Validity of plea bargain: mandatory corrective procedure for omitted penalty terms under Art. 484(1) CPP versus direct rejection
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice (Penal Section) admitted the appeals filed by the prosecution and the defendant, vacated the Court of Appeal of Galați’s judgment that had rejected the plea bargain, and remanded the case for retrial to the Court of Appeal of Galați. The dispute concerned the validity of a plea agreement (agreement of recognition of guilt) in which a judicial bailiff was charged with embezzlement and abuse of office for allegedly misappropriating funds from a special sequestration account after an underlying executive title was annulled; the Court of Appeal had rejected the agreement, citing defects such as the lack of specified duration for complementary penalties per offense, the failure to mandate a ban on practicing as a bailiff, missing execution dates, an invalid location for community service, ambiguity regarding the number of embezzlement acts, and the failure to institute precautionary measures. The Supreme Court held that the Court of Appeal erred by directly rejecting the agreement instead of invoking the mandatory remedy procedure under Article 484(1) of the Code of Criminal Procedure, which requires the judge to order the correction of omissions within five days and notify the head of the prosecutor’s office; because the lower court failed to perform this preliminary step, its refusal constituted a denial of the first instance judgment, violating the principle of double jurisdiction under Protocol No. 7 to the European Convention on Human Rights, thus necessitating a remand to allow the proper application of Article 484.
Legislator headnote
AI generatedart. 485 alin. (1) lit. b) C. proc. pen, art. 54 din Legea nr. 188/2000, art. 297 alin. (1) C. pen, art. 132 din Legea nr. 78/2000, art. 295 alin. (1) C. pen, art. 35 alin. (1) C. pen; Validity of plea bargain: mandatory corrective procedure for omitted penalty terms under Art. 484(1) CPP versus direct rejection: The dispute concerned the validity of a plea agreement (agreement of recognition of guilt) in which a judicial bailiff was charged with embezzlement and abuse of office for allegedly misappropriating funds from a special sequestration account after an underlying executive title was annulled; the Court of Appeal had rejected the agreement, citing defects such as the lack of specified duration for complementary penalties per offense, the failure to mandate a ban on practicing as a bailiff, missing execution dates, an invalid location for community service, ambiguity regarding the number of embezzlement acts, and the failure to institute precautionary measures. The Supreme Court held that the Court of Appeal erred by directly rejecting the agreement instead of invoking the mandatory remedy procedure under Article 484(1) of the Code of Criminal Procedure, which requires the judge to order the correction of omissions within five days and notify the head of the prosecutor’s office; because the lower court failed to perform this preliminary step, its refusal constituted a denial of the first instance judgment, violating the principle of double jurisdiction under Protocol No. 7 to the European Convention on Human Rights, thus necessitating a remand to allow the proper application of Article 484.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedCited Case Law
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedThe provision cited in the dispositive as the legal basis for admitting the appeals, vacating the previous judgment, and remanding the case for retrial.
The provision cited in the dispositive to determine that judicial costs remain the responsibility of the state.
Full text
Şedinţa publică din data de 14 aprilie 2022
Asupra apelurilor de faţă, în baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 182 din 21 decembrie 2021 pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în baza art. 485 alin. (1) lit. b) C. proc. pen., a fost respins acordul de recunoaştere a vinovăţiei încheiat între Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galati şi inculpatul A. şi a fost trimisă cauza la cauza la procuror în vederea continuării urmării penale.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a constatat că, la data de 28 octombrie 2021 a fost încheiat un acord de recunoaştere a vinovăţiei între Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galaţi şi inculpatul A..
În cuprinsul acordului, s-a reţinut că, pe rolul Biroului Executorului Judecătoresc "A." s-au înregistrat dosarele de executare silită sub nr. 823 - 1038/2009, nr. 1040 - 1104/2009, nr. 1115/2009 (titluri executorii - sentinţele civile definitive şi executorii, însă nu irevocabile, nr. 217/09.03.2009 şi nr. 218/09.03.2009, ale Tribunalului Sibiu, ş.a), în care s-a calculat suma de 1.468.218,21 RON datorată de către persoana vătămată B. S.A, poprită şi virată în contul A., deschis la C., în urma adreselor/26.06.2009 şi 03.08.2009 emise către terţul poprit D. S.A., prin care s-a solicitat virarea sumelor în contul special de consemnări, cu menţiunea "pe seama şi la dispoziţia A..
Prin decizia civilă nr. 105/21.01.2010, a Curţii de Apel Alba Iulia, irevocabilă, a fost respinsă acţiunea reclamanţilor (creditorii din dosarele de executare silită), motiv pentru care B. S.A a formulat acţiuni de întoarcere a executării silite şi restabilirea situaţiei anterioare, admise prin hotărâri judecătoreşti ale Judecătoriei Focşani; conform acestor hotărâri, creanţa persoanei vătămate însuma 760.093,05 RON, din care a recuperat suma de 106.983,47 RON, rezultând un debit datorat în cuantum de 653.109,58 RON.
Titlul executoriu - sentinţa civilă nr. 217/09.03.2009, a Tribunalului Sibiu, a fost desfiinţat încă din 21.01.2010, fără ca executorul judecătoresc A. să întocmească proces-verbal de distribuire sume şi fără să plătească aceste sume foştilor creditori, efectuând diverse tranzacţii prin contul deschis la C. S.A., iar la data de 19.07.2013 contul a fost închis.
În acest context factual, în perioada 04.01.2012 - 24.02.2012, A., din dispoziţia inculpatului A., s-au efectuat 34 de tranzacţii (reprezentând 34 de acte materiale ale infracţiunii de delapidare) reprezentând diverse plăţi ori alimentare de card bancar, deşi se impunea restituirea acestor sume persoanei vătămate şi, în calitate de executor judecătoresc, investit cu cererile de executare silită în baza titlului executoriu - sentinţa civilă nr. 217/09.03.2009, a Tribunalului Sibiu (desfiinţat de instanţa de control judiciar - decizia civilă nr. 105/21.01.2010, a Curţii de Apel Alba Iulia), nu a trecut la distribuirea şi efectuarea viramentelor în conturile foştilor creditori în perioada validităţii titlului executoriu, iar după desfiinţarea acestuia a continuat atitudinea abuzivă de a refuza restituirea sumelor poprite către B. S.A, încălcând dispoziţiile procesual civile în materie aplicabile la data comiterii faptelor, respectiv art. 3715 alin. (1) lit. d), art. 3717 alin. (3) şi (4), art. 3791, în referire la art. 4041 - 4043 C. proc. civ. vechi, art. 459 în referire la dispoziţiile Cap. V din C. proc. civ. vechi - Eliberarea şi distribuirea sumelor realizate prin executarea silită, respectiv art. 562, art. 569 - 571 şi art. 723, dar şi dispoziţiile art. 2, art. 5 şi art. 54 din Legea nr. 188, privind executorii judecătoreşti, cauzând o vătămare a drepturilor/intereselor legitime şi, implicit, un prejudiciu persoanei vătămate B. în cuantum de 653.109,58 RON.
Sub aspectul situaţiei de fapt s-a arătat de către procuror că, urmare a cererilor de executare silită formulate de foştii creditori s-au format dosarele de executare silită înregistrate sub nr. x - 1104/2009 şi nr. 1115/2009 (titluri executorii - sentinţele civile nr. 217/09.03.2009 şi nr. 218/09.03.2009, ale Tribunalului Sibiu).
Executorul judecătoresc A. a dispus înfiinţarea popririi pe conturile persoanei vătămate B., deschise la D. S.A. - Sucursala Focşani, prin emiterea adrese nr. x - 1038/2009, nr. 1040 - 1104/2009, nr. 1115/2009, din data de 26.06.2009, solicitând virarea sumei de 1.140.281,97 RON în contul special de consemnări al executorului judecătoresc A. deschis la C., cu menţiunea "pe seama şi la dispoziţia A., însă nu a întocmit proces-verbal de distribuire sume datorate creditorilor, onorarii executor/experţi/avocaţi .
Ulterior, executorul judecătoresc A. a trecut la îndreptarea erorii de calcul strecurată în poprirea înfiinţată (proces-verbal din 03.08.2009) şi a solicitat aceleiaşi unităţi bancare, prin adresa nr. x - 1038/2009, nr. 1040 - 1104/2009 şi nr. 1115/2009 din data de 03.08.2009, suplimentarea popririi cu suma de 228.715,60 RON, reprezentând diferenţă de debit calculată, cu precizarea virării acestei sume în contul special de consemnări al executorului judecătoresc A. deschis la C. şi menţiunea "pe seama şi la dispoziţia A., totalizând o poprire de 1.468.218,21 RON .
- prin decizia civilă nr. 105/21.01.2010 a Curţii de Apel Alba Iulia, irevocabilă, a fost respinsă acţiunea reclamanţilor (creditorii din dosarele de executare silită, având la bază titlul executoriu - sentinţa civilă nr. 217/09.03.2009, a Tribunalului Sibiu), motiv pentru care B. S.A a formulat acţiuni de întoarcere a executării silite şi restabilirea situaţiei anterioare, admise prin hotărârile judecătoreşti ale Judecătoriei Focşani;
- expertiza contabilă judiciară efectuată şi suplimentul acesteia au stabilit, conform titlurilor executorii, puse în executare silită când nu erau irevocabile, o creanţă datorată foştilor creditori în sumă de 987.782 RON (n.n din suma poprită de 1.468.218,21 RON), la care se adaugă sume calculate de către executorul judecătoresc A., după cum urmează: 258.261 RON, reprezintă onorariu de executare, iar 280.590 RON reprezintă onorarii avocaţi şi experţi;
Din suma calculată pentru creditori (987.782 RON), executorul judecătoresc A. a returnat (n.n după desfiinţarea titlului executoriu) o sumă totală de 217.417 RON, din care 13.514 RON este sumă poprită de alţi executori judecătoreşti în urma executării silite a A., 15.834 RON este suma achitată direct persoanei vătămate B., iar 188.069 RON este suma achitată direct foştilor creditori.
Prin urmare, faţă de suma poprită şi calculată pentru foştii creditori - 987.782 RON, prin deducerea sumei de 217.417 RON, rezultă o diferenţă de 770.365 RON;
- la dosarul cauzei s-au ataşat hotărâri judecătoreşti de întoarcere a executării silite, pornită în baza titlului executoriu - sentinţa civilă nr. 217/09.03.2009, a Tribunalului Sibiu;
- sumele calculate conform hotărârilor de întoarcere a executării silite, prin expertiza contabilă şi suplimentul acesteia, sunt următoarele: suma totală de 760.093,05 RON, din care 484.239,64 RON, reprezintă debit datorat de A. în solidar cu salariaţii (foşti creditori) B., iar 275.853 RON, reprezintă debit datorat individual de A./A.";
Expertiza contabilă a stabilit că persoana vătămată B. a recuperat din totalul de 760.093,05 RON (debit datorat ca efect al întoarcerii executării silite), suma de 106.983,47 RON, din care 50.690,17 RON, reprezintă sumă aferentă sentinţelor civile de întoarcere a executărilor silite ce au stabilit debitul în solidar şi 55.312,30 RON, reprezintă sumă aferentă sentinţelor civile de întoarcere a executărilor silite ce au stabilit debitul individual datorat de A./A.".
Astfel, în contextul expus mai sus, s-a menţionat că debitul datorat persoanei vătămate B., este în cuantum de 653.109,58 RON.
- deşi titlul executoriu - sentinţa civilă nr. 217/09.03.2009, a Tribunalului Sibiu, era deja defiinţat de instanţa de control judiciar (decizia civilă nr. 105/21.01.2010, a Curţii de Apel Alba Iulia) încă din data de 21.01.2010, la data de 31.12.2010, suma de 987.782 RON, poprită şi calculată din conţinutul titlului executoriu pentru a fi plătită foştilor creditori, nu era nici măcar distribuită;
- expertiza contabilă judiciară a stabilit că, în perioada 02.11.2009 - 19.07.2013, A. a efectuat tranzacţii prin contul deschis la C. S.A. (contul în care a fost virată suma de 1.468.218 RON, în urma popririi), încasând sume în valoare de 22.280.612 RON şi a efectuat plăţi în valoare de 23.739.177 RON, în final soldul fiind zero RON, iar la data de 19.07.2013 contul a fost închis;
- de asemenea, expertiza contabilă judiciară a stabilit că, până la data de 04.01.2012, soldul contului deschis la C., în care s-a virat suma de 1.468.218 RON în urma popririi, nu a scăzut sub plafonul de 653.109,58 RON (sumă reprezentând prejudiciul creat persoanei vătămate B.), dar în perioada 04.01.2012 - 24.02.2012, martorul F., din dispoziţia inculpatului A., a efectuat 34 de tranzacţii (reprezentând 34 de acte materiale ale infracţiunii de delapidare, comise de către inculpat sub forma participaţiei improprii) reprezentând diverse plăţi prin ordine de plată, alimentare de card bancar/retragere în numerar cu cardul, deşi se impunea restituirea acestor sume persoanei vătămate, după cum urmează: la data de 04.01.2012 - sumele de 240.000 RON (din care 44.529 RON reprezintă suma retrasă din prejudiciu de 653.109 RON şi primul act material al infracţiunii de delapidare), 156.615 RON, 249 RON, 399 RON, 150 RON, 200 RON, 250 RON, 180 RON; la data de 05.01.2012 - sumele de 108.555 RON, 108.555 RON, 40 RON, 247 RON, 370 RON, 18.076 RON, 131 RON; la data de 21.02.2012 - sumele de 156.615 RON (din care 101.949 RON, reprezintă suma retrasă din sold prejudiciu, respectiv 214.563 RON) şi 500 RON; la data de 22.02.2012 - sumele de 250 RON, 150 RON, 285 RON, 310 RON, 500 RON, 989 RON, 8.131 RON, 73 RON; la data de 23.02.2012 - sumele de 180 RON, 100 RON, 54 RON, 150 RON, 49 RON, 30 RON, 80 RON, 5.000 RON; la data de 24.02.2012 -suma de 100.000 RON (din care 95.783 RON, reprezintă suma retrasă din sold prejudiciu, respectiv ultimul act material al infracţiunii de delapidare);
- în calitate de executor judecătoresc, investit cu cererile de executare silită înregistrate sub nr. x - 1038/2009, nr. 1040 - 1104/2009, nr. 1115/2009, în baza titlului executoriu - sentinţa civilă nr. 217/09.03.2009, a Tribunalului Sibiu, desfiinţată de instanţa de control judiciar (decizia civilă nr. 105/21.01.2010, a Curţii de Apel Alba Iulia) până la distribuirea sumelor şi efectuarea viramentelor în conturile foştilor creditori, cu nerespectarea dispoziţiilor procesual civile în materie aplicabile la data comiterii faptelor, respectiv art. 3715 alin. (1) lit. d), art. 3717 alin. (3) şi (4), art. 3791, în referire la art. 4041 - 4043 C. proc. civ. vechi, art. 459 în referire la dispoziţiile Cap. V din C. proc. civ. vechi - Eliberarea şi distribuirea sumelor realizate prin executarea silită, respectiv art. 562, art. 569 - 571, dar şi cu nerespectarea dispoziţiilor art. 2, art. 5, art. 53 şi art. 54 din Legea nr. 188/2000, privind executorii judecătoreşti, suspectul A. a cauzat o vătămare a drepturilor/intereselor legitime şi, implicit, un prejudiciu persoanei vătămate B. în cuantum de 653.109,58 RON.
Astfel, procurorul a menţionat că situaţia de fapt anterior expusă a fost probată cu următorele mijloace de probă:
- declaraţia reprezentantului legal al persoanei vătămate B.;
- declaraţii de suspect/inculpat - A.;
- declaraţia martorului F.;
- raport de expertiză contabilă judiciară, cuprinzând documentaţia financiar-contabilă a B.E.J.I. "A.";
- supliment la raportul de expertiză contabilă judiciară;
- datele privind existenţa şi conţinutul conturilor/depozitelor colaterale deţinute şi folosite de A., G., B.E.J.I. "A." şi A. S.R.L. Focşani, la diverse unităţi bancare;
- extrasele de cont aferente conturilor solicitate, obţinute în urma emiterii mandatelor de autorizare constând în obţinerea datelor privind tranzacţiile financiare derulate prin conturile deschise la C. şi H., folosite de B.E.J.I. "A." şi A. S.R.L. Focşani;
- raportul de constatare tehnico-ştiinţifică întocmit de către inspectorul antifraudă din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galaţi;
- situaţia statistică a prejudiciului creat persoanei vătămate B., în formă scriptică şi electronică;
- decizia civilă nr. 105/21.01.2010, a Curţii de Apel Alba Iulia şi sentinţa civilă nr. 217/09.03.2009;
- hotărârile judecătoreşti ale Judecătoriei Focşani de întoarcere a executării silite şi restabilirea situaţiei anterioare;
- acte procesuale/procedurale efectuate în dosarele de executare silită (de interes în cauză) nr. 823, 824, 826, 830, 832 - 847, 849 - 905, 907 - 925, 927 - 930, 933 - 950, 954 - 986, 988 - 1012, 1015 - 1046 şi 1115, toate înregistrate în anul 2009, întocmite de B.E.J.I. "A." ;
- acte procesuale/procedurale efectuate în dosarele de executare silită întocmite de B.E.J.A "I. şi J." şi B.E.J. "K.", având ca obiect executarea silită a B.E.J.I. "A." .
Astfel, s-a reţinut că, fapta inculpatului A. care, în calitate de executor judecătoresc în cadrul B.E.J.I. "A."a dispus înfiinţarea popririi pe conturile persoanei vătămate B., deschise la D. S.A. - Sucursala Focşani, în cadrul dosarelor de executare silită înregistrate sub nr. x - 1038/2009, nr. 1040 - 1104/2009, nr. 1115/2009 (titlu executoriu - sentinţa civilă nr. 217/09.03.2009, a Tribunalului Sibiu) şi a încasat suma de 1.468.218,21 RON (creanţă - 987.782 RON, onorariu de executare - 258.261 RON şi onorarii avocaţi/expert - 280.590 RON) la data de 16.07.2009 (suma de 905.836,96 RON) şi la data de 11.12.2009 (suma de 562.381,25 RON), în contul biroului deschis la C., fără să întocmească proces-verbal de distribuire sume datorate creditorilor, onorarii executor/expert/avocaţi şi fără să efectueze viramente în conturile foştilor creditori, obligat fiind de validitatea titlului executoriu şi încuviinţarea instanţei de executare, iar după desfiinţarea situaţiei juridice prin decizia civilă nr. 105/21.01.2010, a Curţii de Apel Alba Iulia a continuat să eludeze dispoziţiile procesual civile în materie aplicabile la data comiterii faptelor, refuzând restituirea sumelor poprite şi nedistribuite foştilor creditori, cauzând, astfel, o vătămare a drepturilor/intereselor legitime şi, implicit, un prejudiciu persoanei vătămate B. în cuantum de 653.109,58 RON, întruneşte, pe latură obiectivă şi subiectivă, conţinutul constitutiv al infracţiunii de abuz în serviciu, dacă funcţionarul public a obţinut pentru sine ori pentru altul un folos necuvenit, prevăzută de art. 297 alin. (1) C. pen., raportat la art. 132 din Legea nr. 78/2000, pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie.
Totodată, s-a reţinut că, fapta inculpatului A. care, în calitate de executor judecătoresc în cadrul B.E.J.I. "A." şi în baza împuternicirii martorului F. (drept de semnătură pentru tranzacţii pe conturile din C.), a dispus efectuarea din contul C. (în care se aflau sumele persoanei vătămate B. şi care, în mod legal, trebuiau restituite încă din luna ianuarie 2010), în perioada 04.01.2012 - 24.02.2012, a 34 de tranzacţii pentru diverse plăţi prin ordine de plată, alimentare de card bancar/retragere în numerar cu cardul, respectiv: la data de 04.01.2012 - sumele de 240.000 RON (din care 44.529 RON reprezintă suma retrasă din prejudiciu de 653.109 RON şi primul act material al infracţiunii de delapidare), 156.615 RON, 249 RON, 399 RON, 150 RON, 200 RON, 250 RON, 180 RON; la data de 05.01.2012 - sumele de 108.555 RON, 108.555 RON, 40 RON, 247 RON, 370 RON, 18.076 RON, 131 RON; la data de 21.02.2012 - sumele de 156.615 RON (din care 101.949 RON, reprezintă suma retrasă din sold prejudiciu, respectiv 214.563 RON) şi 500 RON; la data de 22.02.2012 - sumele de 250 RON, 150 RON, 285 RON, 310 RON, 500 RON, 989 RON, 8.131 RON, 73 RON; la data de 23.02.2012 - sumele de 180 RON, 100 RON, 54 RON, 150 RON, 49 RON, 30 RON, 80 RON, 5.000 RON; la data de 24.02.2012 - suma de 100.000 RON (din care 95.783 RON, reprezintă suma retrasă din sold prejudiciu, respectiv ultimul act material al infracţiunii de delapidare), întruneşte, pe latură obiectivă şi subiectivă, conţinutul constitutiv al infracţiunii de delapidare, prevăzută de art. 295 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. (34 de acte materiale) şi în modalitatea participaţiei improprii, prevăzută de art. 52 alin. (3) C. pen.
S-a constatat că, activitatea infracţională a inculpatului A., materializată în comiterea celor două infracţiuni, a condus la reţinerea stării de agravare a răspunderii penale, respectiv concursul real de infracţiuni, prevăzut de art. 38 alin. (1) C. pen., precum şi aplicarea legii penale mai favorabile, prevăzută de art. 5 alin. (1) C. pen. (având în vedere consumarea infracţiunilor sub imperiul C. pen. vechi).
Prin ordonanţa nr. 113/P/2017 din 22.03.2017 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galaţi, s-a dispus începerea urmăririi penale "in rem" sub aspectul comiterii infracţiunilor de delapidare, prevăzută de art. 2151 C. pen. (1969) şi abuz în serviciu, prevăzută de art. 246 raportat la art. 2481 C. pen. (1969), ambele cu aplicarea art. 5 alin. (1) C. pen.
Prin ordonanţa nr. 113/P/2017 din 29.09.2017 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galaţi, s-a dispus schimbarea încadrării juridice dată faptelor prin ordonanţa nr. 113/P/2017 din data de 22.03.2017 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galaţi, din infracţiunile de delapidare, prevăzută de art. 2151 C. pen. (1969) şi abuz în serviciu, prevăzută de art. 246 raportat la art. 2481 C. pen. (1969), ambele cu aplicarea art. 5 alin. (1) C. pen., în infracţiunile de delapidare, prevăzută de art. 295 C. pen. şi abuz în serviciu, prevăzută de art. 297 C. pen., ambele cu aplicarea art. 5 alin. (1) C. pen.
Prin ordonanţa nr. 113/P/2017 din data de 02.10.2017 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galaţi, s-a dispus efectuarea în continuare a urmăririi penale faţă de suspectul A. pentru săvârşirea infracţiunii de delapidare, prevăzută de art. 295 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 5 alin. (1) C. pen.
Prin ordonanţa nr. 113/P/2017 din 08.01.2018 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galaţi, s-a dispus extinderea urmăririi penale "in rem", începută prin ordonanţa nr. 113/P/2017 din data de 22.03.2017 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galaţi (încadrare juridică schimbată prin ordonanţa nr. 113/P/2017, din data de 29.09.2017), sub aspectul comiterii infracţiunii de evaziune fiscală, prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. b) şi c) din Legea nr. 241/2005, pentru prevenirea şi combaterea evaziunii fiscale.
Prin ordonanţa nr. 113/P/2017 din data de 18.03.2020 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galaţi, s-a dispus suspendarea urmăririi penale în dosarul penal nr. x/2017, al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galaţi, până la încetarea stării de urgenţă instituită pe întreg teritoriul României, prin Decretul Preşedintelui României nr. 195/16.03.2020.
Prin ordonanţa nr. 113/P/2017 din data de 15.05.2020 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galaţi, s-a dispus reluarea urmăririi penale în dosarul penal nr. x/2017 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galaţi, începând cu data de 15.05.2020.
Prin ordonanţa nr. 113/P/2017 din data de 05.02.2021 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galaţi, s-a dispus schimbarea încadrării juridice dată faptei prin ordonanţa nr. 113/P/2017 din data de 02.10.2017 prin care s-a dispus continuarea urmăririi penale faţă de suspectul A., din infracţiunea de delapidare, prevăzută de art. 295 alin. (1) din C. pen., cu aplicarea art. 5 alin. (1) C. pen., în infracţiunea de delapidare, prevăzută de art. 295 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. şi art. 5 alin. (1) din C. pen., respectiv extinderea urmăririi penale faţă de suspectul A. (continuată prin ordonanţa nr. 113/P/2017 din 02.10.2017 - infracţiunea de delapidare, prevăzută de art. 295 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 5 alin. (1) C. pen.), pentru săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu, dacă funcţionarul public a obţinut pentru sine ori pentru altul un folos necuvenit, prevăzută de art. 297 alin. (1) C. pen., raportat la art. 132 din Legea nr. 78/2000, pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie, ambele infracţiuni cu aplicarea art. 38 alin. (1) şi art. 5 alin. (1) C. pen.
Prin ordonanţa nr. 113/P/2017 din data de 06.05.2021 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galaţi, s-a dispus punerea în mişcare a acţiunii penale împotriva inculpatului A. pentru săvârşirea infracţiunilor de delapidare, prevăzută de art. 295 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. (23 de actele materiale) şi abuz în serviciu, dacă funcţionarul public a obţinut pentru sine ori pentru altul un folos necuvenit, prevăzută de art. 297 alin. (1) C. pen., raportat la art. 132 din Legea nr. 78/2000, pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie, ambele infracţiuni cu aplicarea art. 38 alin. (1) şi art. 5 alin. (1) C. pen.
Prin ordonanţa nr. 113/P/2017 din data de 14.06.2021 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galaţi, s-a dispus extinderea urmăririi penale faţă de inculpatul A. (continuată prin ordonanţa din 02.10.2017, schimbată încadrarea juridică în infracţiunea de delapidare, prevăzută de art. 295 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. (23 de acte materiale) şi extinsă urmărirea penală pentru infracţiunea de abuz în serviciu, dacă funcţionarul public a obţinut pentru sine ori pentru altul un folos necuvenit, prevăzută de art. 297 alin. (1) C. pen., raportat la art. 132 din Legea nr. 78/2000, ambele infracţiuni cu aplicarea art. 38 alin. (1) şi art. 5 alin. (1) C. pen. (ordonanţa din 05.02.2021) pentru săvârşirea infracţiunii de delapidare, prevăzută de art. 295 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. (34 de acte materiale), art. 38 alin. (1) şi art. 5 alin. (1) C. pen., respectiv extinderea acţiunii penale faţă de inculpatul A. pentru săvârşirea infracţiunii de delapidare, prevăzută de art. 295 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. (34 de acte materiale), art. 38 alin. (1) şi art. 5 alin. (1) C. pen.
Prin ordonanţa nr. 113/P/2017 din data de 06.09.2021 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galaţi, s-a dispus schimbarea încadrării juridice reţinută în sarcina inculpatului A. prin actele procesuale precedente, din infracţiunea de delapidare, prevăzută de art. 295 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. (34 de acte materiale), art. 38 alin. (1) şi art. 5 alin. (1) C. pen., în infracţiunea de delapidare, prevăzută de art. 295 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. (34 de acte materiale), art. 38 alin. (1) şi art. 5 alin. (1) C. pen., în modalitatea participaţiei improprii, prevăzută de art. 52 alin. (3) C. pen.
Prin ordonanţa nr. 113/P/2017 din data de 06.09.2021 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galaţi, s-a dispus respingerea cererii de instituire a sechestrului asigurător, întrucât nu au fost identificate bunuri în patrimoniul inculpatului A./A..
Prin ordonanţa nr. 113/P/2017 din data de 14.10.2021 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galaţi, s-a dispus disjungerea cauzei şi continuarea cercetărilor, sub aspectul comiterii infracţiunii de evaziune fiscală, prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. b) şi c) din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea şi combaterea evaziunii fiscale.
Examinând acordul de recunoaştere a vinovăţiei încheiat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galaţi şi inculpatul A., Curtea de apel a reţinut că nu sunt îndeplinite condiţiile pentru admiterea acestuia.
Astfel, Curtea a reţinut că, în cuprinsul acordului de recunoaştere a vinovăţiei a fost menţionată, pentru fiecare dintre infracţiunile pentru care a fost cercetat inculpatul A., aplicarea unei pedepse complementare, fără însă a se menţiona durata pe care se aplică aceste pedepse complementare.
Sub acest aspect, s-a arătat că, ulterior, cu ocazia contopirii pedepselor complementare s-a făcut menţiunea că durata acesteia va fi de 2 ani.
Or, potrivit Deciziei nr. 18/2021 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în recurs în interesul legii, aplicarea prevederilor art. 45 C. pen. este condiţionată de aplicarea în prealabil a unor pedepse complementare şi accesorii, pentru fiecare infracţiune, urmând ca abia ulterior să se procedeze la efectuarea contopirii pedepselor complementare şi accesorii.
Deopotrivă, faţă de natura infracţiunilor şi împrejurările comiterii faptei, persoana inculpatului A., executor judecătoresc, s-a apreciat că se impune interzicerea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. g) C. pen., ca pedeapsă complementară şi accesorie, respectiv a exercitării funcţiei de executor judecătoresc, cu atât mai mult cu cât, aplicarea acesteia era obligatorie, potrivit dispoziţiilor art. 297 şi 295 C. pen.
S-a observat că, din cuprinsul acordului de recunoaştere a vinovăţiei lipsesc menţiunile prevăzute de art. 65 C. pen. şi art. 68 C. pen. privitoare la data de la care va începe executarea pedepsei complementare şi a pedepsei accesorii.
În plus, s-a arătat că, potrivit bazei de date comunicate de Ministerul Justitei - Directia de Probaţiune se constată că în cadrul comunei Năruja, judeţul Vrancea, există 3 unităţi în care inculpatul putea presta muncă neremunerată în folosul comunităţii: Căminul Cultural şi Biblioteca din comuna Năruja, judeţul Vrancea; Şcoala Gimnazială din comuna Năruja judeţul Vrancea şi Şcoala Primară din comuna Năruja, sat Podul Nărujei, judeţul Vrancea.
Or, obligarea inculpatului să presteze muncă neremunerată la Adăpostul de zi şi de noapte Crucea Roşei Focşani, apare ca fiind nelegală.
Referitor la infracţiunea de delapidare, s-a menţionat că, din acordul de recunoaştere a vinovăţiei nu rezultă dacă inculpatul A. a săvârşit o singură infracţiune sau două infracţiuni aflate în concurs real, astfel: delapidare, prevăzută de art. 295 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. (34 acte materiale) cu aplicare art. 38 alin. (1) C. pen. şi art. 5 C. pen. sau participaţie improprie la delapidare, prevăzută de art. 52 alin. (3) C. pen. raportat la art. 295 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. lipsind astfel hotărârea de previziune şi claritate privitoare la descrierea faptelor, concordanta dintre expunerea faptelor şi încadrarea în drept a acestora şi a legalităţii pedepselor aplicate.
Totodată, s-a arătat că, în cauză nu sunt întrunite cerinţele art. 480 alin. (2) C. proc. pen., în sensul că, din declaraţiile date în cursul urmării penale, nu rezultă că inculpatul A. recunoaşte vinovăţia în ceea ce priveşte săvârşirea faptelor imputate.
În acest context, s-a arătat că, inculpatul a recunoscut o parte din latura obiectivă a infracţiunilor pentru care este cercetat, dar consideră, în continuare că nu a săvârşit faptele cu vinovăţia cerută de lege pentru subzistenţa infracţiunilor reţinute în sarcina sa.
Spre deosebire de procedura recunoaşterii învinuirii (art. 374, 375, 396 alin. (10) C. proc. pen.) când inculpatul recunoaşte săvârşirea faptei aşa cum a fost descrisă în rechizitoriu, acordul de recunoaştere a vinovăţiei presupune ca inculpatul să recunoască că a săvârşit faptele cu vinovăţia cerută de lege.
De asemenea, s-a arătat că, încheierea acordului de recunoaştere a vinovăţiei nu se impune faţă de gravitatea faptelor săvârşite, natura infracţiunilor, limitele de pedeapsă prevăzute de lege şi împrejurările comiterii faptei.
Acelaşi aspect rezultă, în opinia judecătorului fondului, şi cu privire la cuantumul prejudiciului cauzat prin săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 297 alin. (1) C. proc. pen. cu referire la art. 13 2 din Legea nr. 78/2000, însă, în acest caz, prejudiciul apreciat este cel comunicat de SC "B." S.A..
În aceeaşi ordine de idei, s-a arătat că, dacă procurorul de caz nu a încercat soluţionarea laturii civile, nu a încercat nici instituirea de măsuri asigurătorii în vederea recuperării prejudiciului, motivând că nu s-a putut institui sechestrul asigurător deoarece inculpatul A. nu deţine bunuri asupra cărora se poate institui o astfel de măsură.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, au declarat apel Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galaţi şi inculpatul A..
În motivele scrise de apel, Parchetul a arătat, în esenţă, că probatoriul administrat anterior sesizării instanţei de judecată, actele procedurale întocmite pe parcursul urmăririi penale, precum şi cu ocazia încheierii acordului de recunoaştere a vinovăţiei nu justifică respingerea acestuia, dispoziţiile art. 485 alin. (1) lit. b) C. proc. pen., nefiind incidente în speţă, pentru următoarele considerente:
- durata pedepsei complementare rezultante de 2 ani răspunde exigenţelor impuse acordului de recunoaştere a vinovăţiei, întrucât dispoziţiile art. 482 alin. (1) lit. h) C. proc. pen. nu se referă şi la pedeapsa complementară;
- Decizia nr. 18/2021 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie privind interpretarea dispoziţiilor art. 45 C. pen. nu vizează problema de drept invocată de către instanţa de fond ca argument pentru respingerea acordului de recunoaştere a vinovăţiei;
- stabilirea duratei pedepsei complementare rezultante în condiţiile convenite în acordul de recunoaştere a vinovăţiei este în măsură să satisfacă exigenţele dispoziţiilor art. 482 alin. (1) lit. h) C. proc. pen., în ipoteza în care se reţine că acestea urmează situaţia pedepsei complementare.
Sub acest aspect, s-a subliniat că, omisiunea determinării cuantumului fiecărei pedepse complementare stabilită în raport de fiecare infracţiune în parte nu este de natură să încalce prevederile art. 482 alin. (1) lit. h) C. proc. pen., întrucât durata pedepsei complementare rezultante este aceeaşi.
- interzicerea în mod expres a exercitării funcţiei de executor judecătoresc, ca pedeapsă complementară şi accesorie, era inutilă câtă vreme în cauză s-a prevăzut interzicerea dreptului de a ocupa orice funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, prevăzută de art. 66 alin. (1) lit. b) C. pen.;
- lipsa menţiunilor prevăzute de art. 65 C. pen. şi art. 68 din acelaşi cod referitoare la data la care va începe executarea pedepsei complementare şi a pedepsei accesorii nu pot constitui temei pentru respingerea acordului de recunoaştere a vinovăţiei;
- obligarea inculpatului A. să presteze muncă neremunerată în folosul comunităţii la Adăpostul de zi şi de noapte Crucea Roşie Focşani este legală, în condiţiile în care, opţiunea de a executa muncă în folosul comunităţii în cadrul unei entităţi juridice din afara localităţii de domiciliu a inculpatului reprezintă expresia voinţei acestuia, exprimată în cadrul procedural instituit de dispoziţiile procesuale care reglementează încheierea acordului de recunoaştere a vinovăţiei;
- din cuprinsul acordului de recunoaştere a vinovăţiei încheiat cu inculpatul se reţine că acestuia îi este imputată o singură infracţiune de delapidare, prevăzută de art. 295 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. (34 acte materiale) în modalitatea participaţiei improprii, prevăzută de art. 52 alin. (3) C. pen.;
- inculpatul A. a recunoscut atât aspectele de ordin obiectiv care ţin de îndeplinirea condiţiilor de tipicitate pentru cele două infracţiuni, cât şi forma de vinovăţie cu care a acţionat;
- soluţia de condamnare a inculpatului propusă în acord este temeinică, neputând fi considerată nejustificat de blândă în raport cu gravitatea infracţională sau periculozitatea infractorului;
- instituirea măsurilor asiguratorii nu este justificată, pe de o parte, întrucât pe parcursul urmăririi penale nu au fost identificate bunuri aparţinând inculpatului asupra cărora instituirea măsurilor asiguratorii să răspundă astfel necesităţii realizării condiţiilor procesuale pentru repararea prejudiciului, iar, pe de altă parte, instituirea unor asemenea măsuri apare ca fiind inutilă în contextul nesoluţionării laturii civile, ca urmare a încheierii acordului de recunoaştere a vinovăţiei.
Totodată, s-a arătat că, instanţa de fond a încălcat dispoziţiile art. 484 alin. (1) C. proc. pen., în condiţiile în care, cu excepţia aspectelor privind netemeinicia sancţiunilor aplicate inculpatului (pct. 7 din hotărârea atacată) şi a celor de nelegalitate (pct. 3, 6 şi 8), toate pretinsele omisiuni enunţate puteau fi înlăturate pe calea procedurii remediu.
În concluzie, s-a solicitat admiterea apelului, desfiinţarea sentinţei penale atacate şi admiterea acordului de recunoaştere a vinovăţiei încheiat cu inculpatul A..
Cu ocazia dezbaterilor, reprezentantul Ministerului Public a precizat că modifică motivele de apel formulate în scris, solicitând astfel, admiterea apelului declarat, desfiinţarea hotărârii atacate şi, în temeiul art. 421 pct. 2 lit. b) C. proc. pen. raportat la art. 6 Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, cu referire la necesitatea existenţei a două grade de jurisdicţie, trimiterea cauzei spre rejudecare, în vederea iniţierii procedurii remediu, reglementată de dispoziţiile art. 484 alin. (1) C. proc. pen.
La rândul său, inculpatul A. a solicitat, prin apărător ales, să se constate că, în situaţia în care acordului de recunoaştere a vinovăţiei îi lipseşte vreuna din menţiunile obligatorii, instanţa trebuie să dispună acoperirea omisiunilor în termen de 5 zile, sesizând în acest sens conducătorul parchetului.
În consecinţă, a solicitat admiterea apelului, desfiinţarea sentinţei penale atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare la Curtea de Apel Galaţi, în vederea iniţierii procedurii remediu şi completării de către procuror a omisiunilor identificate de instanţa de fond.
Examinând cauza prin prisma motivelor de apel invocate, Înalta Curte apreciază apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galaţi şi de inculpatul A. ca fiind întemeiate, pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 479 C. proc. pen., acordul de recunoaştere a vinovăţiei are ca obiect recunoaşterea faptei şi acceptarea încadrării juridice pentru care a fost pusă în mişcare acţiunea penală şi priveşte felul şi cuantumul pedepsei, precum şi forma de executare a acesteia, respectiv felul măsurii educative ori, după caz, soluţia de renunţare la aplicarea pedepsei sau de amânare a aplicării pedepsei.
Dispoziţiile art. 482 C. proc. pen. enumeră conţinutul acordului de recunoaştere a vinovăţiei dispunând ca acesta să cuprindă data şi locul încheierii; numele, prenumele şi calitatea celor între care se încheie; date privitoare la persoana inculpatului, prevăzute de art. 107 alin. (1) C. proc. pen. descrierea faptei ce formează obiectul acordului; încadrarea juridică a faptei şi pedeapsa prevăzută de lege; probele şi mijloacele de probă; declaraţia expresă a inculpatului prin care recunoaşte comiterea faptei şi acceptă încadrarea juridică pentru care a fost pusă în mişcare acţiunea penală; felul şi cuantumul, precum şi forma de executare a pedepsei ori soluţia de renunţare la aplicarea pedepsei sau de amânare a aplicării pedepsei cu privire la care s-a ajuns la un acord între procuror şi inculpat; semnăturile procurorului, ale inculpatului şi ale avocatului.
Totodată, prevederile art. 484 alin. (1) C. proc. pen. stipulează că, în ipoteza în care, acordului de recunoaştere a vinovăţiei îi lipseşte vreuna din menţiunile prevăzute la art. 482 sau nu au fost respectate condiţiile prevăzute de art. 483, instaţa dispune acoperirea omisiunilor în cel mult 5 zile şi sesizează în acest sens conducătorul parchetului care a emis acordul.
În speţă, Curtea de apel a respins acordul de recunoaştere a vinovăţiei reţinând că procurorul a omis să stabilească în cadrul acestuia durata pedepselor complementare pentru fiecare dintre infracţiunile reţinute în sarcina inculpatului, să interzică dreptul de a exercita funcţia de executor judecătoresc, atât ca pedeapsă complementară, cât şi ca pedeapsă accesorie, să menţioneze data de la care se va începe executarea pedepsei complementare, respectiv a pedepsei accesorii, să menţioneze una dintre cele trei unităţi prevăzute în baza de date a Ministerului Justiţiei - Direcţia de Probaţiune, în cadrul căreia inculpatul ar urma să presteze muncă neremunerată în folosul comunităţii, să clarifice încadrarea juridică aferentă infracţiunii de delapidare şi să instituie măsuri asiguratorii în temeiul art. 249 C. proc. pen.
Înalta Curte observă că aspectele de nelegalitate identificate de instanţa de fond ca motive pentru respingerea acordului de recunoaştere a vinovăţiei reprezintă, în realitate, omisiuni care ar putea fi acoperite în procedura remediu instituită de dispoziţiile art. 484 alin. (1) C. proc. pen.
Or, instanţa de fond a procedat la respingerea acordului în mod direct, fără a dispune sesizarea conducătorului parchetului care a emis acordul, în vederea acoperirii omisiunilor, încălcând astfel dispoziţiile art. 484 alin. (1) C. proc. pen., care sunt obligatorii pentru judecător.
Având în vedere că prima instanţă nu s-a conformat dispoziţiilor art. 484 C. proc. pen., Înalta Curte apreciază că se impune admiterea apelurilor declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galaţi şi de inculpatul A., desfiinţarea hotărârii atacate şi rejudecarea cauzei de către aceeaşi instanţă.
Soluţia se impune în contextul în care această omisiune echivalează cu lipsa judecăţii în primă instanţă, iar efectuarea acesteia, pentru prima oară în apel, încalcă principiul dublului grad de jurisdicţie în materie penală, prevăzut de art. 2 din Protocolul nr. 7 la CEDO.
Pentru considerentele anterior expuse, Înalta Curte, în baza art. 421 pct. 2 lit. b) C. proc. pen., va admite apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galaţi şi inculpatul A. împotriva sentinţei penale nr. 182 din 21 decembrie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2021.
Va desfiinţa sentinţa atacată şi va trimite cauza spre rejudecare la Curtea de Apel Galaţi, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
În baza art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.
Onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, până la prezentarea apărătorului ales, în sumă de 140 RON, va rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galaţi şi inculpatul A. împotriva sentinţei penale nr. 182 din 21 decembrie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2021.
Desfiinţează sentinţa atacată şi trimite cauza spre rejudecare la Curtea de Apel Galaţi, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, până la prezentarea apărătorului ales, în sumă de 140 RON, rămâne în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 14 aprilie 2022.