Jurisdictional conflict resolved: parole request for foreign-earned work credit remanded to Târgu Mureș Court of Appeal.

Şedinţa publică din data de 24 mai 2022

Deliberând asupra cauzei de faţă, în baza actelor şi lucrărilor dosarului, în opinie majoritară, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la Judecătoria Tg. -Mureş la data de 31.08.2021, petentul A. a solicitat recalcularea muncii prestate în Penitenciarul Stein din Austria, pentru a beneficia de zilele câştigate pentru munca depusă, .

Judecătoria Tg. -Mureş a înaintat cererea pe cale administrativă Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti, în circumscripţia căreia se află Penitenciarul Bucureşti-Rahova, cauza fiind înregistrată la data de 13.09.2021 sub nr. x/2021.

Prin sentinţa penală nr. 2338 din 5 octombrie 2021 pronunţată în dosarul nr. x/2021, Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti a declinat cererea petentului în favoarea Curţii de Apel Tg. -Mureş.

Pentru a dispune astfel, în esenţă, Judecătoria Sectorului 5 a reţinut că prin sentinţa penală nr. 13/CC/2020 a Curţii de Apel Târgu Mureş a fost recunoscută hotărârea de condamnare pronunţată de autorităţile din Austria şi că prin prezenta cerere petentul a solicitat recalcularea din pedeapsa de 13 ani şi 4 luni închisoare a zilelor obţinute ca urmare a muncii prestate în Penitenciarul Stein din Austria.

Astfel, Judecătoria Sectorului 5 a considerat că în speţă sunt incidente dispoziţiile art. 166 alin. (16) din Legea nr. 302/2004 republicată, potrivit cărora în cazul în care, ulterior transferării persoanei condamnate, statul emitent transmite o hotărâre judecătorească sau un act judiciar prin care persoanei condamnate i s-au acordat reduceri de pedeapsă anterior transferării sale în România, acestea vor fi recunoscute de curtea de apel care a pronunţat hotărârea prevăzută la alin. (6). Dispoziţiile din C. proc. pen. referitoare la contestaţia la executare se aplică în mod corespunzător.

Prin sentinţa penală nr. 34 din 10 noiembrie 2021, Curtea de Apel Tg. -Mureş a declinat competenţa de soluţionare a cererii petentului A. în favoarea Judecătoriei Aiud.

În esenţă, pentru a dispune astfel, Curtea de Apel Tg. -Mureş, analizând contestaţia formulată prin prisma motivelor invocate în susţinerea acesteia, a constatat că petentul-contestator tinde la micşorarea cuantumului pedepsei pe care o are de executat, iar nu la lămurirea unei dispoziţii din sentinţa pusă în executare, motivele de contestaţie încadrându-se în cazul prevăzut de art. 598 alin. (1) lit. d) C. proc. pen. şi că totodată Curtea de apel nu este instanţă de executare, în sensul dispoziţiilor art. 553 şi art. 598 alin. (2) din C. proc. pen., întrucât aceasta nu a judecat fondul cauzei, ci a procedat, în baza unei competenţe speciale, stabilite în temeiul prevederilor Legii nr. 302/2004, la recunoaşterea hotărârii pronunţate în străinătate.

În plus, s-a precizat că instanţa competentă pentru soluţionarea contestaţiei la executare aparţine instanţei competente material să judece infracţiunile pentru care contestatorul a fost condamnat în străinătate în a cărei circumscripţie se află locul de deţinere al condamnatului la momentul formulării cererii, în cazul de faţă, Judecătoriei Aiud, conform fişei de evidenţă a deţinutului reieşind că în intervalul 12.04.2021-12.10.2021, deci inclusiv la momentul formulării contestaţiei la executare, se afla încarcerat în penitenciarul Aiud.

În consecinţă, Curtea de Apel Tg. -Mureş a considerat că în cauză competenţa soluţionării unei asemenea cereri revine Judecătoriei Aiud.

Prin sentinţa penală nr. 12 din 11 ianuarie 2022, Judecătoria Aiud a respins ca inadmisibilă contestaţia la executare formulată de petent, reţinând în esenţă că motivul invocat de contestator se referă la faptul că nu i s-au dedus din pedeapsa aplicată zilele câştigate prin muncă în Austria, iar un astfel de motiv nu se încadrează în niciunul din cazurile de contestaţie la executare prevăzute la art. 598 alin. (1) C. proc. pen.

Împotriva acestei sentinţe, condamnatul A. a exercitat calea de atac a contestaţiei.

Prin decizia penală nr. 56 din 21 martie 2022, Tribunalul Alba a dispus în baza art. 4251 alin. (7) pct. 2 lit. a) C. proc. pen., admiterea contestaţiei formulate de contestatorul A., deţinut în Penitenciarul Aiud, împotriva sentinţei penale nr. 12/2022 pronunţată de Judecătoria Aiud în dosar penal nr. x/2021

A desfiinţat sentinţa penală atacată şi procedând la soluţionarea cauzei, a recalificat cererea formulată de condamnatul A. în contestaţie la executare prev. de art. 598 alin. (1) lit. "c" C. proc. pen.

În baza art. 141 alin. (17) din Legea nr. 302/2004 republicată, raportat la art. 598 alin. (2) şi art. 50 C. proc. pen., a declinat în favoarea Curţii de Apel Târgu Mureş competenţa de soluţionare a contestaţiei la executare formulată de condamnatul A., deţinut în Penitenciarul Aiud în executarea pedepsei de 13 ani şi 4 luni închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 13/CC/2020 a Curţii de Apel Târgu Mureş.

Astfel, cererea a fost reînregistrată pe rolul Curţii de Apel Tg. -Mureş, sub nr. x/2021*.

Prin încheierea din 29 aprilie 2022 pronunţată de Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie a fost calificată cererea petentului A. ca fiind una de liberare condiţionată, prin care tinde la obţinerea din partea instanţei a unei decizii, prin care la calculul fracţiei de liberare condiţionată să se ţină seama nu doar de munca prestată în România, după transfer ci şi de zilele lucrate în Penitenciarul Stein din Austria şi totodată a fost admisă excepţia necompetenţei materiale a Curţii de Apel Târgu-Mureş, invocată de procuror.

Prin sentinţa penală nr. 11 din data de 13 mai 2022, pronunţată de Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în dosarul nr. x/2021, în conformitate cu art. 50 C. proc. pen., a fost declinată în favoarea Judecătoriei Aiud competenţa de soluţionare a cererii de liberare condiţionată formulate de petentul A., prin care acesta solicită ca la calculul fracţiei de pedeapsă pentru liberarea condiţionată din executarea pedepsei de 13 ani şi 4 luni închisoare să se ţină seama de partea din durata pedepsei ce poate fi considerată, potrivit legii, ca executată pe baza muncii prestate inclusiv în Penitenciarul Stein din Austria.

S-a constatat întrerupt cursul justiţiei şi în baza art. 40 alin. (4) C. proc. pen., a fost sesizată Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia Penală, pentru soluţionarea cazului de întrerupere a cursului justiţiei ivit în prezenta cauză.

Pentru a dispune astfel, în esenţă, de Curtea de Apel Târgu Mureş a constatat că faţă de conţinutul imprecis al cererii introductive, la care se adaugă absenţa indicării de către petent a unui temei legal, precum şi faptul că petentul A. a specificat în faţa Judecătoriei Sectorului 5 şi apoi în faţa Tribunalului Alba că solicită deducerea zilelor câştigate pe baza muncii prestate în străinătate din pedeapsa în executarea căreia se află, toate acestea au dus atât la calificări juridice diferite date cererii de către instanţele sesizate, cât şi la declinări succesive de competentă.

Odată readusă cererea pe rolul Curţii de Apel Tg. -Mureş, la termenul fixat pentru data de 29 aprilie 2022, instanţa l-a chestionat din nou pe petent dacă a urmărit:

- fie ca zilele în care a muncit în Penitenciarul Stein din Austria să îi fie scăzute din pedeapsa de 13 ani şi 4 luni închisoare;

- fie ca la calculul fracţiei de pedeapsă necesare în vederea liberării condiţionate să se ţină seama de munca prestată inclusiv în Penitenciarul Stein din Austria.

S-a menţionat că petentul A. în răspunsul său a specificat ferm că, încă de la început, a dorit ca la calculul fracţiei de pedeapsă pentru liberare condiţionată să i se ia în considerare şi zilele muncite în penitenciarul din străinătate.

În raport cu aceste precizări, la acelaşi termen, instanţa a constatat că obiectul cererii petentului este ca, la calculul fracţiei de pedeapsă de trei pătrimi, prevăzută de art. 100 alin. (1) lit. a) teza a doua C. pen., pentru dobândirea vocaţiei la liberarea condiţionată din executarea pedepsei de 13 ani şi 4 luni închisoare, să se ţină seama de partea din durata pedepsei care, conform art. 100 alin. (3) C. pen., poate fi considerată, potrivit legii, ca executată pe baza muncii prestate inclusiv în Penitenciarul Stein din Austria.

S-a precizat că în opinia Curţii de Apel Tg. -Mureş o asemenea cerere nu reprezintă o contestaţie la executare în sensul art. 598 C. proc. pen., întrucât nu aduce pe masa instanţei o chestiune incidentă la executarea sentinţei penale nr. 13/CC/22 iunie 2020, dintre cele prevăzute expres în acest text legal, ci o problemă legată de analiza condiţiilor liberării condiţionate, mai precis a condiţiei privind calculul fracţiei prevăzute de art. 100 alin. (1) lit. a) teza a doua C. pen. pe baza muncii prestate în detenţie pe teritoriul statului membru emitent al certificatului, pentru ca persoana condamnată, în virtutea art. 100 alin. (3) C. pen., să poată accede în România la liberare condiţionată după executarea efectivă a cel puţin două treimi din durata pedepsei.

S-a menţionat că o astfel de cerere se situează, aşadar, pe teritoriul liberării condiţionate, fiind de natura celei prevăzute de art. 587 C. proc. pen. S-a mai arătat că instanţa a identificat în practica Judecătoriei Tg. -Mureş o interpretare în acelaşi sens dată unei cereri similare formulate de un alt petent (sentinţa penală nr. 432/29 aprilie 2021 pronunţată de Judecătoria Tg. -Mureş în dosarul nr. x/2020).

Cu privire la competenţă, instanţa a menţionat că art. 587 alin. (1) teza finală C. proc. pen. atribuie judecătoriei în a cărei circumscripţie se află locul de detenţie competenţa de soluţionare a cererii de liberare condiţionată.

Curtea de Apel Târgu Mureş a avut în vedere că petentul A. este deţinut la acest moment în Penitenciarul Aiud, aflat în circumscripţia Judecătoriei Aiud, iar la termenul din 29 aprilie 2022, instanţa a admis excepţia necompetenţei materiale a Curţii de Apel Tg. -Mureş invocate de procuror. În urma admiterii excepţiei necompetenţei materiale, în temeiul art. 50 C. proc. pen., Curtea de Apel Tg. -Mureş a declinat în favoarea Judecătoriei Aiud competenţa de soluţionare a cererii de liberare condiţionată formulată de petent.

Astfel, s-a considerat că faţă de circuitul pe care cererea lui A. l-a parcurs până în prezent şi această nouă hotărâre de desesizare a Curţii de Apel Tg. -Mure, se pune problema întreruperii cursului justiţiei. În acest sens, Curtea de Apel Târgu Mureş a reţinut că la aproape 9 luni de la data depunerii cererii, fiecare instanţă, dintre cele sesizate succesiv, a calificat diferit obiectul şi natura acesteia şi nu a cercetat în conţinut solicitarea petentului. De asemenea, din 31 august 2021 până în prezent, Judecătoria Tg. -Mureş, Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti, Tribunalul Alba şi de două ori Curtea de Apel Tg. -Mureş au negat fiecare competenţa de soluţionare a cererii.

S-a menţionat că noua calificare a obiectului şi a naturii juridice a cererii dată de Curtea de Apel Tg. -Mureş, nu se impune şi nu leagă Judecătoria Aiud, care poate să facă propriile aprecieri şi să le considere eronate pe cele ale instanţei de trimitere. Odată cu noua declinare a competenţei, operată de Curtea de Apel Tg. -Mureş în favoarea Judecătoriei Aiud, cauza se reîntoarce practic în jurisdicţia Tribunalului Alba, care a decis deja în 21 martie 2022 că cererea petentului A. nu cade în competenţa Judecătoriei Aiud, ci în aceea a Curţii de Apel Tg. -Mureş.

În aceste circumstanţe, Curtea de Apel Tg. -Mureş a considerat că între instanţele implicate până acum în cauză există o divergenţă stringentă cu privire la competenţa de soluţionare a cererii lui A., ceea ce împiedică soluţionarea în substanţă a acesteia şi întrerupe astfel cursul justiţiei.

Prin urmare, în baza art. 40 alin. (4) C. proc. pen., prin sentinţa penală nr. 11 din 13.05.2022, Curtea de Apel Tg. -Mureş a sesizat Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, pentru soluţionarea cazului de întrerupere a cursului justiţiei ivit în prezenta speţă.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia Penală la data de 20.05.2022, fiind stabilit termen pentru soluţionare la data de 24.05.2022.

Examinând sesizarea formulată de Curtea de Apel Târgu Mureş privind întreruperea cursului justiţiei, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în opinie majoritară, reţine următoarele:

În conformitate cu dispoziţiile art. 40 alin. (4) C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie soluţionează conflictele de competenţă în cazurile în care este instanţa superioară comună instanţelor aflate în conflict, cazurile în care cursul justiţiei este întrerupt, cererile de strămutare în cazurile prevăzute de lege, precum şi contestaţiile formulate împotriva hotărârilor pronunţate de curţile de apel în cazurile prevăzute de lege.

Făcând un examen doctrinar, dar şi jurisprudenţial, s-a constatat că se iveşte un caz de întrerupere a cursului justiţiei dacă sunt îndeplinite următoarele condiţii:

a) există o încălcare a normelor referitoare la competenţa funcţională a instanţei judecătoreşti fie ca urmare a unei erori judiciare, fie ca urmare a unei erori de interpretare;

b) încălcarea a fost realizată de către o instanţă de judecată sesizată cu soluţionarea unei cauze;

c) încălcarea normelor procedural penale conduce la o sesizare nelegală a unei alte instanţe sau chiar a instanţei care a încălcat norma procedural penală respectivă;

d) rezultatul nerespectării normelor de procedură penală este imposibilitatea soluţionării cauzei prin pronunţarea unei hotărâri judecătoreşti, prin inaplicabilitatea vreunei alte dispoziţii legale referitoare la declinarea competenţei, conflictul de competenţă.

În doctrina juridică s-a menţionat că întreruperea cursului justiţiei este o situaţie excepţională care constituie o împiedicare a desfăşurării normale a procesului penal; de exemplu, o astfel de situaţie excepţională se produce în cazul desesizării organului judiciar, fără pronunţarea unei soluţii legale şi fără ca dosarul să fie preluat de un alt organ, sesizat în acest scop (Încheierea nr. 98 din data de 17 februarie 2021 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală în dosarul nr. x/2020).

Analizându-se semantic expresia "întreruperea cursului justiţiei" s-a statuat că ar rezulta că aceasta presupune orice situaţie în care procesul penal este blocat, instanţa pe rolul căreia se află cauza neavând posibilitatea de a aplica norme de procedură penală, astfel încât nu se poate ajunge la pronunţarea unei soluţii (hotărâre sau decizie). Expresia "întreruperea cursului justiţiei" presupune trei aspecte: în primul rând, inaplicabilitatea vreunor dispoziţii de procedură penală referitoare, în principal, la competenţa funcţională, materială sau personală; în al doilea rând, această inaplicabilitate conduce la nedeterminarea unei instanţe competente a soluţiona cauza penală, în conformitate cu prevederile de procedură penală; rezultatul inaplicabilităţii normelor de procedură penală este imposibilitatea finalizării cauzei, respectiv neputinţa pronunţării unei soluţii definitive. În consecinţă, noţiunea de întrerupere a cursului justiţiei semnifică împrejurarea în care se poate afla o cauză penală, aflată pe rolul unei instanţe judecătoreşti, de imposibilitate a realizării scopului final al procesului penal, ca urmare a inaplicabilităţii niciuneia din prevederile procedurale referitoare la competenţă, astfel încât nu se poate determina instanţa competentă a dispune o soluţie legală.(…) - B., Consideraţii în legătură cu noţiunea de întrerupere a cursului justiţiei în procesul penal în Revista Dreptul - Uniunea Juriştilor nr. 9/2012.

În speţa de faţă condamnatul A. se află în Penitenciarul Aiud în executarea unei pedepse de 13 ani şi 4 luni închisoare aplicate prin sentinţa penală nr. 13/CC din 22.06.2020 a Curţii de Apel Târgu Mureş pronunţată în dosarul nr. x/2020.

Prin această sentinţă, nr. 13/CC/22 iunie 2020, Curtea de Apel Tg. -Mureş a constatat că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 167 din Legea nr. 302/2004 republicată, privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală şi a recunoscut, în partea referitoare la persoana condamnată A., Hotărârea nr. 40 Hv 12/19x pronunţată la data de 19 iunie 2019 de Tribunalul Landului Wiener Neustadt, Republica Austria.

În temeiul art. 166 alin. (6) lit. b), alin. (8) lit. b) şi alin. (9) din Legea nr. 302/2004 republicată, a adaptat pedeapsa de 15 ani închisoare aplicată persoanei condamnate A. prin Hotărârea nr. 40 Hv 12/19x pronunţată la data de 19 iunie 2019 de Tribunalul Landului Wiener Neustadt la pedeapsa de 13 ani şi 4 luni închisoare -limita maximă a pedepsei admise de art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen. român, pentru săvârşirea a două infracţiuni de tâlhărie gravă, prevăzute de art. 142 alin. (1), art. 143 din C. pen. austriac (două infracţiuni de tâlhărie calificată, prevăzute de art. 233 cu referire la art. 234 alin. (1) lit. a), c) şi f) C. pen. român, în concurs real, prevăzut de art. 38 alin. (1) C. pen. român).

A dispus executarea de către persoana condamnată A. într-un penitenciar din România a pedepsei adaptate, de 13 ani şi 4 luni închisoare şi totodată, a dedus din pedeapsa de 13 ani şi 4 luni închisoare, astfel cum a fost adaptată în privinţa persoanei condamnate A., perioada executată începând cu data de 28 ianuarie 2019, la zi.

Sentinţa nr. 13/CC/2020 a Curţii de Apel Târgu Mureş a rămas definitivă la data de 22.07.2020 prin neexercitarea căii de atac. În baza acestei hotărâri, Curtea de Apel Tg. -Mureş a emis mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. 10/2020 din 22 iulie 2020, iar la data de 11 februarie 2021, A. a fost transferat din Austria şi predat reprezentanţilor Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor, în vederea încarcerării.

Prin cererea formulată la data de 27.08.2021 şi înregistrată la Judecătoria Tg. -Mureş la data de 31.08.2021, petentul A. aflat în Penitenciarul Aiud a solicitat recalcularea din pedeapsa de 13 ani şi 4 luni închisoare, în executarea căreia se află, a muncii prestate în Penitenciarul Stein din Austria, pentru a beneficia de zilele câştigate pentru munca depusă .

În raport cu cele arătate anterior, Înalta Curte constată că în cauză mai multe instanţe de diferite grade de jurisdicţie au declinat competenţa de soluţionare în mod succesiv, ca efect al calificărilor distincte date cererii formulate de către persoana condamnată. Aceste declinări succesive au condus într-adevăr la o durată excesivă de soluţionare a cauzei şi la reînvestirea uneia dintre instanţele care şi-au declinat competenţa. Cu toate acestea, Înalta Curte constată că situaţia expusă nu echivalează cu un caz de întrerupere a cursului justiţiei, întrucât nu este îndeplinită în cauză cerinţa existenţei unei situaţii excepţionale care să constituie o împiedicare a desfăşurării normale a procesului penal, respectiv să împiedice determinarea instanţei competente şi pronunţarea unei soluţii în cauză.

Aşa cum s-a arătat, întreruperea cursului justiţiei presupune împrejurarea în care se poate afla o cauză penală, aflată pe rolul unei instanţe judecătoreşti, de imposibilitate a realizării scopului final al procesului penal, ca urmare a inaplicabilităţii niciuneia din prevederile procedurale referitoare la competenţă, astfel încât nu se poate determina instanţa competentă a dispune o soluţie legală. (În acelaşi sens: încheierea nr. 434 din 24 iulie 2018 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia Penală.)

Or, în cauză se constată că Curtea de Apel Târgu Mureş a procedat la o corectă calificare a cererii formulate de către persoana condamnată şi a dispus declinarea competenţei de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Aiud, astfel încât nu se poate reţine existenţa unei situaţii de întrerupere a cursului justiţiei. Revine instanţei în favoarea căreia s-a dispus declinarea de competenţă să procedeze la verificarea propriei competenţe, materiale şi teritoriale şi să procedeze la aplicarea dispoziţiilor legale incidente în raport cu noua calificare juridică a cererii.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, cu majoritate, va constata că nu a fost întrerupt cursul justiţiei în dosarul nr. x/2021 aflat pe rolul Curţii de Apel Târgu Mureş, privindu-l pe contestatorul A. şi va trimite cauza Curţii de Apel Târgu Mureş, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.

Cheltuielile judiciare ocazionate de soluţionarea prezentei cauze rămân în sarcina statului, conform art. 275 alin. (3) C. proc. pen. şi de asemenea în baza art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestator va rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

În majoritate:

Constată că nu a fost întrerupt cursul justiţiei în dosarul nr. x/2021 aflat pe rolul Curţii de Apel Târgu Mureş, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, privindu-l pe contestatorul A..

Trimite cauza Curţii de Apel Târgu Mureş, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.

Cheltuielile judiciare ocazionate de soluţionarea prezentei cauze rămân în sarcina statului.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestator, în cuantum de 313 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 24 mai 2022.

Cu opinie separată a doamnei judecător C. în sensul stabilirii competenţei de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti.

Capitolul II al titlului III din Codul de procedură penală, intitulat Competenţa organelor judiciare, reglementează în conţinutul său şi situaţia în care două sau mai multe instanţe judecătoreşti se considera concomitent competente sa soluţioneze o anumita cauza ori, dimpotrivă, se considera necompetente şi îşi declină toate competenţa. Astfel, se ajunge la ivirea unui conflict pozitiv de competenţă, când doua sau mai multe instanţe se considera pe rând competente să judece aceeaşi cauza penala, refuzând să-şi decline competenţa sau conflictul negativ de competenţă, când doua sau mai multe instanţe se consideră necompetente sa judece aceeaşi cauză, declinându-si reciproc competenţa. Legea prevede că, între doua sau mai multe instanţe, conflictul de competenţă (pozitiv sau negativ) se soluţionează de instanta ierarhic superioara comună. Când conflictul de competenţă se iveşte între o instanţă civila şi una militară, soluţionarea lui revine Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Înalta Curte în opinie separată fără a relua parcursul juridic al prezentei speţe apreciază în acord cu opinia majoritară că în prezenta cauză deşi nu ne aflăm în prezenţa unui veritabil caz de întrerupere a cursului justiţiei, în baza competenţei sale exclusive conferită de legiuitor poate încheia conflictul juridic din prezenta cauză şi dispune o soluţie în prezenta cauză.

Practic, se constată că instanţele investite cu soluţionarea cererii formulată de inculpat au analizat şi calificat solicitarea acestuia într-un mod superficial fapt ce a generat această situaţie.

Calificările distincte date cererii formulate de către persoana condamnată şi lipsa de diligenţă a instanţelor de a aprofunda esenţa cererii şi solicitarea reală formulată în cauză a generat o multitudine de declinări succesive ce au condus la o durată excesivă de soluţionare a cauzei şi la reînvestirea uneia dintre instanţele care şi-au declinat competenţa fără a se avea în vedere esenţa solicitării condamnatului şi anume de a se pronunţa o soluţie şi de a se evita tergiversarea soluţionării cauzei cu încălcarea dreptului la un proces echitabil în componenta sa esenţială ce vizează soluţionarea cauzei "într-un termen rezonabil".

Această situaţie creată se impune a fi rezolvată în opinia separată a Înaltei Curţi de însăşi Înalta Curte în calitatea sa de instanţă superioară pe de o parte iar pe de altă parte în virtutea competenţei sale exclusive conferită de instituţia regulatorului de competenţă, denumire dată hotărârii prin care instanţa ierarhic superioară se pronunţă asupra unui conflict de competenţă

Soluţia aleasă de legiuitor pentru rezolvarea conflictelor de competenţă şi prin intermediul căreia se desemnează instanţa sau organul cu activitate jurisdicţională căruia îi revine sarcina de a soluţiona o anumită cauză penală este un remediu care trebuie folosit tocmai pentru a pune capăt situaţiilor de genul celei ce face obiectul analizei în prezenta speţă.

Apreciază Înalta Curte în opinie separată că simplu fapt că dispozitivul hotărării Curţii de Apel nu dispune în mod expres sau mai exact nu menţionează clar că ne aflăm în prezenţa unui conflict de competenţă nu impietează în vreun mod să se pună capăt acestei situaţii juridice prin tranşarea şi stabilirea coordonatelor şi limitelor de investire a instanţei competente să soluţioneze solicitarea persoanei condamnate, pentru ca ceea ce s-a omis în fapt prin multitudinea de declinări ce au avut loc este însăşi esenţa obiectului cauzei cu care instanţele au fost iniţial investite.

Pe aceste coordonate de principiu Înalta Curte în opinie separată apreciază că respectarea dreptului la un proces echitabil în componentele sale esenţiale trebuie să primeze oricărui formalism astfel că în raport de dispoziţiile art. 587 din Codul de procedură penală şi luând în considerare şi Decizia nr. 15 din 2018 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în recurs în interesul legii, Înalta Curte în opinie separată apreciază instanţa competentă să statueze şi să soluţioneze prezenta cauză, Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti.