Negative jurisdictional conflict between specialized civil sections; definitiveness of procedural competence after lapse of exception deadline

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Târgovişte la data de 4 iulie 2018, sub nr. x/2018, reclamanta A. S.R.L. în contradictoriu cu pârâtul B., a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunţa să dispună obligarea pârâtului la plata sumei de 30.760,85 RON reprezentând contravaloarea taxei de administrare a Complexului C., pentru perioada 1 iunie 2013-15 septembrie 2016 şi la suma de 9.049,82 RON, reprezentând dobânda legală penalizatoare pentru neplata debitului principal.

Prin sentinţa civilă nr. 2949 din 21 octombrie 2020 pronunţată de Judecătoria Târgovişte în dosarul nr. x/2018, s-a admis excepţia prescripţiei dreptului la acţiune cu privire la sumele de bani reprezentând contravaloarea taxă de administrare pentru perioada 1 iunie 2013-15 septembrie 2016; s-a respins excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantei; s-a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamantă A. S.R.L. în contradictoriu cu pârâtul B..

Împotriva acestei hotărâri a declarat apel reclamanta, solicitând admiterea apelului, rejudecarea cauzei şi admiterea acţiunii astfel cum a fost formulată.

Prin decizia nr. 236 din 24 martie 2021, Tribunalul Dâmboviţa, secţia I civilă a respins apelul declarat de reclamanta A. S.R.L. - prin administrator judiciar D. împotriva sentinţei civile nr. 2949 din 21 octombrie pronunţată de Judecătoria Târgovişte, în contradictoriu cu intimatul-pârât B..

Reclamanta A. S.R.L. - prin administrator judiciar D. a formulat recurs împotriva acestei decizii, fiind înregistrat la Curtea de Apel Ploieşti, secţia I civilă.

Prin încheierea din 4 noiembrie 2021, Curtea de Apel Ploieşti, secţia I civilă a admis excepţia de necompetenţă funcţională a sa, invocată din oficiu şi a declinat competenţa de soluţionare a recursului declarat de reclamanta A. S.R.L. prin administrator judiciar D., în favoarea secţiei a II-a Civile a Curţii de Apel Ploieşti.

Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut că între reclamanta E. S.R.L. şi pârâtul B. a fost încheiat contractul de vânzare-cumpărare, autentificat sub nr. x/16.11.2012 de către BNP F., prin care pârâtul a cumpărat spaţiile comerciale nr. x şi y situate în Hala x şi terenul aferent acestora, situat în jud. Ilfov, Complexul "C.".

Astfel, după cum se poate observa, în cauză cel puţin una dintre părţi este un profesionist (reclamanta), iar obiectul dedus judecăţii - pretenţii derivă dintr-un contract încheiat între profesionişti, acţiunea fiind întemeiată pe instituţia răspunderii civile contractuale.

Or, prin Hotărârea Colegiului de Conducere al Curţii de Apel Ploieşti nr. 38/2018 s-a stabilit competenţa funcţională pentru cauzele precum prezenta, în favoarea secţiei a II-a Civilă.

Potrivit art. 136 C. proc. civ., dispoziţiile privitoare la excepţia de necompetenţă se aplică şi în cazul secţiilor specializate ale aceleiaşi instanţe judecătoreşti, iar prin decizia în interesul legii nr. 17/2018 instanţa supremă a stabilit că dispoziţiile care reglementează competenţa funcţională sunt norme de ordine publică.

Astfel, potrivit dispoziţiilor art. 35 alin. (2) şi ale art. 36 alin. (3) din Legea nr. 304/2004 (modificată prin Legea nr. 207/2018 publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 636 din 20.07.2018), în cadrul curţilor de apel şi al tribunalelor, funcţionează secţii sau, după caz, completuri specializate pentru cauze civile, cauze cu profesionişti, cauze penale, cauze cu minori şi de familie, cauze de contencios administrativ şi fiscal, cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, insolvenţă, concurenţă neloială sau pentru alte materii, precum şi completuri specializate pentru cauze maritime şi fluviale. De asemenea, potrivit art. 37 alin. (1) din aceeaşi lege, în domeniile prevăzute de art. 36 alin. (3) se pot înfiinţa tribunale specializate.

În consecinţă, dacă la nivelul unei instanţe există secţii sau completuri specializate, o cauză de o anumită natură trebuie repartizată la secţia sau completul specializat corespunzătoare naturii litigiului dedus judecăţii. După cum s-a arătat anterior, la nivelul Curţii de Apel Ploieşti există astfel de secţii, astfel încât, cauza trebuie repartizată la secţia corespunzătoare.

Totodată, se reţine că în speţă nu are importanţă la nivelul cărei Secţii a fost înregistrată iniţial cauza în faţa instanţei de fond, întrucât legiuitorul a lăsat în sarcina Colegiului de Conducere al fiecărei instanţe modalitatea efectivă de organizare şi de înfiinţare a unor completuri specializate (sau chiar obligativitatea înfiinţării lor). Or, dacă s-ar merge pe această linie de raţionament ar însemna ca Hotărârea de Colegiu a unui Tribunal să determine efectiv şi modalitatea de organizare a instanţei superioare, lăsând fără efect hotărârea Colegiului acesteia din urmă.

Mai mult, în circumscripţia unei Curţi de Apel sunt mai multe Tribunale ceea ce ar determina chiar o judecată eterogenă a aceluiaşi tip de cauze în calea de atac în funcţie de instanţa de trimitere.

Acelaşi raţionament se aplică şi în cazul în care prima instanţă nu a depus diligenţele necesare în vederea verificării propriei competenţe funcţionale şi a păstrat cauza introdusă de parte pe rolul acelei Secţii. Astfel, chiar Înalta Curte a statuat că a permite convenţia părţilor asupra jurisdicţiei competente sub aspectul specializării ar însemna ca, indirect, să fie afectat principiul legalităţii căilor de atac şi să fie încălcate normele imperative de procedură specifice materiei respective, ştiut fiind că, în funcţie de jurisdicţia specializată, există diferenţe importante în ceea ce priveşte căile de atac, termenele în care pot fi formulate, procedura de judecată, taxele judiciare de timbru datorate.

Pentru aceste considerente a fost admisă excepţia de necompetenţă funcţională a secţiei I Civile invocată din oficiu şi declinată competenţa de soluţionare a recursului în favoarea secţiei a II-a Civilă a Curţii de Apel Ploieşti.

Cauza a fost înregistrată pe rolul secţiei a II-a Civile sub nr. x/2018*, iar la termenul de judecată din 26 ianuarie 2022, instanţa a invocat excepţia de necompetenţă materială procesuală a secţiei în raport cu decizia pronunţată de Tribunalul Dâmboviţa, secţia I civilă.

Prin încheierea din 26 ianuarie 2022, Curtea de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă a admis excepţia de necompetenţă funcţională a sa, invocată din oficiu şi a declinat competenţa de soluţionare a recursului declarat de reclamanta A. S.R.L. prin administrator judiciar D., în favoarea secţiei I Civile a Curţii de Apel Ploieşti, având în vedere considerentele deciziei Înaltei Curţi nr. 31 din 11 noiembrie 2019, pronunţată în recurs în interesul legii, cu privire la momentul până la care se poate invoca excepţia de necompetenţă materială procesuală de soluţionare a cauzei.

Constatându-se intervenit conflictul negativ de competenţă între Curtea de Apel Ploieşti, secţia I civilă şi Curtea de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă s-a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, la data de 28 februarie 2022, pentru soluţionarea conflictului de competenţă.

Înalta Curte, constatând că în cauză există un conflict negativ de competenţă în sensul art. 133 pct. 2 C. proc. civ. ivit între secţiile care s-au declarat deopotrivă necompetente să judece pricina, va pronunţa regulatorul de competenţă, stabilind competenţa de soluţionare a cauzei, în favoarea Curţii de Apel Ploieşti, secţia I civilă.

Delimitarea atribuţiilor instanţelor se realizează în cadrul celor două forme ale competenţei, materială şi teritorială.

Potrivit art. 136 C. proc. civ. există conflict negativ de competenţă când două secţii specializate ale aceleiaşi instanţe judecătoreşti şi-au declinat reciproc competenţa de a judeca acelaşi proces.

Înalta Curte constată că cele două secţii specializate ale Curţii de Apel Ploieşti, prin încheiere, s-au declarat deopotrivă şi reciproc necompetente funcţional.

Competenţa pentru soluţionarea conflictului aparţine Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie conform art. 136 alin. (2) C. proc. civ.

Din perspectiva conflictului de competenţă ivit în soluţionarea cererii formulate, Înalta Curte constată că cererea formulată de reclamanta A. S.R.L. în contradictoriu cu pârâtul B. a fost soluţionată în primă instanţă de Judecătoria Târgovişte, iar apelul declarat de reclamanta A. S.R.L. - prin administrator judiciar D. împotriva sentinţei civile nr. 2949 din 21 octombrie pronunţată de Judecătoria Târgovişte a fost soluţionat prin decizia nr. 236 din 24 martie 2021 pronunţată de Tribunalul Dâmboviţa, secţia I civilă.

Potrivit C. proc. civ., competenţa materială poate fi funcţională (ratione oficii) şi procesuală. Competenţa ratione oficii determină funcţiile şi rolul fiecăreia dintre categoriile de instanţe care fac parte din sistemul judiciar. Prin competenţa materială funcţională se stabileşte, în primul rând, ierarhia instanţelor judecătoreşti, în sensul delimitării organelor care desfăşoară jurisdicţia de fond şi cele care exercită controlul judiciar ordinar sau extraordinar. În al doilea rând, prin regulile de competenţă materială funcţională se determină care dintre instanţele judecătoreşti pot cumula judecata în fond cu judecata în apel sau recurs.

De altfel, termenul de competenţă materială procesuală a fost clarificat de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul competent pentru soluţionarea recursurilor în interesul legii, care prin decizia nr. 18/2016, publicată în Monitorul Oficial nr. 237 din 6.04.2017, a arătat că în cadrul competenţei jurisdicţionale trebuie distins între competenţă materială (de atribuţie) şi competenţă teritorială, iar în cadrul competenţei materiale se distinge între competenţa materială funcţională, stabilită după felul atribuţiilor jurisdicţionale ce revin fiecărei categorii de instanţe (de exemplu, judecata în primă instanţă, judecata în apel, judecata în recurs), şi competenţa materială procesuală, care se stabileşte în raport cu obiectul, natura sau valoarea litigiului dedus judecăţii (par. 155).

Aşadar, dacă la nivelul unei instanţe există secţii sau completuri specializate, o cauză de o anumită natură trebuie repartizată la secţia sau completul specializat corespunzătoare naturii litigiului dedus judecăţii.

Potrivit deciziei nr. 31/11.11.2019 pronunţate în recurs în interesul legii, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a statuat că există un moment până la care invocarea excepţiei de necompetenţă materială procesuală de soluţionare a cauzei este posibilă, respectiv numai în condiţiile art. 131 din C. proc. civ., după acest moment nemaifiind posibil, competenţa fiind câştigată în mod definitiv de instanţa pe rolul căreia a fost înregistrată cererea (par. 73).

Aşa cum s-a arătat anterior, cauza a fost soluţionată în primă instanţă de Judecătoria Târgovişte, iar apelul declarat de reclamanta A. S.R.L. - prin administrator judiciar D. a fost repartizat unui complet specializat din cadrul secţiei I Civile a Tribunalului Dâmboviţa.

Prin urmare, o eventuală transpunere la acest moment a cauzei de la secţia I Civilă la secţia a II-a Civilă, specializată în litigii cu profesioniştii, ar echivala implicit cu o schimbare în recurs a competenţei procesuale, urmare invocării excepţiei dincolo de momentul procesual instituit pentru aceasta. Astfel, nefiind invocată în condiţiile prevăzute de lege, competenţa a rămas definitiv câştigată completelor din cadrul secţiei I Civile.

Totodată, se constată că, prin decizia nr. 18/17.10.2016 Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul competent să judece recursul în interesul legii a reţinut că în căile de atac se păstrează în mod corespunzător competenţa materială procesuală a instanţei care a judecat litigiul în fond (par. 164).

Faţă de cele reţinute, în raport de considerentele expuse şi faţă de dispoziţiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a stabili competenţa de soluţionare a cererii ce face obiectul cauzei, în favoarea Curţii de Apel Ploieşti, secţia I civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Ploieşti, secţia I civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 17 martie 2022.