permis de conducere, susţinând că aplicarea unei asemenea pedepse este nelegală şi se circumscrie cazului prevăzut de art. 438 pct. 12 din C. proc. pen.

Magistratul asistent a concluzionat că cererea de recurs în casaţie este formulată în termenul prevăzut de lege şi respectă dispoziţiile art. 434 alin. (1), art. 436, art. 437 lit. a), b) şi d) precum şi art. 438 din C. proc. pen., în cuprinsul acesteia sunt menţionate numele şi prenumele inculpatului, hotărârea care se atacă, precum şi semnătura apărătorului ales al inculpatului care a exercitat calea de atac, în numele acestuia.

Îndeplinirea condiţiei prevăzută de art. 437 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen. rezultă din faptul indicării în cuprinsul motivelor de recurs în casaţie a temeiului de drept pe care se întemeiază calea de atac formulată.

În motivarea cererii, recurentul inculpat B. a susţinut că, în baza art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi i) din C. pen. i-a fost interzis, printre altele şi dreptul de a conduce orice fel de autovehicul pe o durată de 2 ani, de la rămânerea definitivă a sentinţei, în condiţiile în care nu are dobândit acest drept. Motivele dezvoltate se circumscriu cazului de recurs în casaţie invocat.

În raport cu cele expuse, magistratul asistent raportor opinează că cererea de recurs în casaţie este admisibilă.

Prin încheierea de şedinţă din Camera de Consiliu din 05 mai 2022 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia Penală, aflată la dosarul Înaltei Curţi, completul, în baza art. 440 alin. (4) din C. proc. pen. a admis în principiu cererea de recurs în casaţie formulată de inculpatul B. împotriva deciziei penale nr. 292/A din data de 22 martie 2022 a Curţii de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.

S-a trimis cauza Completului C9, în vederea judecării cererii de recurs în casaţie formulată de inculpatul B., s-a fixat termen la data de 19 mai 2022, ora 09:00 cu citarea părţilor.

Pentru a se dispune astfel, completul a reţinut în sinteză ceea ce au reţinut prima instanţă şi instanţa de apel, precum şi aspectele mai sus menţionate din raportul magistratului asistent.

Verificând îndeplinirea condiţiilor de admisibilitate a cererii de recurs în casaţie formulată de inculpatul B., Înalta Curte constată că aceasta este admisibilă în principiu pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 440 din C. proc. pen. admisibilitatea cererii de recurs în casaţie se examinează în camera de consiliu de un complet format dintr-un judecător, după depunerea raportului magistratului asistent şi atunci când procedura de comunicare este legal îndeplinită.

În conformitate cu dispoziţiile art. 440 alin. (4) din C. proc. pen., în cazul în care instanţa constată că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 434 - art. 438 din C. proc. pen., dispune prin încheiere admiterea în principiu a cererii de recurs în casaţie şi trimite cauza în vederea judecării căii extraordinare de atac.

În acest sens, se reţine că cererea de recurs este formulată în termen de 30 de zile de la data comunicării deciziei instanţei de apel, conform dispoziţiilor art. 435 din C. proc. pen., de către inculpat, potrivit dispoziţiilor art. 436 alin. (1) lit. b) din C. proc. pen., împotriva unei hotărâri care poate fi atacată cu recurs în casaţie conform art. 434 din C. proc. pen.

Cererea de recurs îndeplineşte cerinţele de formă prevăzute la art. 437 alin. (1) lit. a), b) şi d) din C. proc. pen.. De asemenea, îndeplineşte condiţia prevăzută de 437 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen., în cuprinsul acesteia fiind indicat cazul de recurs în casaţie prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen. şi motivarea acestuia, respectiv:

În dezvoltarea motivelor de recurs, inculpatul a arătat că a fost condamnat pentru săvârşirea infracţiunii de încredinţare a unui vehicul pentru conducere unei persoane care se află sub influenţa alcoolului prevăzută de dispoziţiile art. 335 alin. (3) din C. pen. la pedeapsa de 1 an şi 6 luni, iar în baza art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi i) din C. pen., interzicându-i-se, printre altele şi dreptul de a conduce orice fel de autovehicul pe o durată de 2 ani, de la rămânerea definitivă a sentinţei.

Inculpatul a arătat că nu avea dobândit acest drept, neavând permis de conducere, susţinând că aplicarea unei asemenea pedepse este nelegală şi se circumscrie cazului prevăzut de art. 438 pct. 12 din C. proc. pen.. De asemenea, a învederat că restricţionarea dreptului de a conduce prin suspendare ori anulare este prevăzută de lege ca măsură de înlăturare a unui pericol public, considerându-se că persoana vizată de această restricţie prezintă un risc ridicat pentru societate şi se impune restricţionarea dreptului ei de a conduce autovehicule.

Nu în ultimul rând, a arătat că, din punct de vedere juridic restricţionarea dreptului de a conduce poate fi privită ca pedeapsă complementară ori ca măsură de siguranţă luată în condiţiile dreptului penal, poate fi o sancţiune contravenţională complementară, poate fi o măsură administrativă luată de şeful poliţiei rutiere ori poate fi o obligaţie din cadrul măsurii preventive a controlului judiciar luată pe parcursul procesului penal (atunci când fapta nu atrage per se reţinerea permisului de conducere).

Pentru aceste considerente, având în vedere că cererea de recurs în casaţie îndeplineşte condiţiile prevăzute la art. 434 - art. 438 din C. proc. pen., iar în procedura de examinare a admisibilităţii recursului în casaţie se verifică doar aspectele strict formale care nu pun în discuţie chestiuni ce ţin de soluţionarea fondului recursului în casaţie, Înalta Curte, în baza art. 440 alin. (4) din C. proc. pen. a admis în principiu cererea de recurs în casaţie formulată de inculpatul B. împotriva deciziei penale nr. 292/A din data de 22 martie 2022 a Curţii de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.

A trimis cauza la Completul 9 în vederea soluţionării cererii de recurs în casaţie formulat de inculpatul B., fixând termen la data de 19 mai 2022, ora 09:00, pentru când se vor cita părţile.

La termenul de astăzi, reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, în concluziile orale, în dezbateri a solicitat respingerea recursului în casaţie, ca nefondat. A arătat că recurentul inculpat B. a formulat recurs în casaţie pe motiv că, în mod nelegal, i s-a aplicat pedeapsa complementară a interzicerii dreptului de a conduce orice fel de autovehicul pe o durată de 2 ani, întrucât dânsul nu are permis de conducere, astfel încât nu i s-ar fi putut aplica această pedeapsă. Or, pentru aplicarea acestei pedepse complementare nu este necesar ca inculpatul să aibă permis de conducere, pentru că l-ar putea dobândi pe parcursul executării acestei pedepse. De altfel, nu este necesar ca o persoană căreia i se interzice dreptul de a fi ales în autorităţile publice să fie şi aleasă în autorităţile publice la data interzicerii acestui drept. Raţionamentul fiind acelaşi, a solicitat respingerea recursului în casaţie.

Examinând recursul în casaţie declarat de inculpatul B. împotriva deciziei instanţei de apel, în raport, cu motivele invocate ce se vor analiza prin prisma cazului de recurs în casaţie prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen., Înalta Curte constată recursul în casaţie declarat de inculpat, ca fiind nefondat, pentru considerentele ce se vor arăta.

Prealabil analizei recursului în casaţie al inculpatului se impun a fi făcute câteva scurte consideraţii de ordin teoretic cu privire la natura juridică a recursului în casaţie şi referitor la cazul de recurs în casaţie invocat, respectiv art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen.

Astfel, prin C. proc. pen. intrat în vigoare la 1 februarie 2014, recursul în casaţie a devenit o cale de atac extraordinară, având ca scop verificarea conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

Altfel spus pe calea recursului în casaţie nu se pot remedia o greşită apreciere a faptelor şi a unei inexacte sau insuficiente stabiliri a adevărului printr-o urmărire penale incompletă sau o cercetare judecătorească nesatisfăcătoare, nu se judecă procesul propriu-zis, ci se numai se verifică dacă din punct de vedere al dreptului hotărârea atacată este corespunzătoare.

Referitor la cazul de recurs în casaţie statuat în art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen., respectiv "Hotărârile sunt supuse casării când s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege", constituie motiv de casare aplicarea unei alte pedepse principale decât cea prevăzută de lege pentru infracţiunea săvârşită, aplicarea unei pedepse principale care depăşeşte limitele generale ale pedepselor prevăzute în art. 60, art. 61 sau art. 137 din C. pen. ori care se situează sub limitele speciale ale pedepsei prevăzute pentru infracţiunea săvârşită, stabilirea pedepsei sub sau peste limitele prevăzute de lege în cazul reţinerii circumstanţelor atenuante şi, respectiv, a circumstanţelor agravante sau nerespectarea dispoziţiilor prevăzute de lege pentru stabilirea pedepsei în caz de pluralitate de infracţiuni ori infracţiune continuată.

Aprecierea legalităţii limitelor de pedeapsă în calea de atac a recursului în casaţie se face în funcţie de încadrarea juridică reţinută sau menţinută prin hotărârea atacată, instanţa de recurs nefiind abilitată să dispună schimbarea încadrării juridice.

Cazul de casare menţionat poate privi şi aplicarea unei pedepse accesorii sau complementare neprevăzute de lege sau în alte limite decât cele prevăzute de lege.

Cazul de recurs în casaţie prevăzut la art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen. nu este incident în situaţia în care se critică individualizarea pedepsei sau aplicarea legii penale mai favorabile.

În contextul concret al cauzei, rezultă că inculpatului B., prima instanţă, în temeiul art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi i) din C. pen. i-a interzis, ca pedeapsă complementară, exercitarea drepturilor de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat şi dreptul de a conduce orice fel de autovehicul pe o durată de 2 ani, termenul urmând a curge de la rămânerea definitivă a sentinţei.

Curtea de apel, ca instanţă de control judiciar, prin respingerea, ca nefondat, a apelului declarat de inculpatul B. împotriva primei sentinţe, a menţinut pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor menţionate dispusă faţă de inculpat, argumentând în mod concret că "raportat la natura şi gravitatea infracţiunii, la împrejurările cauzei şi persoana inculpatului, criterii enumerate de art. 67 alin. (1) din C. pen., curtea constată că interzicerea dreptului de a conduce autovehicule, ca pedeapsă complementară (pentru o perioadă de 2 ani), (…) este necesară şi proporţională cu situaţia care a determinat-o. Scopul impunerii unei atare sarcini îl constituie prevenirea de noi infracţiuni similare."

Înalta Curte constată că în mod legal a fost dispusă faţă de inculpatul B. pedeapsa complementară prevăzută la art. 66 alin. (1) lit. i) din C. pen., dreptul de a conduce orice fel de autovehicul pe o durată de 2 ani, termenul începând să curgă de la rămânerea definitivă a sentinţei, cuantumul stabilit înscriindu-se în limitele prevăzute pentru pedepsele complementare care se pot dispune pe o perioadă între 1 an şi 5 ani, or, durata de 2 ani aplicată inculpatului este o durată legală.

De asemenea, instanţa de apel a făcut referire la criteriile legale statuate de legiuitor la art. 67 alin. (1) din C. pen., care le-a analizat în mod concret, în raport cu natura şi gravitatea infracţiunii, împrejurările cauzei şi persoana inculpatului, considerând-o ca necesară şi proporţională cu situaţia care a determinat-o, precum şi scopul acesteia, aşa încât aceasta a fost dispusă conform legii.

Împrejurarea invocată de către inculpatul B. în sensul că nu are permis de conducere nu are nicio relevanţă, întrucât acesta are vocaţia de a obţine un permis de conducere, însă i-a fost interzis, ca pedeapsă complementară, dreptul de a conduce autovehicule, pe durata menţionată, aşa încât critica invocată nu poate fi avută în vedere, în raport, cu cele menţionate, fiind inaplicabil cazul de recurs în casaţie invocat, respectiv art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen.

Faţă de aceste considerente, Înalta Curte, în baza art. 448 alin. (1) pct. 1 din C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul în casaţie formulat de inculpatul B. împotriva deciziei penale nr. 292/A din data de 22 martie 2022 a Curţii de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.

În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen. se va obliga recurentul inculpat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul în casaţie formulat de inculpatul B. împotriva deciziei penale nr. 292/A din data de 22 martie 2022 a Curţii de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunţată, în şedinţă publică, azi 19 mai 2022.