Appeal against final admissibility ruling in annulment complaint barred by legality of remedies principle

Şedinţa publică din data de 19 aprilie 2022

Deliberând asupra cauzei penale de faţă, în baza actelor şi lucrărilor dosarului constată următoarele:

Prin decizia penală nr. 198/A din 16 martie 2022, pronunţate de Curtea de Apel Braşov, secţia penală, în dosarul nr. x/2018, în temeiul art. 431 C. proc. pen., s-a respins ca inadmisibilă contestaţia în anulare formulată de contestatorul A. împotriva deciziei penale nr. 472/Ap/10.06.2019 pronunţată de Curtea de Apel Braşov în dosarul nr. x/2018.

În temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen., a fost obligat contestatorul la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat, în cuantum de 100 RON.

În temeiul art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul avocatului desemnat din oficiu, în cuantum de 627 RON, a rămas în sarcina statului şi se suportă din fondurile Ministerului Justiţiei.

Pentru a pronunţa această soluţie, prima instanţă a constatat că prin sentinţa penală nr. 2381 din 20 decembrie 2018 a Judecătoriei Braşov s-a dispus, printre altele, condamnarea inculpatului A. la o pedeapsă principală de 7 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de lipsire de libertate în mod ilegal, prevăzută de art. 205 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 77 alin. (1) lit. a) şi d) C. pen. şi art. 41 alin. (1) C. pen.. Constatându-se că această infracţiune a fost săvârşită în termenul de supraveghere stabilit pentru o altă pedeapsă de 4 ani închisoare, s-a dispus revocarea acestei suspendări şi executarea alăturată a celor două pedepse, inculpatul având de executat o pedeapsă principală de 11 ani închisoare.

Prin decizia penală 472/AP din 10 iunie 2019 pronunţată de Curtea de Apel Braşov în dosarul penal nr. x/2018, a fost respins, ca nefondat, apelul formulat de apelantul inculpat A. împotriva sentinţei penale nr. 2381, pronunţate la 20 decembrie 2018, de către Judecătoria Braşov, pe care a menţinut-o.

Împotriva acestei decizii a Curţii de Apel Braşov condamnatul A. a formulat mai multe contestaţii în anulare, respinse, ca inadmisibile, în dosarele nr. x/2019, nr. y/2019, nr. z/2020 şi nr. 530/64/2020 ale Curţii de Apel Braşov. Separat de aceste dosare, condamnatul a mai formulat contestaţie în anulare şi împotriva sentinţei penale nr. 2381 din 20 decembrie 2018 a Judecătoriei Braşov, respinsă, de asemenea, prin sentinţa penală nr. 399 din 19 martie 2020 a Judecătoriei Braşov, definitivă prin decizia nr. 445/Ap. din 13 august 2020 a Curţii de Apel Braşov, pronunţate în dosarul nr. x/2019.

În prezenta cauză condamnatul A. a formulat din nou contestaţie în anulare împotriva aceleiaşi decizii penale a Curţii de Apel Braşov, invocând în esenţă acelaşi motiv, respectiv faptul că instanţa care a dispus condamnarea şi nu a încetat procesul penal ca urmare a retragerii plângerii prealabile.

Examinând admisibilitatea în principiu a contestaţiei în anulare formulată de contestatorul condamnat A. împotriva deciziei penale mai sus identificate, Curtea de apel a constatat că aceasta este inadmisibilă.

S-a constatat că această contestaţie în anulare a fost înregistrată iniţial pe rolul Înaltei Curţi de casaţie şi Justiţie, ca recurs în casaţie, reţinându-se ca dată de formulare 2 decembrie 2020 (data poştei). Prin Decizia nr. 115/A din 13 aprilie 2021 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie s-a trimis cererea către Curtea de Apel Braşov, fiind calificată drept contestaţie în anulare pe baza temeiurilor indicate de condamnat în cererea iniţială şi în completarea acesteia.

Analizându-se cazurile de contestaţie în anulare invocate de condamnat, s-a constatat în mod repetat prin hotărâri definitive anterioare că niciunul dintre acestea nu este incident în speţă.

S-a reţinut de către prima instanţă că numitul A. fost condamnat pentru săvârşirea infracţiunii de lipsire de libertate în mod ilegal, prevăzută de art. 205 alin. (1) C. pen., infracţiune urmărită din oficiu.

Curtea de apel a constatat că persoana condamnată A. nu a invocat alte aspecte care să se circumscrie vreunuia dintre cazurile de contestaţie în anulare prevăzute de lege, argumentele sale tinzând de fapt spre o soluţie de achitare bazată pe lipsa probelor de vinovăţie. Or, pe calea contestaţiei în anulare nu este posibilă reaprecierea probelor avute în vedere la soluţionarea cauzei, motivul de contestaţie în anulare prevăzut de art. 426 lit. b) C. proc. pen. neputând fi circumscris omisiunii instanţei de a se pronunţa asupra unei soluţii de achitare.

Faţă de cererile repetate formulate de contestator în principiu pentru aceleaşi motive, soluţionate în mod definitiv prin hotărâri anterioare ale Curţii de Apel Braşov, contestaţia în anulare formulate pentru aceleaşi motive este vădit inadmisibilă.

Curtea de apel a făcut referire şi la jurisprudenţa instanţei supreme (Decizia secţiei penale a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr. 308/2018) prin care s-a dat eficienţă principiului legalităţii căilor de atac, la jurisprudenţa Curţii Constituţionale referitoare la accesul liber la justiţie (Decizia nr. 670/2011, Decizia nr. 266/2014), dar şi cauzele în care Curtea europeană a drepturilor omului a recunoscut în cadrul mai larg al dreptului la un proces echitabil şi dreptul de acces la un tribunal (Golder c. Regatului Unit, parag. 35, (Frydlender c. Franţei, parag. 27, Dujardin c. Franţei, Danini c. Italiei, Perez c. Franţei, parag. 70).

Împotriva acestei decizii penale a declarat apel A., cauza fiind înregistrată la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală la 30 martie 2022.

În dezbateri, la termenul de judecată de astăzi, fost ridicată de procuror excepţia inadmisibilităţii căii de atac de către reprezentantul Ministerului Public.

Examinând cauza de faţă, în baza actelor şi lucrărilor de la dosar, Înalta Curte constată că apelul formulat de apelantul A. este inadmisibil, pentru următoarele considerente:

În speţa dedusă judecăţii, se constată că a fost declarat apel împotriva deciziei penale nr. 198/A din 16 martie 2022 a Curţii de Apel Braşov, secţia penală care s-a pronunţat în calea extraordinară de atac a contestaţiei în anulare. Se observă că în contestaţia în anulare nu au existat alte motive de critică a soluţiei de condamnare, decât modul în care s-a desfăşurat urmărirea penală şi lipsa probelor de vinovăţie.

Însă, potrivit art. 432 alin. (4) C. proc. pen. sentinţa dată în contestaţia în anulare este supusă apelului, iar decizia dată în apel este definitivă, aceste dispoziţii reglementând procedura de judecare a contestaţiei în anulare după parcurgerea procedurii prealabile şi anume, admiterea în principiu, prevăzută de art. 431 C. proc. pen.. În această cauză, prin decizia apelată, Curtea de apel a examinat admisibilitatea în principiu a contestaţii în anulare promovate împotriva deciziei de condamnare, iar în dispozitivul acestei hotărâri s-a menţionat faptul că aceasta este definitivă.

Astfel cum s-a statuat prin Decizia nr. 5/2015 publicată în Monitorul oficial din 10 aprilie 2015 Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, în concepţia C. proc. pen., atât încheierea prin care se dispune admiterea în principiu a contestaţiei în anulare, cât şi sentinţa sau decizia prin care se dispune respingerea, ca inadmisibilă, a contestaţiei în anulare, în cadrul procedurii de examinare a admisibilităţii în principiu, prevăzută în art. 431 din C. proc. pen., sunt hotărâri definitive, nesupuse căii de atac a apelului. Aşadar, hotărârile judecătoreşti pronunţate în etapa admiterii în principiu a contestaţiei în anulare, etapă reglementată distinct în dispoziţiile art. 431 din C. proc. pen., sunt definitive.

De asemenea, jurisprudenţa Înaltei Curţi, secţia penală (deciziile nr. 13/A/2022, nr. 251/A/2020, nr. 376/A/2019, nr. 319/A/2018) a subliniat în mod constant caracterul definitiv al hotărârii prin care instanţa respinge, ca inadmisibilă, contestaţia în anulare.

Se constată, aşadar, că apelantul contestator condamnat A. a formulat cerere de apel împotriva unei hotărâri nesusceptibile de reformare prin promovarea căii ordinare de atac a apelului, în privinţa deciziei penale atacate de contestator (decizia penală nr. 198/A din 16 martie 2022, pronunţate de Curtea de Apel Braşov, secţia penală), definitivă, legea nu prevede posibilitatea exercitării vreunei căi ordinare de atac.

Având în vedere dispoziţiile art. 129 din Constituţie care prevăd că mijloacele procesuale de atac a hotărârii judecătoreşti sunt cele prevăzute de lege, iar exercitarea acestora se realizează în condiţiile legii, precum şi dispoziţiile art. 21 din legea fundamentală privind liberul acces la justiţie, se constată că în C. proc. pen. sunt reglementate hotărârile susceptibile de a fi supuse examinării, căile de atac ordinare care pot fi exercitate împotriva acestora, termenele de declarare şi motivele pentru care se poate cere reformarea hotărârilor.

Aşadar, recunoaşterea unei căi de atac în situaţii neprevăzute de legea procesual penală constituie o încălcare a principiului legalităţii căilor de atac şi, din acest motiv, apare ca o soluţie inadmisibilă în ordinea de drept.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte, în temeiul art. 421 pct. (1) lit. a) C. proc. pen., va respinge, ca inadmisibil, apelul formulat de contestatorul A. împotriva deciziei penale nr. 198/A din 16 martie 2022, pronunţate de Curtea de Apel Braşov, secţia penală, în dosarul nr. x/2018.

În temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga contestatorul condamnat la plata sumei de 100 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

În temeiul art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 627 RON, rămâne în sarcina statului şi se suportă din fondurile Ministerului Justiţiei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, apelul formulat de contestatorul A. împotriva deciziei penale nr. 198/A din 16 martie 2022, pronunţate de Curtea de Apel Braşov, secţia penală, în dosarul nr. x/2018.

Obligă contestatorul condamnat la plata sumei de 100 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 627 RON, rămâne în sarcina statului şi se suportă din fondurile Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 19 aprilie 2022.