Cassation inadmissibility of factual re-evaluation regarding exclusion of provocation defense in aggravated attempted murder sentencing

Şedinţa publică din data de 26 aprilie 2022

Deliberând asupra cauzei de faţă,

În baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 143/19.05.2021 pronunţată de Tribunalul Galaţi în dosarul nr. x/2020 s-au dispus următoarele:

A fost condamnat inculpatul A., la o pedeapsă de 5 ani şi 6 luni închisoare, precum şi la pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 (1) (a) - dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, lit. (b) - dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat şi lit. (h) C. pen. - dreptul de a deţine, purta şi folosi orice categorie de arme pentru săvârşirea infracţiunii de tentativă la omor calificat, prevăzută de art. 32 (1) raportat la art. 188 (1) C. pen., cu aplicarea art. 75 (1) (a) C. pen. (faptă din 10.04.2020).

În temeiul art. 66 C. pen., i s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 (1) (a) - dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, lit. (b) - dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat şi lit. (h) C. pen. - dreptul de a deţine, purta şi folosi orice categorie de arme pe o perioadă de 4 ani.

În temeiul art. 72 (1) C. pen. a fost dedusă din pedeapsa principală perioada reţinerii şi arestării preventive de la 13.04.2020 la zi.

A fost condamnat inculpatul B. la o pedeapsă de 2 ani şi 9 luni închisoare, precum şi la pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 (1) (a) - dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, lit. (b) - dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat şi lit. (h) C. pen. - dreptul de a deţine, purta şi folosi orice categorie de arme pentru săvârşirea infracţiunii de tentativă la omor, prevăzută de art. 32 (1) raportat la art. 188 (1) C. pen., cu aplicarea art. 75 (1) (a) C. pen. şi art. 396 (10) C. proc. pen. (faptă din 10.04.2020).

În temeiul art. 66 C. pen., i s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 (1) (a) - dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, lit. (b) - dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat şi lit. (h) C. pen. - dreptul de a deţine, purta şi folosi orice categorie de arme pe o perioadă de 3 ani.

În temeiul art. 72 (1) C. pen., s-a dedus din pedeapsa principală perioada reţinerii şi arestării preventive de la 11.04.2020 la 26.11.2020 şi cea a arestului la domiciliu de la 26.11.2020 la zi.

În temeiul art. 208, art. 362 şi art. 399 C. proc. pen., a fost menţinută ca legală şi temeinică măsura arestării preventive dispusă în privinţa inculpatului A..

În temeiul art. 208, art. 362 şi art. 399 C. proc. pen., a fost menţinută ca legală şi temeinică măsura arestului la domiciliu dispus în privinţa inculpatului B..

În temeiul art. 320 din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii, a fost respinsă acţiunea civilă formulată de SPITALUL CLINIC JUDEŢEAN DE URGENŢĂ GALAŢI (municipiul Galaţi, judeţul Galaţi), ca urmare a acoperirii prejudiciului de inculpatul B..

S-a luat act de faptul că inculpaţii A. şi B. şi persoanele vătămate C. (sat/comuna Lieşti, judeţul Galaţi) şi D. (sat/comuna Lieşti, judeţul Galaţi) nu s-au constituit părţi civile.

În temeiul art. 7 (1) din Legea nr. 76/2008, s-a dispus prelevarea de probe biologice de la inculpaţii A. şi B., în vederea introducerii în Sistemul Naţional de Date Genetice Judiciare.

În temeiul art. 112 (1) (b) C. pen., s-a dispus confiscarea de la inculpatul A. a unui topor cu coada de lemn având lungimea de aproximativ 55 cm, precum şi a unui spray iritant - lacrimogen marca "x".

În drept, în ceea ce priveşte pe inculpatul A., instanţa de fond a reţinut că faptele inculpatului care, la data de 10.04.2020, pe fondul unui conflict preexistent, a aplicat lovituri cu o secure în zona capului persoanelor vătămate D., provocându-i acestuia două plăgi contuze epicraniene supraetajate în zona vertexului, pentru care a necesitat un număr de 5-6 zile de îngrijiri medicale; C., care a suferit plagă contuză temporală pentru care a necesitat un număr de 7-8 zile de îngrijiri medicale; B., care prezenta echimoză epicraniană retroauriculară stânga, pentru care a necesitat un număr de 5-6 zile de îngrijiri medicale, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de tentativă la omor calificat, prevăzută de art. 32 (1) raportat la art. 188 (1) - art. 189 (1) (f) C. pen.

Prima instanţă a apreciat întemeiată solicitarea inculpatului A. privind reţinerea în favoarea sa a circumstanţei atenuante a scuzei provocării prevăzute de art. 75 (1) (a) C. pen., motiv pentru care, instanţa de fond a reţinut circumstanţa atenuantă prevăzută de art. 75 (1) (a) C. pen. şi a aplicat inculpatului o pedeapsă principală de 5 ani şi 6 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de tentativă la omor calificat, prevăzută de art. 32 (1) raportat la art. 188 (1) C. pen., cu aplicarea art. 75 (1) (a) C. pen.

Împotriva sentinţei penale nr. 143/19.05.2021 pronunţată de Tribunalul Galaţi în dosarul nr. x/2020 au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Galaţi şi inculpaţii B. şi A..

Prin încheierea din data de 21 octombrie 2021 pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, a fost respinsă cererea inculpatului A. privind înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura arestului la domiciliu.

În baza art. 362 C. proc. pen. în referire la art. 208 alin. (4) C. proc. pen. şi art. 207 alin. (4) C. proc. pen., a fost menţinută ca legală şi temeinică măsura arestării preventive a inculpatului A..

Prin decizia penală nr. 1251/A din data de 16 decembrie 2021 pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, a fost admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Galaţi.

A fost desfiinţată în parte sentinţa penală nr. 143/19.05.2021 a Tribunalului Galaţi, şi în rejudecare a fost majorată de la 5 ani şi 6 luni închisoare la 7 ani şi 6 luni închisoare pedeapsa principală aplicată inculpatului A. pentru comiterea infracţiunii de tentativă de omor calificat prevăzută de art. 32 C. pen. raportat la art. 188 alin. (1) - art. 189 alin. (1) lit. f) C. pen., înlăturând aplicarea art. 75 alin. (1) lit. a) C. pen.

S-a dedus din pedeapsa principală aplicată inculpatului A. durata reţinerii şi arestării preventive de la data de 13.04.2020 la 16.12.2021.

A fost majorată de la 2 ani şi 9 luni închisoare la 3 ani şi 3 luni închisoare pedeapsa principală aplicată inculpatului B. pentru comiterea infracţiunii de tentativă de omor prevăzută de art. 32 C. pen. raportat la art. 188 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 75 alin. (1) lit. a) C. pen. şi art. 396 alin. (10) C. proc. pen.

S-a dedus din pedeapsa principală aplicată inculpatului B. durata reţinerii, arestării preventive şi a arestului la domiciliu de la 11.04.2020 la 16.12.2021.

În baza art. 241 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., măsurile preventive dispuse în cauză, respectiv: cea a arestării preventive, luată faţă de inculpatul A., şi cea arestului la domiciliu, luată faţă de inculpatul B., încetează de drept la data pronunţării prezentei decizii.

Au fost respinse, ca nefondate, apelurile declarate de inculpaţii A. şi B. împotriva aceleiaşi sentinţe penale.

În apel, în esenţă, cu privire la încadrarea juridică a faptelor comise de cei doi inculpaţi, instanţa de apel a apreciat, la fel ca şi prima instanţă, că acestea se circumscriu infracţiunilor de tentativă de omor calificat, pentru inculpatul A. şi de tentativă de omor, pentru inculpatul B., şi nu de lovire cum au solicitat aceştia a se schimba încadrarea juridică.

Totodată, în privinţa inculpatului A., Curtea de apel a apreciat că nu se impunea reţinerea scuzei provocării faţă de ansamblul circumstanţelor în care s-au comis faptele, constatând că nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 75 lit. a) C. pen., pentru a putea fi reţinută scuza provocării în favoarea acestuia.

În consecinţă, s-a apreciat fondat motivul de apel al parchetului referitor la înlăturarea circumstanţei atenuante prev. de art. 75 lit. a) C. pen. în ceea ce îl priveşte pe inculpatul A., sens în care s-a constatat că pedeapsa principală de 5 ani şi 6 luni închisoare aplicată inculpatului A. apare ca fiind nelegală deoarece este situată sub minimul special de 7 ani şi 6 luni închisoare, dispunându-se astfel majorarea pedepsei până la această limită.

Împotriva deciziei nr. 1251/A din 16.12.2021, a formulat recurs în casaţie inculpatul A., prin avocat E., la data de 07.02.2022, în termenul legal prevăzut de art. 435 C. proc. pen.

În cuprinsul motivelor de recurs, recurentul inculpat a indicat cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen.

În esenţă, inculpatul A. a criticat soluţia instanţei de apel de majorare a pedepsei aplicate inculpatului de către instanţa de fond, ca urmare a înlăturării circumstanţei atenuante prevăzute de art. 75 lit. a) C. pen.

Astfel, apărătorul inculpatului a arătat că invocă cazul prev. de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., apreciind că pedeapsa aplicată inculpatului se situează peste limitele prevăzute de lege, în sensul aplicării art. 75 lit. a) C. pen.

În consecinţă, s-a solicitat admiterea recursului în casaţie, desfiinţarea deciziei penale nr. 1251/16.12.2021 şi rejudecarea cauzei conform art. 449 C. proc. pen.

Totodată, s-a solicitat suspendarea executării pedepsei aplicată inculpatului A., urmând ca instanţa de recurs să evalueze comportamentul ireproşabil avut de inculpat, precum şi lipsa de antecedente penale.

Prin încheierea din data de 12 aprilie 2022 pronunţată de Înalta Curte, în baza art. 440 alin. (4) C. proc. pen., s-a admis în principiu cererea de recurs în casaţie formulată de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 1251/A din data de 16 decembrie 2021 pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia penală şi pentru cauze cu minori.

S-a respins cererea de suspendare a executării deciziei recurate formulată de inculpatul A..

Analizând cererea de recurs în casaţie formulată de inculpatul A., în limitele prevăzute de art. 442 alin. (1) şi (2) C. proc. pen., Înalta Curte apreciază că aceasta este nefondată, urmând a o respinge, pentru următoarele considerente:

Fiind reglementat ca o cale extraordinară de atac, menită să asigure echilibrul între principiile legalităţii şi cel al respectării autorităţii de lucru judecat, recursul în casaţie vizează exclusiv legalitatea anumitor categorii de hotărâri definitive şi numai pentru motive expres şi limitativ prevăzute de lege.

Dispoziţiile art. 433 C. proc. pen. reglementează explicit scopul căii de atac analizate, statuând că recursul în casaţie urmăreşte să supună Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie judecarea, în condiţiile legii, a conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

Realizându-se în cadrul strict reglementat de lege, analiza de legalitate a instanţei de recurs nu este una exhaustivă, ci limitată la încălcări ale legii apreciate grave de către legiuitor şi reglementate ca atare, în mod expres şi limitativ, în cuprinsul art. 438 alin. (1) C. proc. pen.

Aplicând aceste consideraţii de ordin teoretic speţei de faţă, Înalta Curte constată că recurentul inculpat A. a invocat în susţinerea cazului de recurs în casaţie prevăzut de dispoziţiile art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., împrejurarea că pedeapsa aplicată de instanţa de apel nu se încadrează în limitele prevăzute de lege, întrucât nu a dat eficienţă circumstanţei atenuante prevăzută de dispoziţiile art. 75 alin. (1) lit. a) C. pen.

În acest sens, Înalta Curte aminteşte că în jurisprudenţa sa recentă, delimitând sfera de aplicabilitate a acestui caz de recurs în casaţie, instanţa supremă a statuat în sensul incidenţei acestui motiv de drept în cazul unor erori produse ca urmare a stabilirii unei pedepse neprevăzute de legea penală sau cu o durată superioară ori inferioară limitelor legale speciale.

Acest caz de recurs în casaţie este incident atunci când sunt încălcate limitele prevăzute în partea specială, dispoziţiile privind concursul de infracţiuni, recidivă, circumstanţe atenuante sau măsuri educative. Jurisprudenţa referitoare la acest caz de casare este relevantă, stabilindu-se că o pedeapsă depăşeşte, de regulă, limitele prevăzute de lege dacă se situează în afara limitelor speciale ale pedepsei prevăzute de C. pen. sau de legile speciale, pentru o anumită infracţiune. Există însă situaţii, şi nu puţine, în care limitele speciale suferă modificări, în cadrul limitelor generale, datorită reţinerii unor împrejurări care au drept consecinţă reducerea sau majorarea limitelor de pedeapsă. Aceste împrejurări ţin de individualizarea legală a pedepsei şi pot fi legate de faptă, de calitatea făptuitorului sau a victimei (cum sunt circumstanţele atenuante sau agravante, unitatea sau pluralitatea de infracţiuni, unele cazuri speciale de atenuare sau agravare etc.) - Decizia nr. 113/RC/05.04.2016; Decizia nr. 226/RC/14.06.2016, Decizia nr. 63/RC/02.03.2016. Aşadar, jurisprudenţa Înaltei Curţi se referă, în esenţă, la instituţii de drept material (dispoziţii privind concursul de infracţiuni, recidivă, circumstanţe atenuante sau măsuri educative).

Prin urmare, recursul în casaţie nu poate tinde la reevaluarea unor elemente sau împrejurări de fapt ce au fost stabilite cu autoritate de lucru judecat, iar Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nu este abilitată să dea o nouă interpretare materialului probator şi să reţină o stare de fapt diferită de cea descrisă şi valorificată în hotărârea atacată.

Din această perspectivă, Înalta Curte constată că unica critică formulată de recurentul inculpat A. în recurs în casaţie vizează faptul că instanţa de apel în mod greşit a înlăturat circumstanţa atenuantă prevăzută de art. 75 alin. (1) lit. a) C. pen., deşi în cauză sunt îndeplinite toate condiţiile prevăzute de acest text de lege.

Înalta Curte reţine, însă, că această critică nu aduce în discuţie veritabile aspecte de nelegalitate a pedepsei, subsumate cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen., referitor la aplicarea unor pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege.

Criticând faptul că instanţa de apel nu a reţinut circumstanţa atenuantă prevăzută de art. 75 alin. (1) lit. a) C. pen., recurentul inculpat tinde la o reevaluare a însuşi conţinutului acestor particularităţi şi a interpretării date acestora, în scopul recunoaşterii unor efecte juridice diferite asupra tratamentului sancţionator.

Or, această critică a recurentului nu se circumscrie cazului de recurs în casaţie prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen., precum niciunui alt caz de casare expres şi limitativ prevăzut de lege, fiind o chestiune de apreciere a instanţei de fond/apel, aceasta fiind singura în măsură să stabilească dacă, în contextul concret al unei cauze, se impune reţinerea circumstanţei atenuante a provocării prevăzută de dispoziţiile art. 75 alin. (1) lit. a) C. pen.

Sub acest aspect se impune a se observa că instanţa de apel a cenzurat în mod explicit critica recurentului inculpat, concluzionând că, în cauză, nu există situaţia premisă a provocării, adică acţiunea ilicită a persoanelor vătămate faţă de inculpat sau alte persoane, care să fi condus la o tulburare sau o emoţie puternică sub imperiul căreia inculpatul A. să fi comis infracţiunea dedusă judecăţii, astfel că nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 75 lit. a) C. pen., neputând fi reţinută scuza provocării în favoarea acestuia.

Or, dacă argumentaţia factuală asupra acestei chestiuni, reţinută, cu titlu definitiv, de către instanţa de apel, este sau nu conformă cu datele concrete ale cauzei constituie un aspect ce nu poate face obiectul cenzurii în actualul cadru procesual.

A solicita Înaltei Curţi, pe calea recursului în casaţie, să cenzureze fundamentul faptic al concluziilor instanţei de apel sub aspectul criticat echivalează cu a supune unei noi judecăţi nu legalitatea pedepsei aplicată recurentului prin raportare la datele particulare ale speţei, ci chiar situaţia de fapt stabilită cu titlu definitiv de către instanţa de apel, ceea ce excedează scopului şi obiectului recursului în casaţie, astfel cum sunt reglementate prin art. 433 şi 447 din C. proc. pen.

Aşa cum s-a argumentat în precedent, limitarea obiectului judecăţii în recurs în casaţie la cazurile strict prevăzute de lege înseamnă că nu orice presupusă încălcare a legii procesual penale sau a legii substanţiale constituie temei pentru a casa hotărârea recurată, ci numai acelea care corespund, în mod real, unuia dintre cazurile de casare prevăzute de lege.

Instanţa de casare nu judecă procesul propriu-zis, respectiv litigiul care are ca temei juridic fapta penală, ci verifică exclusiv dacă, din punct de vedere al dreptului, hotărârea atacată este corespunzătoare.

Distinct de aceste argumente, Înalta Curte constată că inculpatul A. a fost condamnat, în apel, la pedeapsa de 7 ani şi 6 luni închisoare pentru comiterea infracţiunii de tentativă de omor calificat prevăzută de art. 32 C. pen. raportat la art. 188 alin. (1) - art. 189 alin. (1) lit. f) C. pen.

În consecinţă, evaluând legalitatea pedepsei aplicate recurentului inculpat A. prin hotărârea atacată, prin raportare la încadrarea juridică dată faptelor de către instanţa de apel, Înalta Curte constată că nu se identifică situaţii de aplicare a pedepsei în alte limite decât cele prevăzute de lege.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul în casaţie formulat de recurentul inculpat A. împotriva deciziei nr. 1251/A din data de 16 decembrie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia penală şi pentru cauze cu minori.

Va obliga recurentul inculpat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat B., în cuantum de 627 RON, va rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul în casaţie formulat de recurentul inculpat A. împotriva deciziei nr. 1251/A din data de 16 decembrie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia penală şi pentru cauze cu minori.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat B., în cuantum de 627 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 26 aprilie 2022.