Jurisdiction for execution review of foreign sentence: competence of the court recognizing the judgment over post-transfer sentence reductions

Şedinţa publică din data de 31 mai 2022

Deliberând asupra cauzei de faţă, în baza actelor şi lucrărilor dosarului constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 35 din data de 31.03.2022, Curtea de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în baza art. 50 din C. proc. pen. rap. la art. 597 alin. (6) din C. proc. pen., a admis excepţia de necompetenţă teritorială, invocată din oficiu, şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei privind pe condamnatul A. în favoarea Curţii de Apel Bucureşti.

Pentru a hotărî astfel, Curtea de Apel Ploieşti a reţinut, în esenţă, că, la data de 24.02.2022, s-a înregistrat pe rolul acestei instanţe, sub nr. x/2022, contestaţia la executare formulată de condamnatul A., prin care acesta a solicitat deducerea a 162 de zile câştigate în perioada în care a executat în Statele Unite ale Americii parte din pedeapsa recunoscută prin sentinţa penală nr. 20 C. civ./05.08.2020 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti în dosarul nr. x/2020.

Instanţa a constatat că dosarul nr. x/2020 în care Curtea de Apel Ploieşti a pronunţat sentinţa penală nr. 20 C. civ./05.08.2020 se află ataşat la dosarul nr. x/2021 în care Curtea de Apel Ploieşti a dispus declinarea soluţionării cererii de contopire pedepse formulată de condamnatul A. în favoarea Curţii de Apel Bucureşti.

Reţinând dispoziţiile prevăzute de art. 598 alin. (1) lit. d) din C. proc. pen. în raport cu motivul de contestaţie la executare invocat de către condamnatul A., instanţa a invocat din oficiu excepţia de necompetenţă teritorială a Curţii de Apel Ploieşti faţă de împrejurarea că petentul se afla încarcerat în Penitenciarul Rahova la data formulării cererii.

Aşadar, notând prevederile art. 597 alin. (6) raportat la art. 598 din C. proc. pen. coroborate cu decizia nr. 15/2018 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, Curtea de Apel Ploieşti a admis excepţia de necompetenţă teritorială a acestei instanţe şi a declinat competenţa soluţionării contestaţiei la executare formulată de condamnatul A. în favoarea Curţii de Apel Bucureşti.

Urmare a declinării, cauza a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, la data de 14.04.2022, sub nr. x/2022.

Prin sentinţa penală nr. 70/F din data de 27.04.2022, urmare a admiterii excepţiei necompetenţei teritoriale a instanţei, invocată de reprezentantul Ministerului Public, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, în baza art. 50 din C. proc. pen. raportat la art. 141 alin. (17) din Legea nr. 302/2004, republicată, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei având ca obiect contestaţia la executare formulată de contestatorul-condamnat A. în favoarea Curţii de Apel Ploieşti.

Totodată, constatând intervenit conflictul negativ de competenţă, în temeiul art. 51 din C. proc. pen., a înaintat cauza Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, instanţa ierarhic superioară comună, pentru pronunţarea unui regulator de competenţă.

Pentru a pronunţa această soluţie, Curtea de Apel Bucureşti a reţinut că, din actele aflate la dosar, reiese că titularul contestaţiei se află în executarea unei pedepse de 84 de luni de închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 20 C. civ./5.08.2020 a Curţii de Apel Ploieşti, sentinţă prin care s-a recunoscut o hotărâre străină de condamnare a contestatorului din cauza de faţă, au fost adaptate pedepsele aplicate prin respectiva hotărâre şi s-a dispus transferarea contestatorului într-un penitenciar din România în vederea executării pedepsei de 84 de luni de închisoare, din care s-a scăzut perioada arestării preventive, precum şi perioada executată.

S-a mai reţinut că persoana condamnată a solicitat, în actualul cadru procesual, să i se mai deducă din această pedeapsă 162 de zile câştigate suplimentar în perioada executării pedepsei în Statele Unite ale Americii, depunând în acest sens la dosar un înscris pretins emis de autorităţile americane, datat 07.12.2021, şi care vizează perioada 11.04.2018-10.04.2021.

Prin urmare, constatând că persoana condamnată a fost transferată în România pentru a continua executarea pedepsei recunoscute de Curtea de Apel Ploieşti la data de 08.12.2021, Curtea de Apel Bucureşti a reţinut că îi revine Curţii de Apel Ploieşti competenţa de a soluţiona cauza de faţă în raport de dispoziţiile prevăzute de art. 141 alin. (17) din Legea nr. 302/2004, republicată.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, la data de 25.05.2022, formând obiectul dosarului nr. x/2022, cu termen de judecată la data de 31.05.2022.

Analizând conflictul negativ de competenţă ivit între Curtea de Apel Bucureşti şi Curtea de Apel Ploieşti, Înalta Curte constată următoarele:

Determinarea competenţei de soluţionare a cererii formulate de condamnatul A. este condiţionată de clarificarea prealabilă a obiectului cauzei.

În acest sens, Înalta Curte reţine că, prin cererea adresată Curţii de Apel Ploieşti, condamnatul A. a solicitat recunoaşterea adresei cu numărul de înregistrare x emisă la data de 07.12.2021 de către unitatea D.S.C. S.U.A. şi deducerea din pedeapsa în executarea căreia se află a zilelor de eliberare anticipată acordate prin documentul anterior menţionat.

Condamnatul a ataşat cererii adresa nr. x din data de 07.12.2021, prin care autoritatea judiciară străină i-a acordat un număr de 162 de zile de eliberare anticipată obţinute pentru o bună conduită pe durata executării pedepsei pe teritoriul statului de condamnare în perioada 11.04.2018 - 10.04.2021.

Se mai reţine că prin sentinţa penală nr. 20 C. civ. din data de 05.08.2020, pronunţată în dosarul nr. x/2020, definitivă prin neapelare, Curtea de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, a dispus recunoaşterea sentinţei penale din data de 23 iulie 2019, pronunţată de Tribunalul Statelor Unite, Districtul de Nord Georgia, secţia Atlanta, în dosarul nr. x, definitivă prin neapelare, prin care cetăţeanul român A., aflat în Penitenciarul Mc Rae Correctional Institution, Mc Rae, Georgia, a fost condamnat la pedeapsa rezultantă de 87 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunilor de asociere în vederea săvîrşirii de fraudă (faptă prevăzută de art. 1349, Titlul 18 din C. pen. al SUA), fraudă prin sisteme informatice şi abuz [art. 1030 (a)(4), art. 1030 (c)(3)(A) şi 2, Titlul 18 din C. pen. al SUA] şi furt de identitate în formă agravată [faptă prevăzută de art. 1028A(a)(1) şi 2, Titlul 18 din C. pen. al SUA], infracţiuni care au corespondent în dispoziţiile art. 367 alin. (1) din C. pen. român, art. 249 din C. pen. român şi art. 250 alin. (3) din C. pen. român.

S-a adaptat pedeapsa de 63 luni închisoare aplicată persoanei condamnate la maximul prevăzut de art. 367 alin. (1) din C. pen. român pentru săvârşirea infracţiunii de constituire a unui grup infracţional organizat, respectiv s-a redus cuantumul acesteia la 60 luni închisoare, şi, pe cale de consecinţă, s-a adaptat şi pedeapsa rezultantă de 87 de luni închisoare la care a fost condamnat cetăţeanul român A., dispunându-se executarea pedepsei de 84 luni închisoare în România.

S-a dispus transferarea persoanei condamnate într-un penitenciar din România, în vederea executării pedepsei de 84 luni închisoare, conform C. proc. pen. român, şi s-a dedus din pedeapsa astfel cum a fost adaptată perioada arestării preventive, de la data de 11 aprilie 2018 la data de 22 iulie 2019, şi perioada executată, de la data de 23 iulie 2019 la zi.

În contextul prezentat, Înalta Curte notează că, raportat la conţinutul concret al solicitării adresate instanţei, obiectul cererii formulate de contestatorul condamnat A. îl constituie recunoaşterea adresei cu numărul de înregistrare x emisă la data de 07.12.2021 de către unitatea D.S.C. S.U.A. şi deducerea unei perioade suplimentare de 162 de zile de închisoare, pretins recunoscută ca executată de către autorităţile judiciare din Statele Unite ale Americii ca urmare a perioadei executate în acest stat în perioada 11.04.2018 - 10.04.2021, din pedeapsa de 87 luni închisoare în regim de detenţie la care a fost condamnat prin sentinţa pronunţată la data de 23 iulie 2019 de Tribunalul Statelor Unite, Districtul de Nord Georgia, secţia Atlanta, în dosarul nr. x, definitivă prin neapelare, astfel cum a fost recunoscută şi pusă în executare prin sentinţa penală nr. 20 C. civ. din data de 05.08.2020 a Curţii de Apel Ploieşti, pronunţată în dosarul nr. x/2020, definitivă prin neapelare.

Altfel spus, condamnatul solicită lămurirea hotărârii prin care s-a dispus recunoaşterea şi executarea, pe teritoriul României, a hotărârii autorităţii judiciare străine anterior menţionate, sub aspectul perioadei totale ce se impune a fi dedusă din pedeapsa de executat de 84 de luni închisoare, prin raportare la perioada suplimentară presupus considerată ca executată de către Statele Unite ale Americii prin documentul anterior menţionat.

Lămurirea hotărârii sub aspectul invocat presupune însă, în concret, efectuarea de verificări prealabile cu privire la autenticitatea actului judiciar pretins emis de autorităţile judiciare americane, prezentat de contestator, şi a efectelor lui în planul pedepsei în executarea căreia se află, şi, eventual, recunoaşterea acestuia în vederea producerii de efecte juridice.

Ca urmare, cererea condamnatului A. are natura unei contestaţii la executare întemeiată pe dispoziţiile art. 598 alin. (1) lit. c) teza I din C. proc. pen. corelate cu art. 141 alin. (17) din Legea nr. 302/2004, republicată.

Dispoziţiile art. 141 alin. (17) din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, republicată, stabilesc că: "În cazul în care, ulterior transferării persoanei condamnate, statul emitent transmite o hotărâre judecătorească sau un act judiciar prin care persoanei condamnate i s-au acordat reduceri de pedeapsă anterior transferării sale în România, acestea vor fi recunoscute de curtea de apel care a pronunţat hotărârea prevăzută la alin. (6). Dispoziţiile din C. proc. pen. referitoare la contestaţia la executare se aplică în mod corespunzător."

Din interpretarea acestor dispoziţii legale rezultă că, în cazul în care, ulterior transferării persoanei condamnate, se constată existenţa unor acte emise de autorităţile judiciare ale statului străin prin care s-au acordat reduceri de pedeapsă aferente perioadei executate anterior transferului şi care ar fi avut, astfel, efecte asupra duratei pedepsei recunoscute de instanţa naţională, această din urmă instanţă este competentă a le recunoaşte în cadrul procedurii contestaţiei la executare. Situaţia este asemănătoare celorlalte ipoteze în care, ulterior rămânerii definitive a unei hotărâri pronunţate de instanţa română, se constată o incompletă sau incorectă deducere din pedeapsă a perioadei în care persoana a fost supusă unor măsuri preventive privative de libertate, ipoteze în care competenţa de soluţionare a contestaţiei la executare aparţine instanţei care a pronunţat hotărârea ce se execută.

Cum în speţă, condamnatul A. invocă, pe calea contestaţiei la executare, existenţa unei perioade suplimentare ce se impune a fi dedusă din pedeapsa de executat, decurgând din adresa pretins emisă de autorităţile judiciare americane, cererea acestuia intră sub incidenţa dispoziţiilor art. 141 alin. (17) din Legea nr. 302/2004, republicată, raportat la art. 598 alin. (2) din C. proc. pen., care atrag competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea instanţei care a recunoscut hotărârea în raport de care se invocă nelămurirea, în speţă, Curtea de Apel Ploieşti.

Pentru considerentele anterior expuse, în temeiul art. 51 alin. (6) din C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va stabili competenţa de soluţionare a cauzei privind privind pe contestatorul condamnat A. în favoarea Curţii de Apel Ploieşti, instanţă căreia i se va trimite dosarul.

În temeiul art. 275 alin. (3) din C. proc. pen., cheltuielile judiciare vor fi lăsate în sarcina statului, iar potrivit art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul condamnat, în cuantum de 313 RON, se va plăti din fondurile Ministerului Justiţiei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe contestatorul condamnat A. în favoarea Curţii de Apel Ploieşti, instanţă căreia i se va trimite dosarul.

Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestator, în cuantum de 313 RON, se plăteşte din fondurile Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 31 mai 2022.