Competence for consolidation of penalties and incidental recognition of foreign criminal judgment: distinction between execution and other legal effects under Art. 1401 and 585 CPP

Şedinţa publică din data de 09 iunie 2022

Deliberând asupra conflictului negativ de competenţă ivit între Judecătoria Piteşti şi Judecătoria Constanţa, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 909 din 22 iunie 2021, pronunţată de Judecătoria Piteşti, secţia penală, în dosarul nr. x/2021, în baza art. 47 N. C. proc. pen. coroborat cu art. 1401 alin. (1) Lg nr 302/2004 (art. 147 Lg nr. 302/2004 R) s-a declinat competenţa de soluţionare a cererii formulată de petentul A., în favoarea Judecătoriei Constanţa.

Pentru a hotărî astfel, Judecătoria Piteşti a reţinut că, la data de 25.03.2021 a fost înregistrată pe rolul acestei instanţe sub nr. unic de dosar x/2021, cererea formulată de petentul - condamnat A., privind recunoaşterea hotărârii penale străine, respectiv a sentinţei penale pronunţată în dosarul nr. x de către Judecătoria Regională Karlsruhe pronunţată la data de 14.12.2017, prin care a fost condamnat la o pedeapsă cu executare de 3 ani şi 9 luni, fiind arestat în luna noiembrie 2016 (a executat 1 an si 3 luni în arestul Maniheim şi 1 an şi 3 luni în penitenciarul Augsburg-Gablingen din Germania).

În motivarea contestaţiei, petentul a arătat în esenţă, cu titlu preliminar, câteva aspecte de ordin teoretic privind dispoziţiile legale care guvernează sediul materiei problemei de drept deduse judecăţii prin prezenta cerere, sens în care precizează că prin Dec. nr. 1/2018, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a admis recursul în interesul legii formulat de către Colegiul de conducere al Curţii de Apel Bucureşti şi a statuat că:

"Cererea de recunoaştere a unei hotărâri de condamnare la pedeapsa închisorii pronunţată de o instanţă străină, formulată de persoana condamnată, aflată în România, în vederea contopirii cu pedepse aplicate de instanţele române şi deducerii duratei executate în străinătate, este o cerere incidentală de competenţa instanţei învestite cu soluţionarea cererii de contopire".

Legea nr. 302/2004 (denumită şi legea specială) reglementează, prin titlul V, recunoaşterea şi executarea hotărârilor judecătoreşti, a ordonanţelor penale şi a actelor judiciare în relaţia cu statele terţe, înţelegând prin stat terţ statul care nu este membru al Uniunii Europene, conform art. 130 alin. (2) lit. d) din aceeaşi lege, iar, prin titlul VI, cooperarea cu statele membre ale Uniunii Europene în aplicarea Deciziei-cadru 2008/909/JAI a Consiliului din 27 noiembrie 2008 privind aplicarea principiului recunoaşterii reciproce în cazul hotărârilor judecătoreşti în materie penală care impun pedepse sau măsuri privative de libertate în scopul executării lor în Uniunea Europeană.

Potrivit art. 130 alin. (1) teza a II-a din legea sus-menţionată, care este integrat în capitolul I, denumit "Dispoziţii generale" al titlului V, dispoziţiile capitolului III, intitulat "Proceduri speciale de recunoaştere şi executare", din acelaşi titlu V se aplică şi în relaţia cu statele membre ale Uniunii Europene, dacă nu contravin dispoziţiilor speciale.

Prin urmare, prevederile art. 1401 Legea nr. 302/2004, cu denumirea marginală "Recunoaşterea hotărârilor judecătoreşti străine, în vederea producerii de alte efecte decât cel al executării în regim de detenţie a pedepsei, precum şi a altor acte judiciare emise de autorităţile străine" din cuprinsul capitolului III, intitulat "Proceduri speciale de recunoaştere şi executare", al titlului V din legea specială sunt incidente atât în ipoteza în care instanţele române recunosc hotărâri judecătoreşti pronunţate de către autorităţile judiciare ale unui stat care nu este membru al Uniunii Europene, cât şi în ipoteza hotărârilor judecătoreşti în materie penală pronunţate de către autorităţile judiciare ale unui stat care este membru al Uniunii Europene, cu condiţia ca prin recunoaşterea hotărârii străine să se urmărească producerea altor efecte juridice decât cel al executării în regim de detenţie a pedepsei, fiind prevăzut, cumulativ, pentru cea din urmă ipoteză, ca legea specială să nu conţină dispoziţii contrare.

Recunoaşterea hotărârilor judecătoreşti străine în vederea producerii de alte efecte decât cel al executării în regim de detenţie a pedepsei se poate realiza, conform art. 1401 alin. (2) din legea specială, pe cale incidentală, în cadrul unui proces penal în curs, de către procuror, în faza de urmărire penală, sau de către instanţa de judecată pe rolul căreia se află cauza spre soluţionare.

Sintagma "proces penal în curs" se interpretează în sensul că recunoaşterea, pe cale incidentală, a unei hotărâri penale străine este posibilă inclusiv în faza punerii în executare a hotărârilor penale definitive, după cum s-a statuat prin Decizia nr. 9/2010 dată în interesul legii de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţiile Unite, prin raportare la dispoziţiile art. 119 din Legea nr. 302/2004 (în forma în vigoare la data pronunţării deciziei).

De altfel, în forma actuală a legii speciale, art. 1401 alin. (3) teza I din Legea nr. 302/2004 prevede că, în situaţiile prevăzute la alin. (1) şi (2), lipsa unui tratat nu împiedică recunoaşterea hotărârii judecătoreşti străine, dacă aceasta se dovedeşte necesară soluţionării unei cauze penale sau poate contribui la îmbunătăţirea situaţiei inculpatului sau a persoanei condamnate ori la reintegrarea sa.

Dispoziţii speciale privind faza de executare a hotărârilor penale sunt prevăzute în art. 585 alin. (1) lit. a) din secţiunea 1, intitulată "Schimbări în executarea unor hotărâri", a capitolului III, denumit "Alte dispoziţii privind executarea", din titlul V ("Executarea hotărârilor penale") al C. proc. pen. (în continuare C. proc. pen.).

Potrivit acestui text legal, o persoană condamnată poate solicita modificarea pedepsei dacă la punerea în executare a hotărârii sau în cursul executării pedepsei se constată, pe baza altei hotărâri definitive, existenţa concursului de infracţiuni. Aceste dispoziţii legale trebuie interpretate prin raportare la art. 40 alin. (2) şi (5) din C. pen., care prevede că dispoziţiile referitoare la contopirea pedepselor se aplică şi în cazul în care, după ce o hotărâre de condamnare a rămas definitivă, se constată că cel condamnat mai suferise o condamnare definitivă pentru o infracţiune concurentă, urmând a se ţine seama şi de pedeapsa aplicată printr-o hotărâre de condamnare pronunţată în străinătate, pentru o infracţiune concurentă, dacă hotărârea de condamnare a fost recunoscută potrivit legii.

Aşadar, solicitarea având ca obiect constatarea existenţei concursului între infracţiuni pentru care s-a dispus condamnarea prin hotărâri pronunţate de către instanţe din România şi hotărâri pronunţate de către autorităţi judiciare străine şi contopirea pedepselor, pentru ca, în final, să se deducă din pedeapsa rezultantă inclusiv perioada de timp executată în străinătate, se încadrează, în drept, în dispoziţiile art. 585 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., fiind o cerere de modificare de pedepse.

Cererea de contopire a pedepselor constituie o cerere principală, vizând pedepsele aplicate cu titlu definitiv prin hotărâri judecătoreşti române şi hotărâri judecătoreşti străine, cu consecinţa recunoaşterii efectelor acestei situaţii juridice în planul tratamentului sancţionator, în principal, în privinţa deducerii duratei de timp anterior executate din pedepsele aplicate pentru infracţiunile ce compun concursul de infracţiuni, acesta fiind interesul demersului judiciar al persoanei condamnate.

Simpla împrejurare că cererea de modificare a pedepsei ţine de faza executării unei hotărâri de condamnare pronunţate în România nu îi conferă caracterul unei cereri prin care se solicită executarea în România a unei pedepse pronunţate în străinătate.

Deopotrivă, faptul că se dispune mai întâi recunoaşterea hotărârii străine şi, apoi, se contopesc pedepsele nu are nicio înrâurire asupra obiectului principal al procesului, întrucât, dacă nu s-ar recunoaşte hotărârea penală străină, nu s-ar putea deduce perioada executată în străinătate din pedeapsa rezultantă stabilită ca urmare a operaţiunii juridice a contopirii.

În acest context, întrucât cererea de recunoaştere a unei hotărâri judecătoreşti străine are în vedere producerea de efecte juridice, altele decât executarea în regim de detenţie a pedepsei, respectiv deducerea din pedeapsa rezultantă şi a perioadei executate în străinătate, aceasta are caracter incidental raportat la cererea principală care vizează modificarea pedepsei.

În consecinţă, în situaţia analizată nu sunt aplicabile dispoziţiile art. 142 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, care reglementează recunoaşterea şi punerea în executare a hotărârii judecătoreşti străine şi care atrag competenţa exclusivă a curţii de apel, ci dispoziţiile art. 1401 alin. (2) din aceeaşi lege care prevăd procedura recunoaşterii, pe cale incidentală, a unor hotărâri judecătoreşti străine, în vederea producerii de efecte juridice, altele decât executarea în regim de detenţie a pedepsei, text legal care stabileşte totodată că revine instanţei învestite cu soluţionarea cererii principale competenţa de a dispune asupra recunoaşterii hotărârii pronunţate de către autorităţile judiciare străine.

Problema de drept a fost examinată şi prin Decizia nr. 15/2015 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, în care s-a menţionat că "omisiunea legiuitorului român de a include prevederi exprese, în cadrul titlului VI, care să permită recunoaşterea dispoziţiilor din hotărârea judecătorească pronunţată de un stat membru al Uniunii Europene referitoare la instituţii de tipul liberării condiţionate, nu conduce la imposibilitatea recunoaşterii acestor dispoziţii, ci, dimpotrivă, la recunoaşterea acestora conform art. 1401 din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, republicată, cu modificările şi completările ulterioare".

Din interpretarea teleologică a dispoziţiilor titlului VI al Legii nr. 302/2004 rezultă că art. 142 alin. (2) din aceeaşi lege prevede competenţa exclusivă a curţii de apel în cazul procedurii speciale a recunoaşterii şi punerii în executare a hotărârii judecătoreşti străine, procedură prevăzută de secţiunea a 3-a, intitulată "Recunoaşterea şi executarea hotărârilor judecătoreşti pronunţate în alte state membre ale Uniunii Europene, în cazul în care persoana condamnată se află în România", din capitolul II al aceluiaşi titlu VI al legii.

Sub un prim aspect, este de remarcat că, prin procedura specială evocată (art. 159-163), se instituie dreptul exclusiv al statului străin emitent de a transmite, din oficiu sau la cererea persoanei condamnate, hotărârea şi certificatul în vederea recunoaşterii şi punerii în executare a hotărârii judecătoreşti străine. În acest sens, relevante sunt dispoziţiile art. 160 alin. (6) din Legea nr. 302/2004, în conformitate cu care, dacă înainte de soluţionarea cauzei, statul emitent îşi retrage certificatul, instanţa respinge cererea ca nesusţinută. Prin prisma scopului în care s-a instituit această procedură specială, dispoziţiile art. 161 alin. (3) din legea specială prevăd că, în vederea identificării, căutării, localizării şi prinderii persoanei condamnate, parchetul • competent poate solicita darea în urmărire, potrivit C. proc. pen.

De asemenea, în conformitate cu art. 163 alin. (1) din legea specială, curtea de apel, ca instanţă exclusiv competentă potrivit art. 142 alin. (2) (din aceeaşi lege), poate renunţa la dreptul de punere în executare a pedepsei atunci când constată imposibilitatea practică de a pune în executare pedeapsa, deoarece persoana împotriva căreia s-a emis mandatul de executare a pedepsei nu este găsită sau persoana condamnată a evadat din penitenciarul în care executa pedeapsa.

Aşadar, din interpretarea coroborată a textelor legale mai sus-menţionate reiese cu evidenţă că scopul urmărit prin procedura specială a recunoaşterii hotărârii judecătoreşti străine, reglementată de secţiunea a 3-a a capitolului II al titlului VI al Legii nr. 302/2004, este acela al executării de către persoana ce se află pe teritoriul României a pedepsei aplicate de către autorităţile judiciare străine.

Or, după cum rezultă cu evidenţă şi din alin. (2l) al art. 1401 din Legea nr. 302/2004, introdus prin Legea nr. 236/2017 (care a modificat şi completat legea menţionată anterior), recunoaşterea hotărârilor judecătoreşti străine, în vederea deducerii perioadei executate în detenţie pe teritoriul altui stat, se face dacă pedeapsa a fost executată în întregime sau a fost considerată ca fiind executată în statul străin, iar aceste aspecte au fost confirmate de către statul străin, urmând a fi dedusă perioada executată efectiv.

Se mai remarcă faptul că, potrivit Legii nr. 302/2004, curtea de apel dobândeşte atribuţii specifice instanţei de executare, respectiv de modificare a pedepsei, numai dacă ulterior recunoaşterii unei hotărâri judecătoreşti străine acelaşi stat emitent transmite o nouă cerere de recunoaştere a unei hotărâri privind aceeaşi persoană, potrivit art. 160 alin. (7) coroborat cu art. 154 alin. (13) lit. b) din aceeaşi lege, ceea ce înseamnă, per a contrario, că pentru celelalte situaţii caracteristice materiei executării competenţa se va stabili potrivit normelor de drept comun în materie.

Finalmente, petentul învederează faptul că urmează să investească instanţa de executare cu o cerere de contopire pedepse având în vedere faptul că a fost condamnat pentru o faptă concurentă la pedeapsa de 1 an şi 2 luni închisoare prin sentinţa pen. nr. 927/24.09.2019 pronunţată de Judecătoria Piteşti, definitivă prin decizia pen. nr. 323/A/01.07.2020 a Curţii de Apel Piteşti.

În susţinerea cererii petentul ataşează în copie legalizată, hotărârea la care face referire.

La termenul de judecată din data de 27.04.2021, din oficiu, instanţa a dispus ataşarea sentinţei penale nr. 927/24.09.2019, pronunţată de Judecătoria Piteşti, cu menţiunea datei şi modalităţii rămânerii definitive, precum şi comunicarea fişei de cazier judiciar a petentului.

În cauză, în raport de comunicarea efectuată de apărătorul ales al petentului A. în sensul că a dispus-urmare a neachitării onorariului astfel cum a fost convenit prin contractul de asistenţă juridical - rezilierea unilaterală a contractului de asistenţă juridică-dosar - instanţa a solicitat relaţii de la petent cu privire la precizarea obiectului prezentei cauze, numitul A. comunicând - prin adresa regăsită la dosar - faptul că înţelege să şi menţină contestaţia la executare astfel cum a fost formulată.

În şedinţa publică din data de 22.06.2021, instanţa a invocat din oficiu şi a pus în discuţia părţilor excepţia necompetenţei teritoriale a Judecătoriei Piteşti şi declinarea competenţei de soluţionare a cererii în favoarea Judecătoriei Constanţa, excepţie asupra căreia a reţinut următoarele:

Potrivit dispoziţiilor art. 1401 din Lg nr. 302/2004, purtând denumirea incidentală - Recunoaşterea hotărârilor judecătoreşti străine, în vederea producerii de alte efecte decât cel al executării în regim de detenţie a pedepsei, precum şi a altor acte judiciare emise de autorităţile străine, recunoaşterea, pe cale principală, a hotărârilor judecătoreşti străine, în vederea producerii de efecte juridice, altele decât executarea în regim de detenţie a pedepsei, se face la sesizarea persoanei interesate sau a procurorului, în condiţiile tratatului aplicabil între România şi statul emitent, de către judecătoria în a cărei circumscripţie aceasta domiciliază.

De asemenea, alin. (2) al textului legal învederat stipulează în sensul că "Recunoaşterea hotărârilor judecătoreşti străine, în vederea producerii de efecte juridice, altele decât executarea în regim de detenţie a pedepsei, se face şi pe cale incidentală, în cadrul unui proces penal în curs, de către procuror, în faza de urmărire penală, sau de către instanţa de judecată pe rolul căreia se află cauza spre soluţionare."

Or, parcurgând cererea cu care petentul A. a înţeles să învestească Judecătoria Piteşti, se constată că aceasta vizează - din însăşi titulatura/denumirea indicată de petent - Recunoaşterea Hotărârii Penale străine; aceasta şi în contextul în care - ulterior aserţiunilor cu titlu teoretic privind sediul materiei problemei de drept invocate prin respectiva cerere, se optează - ca solicitare finală pe situaţia de fapt - pentru o precizare oarecum echivocă, petentul învederând faptul că urmează să investească instanţa de executare cu o cerere de contopire pedepse având în vedere faptul că a fost condamnat pentru o faptă concurentă la pedeapsa de 1 an şi 2 luni închisoare prin sentinţa pen. nr. 927/24.09.2019 pronunţată de Judecătoria Piteşti, definitivă prin decizia pen. nr. 323/A/01.07.2020 a Curţii de Apel Piteşti, solicitare care în opinia instanţei, se circumscrie - în condiţiile reliefate mai sus- situaţiei reglementate de alin. (1) al art. 1401 din Lg nr. 302/2004.

Prin sentinţa penală nr. 428 din 08 aprilie 2022, pronunţată de Judecătoria Piteşti, secţia penală, în dosarul nr. x/2021, în baza art. 598 alin. (2) raportat la art. 50 C. proc. pen.. s-a admis excepţia de necompetenţă teritorială a Judecătoriei Constanţa şi s-a declinat competenţa de soluţionare a cauzei având ca obiect contopire pedepse, formulată de persoana condamnată A., (…), în favoarea Judecătoriei Piteşti.

În temeiul art. 51 alin. (1) teza a II a şi alin. (2) C. proc. pen., instanţa a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a dispus înaintarea dosarului Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării acestuia.

Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut că, prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Piteşti la data de 25.03.2021, sub nr. x/2021, condamnatul A. a formulat, în principal, cerere de contopire a pedepsei de 1 an şi 2 luni închisoare la care a fost condamnat prin sentinţa penală nr. 927 din 24.09.2019 pronunţată de Judecătoria Piteşti, definitivă prin decizia penală nr. 323/A din 01.07.2020 pronunţată de Curtea de Apel Piteşti cu pedeapsa de 3 ani şi 9 luni la care a fost condamnat de Judecătoria Regională Karlsrue pronunţată în dosarul nr. x la data de 14.12.2017, cu deducerea perioadei executate şi cerere incidentală de recunoaştere a hotărârii penale pronunţată în străinătate.

Prin sentinţa penală nr. 909 din 22.06.2021 pronunţată în dosarul penal nr. x/2021, instanţa a dispus declinarea cauzei având ca obiect contestaţie la executare (art. 598 alin 1 lit. d) C. proc. pen.) formulată de contestatorul A. în favoarea Judecătoriei Constanţa, cauza fiind înregistrată pe rolul acestei instanţe la data de 08.07.2021.

La termenul de judecată din data de 28.03.2022, având în vedere obiectul cererii principale respectiv contopire pedepse şi deducerea perioadei executate pe teritoriul Germaniei, instanţa a dispus recalificarea cererii în temeiul art. 585 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. şi a invocat excepţia necompetenţei teritoriale a Judecătoriei Constanţa.

Analizând actele şi lucrările dosarului, prin prisma excepţiei invocate, instanţa a constatat că, persoana condamnată a solicitat contopirea pedepsei de 1 an şi 2 luni închisoare la care a fost condamnat prin sentinţa penală nr. 927/24.09.2019 pronunţată de Judecătoria Piteşti, definitivă prin decizia penală nr. 323/A/01.07.2020 pronunţată de Curtea de Apel Piteşti cu pedeapsa de 3 ani şi 9 luni la care a fost condamnat de Judecătoria Regională Karlsrue pronunţată în dosarul nr. x la data de 14.12.2017, cu deducerea perioadei executate în Germania şi recunoaşterea hotărârii penale pronunţate în străinătate.

Prin sentinţa penală nr. 927 din 24.09.2019 pronunţată de Judecătoria Piteşti în dosarul nr. x/2016, definitivă prin decizia penală nr. 323/A din data de 09.10.2019 pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, petentul a fost condamnat la pedeapsa rezultantă de 1 an şi 2 luni închisoare cu suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei.

Prin sentinţa penală nr. 1371 din 24.11.2020 pronunţată de Judecătoria Piteşti în dosarul nr. x/2020 definitivă prin necontestare la data de 05.05.2021, s-a dispus revocarea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei de 1 an şi 2 luni închisoare dispusă prin sentinţa penală nr. 927 din 24.09.2019 pronunţată de Judecătoria Piteşti în dosarul nr. x/2016, definitivă prin decizia penală nr. 323/A din data de 09.10.2019 pronunţată de Curtea de Apel Piteşti şi executarea pedepsei închisorii în regim de detenţie. La data de 28.05.2021 a fost emis mandatul european de arestare, condamnatul sustrăgându-se executării pedepsei.

Prin sentinţa penală din data de 25.10.2017 pronunţată de Tribunalul LG Karlsrue din Germania, în dosarul nr. x definitivă la data de 02.11.2017 petentul a fost condamnat la pedeapsa rezultantă de 3 ani şi 9 luni închisoare pedeapsă pe care a executat-o pe teritoriul Germaniei în perioada 04.11.2016 - 03.05.2019.

Raportat la obiectul principal al cauzei, respectiv contopire pedepse cu deducerea perioadei executate în Germania, instanţa a reţinut că potrivit dispoziţiilor art. 585 alin. (1) C. proc. pen.., pedeapsa pronunţată poate fi modificată, dacă la punerea în executare a hotărârii sau în cursul executării pedepsei se constată, pe baza unei hotărâri definitive, existenţa vreuneia dintre următoarele situaţii: a) concursul de infracţiuni, b)recidiva, c) pluralitatea intermediară, d) acte care intră în conţinutul aceleiaşi infracţiuni.

Prin încheierea de şedinţă din data de 28.03.2022, instanţa a dispus calificarea cererii în temeiul art. 585 alin. (1) lit. a) C. proc. pen.

Potrivit art. 585 alin. (2) C. proc. pen. instanţa competentă să dispună asupra modificării pedepsei este instanţa de executare a ultimei hotărâri (...), iar potrivit art. 553 alin. (1) C. proc. pen., hotărârea instanţei penale, rămasă definitivă la prima instanţă de judecată sau la instanţa ierarhic superioară ori la instanţa de apel, se pune în executare de către prima instanţă de judecată.

Raportând situaţia de fapt la reglementările legale indicate, instanţa a constatat că Judecătoria Piteşti este competentă să judece prezenta cauză, aceasta pronunţând sentinţa penală nr. 927 din 24.09.2019 pronunţată de Judecătoria Piteşti în dosarul nr. x/2016, definitivă prin decizia penală nr. 323/A din data de 09.10.2019 pronunţată de Curtea de Apel Piteşti prin care petentul a fost condamnat la pedeapsa de 1 an şi 2 luni închisoare.

Conform art. 147 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, recunoaşterea hotărârilor judecătoreşti străine, în vederea producerii de efecte juridice, altele decât executarea în regim de detenţie a pedepsei, se face şi pe cale incidentală, în cadrul unui proces penal în curs, de către procuror, în faza de urmărire penală, sau de către instanţa de judecată pe rolul căreia se află cauza spre soluţionare, iar conform alin. (3) recunoaşterea hotărârilor judecătoreşti străine, în vederea deducerii perioadei executate în detenţie pe teritoriul altui stat, se face dacă pedeapsa a fost executată în întregime sau a fost considerată ca fiind executată în statul străin, iar aceste aspecte au fost confirmate de statul străin, urmând a fi dedusă perioada executată efectiv.

Astfel, referitor la cererea de recunoaştere a sentinţei penale din data de 25.10.2017 pronunţată de Tribunalul LG Karlsrue din Germania, în dosarul nr. x definitivă la data de 02.11.2017 prin care petentul a fost condamnat la pedeapsa rezultantă de 3 ani şi 9 luni închisoare, instanţa a constatat că are caracter incidental, aceasta având ca scop deducerea perioadei executate în Germania, după contopirea cu pedeapsa de 1 an şi 2 luni închisoare dispusă prin sentinţa penală nr. 927/24.09.2019 pronunţată de Judecătoria Piteşti în dosarul nr. x/2016, definitivă prin decizia penală nr. 323/A din data de 09.10.2019 pronunţată de Curtea de Apel Piteşti.

Având în vedere considerentele expuse, s-a apreciat că instanţa competentă din punct de vedere teritorial pentru a soluţiona cererea este instanţa de executare, respectiv Judecătoria Piteşti.

Fiind sesizată, în temeiul art. 51 alin. (1) C. proc. pen., cu rezolvarea conflictului negativ de competenţă, Înalta Curte constată că instanţa competentă să soluţioneze cauza este Judecătoria Piteşti, în considerarea celor ce succed:

Având în vedere actele cauzei, Înalta Curte constată că, deşi contestatorul condamnat A. şi-a intitulat cererea, înregistrată pe rolul Judecătoriei Piteşti la data de 25.03.2021, "Recunoaşterea hotărârii penale străine", (respectiv a sentinţei penale din data de 25.10.2017 pronunţată de Tribunalul LG Karlsrue din Germania, în dosarul nr. x definitivă la data de 02.11.2017), ceea ce în mod evident acesta urmăreşte este contopirea pedepsei de 1 an şi 2 luni închisoare la care a fost condamnat prin sentinţa penală nr. 927 din 24.09.2019 pronunţată de Judecătoria Piteşti, definitivă prin decizia penală nr. 323/A din 01.07.2020 pronunţată de Curtea de Apel Piteşti cu pedeapsa de 3 ani şi 9 luni la care a fost condamnat prin hotărârea străină menţionată şi deducerea perioadei executate în străinătate.

Aşadar, în acord cu Judecătoria Constanţa, se constată că obiectul principal al cauzei îl reprezintă contopirea pedepselor cu deducerea perioadei executate în Germania, temeiul de drept fiind reprezentat de dispoziţiile art. 585 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. - temei reţinut, de altfel, şi de Judecătoria Piteşti -, recunoaşterea hotărârii penale pronunţate în străinătate având caracterul unei cereri incidentale, ce intră sub incidenţa dispoziţiilor art. 147 alin. (2) din Legea nr. 302/2004 - competenţa aparţinând instanţei de judecată pe rolul căreia se află cauza spre soluţionare.

În aceste condiţii, faţă de obiectul principal al cererii formulată de contestator, conform art. 585 alin. (2) C. proc. pen., instanţa competentă să dispună asupra modificării pedepsei este instanţa de executare a ultimei hotărâri (...).

Potrivit dispoziţiilor art. 553 alin. (1) C. proc. pen., "hotărârea instanţei penale, rămasă definitivă la prima instanţă de judecată sau la instanţa ierarhic superioară ori la instanţa de apel, se pune în executare de către prima instanţă de judecată".

În speţă, în sensul dispoziţiilor legale enunţate anterior, instanţa de executare a ultimei hotărâri este Judecătoria Piteşti - instanţa care pronunţat soluţia de condamnare la pedeapsa rezultantă de 1 an şi 2 luni închisoare cu suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei (pedeapsă cu privire la care, ulterior, s-a dispus executarea în regim de detenţie - prin sentinţa penală nr. 1371 din 24.11.2020 a Judecătoriei Piteşti, în dosarul nr. x/2020, definitivă prin necontestare la data de 05.05.2021).

În consecinţă, Înalta Curte va stabili că instanţa competentă a soluţiona cauza privind pe contestatorul A. este Judecătoria Piteşti, instanţă căreia i se va trimite dosarul.

Cheltuielile judiciare vor rămân în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe contestatorul A. în favoarea Judecătoriei Piteşti, instanţă căreia i se va trimite dosarul.

Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 09 iunie 2022.