Moped conviction upheld: extraordinary appeal dismissed as unfounded; 3-year aggregate sentence stands.

Şedinţa publică din data de 19 mai 2022

Asupra recursului în casaţie de faţă:

În baza lucrărilor din dosarul cauzei, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 848 din data de 26 aprilie 2021 pronunţată de Judecătoria Târgu Jiu în dosarul nr. x/2018, în baza art. 396 alin. (5) rap. la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I din C. proc. pen. a fost achitat inculpatul A., pentru săvârşirea infracţiunii de conducere a unui vehicul fără permis de conducere, prevăzută de art. 335 alin. (2) din C. pen., cu aplicarea art. 38 alin. (1) şi art. 41 alin. (1) din C. pen.

În baza art. 396 alin. (5) rap. la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I din C. proc. pen. a fost achitat inculpatul A. pentru săvârşirea infracţiunii de refuz sau sustragerea de la prelevarea de mostre biologice, prevăzută de art. 337 din C. pen., cu aplicarea art. 38 alin. (1) şi art. 41 alin. (1) din C. pen.

În baza art. 275 alin. (3) din C. proc. pen., cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.

Pentru a pronunţa această sentinţă, prima instanţă a constatat că prin rechizitoriul nr. x/2017 din data de 10.10.2018 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Tg-Jiu, inculpatul A., a fost trimis în judecată, în stare de libertate, sub aspectul săvârşirii infracţiunii de conducere a unui vehicul fără permis de conducere, prev. şi ped. de art. 335 alin. (2) din C. pen. şi refuzul sau sustragerea de la prelevarea de mostre biologice, prev. şi ped. de art. 337 din C. pen., cu aplic. art. 38 alin. (1) din C. pen.

Prin încheierea de cameră preliminară nr. 383/12.11.2018, rămasă definitivă prin necontestare, s-a constatat competenţa instanţei, regularitatea şi legalitatea rechizitoriului, legalitatea administrării probelor şi a efectuării actelor de urmărire penală, dispunându-se începerea judecăţii.

Prin sentinţa penală nr. 1891/2019 pronunţată în dosarul cu nr. x/2018 al Judecătoriei Tg-Jiu s-a admis cererea formulată de inculpat privind judecarea sa potrivit procedurii prevăzute de art. 396 alin. (10) din C. proc. pen.. În baza art. 396 alin. (1), alin. (4) din C. proc. pen., cu aplic. art. 396 alin. (10) din C. proc. pen. şi raportat la art. 337 alin. (1) din C. pen., a fost condamnat inculpatul A. pentru săvârşirea infracţiunii de refuz sau sustragere de mostre biologice prev. şi ped, de art. 337 din C. pen., la o pedeapsa de 8(opt) luni închisoare. În baza art. 66 alin. (1) din C. pen. s-a aplicat inculpatului A. pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. i) din C. pen., respectiv să nu conducă autovehicule în sensul art. 6 pct. 6 din O.U.G. nr. 195 din 12 decembrie 2002 privind circulaţia pe drumurile publice ("orice vehicul echipat, prin construcţie, cu un motor cu propulsie, în scopul deplasării pe drum: mopedele, troleibuzele şi tractoarele rutiere sunt considerate autovehicule (vehiculele care se deplasează pe ţine, denumite tramvaie, tractoarele folosite exclusiv în exploatările agricole şi forestiere, precum şi vehiculele destinate pentru efectuarea de servicii sau lucrări, denumite maşini autopropulsate, care se deplasează numai ocazional pe drumul public, nu sunt considerate autovehicule"), pe o perioada de 2 ani, pedeapsă a cărei executare va începe conform art. 68 alin. (1) lit. c) din C. pen.. În baza art. 65 alin. (1) din C. pen. s-a aplicat aceluiaşi inculpat, pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. i) din C. pen. de la rămânerea definitivă a prezentei sentinţei şi până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale . În baza art. 396 alin. (1), alin. (4) din C. proc. pen., cu aplic. art. 396 alin.

(10) din C. proc. pen. şi raportat la art. 335 alin. (1) din C. pen. a fost condamnat inculpatul A. pentru săvârşirea infracţiunii de conducerea unui vehicul fără permis de conducere, prev. şi ped. de art. 335 alin. (2) din C. pen., la o pedeapsa de 4(patru) luni închisoare. În baza art. 66 alin. (1) s-a aplicat inculpatului A. pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit.

i) din C. pen., respectiv să nu conducă autovehicule în sensul art. 6 pct. 6 din O.U.G. nr. 195 din 12 decembrie 2002 privind circulaţia pe drumurile publice ("orice vehicul echipat, prin construcţie, cu un motor cu propulsie, în scopul deplasării pe drum: mopedele, troleibuzele şi tractoarele rutiere sunt considerate autovehicule(vehiculele care se deplasează pe şine, denumite tramvaie, tractoarele folosite exclusiv în exploatările agricole şi forestiere, precum şi vehiculele destinate pentru efectuarea de servicii sau lucrări, denumite maşini autopropulsate, care se deplasează numai ocazional pe drumul public, nu sunt considerate autovehicule"), pe o perioadă de 2 ani, pedeapsă a cărei executare va începe conform art. 68 alin. (1) lit.

c) din C. pen.. În baza art. 65 alin. (1) din C. pen. i s-a aplicat aceluiaşi inculpat, pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit.

i) din C. pen. de la rămânerea definitivă a prezentei sentinţei şi până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale. În baza art. 38 - 39 alin. (1) lit.

b) din C. pen. s-au contopit pedepsele stabilite în pedeapsa cea mai grea, de 8 luni închisoare, la care s-a adăugat un spor de 1/3 din cealaltă pedeapsă aplicată de 4 luni închisoare,respectiv 1 lună şi 10 zile închisoare, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa rezultantă de 9 luni şi 10 zile închisoare, 2 ani pedeapsa complementară prevăzută de art. 66 alin. (1) lit.

i) din C. pen. şi pedeapsa accesorie prevăzută de art. 65 alin. (1) raportat la art. 66 alin. (1) lit.

i) din C. pen.. S-a constatat că infracţiunile deduse judecăţii au fost comise în stare de recidivă postcondamnatorie raportat la pedeapsa de 2 ani închisoare, aplicată prin s.p. nr. 4/17.01.2014 a Judecătoriei Motru definitivă prin nerecurare la data de 22.01.2014, respectiv în termenul de încercare de 4 ani al suspendării condiţionate a executării acestei pedepse,sentinţă prin care i s-a aplicat şi pedeapsa accesorie prev. de art. 71 alin. (5) din vechiul C. pen. şi interdicţia drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit.

a) teza a II-a din vechiul C. pen., art. 64 alin. (1) lit.

b) din vechiul C. pen.. În baza art. 15 din Legea nr. 187/2013 rap. la art. 83 alin. (1) din vechiul C. pen. s-a revocat suspendarea condiţionată a executării pedepsei de 2 ani închisoare, aplicată prin s.p. nr. 4/17.01.2014 a Judecătoriei Motru definitivă prin nerecurare la data de 22.01.2014, pedeapsă ce se va executa alăturat pedepsei de 9 luni şi 10 zile închisoare, 2 ani pedeapsa complementară prevăzută de art. 66 alin. (1) lit.

i) din C. pen. şi pedeapsa accesorie prevăzută de art. 65 alin. (1) raportat la art. 66 alin. (1) lit.

i) din C. pen. aplicată pentru fapta dedusă judecăţii, astfel că inculpatul va executa pedeapsa de: - 2 ani 9 luni şi 10 zile închisoare, 2 ani pedeapsa complementară prevăzută de art. 66 alin. (1) lit. a),b) şi i) din C. pen. şi pedeapsa accesorie prevăzută de art. 65 alin. (1) raportat la art. 66 alin. (1) lit. a),b) şi i) din C. pen.. În baza art. 274 alin. (1),(2) din C. proc. pen. a obligat inculpatul la plata sumei de câte 901,50 RON fiecare cu titlu de cheltuieli judiciare în favoarea statului, sumă ce o include şi pe cea de 751,50 RON cheltuieli judiciare de la urmărire penală. Onorariul avocatului desemnat din oficiu B., în cuantum de 868 RON, a rămas în sarcina statului şi s-a avansat din fondurile Ministerului Justiţiei, potrivit delegaţiei nr. 1030/2019, emisă de Baroul Gorj. Cu drept de apel în termen de 10 zile de la comunicare. Pronunţată în şedinţă publică, azi, 05.11.2019,la Judecătoria Tg. Jiu.

Împotriva acestei sentinţe a formulat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Tg-Jiu şi inculpatul.

Prin decizia 1323/2020 a Curţii de Apel Craiova, s-au admis apelurile, s-a desfiinţat sentinţa penală şi s-a trimis cauza la rejudecare. În motivare s-a arătat că în mod greşit s-a reţinut judecarea potrivit procedurii simplificate şi trebuia să verifice aspectele invocate de inculpat privitoare la tipul de vehicul şi categoria din care face parte mopedul pe care l-a condus.

În rejudecare, s-a format dosarul x/2018 S-a listat din programul Ecris sentinţa penală nr. 4/2014 pronunţată de Judecătoria Motru cu privire la acelaşi inculpat, s-a înaintat cazierul judiciar al inculpatului, a fost audiat inculpatul, martorii C., D., E., F. şi G..

S-a înaintat răspunsul la solicitările instanţei din partea Primăriei oraş Turceni, Serviciul Public Comunitar - Regim Permise de Conducere şi Înmatriculare a Vehiculelor Gorj, Serviciul Public Comunitar - Regim Permise de Conducere şi Înmatriculare a Vehiculelor Braşov, s-a depus în copie certificatul de deces al tatălui inculpatului nr. x.

Prin încheierea de şedinţă din data de 05.05.2021 s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptelor pentru care inculpatul a fost trimis în judecată, respective, fiind reţinută starea de recidivă postcondamnatorie.

Analizând actele şi lucrările dosarului, probatoriul administrat în cursul urmăririi penale şi al cercetării judecătoreşti, prima instanţă a reţinut următoarea situaţie de fapt:

Conform declaraţiilor concordante ale tuturor martorilor audiaţi în cauză, precum şi ale inculpatului, în seara zilei de 21.05.2017, inculpatul A. a condus un vehicul pe 2 roţi, prevăzut cu motor, neînmatriculat şi foarte avariat.

Astfel, martorul C. a declarat în faţa instanţei că inculpatul a condus un scuter neînmatriculat roşu, precizând că nu cunoaşte diferenţa dintre scuter şi moped şi că vehiculul nu putea fi o bicicletă pentru că avea motor, or, faţă de aceste din urmă precizări, instanţa va înlătura declaraţiile martorului din cursul urmăririi penale, în sensul că inculpatul a condus un moped.

Martora D. a declarat în faţa instanţei că l-a văzut pe inculpat lângă o motocicletă pe două roţi, cu motor, motorul fiind cel care o distingea de o bicicletă, şi că a fost neatentă şi sub presiune în momentul în care a dat declaraţia la faţa locului din timpul urmăririi penale.

Martora E. a declarat că l-a văzut pe inculpat în acea zi conducând o bicicletă sau o căruţă, iar ulterior a observat, la uşa magazinului în care lucra, un scuter roşu, cu pedale, un vehicul mai mic decât o motocicletă, despre care a auzit de la alte persoane că era al inculpatului, deşi ea nu îl mai văzuse circulând cu astfel de vehicule.

Prima instanţă a înlăturat şi declaraţiile acestor două martore din timpul urmăririi penale, cu privire la faptul că au observat când organele de poliţie l-au depistat pe inculpat conducând un moped pe drumul comunal, întrucât este evident, din ezitările pe care le-au avut în a afirma ce categorie de vehicul au observat, că acestea nu au cunoştinţele tehnice necesare pentru a distinge între o bicicletă cu motor, un scuter, o motocicletă şi un moped.

Martorul F., fratele inculpatului, a declarat că inculpatul a cumpărat de la martorul G. o bicicletă prevăzută cu motor de drujbă, foarte avariată, care pornea la sfoară, dar putea fi acţionată şi pedalând. A adăugat martorul că, într-adevăr, tatăl său a deţinut în proprietate un moped marca x, care a rămas în posesia martorului după moartea tatălui, dar pe care l-a vândut la fier vechi pentru că nu mai funcţiona, acest aspect fiind confirmat şi de borderoul de achiziţie de deşeuri metalice feroase nr. 2017/23.01.2021, depus la dosar .

Declaraţia acestui martor se coroborează cu susţinerile inculpatului şi ale martorului G., care au declarat că martorul G. a vândut inculpatului cu suma de 200 RON o bicicletă asupra căreia montase un motor de drujbă şi care atingea viteza de aprox. 20 km/h.

Conform adresei emise de Primăria Turceni, inculpatul nu a figurat niciodată în evidenţele fiscale cu moped în proprietate, iar tatăl inculpatului, A., a avut înregistrat pe numele său un moped marca x, cu serie de şasiu x, cu număr de înmatriculare x, serie şi număr care nu corespund cu cele ale vehiculului condus de inculpat, indicate în procesul-verbal de cercetare la faţa locului, respectiv seria x , cu număr de înmatriculare x, moped despre care s-a reţinut că a aparţinut tatălui inculpatului.

Din adresa emisă de Serviciul Permise şi Înmatriculări Gorj rezultă că mopedul cu seria de şasiu x (indicată în procesul-verbal de cercetare la faţa locului) a figurat în proprietatea societăţii H. S.R.L., cu sediul în Braşov, în perioada 30.03.2006-26.07.2006, iar din adresa emisă de Serviciul Permise şi Înmatriculări Braşov rezultă că vehicul a fost radiat în data de 26.07.2006, ca urmare a transferului dreptului de proprietate.

Având în vedere declaraţiile echivoce ale martorilor audiaţi în cauză cu privire la categoria de vehicul condus de inculpat, contradicţia dintre seria de şasiu a mopedului ce a aparţinut tatălui inculpatului şi seria de şasiu a mopedului cu care s-a reţinut în rechizitoriu că inculpatul a circulat în data de 21.05.2017, contradicţia dintre numărul de înmatriculare indicat în rechizitoriu şi lipsa oricărui număr de înmatriculare, afirmată de martori şi de inculpat, lipsa dovedirii oricărei legături între inculpat şi societatea H. S.R.L., căreia i-a aparţinut mopedul descris în rechizitoriu în anul 2016, lipsa de diligenţă a organelor de urmărire penală, care nu au procedat la instituirea unor măsuri asigurătorii asupra vehiculului cu care inculpatul a circulat, în vederea efectuării unei expertize tehnice asupra acestuia, neexistând nici măcar o fotografie pentru a se observa concret despre ce "moped" este vorba sau măcar dacă avea culoarea albastru sau roşie cum susţin martorii, numărul de înmatriculare x ce nu apare înregistrat la primărie sau seria şasiu indicate în procesul-verbal încheiat la faţa locului, instanţa a reţinut că în cauză nu există probe care să conducă, dincolo de orice dubiu rezonabil, la concluzia că inculpatul a condus un moped şi, cu atât mai puţin, unul pentru care legea prevede obligativitatea permisului de conducere.

În drept, elementul material al infracţiunii de conducere a unui vehicul fără permis de conducere, prevăzută de art. 335 alin. (2) din C. pen. constă în conducerea unui vehicul, iar condiţia esenţială a elementului material este ca pentru vehiculul respectiv legea să prevadă obligativitatea permisului de conducere.

Elementul material al infracţiunii de refuz sau sustragere de la prelevarea de mostre biologice, prevăzută de art. 337 din C. pen., constă în refuzul sau sustragerea de a se supune prelevării de mostre biologice necesare în vederea stabilirii alcoolemiei ori a unor substanţe psihoactive, faptă ce nu poate fi săvârşită decât într-o anumită situaţie premisă, respectiv după ce subiectul activ a fost oprit în trafic în timp ce conducea un vehicul pentru care legea prevede obligativitatea deţinerii permisului de conducere.

Rezultă cu evidenţă, astfel, că pentru atragerea răspunderii penale a inculpatului pentru săvârşirea celor două infracţiuni ce fac obiectul prezentei cauze este necesară dovedirea, dincolo de orice dubiu rezonabil, a faptului că acesta a condus un vehicul pentru care legea prevede obligativitatea deţinerii permisului de conducere.

Aceste tipuri de vehicule sunt definite în anexa nr. 1 din O.U.G. nr. 195/2000, conform căreia categoriile de vehicule pentru care se eliberează permisul de conducere, prevăzute la art. 20 alin. (2), se definesc astfel:

a) categoria AM: mopede a căror viteză maximă prin construcţie este mai mare de 25 km/h, dar nu depăşeşte 45 km/h;

b) categoria A1:

1. motociclete cu cilindree maximă de 125 cm3, cu puterea maximă de 11 kW şi cu un raport putere/greutate de cel mult 0,1 kW/kg;

2. tricicluri cu motor cu puterea maximă de 15 kW;

c) categoria A2: motociclete cu puterea maximă de 35 kW, cu un raport putere/greutate care nu depăşeşte 0,2 kW/kg şi care nu sunt derivate dintr-un vehicul având mai mult de dublul puterii sale;

d) categoria A: motociclete cu sau fără ataş şi tricicluri cu motor cu puterea de peste 15 kW;

e) categoria B1: cvadricicluri a căror masă proprie nu depăşeşte 400 kg (550 kg pentru vehiculele destinate transportului de mărfuri), neincluzând masa bateriilor în cazul vehiculelor electrice şi care sunt echipate cu motor cu ardere internă a cărui putere netă maximă nu depăşeşte 15 kW sau cu motor electric a cărui putere nominală continuă maximă nu depăşeşte 15 kW (…).

Astfel cum s-a arătat cu ocazia analizei stării de fapt, din probele administrate în cauză nu rezultă fără putinţă de tăgadă că inculpatul a condus un moped şi, cu atât mai puţin, un moped a cărui viteză maximă prin construcţie este mai mare de 25 km/h, în sensul lit. a) din anexa nr. 1 din O.U.G. nr. 195/2000, dubiul urmând a fi interpretat în favoarea inculpatului, conform principiului in dubio pro reo, consacrat în art. 4 alin. (2) din C. proc. pen.

În consecinţă, reţinând, dincolo de orice îndoială rezonabilă, că inculpatul a condus, în data de 21.05.2017, un vehicul cu două roţi, prevăzut cu motor, astfel că a existat o modificare în lumea exterioară, caracteristică elementului material al infracţiunii de conducere a unui vehicul fără permis de conducere şi situaţiei premise a infracţiunii de refuz sau sustragere de la prelevarea de mostre biologice, însă nu sunt îndeplinite cu certitudine condiţiile de tipicitate ale celor două infracţiuni, instanţa, văzând şi dispoziţiile art. 396 alin. (2) din C. proc. pen. s-a dispus achitarea inculpatului A., în baza art. 396 alin. (5) rap. la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I din C. proc. pen., întrucât faptele nu sunt prevăzute de legea penală.

Împotriva acestei sentinţe a declarat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Târgu Jiu, criticând soluţia sub aspectul legalităţii.

Prin motivele de apel depuse la dosar Parchetul a arătat că în mod greşit prima instanţă a dispus achitarea inculpatului pentru cele două infracţiuni reţinând că faptele nu sunt prevăzute de legea penală în condiţiile în care caracteristicile tehnice ale mopedului condus de inculpat la data de 21 mai 201 rezultă cu certitudine din coroborarea datelor din procesul-verbal de constatare a infracţiunii flagrante cu relaţiile furnizate de SPRCPCIV la 25 februarie 2021. De asemenea, parchetul a arătat că prima instanţă a făcut o evaluare greşită a declaraţiilor date de martori în cauză, pe de-o parte înlăturând în mod nemotivat declaraţiile martorilor C. şi E., iar pe de altă parte dând o valoare prea mare declaraţiilor fratelui inculpatului şi a martorului G..

Legal citat inculpatul a arătat că nu doreşte să dea declaraţie în faţa instanţei de apel .

Instanţa a procedat la readministrarea probelor avute în vedere de Judecătoria Târgu Jiu pentru a pronunţa soluţia de achitare în cauză fiind reaudiaţi martorii E., C., D. şi G..

Prin decizia penală nr. 312 din 2 martie 2022 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, pronunţată în dosarul nr. x/2018 a fost admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Târgu Jiu împotriva sentinţei penale nr. 848 din data de 26 aprilie 2021 pronunţată de Judecătoria Târgu Jiu în dosarul nr. x/2018, privind pe inculpatul A., cu antecedente penale, desfiinţează în totalitate sentinţa şi rejudecând:

În baza art. 337 alin. (1) din C. pen. a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de refuz sau sustragere de la recoltarea de mostre biologice.

În baza art. 335 alin. (1) din C. pen. a fost condamnat acelaşi inculpat la o pedeapsa de 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de conducerea unui vehicul fără permis de conducere.

În baza art. 38 - 39 alin. (1) lit. b) din C. pen. au fost contopite pedepsele stabilite în pedeapsa cea mai grea, de 1 an închisoare, la care s-a adăugat un spor de 1/3 din cealaltă pedeapsă aplicată de 6 luni închisoare, respectiv 2 luni închisoare, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa rezultantă de 1 an şi 2 luni închisoare.

În baza art. 15 din Legea nr. 187/2013 rap. la art. 83 alin. (1) din vechiul C. pen. a fost revocată suspendarea condiţionată a executării pedepsei de 2 ani închisoare, aplicată prin s.p. nr. 4/07.01.2014 a Judecătoriei Motru, pedeapsă ce se va executa alăturat pedepsei aplicată prin prezenta - în total 3 ani şi 2 luni închisoare.

A fost obligat inculpatul la plata sumei de 1.200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare în faza de urmărire penală şi judecată în fond (din care suma de 751,50 RON reprezintă cheltuieli în faza de urmărire penală).

Cheltuielile judiciare din apel au rămas în sarcina statului.

Pentru a decide astfel, analizând actele şi lucrările dosarului, în raport, cu motivele invocate de parchet şi din oficiu în limitele prevăzute de dispoziţiile art. 417 din C. proc. pen., Curtea a constatat că apelul formulat este fondat, urmând a fi admis în consecinţă pentru următoarele considerente de fapt şi de drept:

Este cert că la 21 mai 2017 inculpatul a fost depistat în trafic de un echipaj de poliţie din cadrul Poliţiei oraşului Turceni conducând un vehicul cu două roţi şi propulsie mecanică, descris de agenţii de poliţie ca fiind "moped de culoare albastră", context în care s-a stabilit că acesta avea dreptul de a conduce autovehicule suspendat. În aceleaşi împrejurări, dat fiind că inculpatul prezenta semne vizibile ale intoxicaţiei cu alcool (dezechilibru, incoerenţă în vorbire) i s-a solicitat să se supună recoltării de probe biologice, solicitare refuzată în mod univoc, atât în ceea ce priveşte testarea cu aparatul Drager, cât şi deplasarea la o unitate medicală pentru recoltarea de probe de sânge.

Strict sub acest aspect Curtea a observat că situaţia de fapt este recunoscută inclusiv de inculpat, argumentele sale în apărare, reţinute de altfel şi de prima instanţă în motivarea soluţiei de achitare ţinând de caracteristicile tehnice ale vehiculului folosit de inculpat la acea dată.

A arătat inculpatul în declaraţia din 13 ianuarie 2021 că nu conducea un moped, ci o bicicletă a cărei propulsie era asigurată printr-o improvizaţie, respectiv montarea unui motor de drujbă care era acţionat cu o sârmă pentru a asigura accelerarea, susţinerile sale fiind coroborate cu declaraţiile martorilor F. (21 aprilie 2021), respectiv G. (05 mai 2021).

Fără a nega faptul că un astfel de vehicul ar fi existat şi ar fi fost la un moment dat şi în posesia inculpatului, Curtea a constatat că în mod cert la 21 mai 2017, dată la care a fost depistat în trafic inculpatul nu a condus o bicicletă pe care se montase un motor de drujbă, ci un moped dotat cu motor termic, vehicul ce a fost iniţial înregistrat de S.C. H. S.R.L. cu nr. de înmatriculare x.

Relevante în acest sens sunt în principal menţiunile din procesul-verbal de constatare a infracţiunii flagrante în care se menţionează că pe vehiculul condus de inculpat a fost identificată, pe o parte, o serie de şasiu ştanţată respectiv x şi, totodată inscripţia x pe carena din partea stângă spate . Aceeaşi serie de şasiu este identificată şi în datele furnizate de SPRCPCIV Gorj ca aparţinând unui motociclu de culoare albastru gri, marca x cu capacitate motor de 49 cmc şi viteză maximă constructivă de 45 km/h, vehicul înregistrat iniţial de o firmă din Braşov şi radiat din circulaţie la 27 iulie 2006 - date de la dosar fond.

Este total neplauzibil să se presupună că agenţii de poliţie ar fi inventat efectiv o serie de şasiu corespunzătoare unui vehicul real care să fie şi aceeaşi marcă cu cea inscripţionată pe carena stângă spate a vehiculului depistat în trafic, după cum, dat fiind pregătirea specifică a acestora este greu de presupus că nu ar putea să facă diferenţa între un moped şi o bicicletă (martorul G. chiar precizează că vehiculul "nu putea fi confundat cu un moped, arăta în mod clar ca o bicicletă" - declaraţie din 02 februarie 2022) .

Pe de altă parte Curtea observă că atât poliţiştii care l-au depistat în trafic pe inculpat cât şi martorii care au observat incidentul descriu vehiculul ca fiind un moped şi nu o bicicletă (martora D. arată că deşi nu poate descrie foarte bine vehiculul "în mod cert nu era o bicicletă, ci mai degrabă un motoscuter" iar C. arată că acesta nu era în mod sigur o semicursieră, ci părea un scuter vechi, neîngrijit, simplu cu portbagaj mic şi coarne poziţionate normal - declaraţie dată la prima instanţă).

Faptul că inculpatul nu a condus vehiculul improvizat la care face referire în ultima declaraţie dată în instanţă rezultă şi din examinarea declaraţiei martorului G. care arată că detaliile tehnice ale bicicletei improvizate pe care ar fi vândut-o inculpatului nu corespund cu cele descrise de agenţii de poliţie, respectiv în mod sigur nu era ştanţat pe cadru nicio serie, nu avea culoarea albastră, ci culoarea ruginii şi în mod cert nu era prevăzută cu un suport pentru număr de înmatriculare.

Nu în ultimul rând Curtea a observat că în faza de urmărire penală inculpatul nu a negat caracteristicile tehnice ale vehiculului condus, precizând la 31 august 2018 că a avea un moped (scuter) care, însă era defect, aspect pe care l-ar fi precizat şi organelor de poliţie şi din acest motiv a refuzat testarea pentru alcool (declaraţii de la filele x respectiv 17 d.u.p.), iar în primul ciclu procesual la termenul din 01 octombrie 2019, inculpatul a arătat că recunoaşte integral faptele, cunoaşte cuprinsul rechizitoriului şi solicită judecata sa în procedură simplificată.

Primele referiri la posibilitatea ca vehiculul condus să nu fie un moped, ci o bicicletă la care se improvizase un sistem de propulsie apar în motivele de apel din decembrie 2019, după ce inculpatul a constatat că în privinţa sa s-a dispus o soluţie de condamnare cu executare, până în acel moment nefiind nici măcar sugerată o astfel de posibilitate, astfel că susţinerile sale din al doilea ciclu procesual trebuie privite cu rezervă şi analizate în contextul celorlalte probe care, aşa cum s-a arătat anterior, demonstrează cu certitudine că vehiculul utilizat făcea parte din categoria celor pentru care este necesar permis de conducere AM, fiind un moped cu viteză maximă prin construcţie de până la 45 km/h şi cu caracteristicile tehnice indicate în înscrisurile înaintate de SPRCPCIV Gorj.

În consecinţă, Curtea a constatat că fapta inculpatului constând în aceea că la 31 mai 2017 în jurul orei 18:00 a condus un moped pe drumurile publice, deşi avea suspendat dreptul de a conduce autoturisme întruneşte condiţiile de tipicitate ale infracţiunii prev. de art. 335 alin. (2) din C. pen., iar fapta aceluiaşi inculpat, constând în refuzul nejustificat de a se supune recoltării de probe biologice, întruneşte condiţiile de tipicitate ale infracţiunii prev. de art. 337 alin. (1) din C. pen., refuz sau sustragere de la prelevarea de mostre biologice ambele fiind comise în stare de recidivă postcondamnatorie, în raport, cu condamnarea suferită de inculpat prin s.p. 4/07.01.2014 a Judecătoriei Motru.

La individualizarea pedepselor instanţa a avut în vedere criteriile generale prevăzute de art. 74 din C. pen., respectiv dispoziţiile părţii generale a C. pen., limitele de pedeapsă prevăzute în partea specială, situaţia inculpatului care are antecedente penale, dar şi aspectul că a condus un moped şi nu un autoturism, că starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită este aparent redusă raportat la împrejurările concrete în care a acţionat, gradul de educaţie şi instruire precar al inculpatului care nu a conştientizat gravitatea situaţiei în care s-a plasat şi nu in ultimul rând comportamentul procesual al acestuia care a adoptat o atitudine oscilantă în cursul judecăţii, modificându-şi succesiv poziţia faţă de acuzaţiile ce i se aduc, circumstanţe, în raport, cu care a aplicat pentru fiecare dintre cele două infracţiuni săvârşite stabilite la minimul special prevăzut de lege respectiv 6 luni pentru infracţiunea prev. de art. 335 alin. (2) din C. pen. şi 1 an pentru infracţiunea prev. de art. 337 alin. (1) din C. pen.

În baza art. 38 - 39 alin. (1) lit. b) din C. pen. a contopit pedepsele aplicate în pedeapsa cea mai grea, de 1 an închisoare, la care s-a adăugat un spor de 1/3 din cealaltă pedeapsă aplicată de 6 luni închisoare, respectiv 2 luni închisoare, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa rezultantă de 1 an şi 2 luni închisoare

Curtea a constatat că prezentele infracţiuni au fost comise în termenul de încercare de 4 ani al suspendării condiţionate a executării pedepsei de 2 ani închisoare aplicată inculpatului prin s.p. 4/07.01.2014 a Judecătoriei Motru definitivă la 22 ianuarie 2014, astfel că în baza art. 15 din Legea nr. 187/2013 rap. la art. 83 alin. (1) din vechiul C. pen. a revocat suspendarea condiţionată a executării pedepsei de 2 ani închisoare, aplicată prin s.p. nr. 4/07.01.2014 a Judecătoriei Motru, pedeapsă ce se va executa alăturat pedepsei aplicată prin prezenta - în total 3 ani şi 2 luni închisoare.

A fost obligat inculpatul la plata sumei de 1.200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare în faza de urmărire penală şi judecată în fond (din care suma de 751,50 RON reprezintă cheltuieli în faza de urmărire penală).

Cheltuielile judiciare din apel au rămas în sarcina statului.

Prin încheierea din şedinţa de cameră de consiliu de la 14 aprilie 2022 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, pronunţată în dosarul nr. x/2018 a fost admisă sesizarea din oficiu şi s-a dispus îndreptarea erorii materiale din dispozitivul deciziei penale nr. 312/02.03.2022 în sensul de a se menţiona corect temeiul de drept al condamnării inculpatului A. pentru infracţiunea de conducerea unui vehicul fără permis de conducere, ca fiind disp. art. 335 alin. (2) din C. pen., în loc de disp. art. 335 alin. (1) din C. pen. cum eronat s-a trecut, restul menţiunilor acesteia rămânând neschimbate.

Îndreptarea se va face în ambele exemplare ale deciziei.

Cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.

Pentru a dispune astfel, instanţa de apel a reţinut că la data de 14 aprilie 2022, instanţa a constatat, din oficiu, că în dispozitivul deciziei penale nr. 312 din 02.03.2022 pronunţată în dosarul nr. x/2018 al Curţii de Apel Craiova, având ca obiect soluţionarea apelului declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Târgu Jiu împotriva sentinţei penale nr. 848 din data de 26 aprilie 2021 pronunţată de Judecătoria Târgu Jiu în dosarul nr. x/2018, privind pe inculpatul A., s-a strecurat o eroare materială, în sensul că, în mod eronat s-a trecut "În baza art. 335 alin. (1) din C. pen. condamnă pe acelaşi inculpat la o pedeapsă de 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de conducerea unui vehicul fără permis de conducere." În loc de "În baza art. 335 alin. (2) din C. pen. condamnă pe acelaşi inculpat la o pedeapsă de 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de conducerea unui vehicul fără permis de conducere", cum corect trebuia trecut.

Potrivit art. 278 alin. (1) din noul C. proc. pen. "erorile materiale evidente din cuprinsul unui act procedural se îndreaptă de însuşi organul de urmărire penală, de judecătorul de drepturi şi libertăţi sau de cameră preliminară ori de instanţa care a întocmit actul, la cererea celui interesat ori din oficiu."

Faţă de cele arătate, s-a dispus îndreptarea erorii materiale din dispozitivul deciziei penale nr. 312/02.03.2022 în sensul de a se menţiona corect temeiul de drept al condamnării inculpatului A. pentru infracţiunea de conducerea unui vehicul fără permis de conducere, ca fiind disp. art. 335 alin. (2) din C. pen., în loc de disp. art. 335 alin. (1) din C. pen.

Îndreptarea s-a făcut în ambele exemplare ale deciziei.

Cheltuielile judiciare u rămas în sarcina statului.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs în casaţie inculpatul A., prin apărător ales, care a menţionată că vizează latura penală şi îl întemeiază pe dispoziţiile art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen., inculpatul fiind condamnat pentru două fapte care nu sunt prevăzute de legea penală, atât în ceea ce priveşte condamnarea în baza art. 335 alin. (1) din C. pen., cât şi în ceea ce priveşte condamnarea în baza art. 337 alin. (1) din C. pen.

S-a arătat în considerentele recursului în casaţie că, în fapt prin decizia penală nr. 312/2022 pronunţată de Curtea de Apel Craiova a fost admis apelul parchetului şi a fost schimbată soluţia de achitare pronunţată de către Judecătoria Târgu Jiu prin sentinţa penală nr. 848/2021, în soluţie de condamnare.

Sigur că instanţa de apel putea să facă acest lucru după readministrarea probatoriului, dar, din întreaga readministrare a probatoriului rezultă aceeaşi stare de fapt ca la instanţa de fond.

Astfel, se poate stabili cu certitudine că, A. a condus un vehicul pe două roţi, dar, sub nicio formă nu se poate stabili ce fel de vehicul a fost şi dacă pentru a conduce vehiculul respectiv era nevoie de permis de conducere, conform tipurilor de vehicule definite în anexa nr. 1 din O.U.G. nr. 195/2000, astfel încât să se poată stabili că a săvârşit infracţiunea prevăzută şi pedepsită de art. 335 alin. (1) din C. pen.

Din probatoriul administrat la dosar nu se poate stabili nici măcar numărul de înmatriculare al vehiculului, nu se poate stabili care era culoarea vehiculului (dacă era roşu sau albastru), nu se ştie dacă acest vehicul mai exista efectiv la data săvârşirii presupusei infracţiuni, respectiv 21.05.2017.

Aşa cum a rezultat din probele de la dosar, presupusul vehicul cu seria de şasiu x a fost radiat din circulaţie la data de 27 iulie 2006.

Concluzia instanţei de apel, reţinută la pagina 6 a deciziei penal, este total absurdă, deoarece prin această presupunere simplistă duce la condamnarea unei persoane fără probe:"este total neplauzibil să se presupună că agenţii de poliţie ar fi inventat efectiv o serie de şasiu corespunzătoare unui vehicul real care să fie şi aceeaşi marcă cu cea inscripţionată pe carena stânga spate a vehiculului depistat în trafic, după cum dat fiind pregătirea specifică a acestora este greu de presupus că nu ar putea să facă diferenţa între un moped şi o bicicletă".

Inculpatul prin apărător ales s-a întrebat, dacă vehicul a existat în posesia lui A., de ce nu există nicio dovadă în acest sens, aşa cum a reţinut chiar şi instanţa de fond, precum şi de ce nu s-a dispus şi cercetarea condamnatului pentru infracţiunea prevăzută de art. 334 din C. pen. şi anume punerea în circulaţie sau conducerea unui vehicul neînmatriculat.

S-a arătat faptul că, având în vedere tipicitatea infracţiunii, a rezultat fără putinţă de tăgadă că, vehiculului condus de către un posibil făptuitor, trebuie să existe ca să poată fi condus, or, din tot probatoriul administrat la dosar a rezultat că acest vehicul nu a existat din punct de vedere fizic la data săvârşirii presupusei infracţiuni şi nici nu există în prezent. Trebuie făcută dovada existenţei vehiculului, fără putinţă de tăgadă, pentru a se putea stabili dacă trebuia avut permis de conducere în vederea utilizării acestuia.

În ceea ce priveşte, infracţiunea prevăzută de art. 337 alin. (1) din C. pen. este evident că, nefiind dovedită existenţa infracţiunii prevăzută de art. 335 alin. (1) din C. pen. nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii de refuz de recoltare de probe biologice, pe de-o parte, iar, pe de altă parte, instanţa de apel nu a administrat niciun fel de probatoriu în acest sens.

Având în vedere argumentele de mai sus a solicitat: în temeiul art. 440 alin. (1) şi (4) admiterea în principiu a cererii de recurs în casaţie şi să se trimită cauza în vederea judecării recursului în casaţie; în temeiul art. 441 (1) a solicitat suspendarea executării deciziei penale nr. 312/02.03.2022 pronunţată în dosarul nr. x/2018; în temeiul art. 448 alin. (1) pct. 2 lit. a) a solicitat să se dispună achitarea inculpatului.

Judecătorul de filtru a dispus întocmirea raportului de către magistratul asistent desemnat în cauză, în vederea discutării admisibilităţii cererii, în procedura prevăzută de art. 440 din C. proc. pen., până la data de 05 mai 2022.

În raportul întocmit aflat la dosarul Înaltei Curţi, filele x, magistratul asistent a arătat că decizia penală nr. 312 din data de 02 martie 2022 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori a fost comunicată la data de 08 martie 2022 Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova şi inculpatului A..

Împotriva hotărârii instanţei de apel a declarat recurs în casaţie inculpatul A. la data de 07 aprilie 2022 (data înaintării căii de atac, dosar nr. x/2018).

Termenul de formulare a cererii de recurs în casaţie s-a împlinit pentru inculpatul A. la data de 08 aprilie 2022, cererea fiind formulată în termenul prev. de art. 435 din C. proc. pen.

Cererea de recurs în casaţie formulată de inculpatul A. a fost comunicată la data de 15 aprilie 2022 Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova.

În cauză nu au fost depuse concluzii scrise, în termenul de 10 zile, prevăzut de dispoziţiile art. 439 alin. (2) din C. proc. pen.

La data de 03 mai 2022 judecătorul de filtru a dispus întocmirea raportului de către magistratul asistent desemnat în cauză, în vederea discutării admisibilităţii cererii, în procedura prevăzută de art. 440 din C. proc. pen., până la data de 05 mai 2022.

La data de 03 mai 2022 a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, cererea de recurs în casaţie formulată de inculpatul A..

În cuprinsul cererii de recurs în casaţie formulată de inculpat s-a invocat cazul de recurs în casaţie prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen.

În motivarea recursului a arătat că din întregul material probatoriu administrat de instanţa de apel a rezultat aceeaşi situaţie de fapt. A mai arătat că ceea ce se poate stabili cu certitudine este faptul că inculpatul a condus un autovehicul pe două roţi, dar nu se poate stabili ce fel de autovehicul a fost şi dacă pentru a-l conduce era nevoie de permis de conducere, conform tipurilor de vehicule definite în anexa 1 din O.U.G. nr. 195/2000, astfel încât să se poată stabili că a săvârşit infracţiunea prevăzută şi pedepsită de art. 335 alin. (1) din C. pen.

În continuare, a susţinut că din probatoriul administrat nu se poate stabili numărul de înmatriculare şi care era culoarea acestuia, astfel că nu se poate stabili cu exactitate dacă acest vehicul mai exista efectiv la data săvârşirii presupusei infracţiuni, respectiv la 21 mai 2017. În acest sens a precizat că vehiculul cu seria de saşiu x a fost radiat din circulaţie la data de 27 iulie 2006.

Apărarea inculpatului a mai arătat că, având în vedere tipicitatea infracţiunii, rezultă fără putinţă de tăgadă că, vehiculul condus de către un posibil făptuitor, trebuie să existe ca să poată fi condus, or, din tot probatoriul administrat la dosar rezultă că acest vehicul nu a existat din punct de vedere fizic la data săvârşirii presupusei infracţiuni şi nici nu există în prezent.

În ceea ce priveşte infracţiunea prevăzută de art. 337 alin. (1) din C. pen., a susţinut că, din moment ce nu este dovedită existenţa infracţiunii prevăzută de art. 335 alin. (1) din C. pen., nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii de refuz de recoltare de probe biologice, pe de o parte, iar pe de altă parte, instanţa de apel nu a administrat niciun fel de probatoriu în acest sens.

Magistratul asistent a concluzionat că cererea de recurs în casaţie este formulată în termenul prevăzut de lege şi respectă dispoziţiile art. 434 alin. (1), art. 436, art. 437 lit. a), b) şi d) precum şi art. 438 din C. proc. pen., fiind formulată de inculpatul A., care a formulat şi apel în cauză, iar în cuprinsul acesteia sunt menţionate numele şi prenumele inculpatului, hotărârea care se atacă, precum şi semnătura apărătorului ales al inculpatului care a exercitat calea de atac, în numele acestuia.

Îndeplinirea condiţiei prevăzută de art. 437 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen. rezultă din faptul indicării în cuprinsul motivelor de recurs în casaţie a temeiului de drept pe care se întemeiază calea de atac formulată.

Astfel, magistratul asistent raportor opinează că aspectele invocate se circumscriu cazului de recurs în casaţie invocat.

În raport cu cele expuse, magistratul asistent raportor apreciază că recursul în casaţie este admisibil.

Prin încheierea de şedinţă din Camera de Consiliu din 05 mai 2022 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia Penală, aflată la dosarul Înaltei Curţi, completul, în baza art. 440 alin. (4) din C. proc. pen. a admis în principiu cererea de recurs în casaţie formulată de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 312 din data de 2 martie 2022 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, astfel cum a fost îndreptată prin încheierea din data de 14 aprilie 2022.

S-a trimis cauza Completului C9, în vederea judecării cererii de recurs în casaţie formulată de inculpatul A., s-a fixat termen la data de 19 mai 2022, ora 09:00 cu citarea părţilor şi cu încunoştinţarea telefonică a apărătorului ales al inculpatului.

Pentru a se dispune astfel, completul a reţinut în sinteză ceea ce au reţinut prima instanţă şi instanţa de apel, precum şi aspectele mai sus menţionate din raportul magistratului asistent.

Verificând îndeplinirea condiţiilor de admisibilitate a cererii de recurs în casaţie formulată de inculpatul A., Înalta Curte constată că aceasta este admisibilă în principiu pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 440 din C. proc. pen. admisibilitatea cererii de recurs în casaţie se examinează în camera de consiliu de un complet format dintr-un judecător, după depunerea raportului magistratului asistent şi atunci când procedura de comunicare este legal îndeplinită.

În conformitate cu dispoziţiile art. 440 alin. (4) din C. proc. pen., în cazul în care instanţa constată că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 434 - art. 438 din C. proc. pen., dispune prin încheiere admiterea în principiu a cererii de recurs în casaţie şi trimite cauza în vederea judecării căii extraordinare de atac.

În acest sens, se reţine că cererea de recurs este formulată în termen de 30 de zile de la data comunicării deciziei instanţei de apel, conform dispoziţiilor art. 435 din C. proc. pen., de către inculpat, potrivit dispoziţiilor art. 436 alin. (1) lit. b) din C. proc. pen., împotriva unei hotărâri care poate fi atacată cu recurs în casaţie conform art. 434 din C. proc. pen.

Cererea de recurs îndeplineşte cerinţele de formă prevăzute la art. 437 alin. (1) lit. a), b) şi d) din C. proc. pen.. De asemenea, îndeplineşte condiţia prevăzută de art. 437 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen., în cuprinsul acesteia fiind indicat cazul de recurs în casaţie prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen. şi motivarea acestuia, respectiv:

În dezvoltarea motivelor de recurs, inculpatul a arătat că din întregul material probatoriu administrat de instanţa de apel a rezultat aceeaşi situaţie de fapt. A mai arătat că ceea ce se poate stabili cu certitudine este faptul că inculpatul a condus un autovehicul pe două roţi, dar nu se poate stabili ce fel de autovehicul a fost şi dacă pentru a-l conduce era nevoie de permis de conducere, conform tipurilor de vehicule definite în anexa 1 din O.U.G. nr. 195/2000, astfel încât să se poată stabili că a săvârşit infracţiunea prevăzută şi pedepsită de art. 335 alin. (1) din C. pen.

În continuare, a susţinut că din probatoriul administrat nu se poate stabili numărul de înmatriculare şi care era culoarea acestuia, astfel că nu se poate stabili cu exactitate dacă acest vehicul mai exista efectiv la data săvârşirii presupusei infracţiuni, respectiv la 21 mai 2017. În acest sens a precizat că vehiculul cu seria de saşiu x a fost radiat din circulaţie la data de 27 iulie 2006.

Apărarea inculpatului a mai arătat că, având în vedere tipicitatea infracţiunii, rezultă fără putinţă de tăgadă că, vehiculul condus de către un posibil făptuitor, trebuie să existe ca să poată fi condus, or, din tot probatoriul administrat la dosar rezultă că acest vehicul nu a existat din punct de vedere fizic la data săvârşirii presupusei infracţiuni şi nici nu există în prezent.

În ceea ce priveşte infracţiunea prevăzută de art. 337 alin. (1) din C. pen. a susţinut că, din moment ce nu este dovedită existenţa infracţiunii prevăzută de art. 335 alin. (1) din C. pen., nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii de refuz de recoltare de probe biologice, pe de o parte, iar, pe de altă parte, instanţa de apel nu a administrat niciun fel de probatoriu în acest sens.

Pentru aceste considerente, având în vedere că cererea de recurs în casaţie îndeplineşte condiţiile prevăzute la art. 434 - art. 438 din C. proc. pen., iar în procedura de examinare a admisibilităţii recursului în casaţie se verifică doar aspectele strict formale care nu pun în discuţie, chestiuni ce ţin de soluţionarea fondului recursului în casaţie, Înalta Curte, în baza art. 440 alin. (4) din C. proc. pen. a admis în principiu cererea de recurs în casaţie formulată de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 312 din data de 02 martie 2022 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, astfel cum a fost îndreptată prin încheierea din data de 14 aprilie 2022.

A trimis cauza la Completul 9 în vederea soluţionării cererii de recurs în casaţie formulat de inculpatul A., fixând termen la data de 19 mai 2022, ora 09:00, pentru când s-au citat părţile şi s-a încunoştinţat telefonic apărătorul ales al inculpatului.

La termenul de astăzi, apărătorul ales al recurentului inculpat A., având cuvântul, în concluziile orale, în dezbateri a solicitat admiterea recursului în casaţie şi, în temeiul art. 448 alin. (1) pct. 2 lit. a) din C. proc. pen., să se dispună achitarea inculpatului în temeiul art. 16 alin. (1) lit. b) teza I din C. proc. pen.

Din punctul de vedere al apărării, sub nicio formă nu se poate considera că cele două fapte reţinute în sarcina inculpatului sunt prevăzute de legea penală.

A susţinut că se poate stabili cu certitudine că, inculpatul A. a condus un vehicul pe două roţi, dar, sub nicio formă nu se poate stabili ce fel de vehicul a fost. A solicitat să se observe că vehiculul menţionat de către organele de poliţie a fost radiat din circulaţie în anul 2006.

În continuare, a susţinut că nu se poate stabili sub nicio formă dacă acest vehicul mai există în prezent sau dacă exista efectiv la data comiterii presupusei infracţiuni. De asemenea, în baza probatoriului administrat nu se poate stabili care era culoarea vehiculului (dacă era roşu sau albastru).

A solicitat să se observe că instanţa de apel are dreptul legal să infirme soluţia de achitare dispusă de instanţa de fond, însă în urma readministrării probatoriului a stabilit aceeaşi stare de fapt ca şi prima instanţă. În opinia apărării, nu sunt întrunite condiţiile de tipicitate obiectivă ale infracţiunii de conducere a unui vehicul fără permis de conducere.

În ceea ce priveşte infracţiunea de refuz sau sustragerea de la prelevarea de mostre biologice, a solicitat să se observe că nu a fost administrată nicio probă care să dovedească săvârşirea acestei infracţiuni. A arătat că organul de cercetare susţine că la data săvârşirii infracţiunii au fost prezenţi martori, însă nu înţelege de ce aceşti martori nu pot confirma sau infirma faptul că inculpatul a refuzat să-i fie recoltate probe biologice.

Concluziile reprezentantului Ministerului Public, precum şi poziţia recurentului inculpat, din ultimul cuvânt au fost consemnate în detaliu în partea introductivă a prezentei decizii.

Examinând recursul în casaţie declarat de inculpatul A. împotriva deciziei instanţei de apel, în raport, cu motivele invocate ce se analiza prin prisma cazului de recurs în casaţie prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen., Înalta Curte constată recursul în casaţie declarat de inculpat, ca fiind nefondat, pentru considerentele ce se vor arăta.

Prealabil analizei recursului în casaţie al inculpatului se impune a fi făcute câteva scurte consideraţii de ordin teoretic cu privire la natura juridică a recursului în casaţie şi referitor la cazul de recurs în casaţie invocat, respectiv art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen.

Astfel, prin C. proc. pen. intrat în vigoare la 1 februarie 2014, recursul în casaţie a devenit o cale de atac extraordinară, având ca scop verificarea conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

Altfel spus pe calea recursului în casaţie nu se pot remedia o greşită apreciere a faptelor şi a unei inexacte sau insuficiente stabiliri a adevărului printr-o urmărire penale incompletă sau o cercetare judecătorească nesatisfăcătoare, nu se judecă procesul propriu-zis, ci se verifică numai dacă din punct de vedere al dreptului hotărârea atacată este corespunzătoare.

Legiuitorul român a prevăzut în conţinutul art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen. că "Hotărârile sunt supuse casării când inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală".

Cazul de casare menţionat este aplicabil doar în acele situaţii în care condamnarea inculpatului s-a realizat strict pentru o faptă, care, la data rămânerii definitive a hotărârii instanţei de apel, nu mai era prevăzută ca şi infracţiune. Simpla abrogare a unor texte de lege nu echivalează însă cu dezincriminarea faptelor, întrucât această operaţiune presupune doar ieşirea din vigoare a unei dispoziţii legale. Dezincriminarea intervine însă atunci când, după abrogarea unui text de lege ce sancţionează penal o faptă, aceasta nu îşi mai găseşte corespondent în legea nouă sau nu mai este incriminată printr-o altă dispoziţie legală în vigoare.

De asemenea, s-a statuat în doctrină dar şi pe cale jurisprudenţială că se subsumează noţiunii de neprevedere a faptei în legea penală cazurile în care nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii sub aspect obiectiv, întrucât legea nu mai prevede ca temei distinct de achitare decât lipsa vinovăţiei prevăzute de lege, singurul temei de achitare pentru lipsa laturii obiective neputând fi decât acela prevăzut de art. 16 alin. (1) lit. b) teza I "fapta nu este prevăzută de legea penală". Acelaşi temei include şi situaţiile referitoare la lipsa situaţiei - premisă a infracţiunii sau neîntrunirea condiţiilor privind subiecţii acesteia.

Înalta Curte, verificând considerentele deciziei instanţei de apel a constatat că aceasta şi-a însuşit baza factuală stabilită de prima instanţă privind faptele reţinute în sarcina inculpatului A..

Astfel, curtea de apel a reţinut ca stare de fapt că la 21 mai 2017 inculpatul a fost depistat în trafic de un echipaj de poliţie din cadrul Poliţiei oraşului Turceni conducând un vehicul cu două roţi şi propulsie mecanică, descris de agenţii de poliţie ca fiind "moped de culoare albastră", context în care s-a stabilit că acesta avea dreptul de a conduce autovehicule suspendat. În aceleaşi împrejurări, dat fiind că inculpatul prezenta semne vizibile ale intoxicaţiei cu alcool (dezechilibru, incoerenţă în vorbire) i s-a solicitat să se supună recoltării de probe biologice, solicitare refuzată în mod univoc, atât în ceea ce priveşte testarea cu aparatul

Drager, cât şi deplasarea la o unitate medicală pentru recoltarea de probe de sânge.

Curtea de apel a constatat că fapta inculpatului constând în aceea că la 31 mai 2017 în jurul orei 18:00 a condus un moped pe drumurile publice, deşi avea suspendat dreptul de a conduce autoturisme întruneşte condiţiile de tipicitate ale infracţiunii prev. de art. 335 alin. (2) din C. pen., iar fapta aceluiaşi inculpat, constând în refuzul nejustificat de a se supune recoltării de probe biologice întruneşte condiţiile de tipicitate ale infracţiunii prev. de art. 337 alin. (1) din C. pen., refuz sau sustragere de la prelevarea de mostre biologice ambele fiind comise în stare de recidivă postcondamnatorie în raport cu condamnarea suferită de inculpat prin sentinţa penal nr. 4 din 07 ianuarie 2014 a Judecătoriei Motru.

Înalta Curte reţine că în recursul în casaţie declarat de inculpatul A. prin apărătorul său a susţinut ceea ce a arătat, personal în ultimul cuvânt la instanţa de apel, făcând referire generică la mijloacele de probă administrate, ceea ce excedează examinării în calea de atac a recursului în casaţie, în care reanalizarea probelor nu poate fi efectuată, în raport, cu natura juridică a recursului în casaţie.

De asemenea, situaţia de fapt stabilită de instanţa de apel, pentru cele două infracţiuni reţinute în sarcina inculpatului A. a dobândit un caracter definitiv, ne mai fiind posibilă schimbarea acesteia.

Or, reinterpretarea argumentelor expuse de curtea de apel cu privire la cele două infracţiuni reţinute ca fiind comise de inculpatul A. prin propriile raţionamente juridice nu pot fi examinate atâta timp cât se tinde la schimbarea situaţiei de fapt, ceea ce nu este posibil în calea extraordinară de atac a recursului în casaţie.

Înalta Curte consideră că între baza factuală stabilită şi însuşită de către instanţa de apel şi condiţiile de tipicitate obiectivă pentru cele două infracţiuni reţinute în sarcina inculpatului A. şi analizate de aceasta, există o deplină concordanţă.

În raport cu cele menţionate, Înalta Curte nu poate avea în vedere criticile inculpatului A., prin apărătorul său, în sensul, că nu s-a putut stabili felul vehiculului, necesitatea existenţei permisului de conducere pentru acesta sau nu, numărul de înmatriculare, dacă exista efectiv la data săvârşirii infracţiunii, neexistând nici infracţiunea prevăzută de art. 335 alin. (1) din C. pen., refuz de recoltare de probe biologice şi nici solicitarea achitării inculpatului în temeiul art. 16 alin. (1) lit. b) teza I din C. proc. pen.. întrucât situaţia de fapt stabilită de instanţa de apel are caracter definitiv, rezultând din aceasta faptele comise de inculpatul A., existenţa mopedului de culoare albastru cu numărul de şasiu indicat, care se înscrie în anexa nr. 1 din O.U.G. nr. 195/2000, pe care l-a condus, având permisul de conducere suspendat şi se afla într-o vizibilă stare de intoxicaţie cu alcool, refuzând testarea, cât şi deplasarea la o unitate medicală pentru recoltarea de probe biologice, ceea ce conduce la existenţa celor două infracţiuni ca fiind comise de inculpat, aşa încât nu este aplicabil cazul de recurs în casaţie invocat, respectiv art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen.

Pornind de la specificul şi natura căii extraordinare a recursului în casaţie, criticile formulate de recurentul inculpat A. nu ar putea fi analizate prin niciun alt caz de recurs în casaţie.

Faţă de aceste considerente, Înalta Curte, în baza art. 448 alin. (1) pct. 1 din C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul în casaţie formulat de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 312 din data 02 martie 2022 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori.

În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen. se va obliga recurentul inculpat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

În baza art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, până la prezentarea apărătorului ales, în sumă de 157 RON, va rămâne în sarcina statului şi se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul în casaţie formulat de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 312 din data 02 martie 2022 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, până la prezentarea apărătorului ales, în sumă de 157 RON, rămâne în sarcina statului şi se plăteşte din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată, în şedinţă publică, azi 19 mai 2022.