Withdrawal of prosecution appeal against lifting of tax evasion asset seizures due to lack of civil party and compliance with debt installment

Şedinţa publică din data de 15 martie 2022

Deliberând asupra cauzei de faţă,

În baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin încheierea penală nr. 11/A din data de 25 februarie 2022, pronunţată de Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în temeiul art. 2502 din C. proc. pen. raportat la art. 2501 din C. proc. pen. a ridicat măsura asiguratorie a sechestrului asigurator instituită prin ordonanţa din data de 30.12.2019 emisă de Parchetul de pe lângă Tribunalul Harghita în dosarul penal nr. x/2015 asupra bunurilor imobile evaluate la suma de 234.000 RON aparţinând inculpaţilor A. şi S.C. B. S.R.L..

Pentru a se dispune în acest sens, Curtea de Apel Târgu Mureş a reţinut următoarele:

Potrivit art. 2502 C. proc. pen. "în tot cursul procesului penal, procurorul, judecătorul de cameră preliminară sau, după caz, instanţa de judecată verifică periodic, dar nu mai târziu de 6 luni în cursul urmăririi penale, respectiv un an în cursul judecăţii, dacă subzistă temeiurile care au determinat luarea sau menţinerea măsurii asigurătorii, dispunând, după caz, menţinerea, restrângerea sau extinderea măsurii dispuse, respectiv ridicarea măsurii dispuse, prevederile art. 250 şi 2501aplicându-se în mod corespunzător."

Acest articol a fost introdus prin Legea nr. 6 din 18 februarie 2021 şi a intrat în vigoare la data de 28 februarie 2021, motiv pentru care s-a apreciat că este necesară verificarea subzistenţei temeiurilor care au determinat luarea măsurilor asiguratorii până la data de 28.02.2022. Cu privire la aplicabilitatea art. 2502 C. proc. pen. apreciem că există anumite lacune legislative având în vedere că nu există vreo sancţiune pentru neverificarea acestor măsuri asiguratorii în termenele prevăzute de lege, aşa cum se prevede spre exemplu la măsurile preventive.

Potrivit dispoziţiilor art. 249 alin. (2) C. proc. pen. măsurile asiguratorii constau în indisponibilizarea unor bunuri mobile sau imobile, prin instituirea unui sechestru asupra acestora, iar potrivit alin. (5) al aceluiaşi text, măsurile asigurătorii în vederea reparării pagubei comise prin infracţiune şi pentru garantarea executării cheltuielilor judiciare se pot lua asupra bunurilor suspectului sau inculpatului şi ale persoanei responsabile civilmente, până la concurenţa valorii probabile a acestora.

Potrivit art. 11 din Legea 241/2005 "În cazul în care s-a săvârşit o infracţiune prevăzută de prezenta lege, luarea măsurilor asigurătorii este obligatorie."

Instanţa de apel a constatat însă (cu opinie majoritară) că, deşi dispoziţiile art. 11 din Legea nr. 241/2005 prevăd obligativitatea luării măsurilor asiguratorii în cazul comiterii infracţiunilor de evaziune fiscală, în prezenta cauză, aceste măsuri asiguratorii nu mai corespund scopului pentru care au fost luate.

Astfel, din ordonanţa emisă de către Parchetul de pe lângă Tribunalul Harghita, a constatat că măsurile asiguratorii au fost luate pentru a evita ascunderea, distrugerea, înstrăinarea sau sustragerea de la urmărire a acestora în vederea:

1. confiscării speciale sau reparării pagubei produse prin infracţiune;

2. garantării executării pedepsei amenzii şi

3. garantării executării cheltuielilor judiciare.

Curtea de Apel a analizat pe rând toate cele 3 situaţii pentru care au fost dispuse măsurile asiguratorii. Astfel, aceste măsuri au fost luate:

1.a. - în vederea confiscării speciale.

A reţinut că deşi în ordonanţă se arată că măsurile asiguratorii sunt luate pentru confiscarea specială, a observat că această situaţie nu se încadrează în niciunul din cazurile prevăzute de art. 112 alin. (1) lit. a)-f) C. pen.. Aparent, această situaţie s-ar încadra în cazul prevăzut de art. 112 alin. (1) lit. e) C. pen., însă din înscrisurile depuse de către persoana vătămată (adresa din 13.01.2021 emisă de către DGRFP Braşov - AJFP Harghita - dosar primă instanţă) a rezultat că debitul/prejudiciul stabilit suplimentar de organele de inspecţie fiscală au fost incluse în eşalonarea aprobată prin decizia nr. 105095/2019, iar până la data de 13.01.2021 societatea a respectat condiţiile de menţinere a eşalonării. A constatat astfel că sumele de bani obţinute în urma comiterii infracţiunii de evaziune fiscală sunt folosite pentru achitarea prejudiciului (acesta fiind de altfel şi motivul pentru care persoana vătămată nu s-a constituit parte civilă). Mai mult, a apreciat că această măsură a confiscării speciale nu mai poate fi aplicată în faza procesuală a apelului având în vedere că prin motivele de apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Harghita nu a criticat şi nu a arătat că s-ar impune luarea unei astfel de măsuri.

1.b. - în vederea reparării pagubei produsă prin infracţiune.

A apreciat că pentru a se putea dispune luarea sau menţinerea unor măsuri asiguratorii este necesar ca în cauză să existe şi o constituire de parte civilă sau în cazul în care nu există o astfel de constituire, bunurile obţinute ca urmare a comiterii infracţiunii să nu fie folosite pentru despăgubirea persoanei prejudiciate. În prezenta cauză observăm că persoana vătămată nu s-a constituit parte civilă în cauză, prin urmare apreciem că nu se poate dispune menţinerea măsurilor asiguratorii pentru repararea pagubei. Deşi prin motivele de apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Harghita a arătat că prima instanţă nu s-a pronunţat asupra laturii civile a cauzei, instanţa de apel a constatat că nu sunt incidente prevederile art. 397 alin. (1) C. proc. pen. (invocate de către Parchet) deoarece persoana vătămată nu s-a constituit parte civilă în cauză şi prin urmare nu există acţiune civilă în prezenta cauză. Mai mult, din adresa menţionată la punctul anterior a constatat că persoana vătămată şi inculpata S.C. B. S.R.L. au încheiat o înţelegere prin care s-a dispus eşalonarea plăţii prejudiciul, inculpata respectându-şi obligaţiile de plată până la data emiterii adresei menţionate mai sus. Prin urmare prejudiciul produs prin infracţiune este folosit pentru despăgubirea persoanei vătămate şi nu poate fi confiscat, dispoziţiile art. 112 alin. (1) lit. e) C. pen. fiind elocvente în acest sens.

2. - în vederea garantării executării pedepsei amenzii.

Cu privire la acest aspect a arătat că măsura asiguratorie nu se impune a fi menţinută asupra bunurilor inculpatului A., pedeapsa prevăzută de lege pentru acesta fiind închisoarea de la 2 la 8 ani. A apreciat că nu se impune nici menţinerea măsurii asiguratorii asupra bunurilor inculpatei S.C. B. S.R.L. luând în considerare atitudinea avută până în prezent de aceasta constând în respectarea graficului de eşalonare a plăţii prejudiciului încheiat cu persoana vătămată şi soluţia de achitare dispusă de prima instanţă.

3. - în vederea garantării executării cheltuielilor judiciare.

Cu privire la acest aspect a arătat de asemenea că nu se impune menţinerea acestor măsuri asiguratorii având în vedere cuantumul de obicei redus al cheltuielilor judiciare.

Prin aceeaşi ordonanţă s-a mai arătat că din probatoriul administrat rezultă indicii în sensul că inculpatul a săvârşit una dintre infracţiunile limitativ enumerate în art. 1121 C. pen. (infracţiuni contra patrimoniului) iar valoarea bunurilor dobândite de acesta într-o perioadă de 5 ani înainte depăşesc în mod vădit veniturile obţinute în mod licit, motiv pentru care se impune instituirea sechestrului asigurator asupra bunurilor inculpatului până la concurenţa sumei totale de 500.000 RON (în vederea eventualei confiscări extinse). Instanţa a constatat însă că prin rechizitoriu nu se indică nici măcar o probă din care să rezulte că ar fi necesară confiscarea extinsă prevăzută de art. 1121 C. pen.. De asemenea nici prin concluziile depuse pe fondul cauzei nu s-a solicitat confiscarea extinsă asupra bunurilor inculpatului A.. Prin urmare, a apreciat că nici pentru acest motiv nu se impune menţinerea măsurilor asiguratorii.

Împotriva acestei încheieri Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Târgu Mureş a formulat contestaţie.

În esenţă, a solicitat admiterea contestaţiei formulate, desfiinţarea încheierii atacate, reţinerea cauzei spre rejudecare şi, pe cale de conscinţă, înlăturarea din temeiul juridic al dispoziţiei de ridicare a măsurii asigurătorii a art. 2501 C. proc. pen. şi a însăşi dispoziţiei de ridicare a măsurii asigurătorii luate de procuror prin ordonanţa din 30 decembrie 2019, emisă în dosarul nr. x/2015 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Harghita.

La data de 14 martie 2022, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Târgu Mureş a depus precizări, în sensul că îşi retrage contestaţia formulată.

Înalta Curte reţine că exercitarea oricărei căi de atac este guvernată de principiul disponibilităţii, astfel încât partea care a exercitat o cale de atac, ordinară sau extraordinară, poate să şi-o retragă până la închiderea dezbaterilor.

Retragerea unei căi de atac, în cauză, a contestaţiei împotriva încheierii atacate, este un act de dispoziţie, care odată exercitat, conduce la pierderea unui drept.

Astfel, având în vedere solicitarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Târgu Mureş în sensul retragerii contestaţiei formulate, reprezentând manifestarea sa de voinţă valabil exprimată, dându-se eficienţă dispoziţiilor art. 4251 alin. (3) C. proc. pen., raportat la art. 415 C. proc. pen. care se aplică în mod corespunzător, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va lua act de retragerea contestaţiei formulate împotriva încheierii penale nr. 11/A din data de 25 februarie 2022, pronunţate de Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.

Cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Ia act de retragerea contestaţiei formulate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Târgu Mureş împotriva încheierii penale nr. 11/A din data de 25 februarie 2022, pronunţate de Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.

Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 15 martie 2022.