Abuse of office and weapon crimes: Typicity of omitted service orders and re-arming after administrative annu

Deliberând asupra recursului în casaţie formulat de inculpatul A., în baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:

A. Prin sentinţa penală nr. 225 din data de 05.12.2019 pronunţată de Judecătoria Câmpulung Moldovenesc:

Inculpatul A. a fost condamnat la pedeapsa de 1 an şi 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu în formă continuată, prevăzute de art. 297 alin. (1) raportat la art. 308 alin. (1) din C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen.

În baza art. 67 alin. (1) din C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), h) din C. pen., respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat şi dreptul de a deţine, purta şi folosi orice categorie de arme pe o durată de 2 ani.

În temeiul art. 65 alin. (1) din C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzută art. 66 alin. (1) lit. a), b), h) din C. pen., respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat şi dreptul de a deţine, purta şi folosi orice categorie de arme.

Inculpatul A. a fost condamnat la pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de instigare la nerespectarea regimului armelor şi muniţiilor, prevăzute de art. 47 raportat la art. 342 alin. (1) din C. pen.

În baza art. 67 alin. (1) din C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), h) din C. pen., respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat şi dreptul de a deţine, purta şi folosi orice categorie de arme pe o durată de 2 ani.

În temeiul art. 65 alin. (1) din C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute art. 66 alin. (1) lit. a), b), h) din C. pen., respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat şi dreptul de a deţine, purta şi folosi orice categorie de arme.

Inculpatul A. a fost condamnat la pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de instigare la uz de armă fără drept, prevăzute de art. 47 raportat art. 343 alin. (1) din C. pen.

În baza art. 67 alin. (1) din C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), h) din C. pen., respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat şi dreptul de a deţine, purta şi folosi orice categorie de arme pe o durată de 2 ani.

În temeiul art. 65 alin. (1) din C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), h) din C. pen., respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat şi dreptul de a deţine, purta şi folosi orice categorie de arme.

Inculpatul A. a fost condamnat la pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de participaţie improprie sub forma complicităţii la nerespectarea regimului armelor şi muniţiilor, prevăzute de art. 52 alin. (3) din C. pen., raportat la art. 48 alin. (1) şi art. 342 alin. (1) din C. pen.

În baza art. 67 alin. (1) din C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), h) din C. pen., respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat şi dreptul de a deţine, purta şi folosi orice categorie de arme pe o durată de 2 ani.

În temeiul art. 65 alin. (1) din C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), h) din C. pen., respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat şi dreptul de a deţine, purta şi folosi orice categorie de arme.

Inculpatul A. a fost condamnat la pedeapsa de 1 (un) an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de participaţie improprie sub forma complicităţii la uz de armă fără drept, prevăzute de art. 52 alin. (3) raportat la art. 48 alin. (1) şi art. 343 alin. (1) din C. pen.

În baza art. 67 alin. (1) din C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), h) din C. pen., respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat şi dreptul de a deţine, purta şi folosi orice categorie de arme pe o durată de 2 ani.

În temeiul art. 65 alin. (1) din C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), h) din C. pen., respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat şi dreptul de a deţine, purta şi folosi orice categorie de arme.

În baza art. 38 alin. (1) din C. pen., s-a constatat că infracţiunile au fost săvârşite în concurs.

În temeiul art. 39 alin. (1) lit. b) din C. pen., a fost aplicată inculpatului pedeapsa cea mai grea de 1 (un) an şi 6 (şase) luni închisoare la care s-a adăugat sporul de o treime din pedeapsa de 4 (patru) ani închisoare (anume 16 luni), rezultând pedeapsa de 2 (doi) ani şi 10 (zece) luni închisoare.

În raport cu art. 45 alin. (3) lit. a) şi (5) din C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară rezultantă a interzicerii exercitării, pe o durată de 2 ani a drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), h) din C. pen., respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat şi dreptul de a deţine, purta şi folosi orice categorie de arme. A fost aplicată inculpatului pedeapsa accesorie rezultantă, pe lângă pedeapsa principală rezultantă, a interzicerii exercitării, cu titlu de pedeapsă accesorie, a drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), h) din C. pen., respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat şi dreptul de a deţine, purta şi folosi orice categorie de arme.

În baza art. 91, art. 92 din C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pe un termen de 4 ani, conform dispoziţiilor art. 92 din C. pen.

În baza art. 93 alin. (1) din C. pen., inculpatul a fost obligat ca pe durata termenului de supraveghere să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la Serviciul de Probaţiune Suceava la datele fixate de acesta;

b) să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa;

c) să anunţe, în prealabil, schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile;

d) să comunice schimbarea locului de muncă;

e) să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţă.

În baza art. 93 alin. (2) lit. b) din C. pen., s-a impus inculpatului să frecventeze un program de reintegrare socială derulat de către serviciul de probaţiune sau organizat în colaborare cu instituţii din comunitate.

În baza art. 93 alin. (3) din C. pen., pe parcursul termenului de supraveghere, s-a dispus ca inculpatul să presteze o muncă neremunerată în folosul comunităţii în cadrul Primăriei municipiului Suceava sau Primăriei Ipoteşti, pe o perioadă de 60 de zile lucrătoare.

În baza art. 404 alin. (2) din C. proc. pen., s-a atras atenţia inculpatului A. cu privire la dispoziţiile art. 96 din C. pen. referitoare la revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere.

În temeiul art. 404 alin. (2) din C. proc. pen., s-a atras atenţia inculpatului A., că în cazul în care nu respectă măsurile de supraveghere sau nu execută obligaţiile impuse prin prezenta hotărâre, instanţa va revoca suspendarea şi va dispune executarea pedepsei închisorii.

În baza art. 7 din Legea nr. 76/2008 privind organizarea şi funcţionarea Sistemului Naţional de Date Genetice Judiciare, s-a dispus prelevarea de probe biologice de la inculpaţii B., A., în vederea introducerii profilului genetic în Sistemului Naţional de Date Genetice Judiciare.

În temeiul art. 5 alin. (5) din Legea nr. 76/2008 privind organizarea şi funcţionarea Sistemului Naţional de Date Genetice Judiciare, s-a dispus informarea inculpaţilor B. A. că probele biologice recoltate vor fi utilizate pentru obţinerea şi stocarea în S.N.D.G.J. a profilului genetic.

În baza art. 112 alin. (1) lit. b) din C. pen., s-a dispus confiscarea specială a următoarelor obiecte care au fost folosite la săvârşirea infracţiunilor:

- armă de vânătoare cu glonţ, marca x, cu seria: x, având montată o lunetă marca "x"

- arma de vânătoare cu ţevi lise marca x, cu seria: x, cal. x;

- pistol de apărare şi pază, cu glonţ, marca x, seria: x, cal. x;

- arma de vânătoare cu ţevi lise marca x, cu seria: x, cal. x;

- pistol de apărare şi pază, cu glonţ, marca x, seria: x, cal. x;

- 1 cartuş cu glonţ cal. 8 x 57, cu capsa nepercutată, precum şi două tuburi cartuş cal. 8 x 57, percutate, provenite din tragerea experimentală efectuată cu ocazia constatării criminalistice;

- 8 cartuşe cu glonţ cal. 7,62 mm, cu capsele nepercutate şi două tuburi cartuş, cal. 7,62 mm, cu capsele percutate, provenite din tragerea experimentală efectuată cu ocazia constatării criminalistice;

- 21 cartuşe de vânătoare cal. 16, cu capsele nepercutate, şi două tuburi cartuş, cal. 16, cu capsele percutate, provenite din tragerea experimentală efectuată cu ocazia constatării criminalistice.

Armele şi muniţiile mai sus descrise se află la Camera de Corpuri Delicte a I.P.J. Suceava, fiind depuse cu dovezile: seria x, nr. x din data de 04.05.2015 şi seria x, nr. x din data de 04.11.2015.

S-a luat act că persoana vătămată D. şi E. nu s-a constituit parte civilă.

B. Prin decizia penală nr. 1118 din data de 7 decembrie 2020, Curtea de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori a dispus:

În temeiul art. 421 pct. 2 lit. a) din C. proc. pen., a admis apelul declarat de inculpatul A. împotriva sentinţei penale nr. 225 din 05.12.2019 a Judecătoriei Câmpulung Moldovenesc.

A desfiinţat în parte sentinţa apelată şi, în rejudecare:

A descontopit pedepsele principale, complementare şi accesorii aplicate inculpatului A. şi le-a repus în individualitatea lor.

A condamnat pe inculpatul A. pentru instigare la săvârşirea infracţiunii de nerespectarea regimului armelor şi muniţiilor, prevăzute de art. 47 raportat la art. 342 alin. (1) din C. pen., cu reţinerea art. 35 alin. (1) din C. pen. (aşa cum a fost schimbată încadrarea juridică prin încheierea din data de 26 octombrie 2020, din infracţiunile de instigare la nerespectarea regimului armelor şi muniţiilor, prevăzute de art. 47 raportat la art. 342 alin. (1) din C. pen. şi participaţie improprie sub forma complicităţii la nerespectarea regimului armelor şi muniţiilor, prevăzute de art. 52 alin. (3) raportat la art. 48 alin. (1) şi art. 342 alin. (1) din C. pen.), la pedeapsa de 1 an închisoare.

În temeiul art. 67 alin. (1) din C. pen., a aplicat inculpatului A. pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), h) din C. pen., respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat şi dreptul de a deţine, purta şi folosi orice categorie de arme, pe o durată de 2 ani.

În temeiul art. 65 alin. (1) din C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), h) din C. pen., respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat şi dreptul de a deţine, purta şi folosi orice categorie de arme.

A condamnat pe inculpatul A. pentru instigare la săvârşirea infracţiunii de uz de armă fără drept prevăzute de art. 47 raportat la art. 343 alin. (1) din C. pen., cu reţinerea 35 alin. (1) din C. pen. (aşa cum a fost schimbată încadrarea juridică prin încheierea din data de 26 octombrie 2020, din infracţiunile de instigare la uz de armă fără drept, prevăzute de art. 47 raportat la art. 343 alin. (1) din C. pen. şi participaţie improprie sub forma complicităţii la uz de armă fără drept, prevăzute de art. 52 alin. (3) raportat la art. 48 alin. (1) şi art. 343 alin. (1) din C. pen.), la pedeapsa de 1 an închisoare.

În temeiul art. 67 alin. (1) din C. pen., a aplicat inculpatului A. pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), h) din C. pen., respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat şi dreptul de a deţine, purta şi folosi orice categorie de arme, pe o durată de 2 ani.

În temeiul art. 65 alin. (1) din C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), h) din C. pen., respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat şi dreptul de a deţine, purta şi folosi orice categorie de arme.

În temeiul art. 38 alin. (1) din C. pen., a constatat că infracţiunile au fost săvârşite în concurs.

În conformitate cu art. 39 alin. (1) lit. b) din C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 1 (un) an şi 6 (şase) luni închisoare la care a adăugat sporul de o treime din totalul celorlalte pedepse, respectiv 8 luni închisoare, rezultând pedeapsa de 2 (doi) ani şi 2 (două) luni închisoare.

În temeiul cu art. 45 alin. (3) lit. a) şi (5) din C. pen., a aplicat inculpatului A. pedeapsa complementară rezultantă a interzicerii exercitării, pe o durată de 2 ani, a drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), h) din C. pen., respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat şi dreptul de a deţine, purta şi folosi orice categorie de arme.

A aplicat inculpatului pedeapsa accesorie rezultantă, pe lângă pedeapsa principală rezultantă, a interzicerii exercitării, cu titlu de pedeapsă accesorie, a drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), h) din C. pen., respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat şi dreptul de a deţine, purta şi folosi orice categorie de arme.

A menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei penale apelate care nu sunt în contradicţie cu decizia.

Împotriva deciziei instanţei de apel a formulat recurs în casaţie inculpatul A.

Inculpatul A. a înţeles să indice cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen.:

"inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală", solicitând admiterea recursului în casaţie şi achitarea sa.

În susţinerea cererii de recurs în casaţie, inculpatul a menţionat că faptele reţinute în sarcina sa nu întrunesc condiţiile de tipicitate prevăzute în normele de incriminare din conţinutul art. 297, art. 342 şi art. 343 din C. pen., neexistând o concordanţă deplină între acţiunea pretins ilicită şi configurarea legală a acestor infracţiuni.

A precizat că, instanţa de recurs trebuie să stabilească şi să identifice obligaţia de serviciu care a fost încălcată, implicit, dispoziţia legală care prevede conduita corespunzătoare ce trebuia urmată în raport de care comportamentul ce a fost considerat a fi o îndeplinire defectuoasa a îndatoririlor de serviciu.

A considerat că un caracter defectuos al îndeplinirii atribuţiilor de serviciu nu poate fi stabilit în afara unei prescripţii normative, clare, previzibile, neechivoce, iar imputarea unor nereguli în absenţa unei dispoziţii legale neputând constitui temei al răspunderii penale, fiind consecinţa unei aprecieri arbitrare.

În acest sens, a invocat deciziile nr. 392/6 iunie 2017 şi nr. 405/15 iunie 2016 pronunţate de Curtea Constituţională.

De asemenea, inculpatul a făcut referire la două declaraţii de martori din analiza cărora a considerat că se desprind următoarele aspecte în ceea ce priveşte modul de lucru la dotarea cu armament a personalului angajat: dotarea se făcea după obţinerea avizului de port armă emis de IPJ, pe bază de proces-verbal şi cu obligativitatea instructajului prevăzut de lege; ordinele de serviciu se emiteau ulterior, după ce armele erau deja predate angajaţilor pe bază de proces-verbal; ordinele de serviciu se emiteau, la cererea directorului de cluburi ori a paznicului de vânătoare, de către conducătorul AJVPS sau de către martorul F., pe baza împuternicirii date de acesta; dotarea cu armament a personalului angajat avea la bază avizul de port armă emis pentru acesta de către IPJ Suceava, ordinele de serviciu care erau emise, practic, ulterior - având un caracter formal, cu rol de evidenţă a armamentului deţinut de AJVPS.

A considerat că fapta de a nu emite ordinele de serviciu sus menţionate nu întruneşte elementele de tipicitate prevăzute în norma de incriminare din art. 297 din C. pen. întrucât aceste înscrisuri, neconferind, vreun drept de port armă inculpatului B. (acest drept fiind dat nominal celui în cauză prin avizul IPJ Suceava din data de 17 decembrie 2012), nu a cauzat nici o pagubă ori vreo vătămare a drepturilor sau intereselor legitime ale unei persoane fizice sau ale unei persoane juridice.

Pe de altă parte, a apreciat că, nu lipsa ordinului de serviciu, ci cel mult dotarea cu arme fără drept a celui în cauză ar putea fi pusă în discuţie, dotare care însă, avea loc în fapt, pe bază de proces-verbal, anterior emiterii ordinului respectiv. În cazul de faţă, dotarea s-a făcut pe bază de proces-verbal de către G. faţă de care s-a dispus clasarea sub aspectul săvârşirii vreunei infracţiuni, cu motivarea că nicio astfel de faptă nu ar întruni elementele de tipicitate ale vreunei infracţiuni.

A apreciat că între fapta de a nu emite ordinele de serviciu sus menţionate şi producerea vreunei vătămări instituţiei la care lucra nu există nici un raport de cauzalitate, mai mult, AJVTS Suceava nu i s-a produs nici o vătămare în sensul art. 297 din C. pen.

Raportat la situaţia de fapt reţinută atât de instanţa de fond, cât şi de cea de apel, a considerat că în cauză nu rezultă încălcarea dispoziţiilor cuprinse în art. 69 şi 70 din Legea nr. 295/2004, trimiterea la acestea în cuprinsul deciziei atacate având loc formal, numai pentru a justifica respectarea deciziei CCR nr. 405/2016.

S-a apreciat că dotarea cu armament a inculpatului B., la datele de 23.06.2014, 27.10.2014 şi 15.10.2014 a avut loc pe baza convingerii că acestuia nu i s-a anulat avizul de port armă de serviciu, dispoziţia nr. x a IPJ Suceava dispunând în realitate asupra unui drept pe care acesta nu îl avea (autorizaţie de deţinere armament) drept aparţinând, legal, AJVPS Suceava.

De asemenea, a considerat că infracţiunea de abuz în serviciu nu putea fi reţinută şi datorită "caracterului subsidiar" al acesteia în raport cu art. 342 şi art. 343 din C. pen.

Inculpatul A. a mai arătat că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii de instigare la nerespectarea regimului armelor şi muniţiilor prevăzute de art. 342 alin. (1) din C. pen., neemiterea ordinelor de serviciu pentru inculpatul B. ori emiterea nelegală a acestora neputând constitui latura obiectivă a infracţiunii, fiind acte materiale ale infracţiunii de abuz în serviciu, deja reţinută în sarcina sa.

S-a arătat că dreptul de deţinere şi port armă în sensul normei de incriminare prevăzută în acest articol fiind conferit nu prin actul angajatorului, ci prin avizul de port armă de serviciu, dat nominal angajatului de către organele de poliţie competente, această condiţie a fost îndeplinită în speţă prin emiterea avizului nr. x din 17.12.2012 pe numele lui B.

Pentru aceleaşi considerente s-a apreciat că nu sunt îndeplinite în cauză nici condiţiile de tipicitate prevăzute în norma de incriminare din cuprinsul art. 343 din C. pen.

Armele respective au fost folosite de B., în cadrul exercitării atribuţiilor de serviciu, pe baza autorizaţiilor de vânătoare emise al căror caracter legal nu a fost contestat de organele judiciare. Uzul de armă nu avea legătură cu fapta de emitere a ordinelor de serviciu despre care se face vorbire în actul de sesizare, ci era circumscris activităţii normale de serviciu desfăşurată de inculpatul B., scopul pentru care a fost utilizat armamentul din dotare fiind unul legal şi autorizat în condiţiile legii.

A considerat că faptele ce se pretind că fac obiectul infracţiunilor prevăzute de art. 342 şi art. 343 din C. pen. nu sunt prevăzute de legea penală reprezentând în realitate contravenţia reglementată de art. 129 pct. 3 din Legea nr. 295/2004.

C. Recursul în casaţie:

1) A fost depus raportul de către magistratul asistent care a arătat că cererea de recurs în casaţie îndeplineşte în mod cumulativ cerinţele de formă prevăzute la art. 437 alin. (1) lit. a), b), c) şi d) C. proc. pen., iar aspectele invocate se circumscriu cazului de casare invocat, respectiv art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen.

2) Prin încheierea din data de 20 octombrie 2021, Înalta Curte a admis, în principiu, cererea de recurs în casaţie formulată de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 1118 din 07 decembrie 2020, pronunţate de Curtea de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori, a trimis cauza în vederea judecării recursului în casaţie la completul C3, în compunere de 3 judecători şi a fixat termen de judecată, la data de 15 decembrie 2021.

Înalta Curte a apreciat că aspectele invocate în cererea de recurs în casaţie referitoare la evaluarea elementelor de tipicitate a infracţiunii de abuz în serviciu prin prisma deciziilor nr. 405/2016 şi nr. 392/6 iunie 2017 ale Curţii Constituţionale se circumscriu cazului de casare prevăzut de dispoziţiile art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen. şi pot fi valorificate prin prisma acestui caz de casare.

De asemenea, a reţinut că aspectele referitoare la faptul că infracţiunile prevăzute de art. 342 şi art. 343 din C. pen., nu sunt prevăzute de legea penală reprezentând în realitate contravenţia prevăzută de art. 129 pct. 3 din Legea nr. 295/2004, pot fi analizate prin prisma cazului de casare invocat.

Analizând recursul în casaţie formulat de inculpatul A. în limitele stabilite prin încheierea de admitere în principiu, Înalta Curte constată următoarele:

Referitor la cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen., Înalta Curte reţine că "infracţiunea este fapta prevăzută de legea penală, săvârşită cu vinovăţie, nejustificată şi imputabilă persoanei care a săvârşit-o. Infracţiunea este singurul temei al răspunderii penale" (art. 15 din C. pen.).

Soluţia reglementată de art. 396 alin. (5) raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) din C. proc. pen. în vigoare intervine atunci când "fapta nu este prevăzută de legea penală ori nu a fost săvârşită cu vinovăţia prevăzută de lege".

Aşadar, faţă de soluţia reglementată prin dispoziţiile art. 396 alin. (5) raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I din C. proc. pen., sintagma "fapta nu este prevăzută de legea penală" conţinută în dispoziţiile art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen. - care reglementează unul din cazurile de casare, vizează atât lipsa incriminării (neprevederea faptei ca infracţiune sau lipsa de tipicitate a faptei în sensul că nu corespunde modelului abstract de incriminare, fiind incident alt tip de răspundere, după caz, civilă, contravenţională, materială sau disciplinară), cât şi situaţia în care lipsesc elementele constitutive ale infracţiunii, altele decât cele referitoare la vinovăţia prevăzută de lege (ICCJ, SP, încheierea nr. 366/RC din data de 08 octombrie 2019).

În egală măsură, instanţa supremă a reţinut, în jurisprudenţa sa, faptul că, raportat la modul de legiferare a celor două teze ale art. 16 alin. (1) lit. b) C. proc. pen. (lipsa prevederii în legea penală şi lipsa vinovăţiei) şi la dispoziţiile art. 15 alin. (1) din C. pen., doar lipsa prevederii în legea penală, se subsumează situaţiilor în care nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii din punct de vedere obiectiv, a fost avută în vedere de legiuitor atunci când a reglementat cazul de recurs în casaţie prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 din Codul de procedură penală. Ca atare, dispoziţiile ce reglementează acest caz de recurs în casaţie corespund prevederilor art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen., conferind Înaltei Curţi posibilitatea de a examina în cadrul recursului în casaţie criticile prin care se invocă împrejurarea că fapta nu este prevăzută de legea penală şi cele referitoare la lipsa elementelor constitutive ale infracţiunii, cu excepţia celor ce vizează vinovăţia, deci doar din perspectiva tipicităţii obiective a infracţiunii (ICCJ, SP, încheierea nr. 100/RC din 12 martie 2020).

Evoluţia jurisprudenţei în materia recursului în casaţie întemeiat pe dispoziţiile art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen. a condus la analiza, în cadrul acestui text, şi a vinovăţiei, respectiv a laturii subiective cu toate cerinţele prevăzute de lege. Ca urmare, acest caz de casare se circumscrie situaţiilor în care fapta concretă pentru care s-a pronunţat soluţia definitivă de condamnare nu întruneşte elementele de tipicitate obiectivă sau subiectivă prevăzute de norma de incriminare, când instanţa a ignorat o normă care conţine dispoziţii de dezincriminare a faptei, indiferent dacă vizează vechea reglementare, în ansamblul său, sau modificarea unor elemente ale conţinutului constitutiv al infracţiunii, astfel încât nu se mai realizează o corespondenţă deplină între fapta săvârşită şi noua configurare legală a tipului respectiv de infracţiune (ICCJ, SP, încheierea nr. 29/RC din 28 ianuarie 2020, ICCJ, SP, încheierea nr. 186/RC din 23 iunie 2020).

Analiza în această cale extraordinară de atac este cantonată exclusiv asupra problemelor de drept. Cazul de casare invocat nu permite o analiză a conţinutului mijloacelor de probă, o nouă apreciere a materialului probator, a încadrării juridice sau stabilirea unei alte situaţii de fapt pe baza căreia să se concluzioneze că fapta nu este prevăzută de legea penală. Verificarea hotărârii se realizează exclusiv în drept, statuările în fapt, ale instanţei a cărei hotărâre a fost atacată, neputând fi cenzurate. Cazul de casare vizează acele situaţii în care nu se realizează o corespondenţă deplină între conduita imputată (fapta săvârşită) şi configurarea legală a infracţiunii, fie din cauza împrejurării că fapta pentru care s-a dispus condamnarea definitivă a inculpatului nu întruneşte elementele de tipicitate, obiectivă ori subiectivă, prevăzute de norma de incriminare, fie a dezincriminării (indiferent dacă vizează reglementarea în ansamblul său sau numai a unor elemente ale conţinutului constitutiv).

Aplicând aceste consideraţii teoretice şi jurisprudenţiale în cauza de faţă, Înalta Curte reţine că aspectele invocate de inculpat nu sunt întemeiate.

Inculpatul A. a fost condamnat pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 297 alin. (1) raportat la art. 308 alin. (1) din C. pen., art. 47 raportat la art. 342 alin. (1) din C. pen., art. 47 raportat art. 343 alin. (1) din C. pen., art. 52 alin. (3) din C. pen. raportat la art. 48 alin. (1) şi art. 342 alin. (1) din C. pen. şi art. 52 alin. (3) raportat la art. 48 alin. (1) şi art. 343 alin. (1) din C. pen.

I. Infracţiunea de abuz în serviciu, prevăzută de art. 297 alin. (1) raportat la art. 308 alin. (1) din C. pen.

a) Situaţia de fapt

În ceea ce priveşte infracţiunea de abuz în serviciu, Înalta Curte constată că prin decizia recurată s-a reţinut, în acord cu prima instanţă, ca situaţie de fapt: în calitate de director al AJVPS Suceava, inculpatul A., în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, cu rea credinţă, în intervalul 17.12.2012 - 09.01.2015, a dat în mod repetat, la momente determinate, dispoziţii ilegale de înarmare a inculpatului B., în calitate de paznic de vânătoare şi angajat al AJVPS Suceava, fără a emite acestuia din urmă documentele legale (ordine de serviciu individuale pentru fiecare armă în parte ce trebuiau avizate de IPJ Suceava) care să îi confere drept de deţinere, port şi folosire, iar la 23.06.2014, pe fondul ignorării cu ştiinţă a normelor legale incidente, a dispus reînarmarea sus-numitului deşi dreptul său fusese anulat, în mod legal, prin aplicarea unei sancţiuni contravenţionale, de către organele competente din cadrul SAESP IPJ Suceava, iar decizia fusese comunicată către AJVPS Suceava.

b) Norma de incriminare

Potrivit art. 297 alin. (1) din C. pen., fapta funcţionarului public care, în exercitarea atribuţiilor de serviciu, nu îndeplineşte un act sau îl îndeplineşte în mod defectuos şi prin aceasta cauzează o pagubă ori o vătămare a drepturilor sau intereselor legitime ale unei persoane fizice sau ale unei persoane juridice se pedepseşte cu închisoarea de la 2 la 7 ani şi interzicerea exercitării dreptului de a ocupa o funcţie publică.

De asemenea, potrivit art. 308 alin. (1) din C. pen., dispoziţiile art. 289 - 292, 295, 297 - 300 şi art. 304 privitoare la funcţionarii publici se aplică în mod corespunzător şi faptelor săvârşite de către sau în legătură cu persoanele care exercită, permanent ori temporar, cu sau fără o remuneraţie, o însărcinare de orice natură în serviciul unei persoane fizice prevăzute la art. 175 alin. (2) ori în cadrul oricărei persoane juridice.

c) Evaluarea instanţei de recurs

Înalta Curte constată că norma de incriminare pentru care s-a dispus condamnarea se suprapune peste situaţia de fapt reţinută în sarcina inculpatului A.

Sub un prim aspect, cum s-a arătat deja, se reţine că modalitatea de interpretare a probatoriului nu poate face obiectul evaluării în prezenta cale de atac, astfel încât susţinerile inculpatului cu privire la conţinutul informaţional al declaraţiilor de martori nu pot fi reanalizate şi evaluate în prezenta cale de atac.

În ceea ce priveşte cadrul normativ incident în cauză, Înalta Curte reţine că, potrivit art. 69 alin. (4) din Legea nr. 295/2004, dotarea cu arme a personalului specializat se face în baza ordinelor de serviciu individuale, emise de conducătorul persoanei juridice prevăzute la alin. (1) sau, după caz, al unităţii subordonate sau aflate în coordonarea acesteia, în care se menţionează datele de identificare ale armei, datele de identificare ale deţinătorului, sarcinile în executarea cărora deţinătorul poate purta şi folosi armele, locurile în care deţinătorul poate purta şi folosi armele, precum şi condiţiile în care acesta poate face uz de armă.

Potrivit art. 70 alin. (1) - (3) şi (7) din aceeaşi lege: (1) pot fi dotate, în condiţiile prevăzute la art. 69 alin. (4), cu arme letale sau neletale supuse autorizării persoanele care: a) au împlinit 18 ani; b) sunt angajate, în baza unui contract individual de muncă, la persoana juridică sau unităţile prevăzute la art. 69 alin. (1); c) îndeplinesc condiţiile prevăzute la art. 14 alin. (1) lit. c) - f), h) şi i); d) urmează un instructaj, desfăşurat de angajator, cu privire la scopul pentru care sunt dotate cu arme, precum şi la condiţiile în care trebuie purtată şi folosită arma, cu aplicarea corespunzătoare a prevederilor art. 31 alin. (3), art. 32, art. 35 - 37, art. 64 alin. (1), art. 65 şi alin. (61), după caz, la sfârşitul căruia semnează un angajament, prin care se obligă să poarte şi să folosească armele, componentele esenţiale şi muniţia din dotare numai în scopurile şi condiţiile stabilite în instructaj; (2) Modelul ordinului de serviciu şi conţinutul instructajului prevăzut la alin. (1) lit. d) se stabilesc de angajator şi se avizează de către structurile de ordine publică din cadrul autorităţilor prevăzute la art. 68; (3) Tipul de arme şi cantitatea de muniţie înscrise în ordinul de serviciu se stabilesc de către autorităţile prevăzute la art. 68; (7) În vederea dotării cu arme, angajatorul solicită pentru fiecare persoană în parte avizul autorităţilor prevăzute la art. 68, prin care se atestă îndeplinirea condiţiilor prevăzute la alin. (1) lit. c).

Potrivit art. 14 alin. (1) din Legea nr. 295/2004, autorizaţia de procurare a armelor letale se acordă persoanelor prevăzute la art. 13 alin. (2) - (5), dacă îndeplinesc, cumulativ, următoarele condiţii:

c) nu au fost condamnate, prin hotărâre judecătorească rămasă definitivă, la pedeapsa detenţiunii pe viaţă sau pedeapsa închisorii mai mare de un an, cu executare, pentru infracţiuni comise cu intenţie; d) nu sunt inculpate în cauze penale pentru fapte săvârşite cu intenţie; e) sunt apte din punct de vedere psihologic şi medical pentru a deţine şi folosi arme, componente esenţiale şi muniţii; f) nu prezintă pericol pentru ordinea publică, siguranţa naţională, viaţa şi integritatea corporală a persoanelor; h) nu le-a fost anulat în ultimii 2 ani dreptul de procurare, deţinere sau, după caz, port şi folosire a armelor letale ori a armelor neletale supuse autorizării, cu excepţia situaţiilor în care măsura anulării s-a dispus ca urmare a pierderii calităţii prevăzute la art. 13 alin. (2) - (5); i) nu au pierdut sau nu le-au fost sustrase în ultimii 5 ani arme letale sau arme neletale supuse autorizării, din motive imputabile lor, procurate în condiţiile prezentei legi.

Totodată, potrivit art. 46 alin. (4), exercitarea căilor de atac prevăzute de lege împotriva măsurii suspendării sau anulării dreptului de port şi folosire a armelor letale de către persoana care se află în una dintre situaţiile prevăzute la art. 44 alin. (1) şi art. 45 alin. (1) nu suspendă obligaţia persoanei de a depune armele la un armurier autorizat.

În egală măsură, art. 2 pct. VI pct. 4 din Legea nr. 295/2004 defineşte ordinul de serviciu - documentul eliberat de persoana juridică autorizată să deţină şi să folosească arme, prin care se acordă persoanei angajate pe bază de contract de muncă, precum şi studenţilor de la instituţiile de învăţământ superior cu profil cinegetic dreptul de a purta şi folosi arma şi muniţia corespunzătoare, înscrise în acest document, în timpul şi pentru executarea sarcinilor de serviciu;

Înalta Curte constată că atât instanţa de fond, cât şi cea de apel au reţinut încălcarea dispoziţiilor din legislaţia primară, fiind respectate exigenţele impuse de instanţa de contencios constituţional prin Deciziile nr. 405/2016 şi nr. 392/2017.

Instanţa de fond a reţinut că formalitatea prealabilă pentru ca o persoană angajată pe bază de contract de muncă să poată fi dotată cu armă de serviciu este obţinerea de la autoritatea competentă a avizului de port armă, această formalitate prealabilă dându-i dreptul angajatorului să doteze persoana angajată cu arme şi muniţii de serviciu, iar documentul în baza căruia personalul angajat are dreptul să poarte şi să folosească armament şi muniţie de serviciu este ordinul de serviciu (...) deşi inculpatul A., în calitate de director al AJVPS Suceava, avea obligaţia legală de a emite ordinele de serviciu individuale pentru armele cu care a fost dotat inculpatul B., şi de a prezenta aceste ordine spre vizare organelor de poliţie competente, cu rea credinţă, prin omisiune nu şi-a îndeplinit această obligaţie.

De asemenea, s-a mai reţinut de prima instanţă că după ce inculpatul B. a săvârşit, la data de 21.06.2013, abaterea contravenţională descrisă mai sus, pentru care i s-a aplicat acestuia o sancţiune contravenţională cu "avertisment", în conformitate cu dispoziţiile art. 129 pct. 15 şi 130 alin. (1) lit. e) din Legea 295/2004, în baza procesului-verbal de constatare a contravenţiei nr. x din data de 26.06.2013, cât şi măsura anulării dreptului de deţinere, port şi folosire a armelor, prin Dispoziţia x/26.06.2013 a I.P.J. Suceava, măsură ce a fost comunicată în scris atât inculpatului, cât şi angajatorului (A.J.V.P.S. Suceava), inculpatul A. a emis, în calitate de director al AJVPS Suceava, decizia nr. 489, prin care a dispus redotarea cu armament a inculpatului H., fără a exista o hotărâre judecătorească (nici măcar în primă instanţă) cu privire la măsura anulării dreptului de port şi folosire a armelor dispusă faţă de inculpatul H. şi fără a emite ordinele de serviciu pentru armele cu care acesta urma să fie dotat.

(...) Toate aceste acte materiale, atât omisive, cât şi comisive, ce au dus la punerea la dispoziţia inculpatului B., în mod repetat în intervalul 17.12.2012 - 9.01.2015, de arme şi muniţii letale, fără a emite acestuia documentele legale - ordine de serviciu individuale care să îi confere drept de deţinere, port şi folosire, şi ulterior, de la data de 23.06.2014, prin încălcarea cu rea credinţă a dispoziţiilor imperative ale art. 46 alin. (4) din Legea 295/2004 privind regimul armelor şi muniţiilor, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de abuz în serviciu în formă continuată, prevăzute de art. 35 alin. (1) din noul Code penal raportat la art. 308 alin. (1) din C. pen. şi art. 297 alin. (1) din C. pen.

De altfel şi instanţa de apel a reţinut în considerentele deciziei că: inculpatul a încălcat obligaţiile cuprinse în legislaţia primară, descrise mai sus, respectiv cele prevăzute la art. 69 alin. (4) şi art. 70 alin. (1) - (3) din Legea nr. 295/2004 privind regimul armelor şi muniţiilor ce reglementează condiţiile procurării, deţinerii, păstrării şi dotării personalului propriu, cu arme şi muniţie, exercitând în mod necorespunzător atribuţiile de serviciu potrivit fisei postului şi cele din statutul AJVPS, fiind îndeplinite elementele de tipicitate ale infracţiunii de abuz în serviciu, cu consecinţa vătămării intereselor legitime ale AJVPS cu privire la regimul armelor şi muniţiilor.

Din descrierea situaţiei de fapt reţinută cu titlu definitiv şi din aspectele inserate expressis verbis de instanţele de apel şi fond, rezultă încălcarea atribuţiilor de serviciu prevăzute de legislaţia primară, în sarcina inculpatului A. ori îndeplinirea defectuoasă a acestora, în sensul normei de incriminare, astfel cum a fost reconfigurată prin decizia nr. 392/2017 a Curţii Constituţionale.

Instanţa de recurs reţine, în limitele invocate de instanţele anterioare, că numitul B., în baza dispoziţiilor art. 129 pct. 15 şi 130 alin. (1) lit. e) din Legea 295/2004, a fost sancţionat contravenţional cu avertisment, stabilindu-se, prin Dispoziţia nr. x/26.06.2013 a I.P.J. Suceava, anularea dreptului de deţinere, port şi folosire a armelor, măsură ce a fost comunicată în scris acestuia şi angajatorului (A.J.V.P.S. Suceava). Cunoscând aceste aspecte, inculpatul A. a emis, în calitate de director al AJVPS Suceava, decizia prin care a dispus redotarea cu armament a inculpatului B., fără a exista o hotărâre judecătorească cu privire la măsura anulării dreptului de port şi folosire a armelor şi fără a emite ordinele de serviciu pentru armele cu care acesta urma să fie dotat.

Ca urmare, Înalta Curte constată că în mod riguros s-a reţinut şi încălcarea, de către inculpatul A., a dispoziţiilor art. 69 alin. (4) şi art. 70 alin. (1) - (3) din Legea nr. 295/2004 privind regimul armelor şi muniţiilor, prin emiterea Deciziei nr. 489/23.06.2014 prin care a dispus redotarea cu armament a inculpatului B., deşi avea cunoştinţă de situaţia juridică a acestuia şi de măsura dispusă prin Dispoziţia nr. 17487/26.06.2013 emisă de IPJ Suceava, care a fost comunicată AJVPS.

Faptul că inculpatul A. a contestat ulterior măsura administrativă de anulare a dreptului de deţinere, port şi folosire a armelor, luată faţă de numitul I. prin Dispoziţia x/26.06.2013 a I.P.J. Suceava, nu înlătură răspunderea sa pentru încălcarea dispoziţiilor legale şi a prevederilor art. 46 alin. (4) din Legea nr. 295/2004 care reglementează faptul că pe perioada exercitării căilor de atac, măsura nu este suspensivă de executare.

Apărarea conform căreia dotarea cu armament a inculpatului B., a avut loc pe baza convingerii că acestuia nu i s-a anulat avizul de port armă de serviciu, este infirmată de faptul că dispoziţia nr. x/26.06.2013, emisă de IPJ Suceava, a fost comunicată AJVPS, aceasta fiind intitulată "Dispoziţie de anulare a dreptului de deţinere, de port şi folosire a armelor", în cuprinsul acesteia menţionându-se expres că numitului B. i s-a aplicat sancţiunea complementară de anulare a dreptului de deţinere, de port şi folosire a armelor, conform art. 130 alin. (2) din Legea nr. 295/2004, aspecte de care inculpatul A. avea cunoştinţă.

Referitor la susţinerea conform căreia AJVTS Suceava nu i s-a produs nici o vătămare, se constată că instanţa de fond a reţinut că s-a produs o vătămare a drepturilor şi intereselor legitime ale statului cu privire la legalitatea şi siguranţa din domeniul deţinerii armelor de foc letale, cât şi ale AJVPS.

Înalta Curte constată că nu se poate susţine un caracter subsidiar al infracţiunii de abuz în serviciu faţă de infracţiunile instigare la nerespectarea regimului armelor şi muniţiilor şi instigare la uz de armă fără drept, acestea fiind infracţiuni distincte săvârşite, în pluralitate infracţională, având obiecte juridice distincte şi participaţie penală distinctă. În plus, evaluarea caracterizării în drept a faptelor în scopul schimbării încadrării juridice excede obiectului judecăţii în cadrul recursului în casaţie.

Conchizând cu privire la infracţiunea de abuz în serviciu, Înalta Curte constată că dispoziţiile legale reţinute în sarcina inculpatului, ce au condus la antrenarea răspunderii penale nu au fost formal invocate. În mod corect s-a reţinut, de către instanţele de fond şi de apel, încălcarea prevederilor art. 46, art. 69 alin. (4) şi art. 70 alin. (1) - (3) din Legea nr. 295/2004 privind regimul armelor şi muniţiilor, astfel că există o corespondenţă între baza factuală şi elementele de tipicitate ale infracţiunii de abuz în serviciu, prevăzute de 297 din C. pen., pentru care s-a dispus condamnarea inculpatului A..

II. Instigare la infracţiunea la nerespectarea regimului armelor şi muniţiilor, prevăzută de art. 47 raportat la art. 342 alin. (1) din C. pen. şi participaţie improprie, sub forma complicităţii, la aceeaşi infracţiune, prevăzută de art. 52 alin. (3) raportat la art. 48 alin. (1) şi art. 342 alin. (1) din C. pen.

a) Situaţia de fapt

S-a reţinut, ca situaţie de fapt, aceea că recurentul l-a determinat în mod expres, cu rea credinţă, în intervalul 17.12.2012 - 21.06.2013, pe numitul B., inclusiv în baza relaţiilor de subordonare specifice raporturilor de muncă, să primească şi să deţină asupra sa mai multe arme de foc letale şi muniţie aferentă în mod ilegal, deşi nu efectuase formalităţile la care legea îl obliga (instigare la nerespectarea regimului armelor şi muniţiilor), precum şi faptul că l-a determinat în mod direct, cu rea credinţă, pe numitul J., angajat al AJVPS Suceava şi responsabil (magazioner-gestionar) cu armamentul instituţiei, care nu avea cunoştinţă de situaţia juridică a inculpatului, să săvârşească, fără vinovăţie, infracţiunea de complicitate la nerespectarea regimului armelor şi muniţiilor, prin punerea la dispoziţia inculpatului şi remiterea efectivă către acesta în intervalul 23.06.2014 - 05.12.2014 a mai multor arme de foc letale şi a muniţiei aferente de diferite calibre, pentru care inculpatul nu avea dreptul legal de deţinere (participaţie improprie sub forma complicităţii la nerespectarea regimului armelor şi muniţiilor).

b) Norma de incriminare

Potrivit art. 342 alin. (1) C. pen., deţinerea, portul, confecţionarea, precum şi orice operaţiune privind circulaţia armelor letale, a muniţiilor, mecanismelor sau dispozitivelor acestora sau funcţionarea atelierelor de reparare a armelor letale, fără drept, se pedepsesc cu închisoarea de la unu la 5 ani.

De asemenea, potrivit art. 52 alin. (3) din C. pen., determinarea, înlesnirea sau ajutarea în orice mod, cu intenţie, la săvârşirea unei fapte prevăzute de legea penală, de către o persoană care comite acea faptă fără vinovăţie, se sancţionează cu pedeapsa prevăzută de lege pentru acea infracţiune.

Totodată, potrivit art. 48 alin. (1) din C. pen., complice este persoana care, cu intenţie, înlesneşte sau ajută în orice mod la săvârşirea unei fapte prevăzute de legea penală.

În ceea ce priveşte noţiunile de "arme şi muniţii letale", potrivit art. 2 pct. II.2 din Legea nr. 295/2004, acestea sunt definite ca fiind acelea prin a căror utilizare se poate cauza moartea ori rănirea gravă a persoanelor şi care sunt enumerate în categoria B din anexă.

c) Evaluarea instanţei de recurs

Înalta Curte constată că există o corespondenţă între baza factuală şi elementele de tipicitate ale infracţiunilor prevăzute de art. 47 raportat la art. 342 alin. (1) din C. pen. şi art. 52 alin. (3) din C. pen. raportat la art. 48 alin. (1) şi art. 342 alin. (1) din C. pen., pentru care s-a dispus condamnarea inculpatului A..

În sarcina participantului B. s-a reţinut deţinerea şi portul armelor letale şi a muniţiilor, fără drept, iar pentru existenţa elementului material al infracţiunii prevăzute de art. 342 alin. (1) din C. pen. este suficient să se constate comiterea unei singure acţiuni dintre cele anterior menţionate.

Inculpatul a susţinut lipsa elementelor constitutive ale infracţiunii apreciind că nu se punea problema lipsei ordinului de serviciu şi dotarea fără drept a inculpatului B., care s-ar fi realizat în baza procesului-verbal anterior emiterii ordinului de serviciu.

Înalta Curte constată că în mod riguros instanţele anterioare au reţinut îndeplinirea condiţiilor angajării răspunderii penale a inculpatului A. sub aspectul infracţiunii prevăzute de art. 342 alin. (1) din C. pen.

Astfel, inculpatul A., fără a efectua formalităţile impuse de lege, l-a determinat pe inculpatul B., inclusiv în baza relaţiilor de subordonare din cadrul raporturilor de muncă, să primească şi să deţină asupra sa mai multe arme de foc letale şi muniţie aferentă în mod ilegal.

În ceea ce priveşte instigarea la infracţiunea de nerespectarea regimului armelor şi muniţiilor, sunt corect explicitate elementele utile demersului. Astfel, instanţa de fond a reţinut: că după ce inculpatul B. a fost angajat ca paznic de vânătoare la AJVPS Suceava, la 13.09.2012 şi după ce IPJ Suceava a emis avizul de port-armă nr. 126.446 din 17 decembrie 2012, în urma demersurilor efectuate şi în baza dispoziţiilor directe ale inculpatului A., inculpatul B. a primit de la numitul G., la data respectivă angajat al AJVPS Suceava, director tehnic la K. şi L., arme de serviciu letale, consemnate în procesul-verbal înregistrat cu nr. x/17.12.2012 la K. şi L.

A rezultat că, deşi inculpatul A., în calitate de director al AJVPS Suceava, este unicul decident în cadrul acestei asociaţii în ceea ce priveşte dotarea personalului angajat cu arme şi muniţii de serviciu şi deşi avea obligaţia legală de a emite ordinele de serviciu individuale (documente care conferă titularului dreptul de port şi folosire a armelor) pentru aceste arme cu care a fost dotat inculpatul, şi de a prezenta aceste ordine spre vizare organelor de poliţie competente, cu rea credinţă, prin omisiune, nu şi-a îndeplinit această obligaţie, instigându-l astfel în mod direct pe inculpat să săvârşească infracţiunea de nerespectarea regimului armelor şi muniţiilor prev. de art. 342 alin. (1) C. pen., constând în deţinerea şi portul fără drept al armelor şi muniţiilor de serviciu, întrucât inculpatul a deţinut şi purtat fără drept cele trei arme enumerate mai sus, în intervalul 17.12.2012 - 21.06.2013.

De asemenea, instanţa de apel a reţinut că este indubitabil că inculpatul B. a fost angajat de către inculpatul A., la data de 13.09.2012, în calitate de paznic de vânătoare la AJVPS Suceava, iar la solicitarea angajatorului, reprezentată de inculpatul A., IPJ Suceava, serviciul de resort, a emis avizul de port armă de serviciu nr. x/17.12.2012, conform Legii 295/2004. Pentru a fi dotat cu arma de serviciu, inculpatului B., trebuia să i se emită de către conducătorul AJVPS Suceava, în speţă inculpatul A., şi un ordin de serviciu individual, iar potrivit art. 70 alin. (3) din Legea 295/2004, tipul de arme şi cantitatea de muniţie înscrise în ordinul de serviciu se stabileau de către autorităţile prevăzute la art. 68, respectiv IPJ Suceava.

Totodată, potrivit art. 71 din Hotărârea nr. 130/2005 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 295/2004 privind regimul armelor şi al muniţiilor (în vigoare la data faptelor), puteau fi dotate cu arme şi muniţii letale sau, după caz, neletale numai persoanele care îndeplineau condiţiile prevăzute la art. 69 alin. (1), respectiv la art. 70 alin. (1) din Lege, după obţinerea avizului prealabil acordat, pentru fiecare persoană, de formaţiunile de ordine publică competente teritorial, precum şi după avizarea instructajului care urma să fie desfăşurat de angajator, cu privire la scopul pentru care persoanele în cauză erau dotate cu arme, precum şi la condiţiile în care trebuia purtată şi folosită arma.

În aceeaşi lege, la pct. VI.4 denumit Tipuri de documente, se menţionează ce se înţelege prin ordin de serviciu, respectiv documentul eliberat de persoana juridică autorizată să deţină şi să folosească arme, prin care se acordă persoanei angajate pe bază de contract de muncă, dreptul de a purta şi folosi arma şi muniţia corespunzătoare, înscrise în acest document, în timpul şi pentru executarea sarcinilor de serviciu.(...) Există o legătură indisolubilă între formalitatea prealabilă prevăzută de lege pentru ca o persoană angajată pe bază de contract de muncă să poată fi dotată cu armă, respectiv obţinerea avizului de port armă, şi ordinul de serviciu individual emis de angajator în temeiul căruia persoana angajată pe bază de contract de muncă are dreptul de a purta şi folosi arma şi muniţia corespunzătoare, înscrise în acest document.

Oricare alte practici, cum sunt cele invocate de către inculpatul A., de dotare a persoanei angajate cu arme, în fapt, pe baza unui proces-verbal, sunt în afara legii. Mai mult, din coroborarea depoziţiilor martorilor audiaţi în cauză, al căror conţinut a fost redat integral de către prima instanţă, Curtea reţine că, în ceea ce priveşte modalitatea în care persoanele angajate, care obţinuseră aviz de port armă, erau dotate cu arme, nu excludea, în nicio situaţie, eliberarea ordinului de serviciu de către directorul asociaţiei, ordin care era trecut într-un registru şi în baza căruia se dădea tichetul de armă pentru armament. Această procedură nu a fost aplicată însă inculpatului B., iar directorul A. chiar a fost atenţionat de către martorii F. -angajat la AJVPS Suceava şi G.- director la M., să nu îl angajeze şi să nu îl doteze cu armament pe inculpat pentru că nu corespundea din niciun punct de vedere pentru meseria de paznic.

Se constată că instanţele de fond şi de apel au explicitat clar condiţiile angajării răspunderii penale, demonstrând conduita infracţională în contextul acuzaţiei formulate.

În ceea ce priveşte participaţia improprie sub forma complicităţii la infracţiunea de nerespectare a regimului armelor şi muniţiilor, instanţa de fond a reţinut că în cauză că la data de 23.06.2014, inculpatul A., în calitate de director al AJVPS Suceava, a emis, cu rea credinţă şi cu încălcarea unor prevederi legale imperative (art. 46 alin. (4) din Legea nr. 295/2004) dispoziţia nr. 489, prin care a dispus redotarea cu armament a inculpatului B., deşi acesta nu avea emise documente legale (ordine de serviciu), care să îi confere drept de deţinere, port şi folosire a armelor de serviciu şi se afla sub efectul unei sancţiuni administrative de anulare a dreptului de port şi folosire a armelor (Dispoziţia x/26.06.2013 a I.P.J. Suceava, nesuspensivă de executare pe perioada exercitării căilor legale de atac), întrucât, la data de 21.06.2013 săvârşise o abatere sancţionată cu măsura anulării dreptului de port şi folosire a armelor.

(...) prin emiterea în scris a dispoziţiei nr. 489 din 23.06.2014, inculpatul A. l-a determinat în mod direct, cu intenţie, pe numitul J., angajat al AJVPS Suceava, responsabil cu armamentul, care nu avea cunoştinţă despre situaţia juridică a inculpatului B., să săvârşească fără vinovăţie infracţiunea de complicitate la nerespectarea regimului armelor şi muniţiilor, prev. şi ped. de art. 48 alin. (1) şi art. 342 alin. (1) C. pen., prin punerea la dispoziţia inculpatului, la date diferite, cuprinse în intervalul: 23.06.2014 - 05.12.2014, a următoarelor arme: pistolul cu glonţ marca x, seria: x, cal. x mm; arma de vânătoare cu ţevi lise marca x, cu seria: x, cal. x;arma de vânătoare cu glonţ (carabina) marca x, cu seria: x, cal. x, precum şi a diferitor cantităţi de muniţie aferentă acestora, arme şi muniţii pentru care inculpatul B. nu avea drept legal de deţinere, port şi folosire.

Totodată, instanţa de apel a reţinut, în ceea ce priveşte determinarea, cu rea-credinţă, a numitului J. să-i remită inculpatului B. mai multe arme de foc, în perioada 23.06.2014 - 05.12.2014, (...) că prin Dispoziţia x/26.06.2013 a I.P.J. Suceava, s-a dispus, faţă de inculpatul B., anularea dreptului de deţinere, port şi folosire a armelor, măsură ce a fost comunicată în scris atât inculpatului, cât şi angajatorului (A.J.V.P.S. Suceava).

Cu adresa nr. x/04.11.2013, emisă de Serviciul de Ordine Publică s-a comunicat către A.J.V.P.S. Suceava, sub luare de semnătură, că a fost anulat avizul de port armă serviciu nr. x/17.12.2012, emis pentru B. Deopotrivă, asociaţia a fost atenţionată că B. nu mai este avizat să poarte sau să folosească armament în timpul serviciului.

Cererea formulată de D. şi E. de anulare a dispoziţiei nr. 174.874 din 26.06.2013 a fost respinsă, ca nefondată, prin decizia nr. 1860/31.03.2015 pronunţată de Curtea de Apel Suceava (...).

Cu toate acestea, considerându-se mai presus de lege şi desconsiderând dispoziţiile emise de IPJ Suceava cu privire la anularea avizului de port armă serviciu nr. x/17.12.2012, prin decizia nr. 489/23.06.2014 semnată personal în calitate de director al AJVPS Suceava, a decis redotarea paznicului de vânătoare B. cu armamentul de pază şi vânătoare avut anterior.

În baza acestei dispoziţii, la data de 23.06.2014 numitul J., neavând studii juridice şi nici cunoştinţele necesare pentru a discerne între o decizie legală şi una nelegală, i-a predat inculpatului B. pistolul cu glonţ marca x, seria x, cal. x mm şi 10 cartuşe cu glonţ, cal. x 2 mm, arma de vânătoare cu ţevi lise marca x, cu seria x, cal. x - fără muniţie aferentă şi arma de vânătoare cu glonţ (carabina) marca x, cu seria x, cal. x - fără muniţie aferentă, încheind în acest sens procesul-verbal înregistrat cu nr. x din 23.06.2014, în registrul de secretariat al A.J.V.P.S. Suceava.

Astfel, au demonstrat că, la instigarea inculpatului A., inculpatul B. a primit şi a deţinut armele letale, deşi dreptul său de a deţine, purta şi folosi armele de serviciu fusese anulat.

În ceea ce priveşte apărarea potrivit căreia faptele se circumscriu ilicitului contravenţional, recurentul A. a mai invocat aceea că baza factuală reţinută are corespondent în contravenţia prevăzută de art. 129 pct. 3 din Legea nr. 295/2004.

Potrivit art. 129 pct. 3 din Legea nr. 295/2004, sunt considerate contravenţii următoarele fapte: încredinţarea armelor letale sau neletale supuse autorizării, pentru care s-a obţinut dreptul de deţinere, respectiv de port şi folosire de către posesorii acestora, unor persoane neautorizate în condiţiile prezentei legi.

Înalta Curte constată că ceea ce se reproşează inculpatului, în calitate de director al AJVPS Suceava, este faptul că nu a emis ordinul de serviciu ce îi conferea dreptul angajatului de a deţine armament de serviciu, iar ulterior a ignorat chiar faptul că numitul B. a pierdut chiar dreptul de port armă, dar a primit, ca urmare a punerii în executare a deciziei recurentului, armament şi muniţie letală, situaţie de fapt ce excede celei ce putea fi evaluată ca ilicit contravenţional.

Faptele astfel descrise, în mod corect au fost caracterizate ca întrunind elementele constitutive ale instigării la infracţiunea de nerespectare a regimului armelor şi muniţiilor şi participaţie improprie, sub forma complicităţii, la infracţiunea de nerespectare a regimului armelor şi muniţiilor şi nu constituie contravenţia prevăzută de art. 129 pct. 3 din Legea nr. 295/2004.

III. Instigare la infracţiunea de uz de armă fără drept, prevăzută de art. 47 raportat art. 343 alin. (1) din C. pen. şi participaţie improprie sub forma complicităţii la infracţiunea de uz de armă fără drept, prevăzută de art. 52 alin. (3) raportat la art. 48 alin. (1) şi art. 343 alin. (1) din C. pen.

a) Situaţia de fapt

S-a reţinut, ca situaţie de fapt, aceea că recurentul A. l-a determinat în mod expres, cu rea credinţă, pe inculpatul B., ca în intervalul 13 - 20.12.2014, să împuşte un număr de 3 exemplare de cervide de pe fondul de vânătoare nr. 26 Paltinul, pe raza com. Moldoviţa şi Vatra Moldoviţei, în baza unor autorizaţii de vânătoare individuale emise tot ca urmare a dispoziţiilor inculpatului A., folosind carabina marca x de cal. x, fără a avea drept de port şi folosire pentru această armă, neavând emis vreun document legal care să i-l confere; precum şi faptul că în calitate de director al AJVPS Suceava, prin emiterea în scris a dispoziţiei nr. 489 din 23.06.2014 şi a unor dispoziţii verbale şi în calitate de director al AJVPS Suceava l-a determinat, în mod direct, cu rea credinţă, la data de 05.12.2014, pe numitul J., angajat al AJVPS Suceava şi responsabil (magazioner-gestionar) cu armamentul instituţiei, care nu avea cunoştinţă de situaţia juridică a inculpatului, să săvârşească, fără vinovăţie, infracţiunea de complicitate la uz de armă fără drept, prin punerea la dispoziţia inculpatului şi remiterea efectivă către acesta la data susmenţionată a carabinei marca x de cal. x şi a cantităţii de 10 gloanţe de acelaşi calibru, armă cu care inculpatul, în calitate de paznic de vânătoare, a împuşcat un număr de 3 exemplare de cervide de pe fondul de vânătoare nr. 26 Paltinul, pe raza com. Moldoviţa şi Vatra Moldoviţei, în intervalul 13 - 20.12.2014, fără a avea drept de port şi folosire pentru această armă, neavând emis vreun document legal care să i-l confere.

b) Norma de incriminare

Potrivit art. 343 alin. (1) din C. pen., uzul de armă letală sau interzisă, fără drept, se pedepseşte cu închisoarea de la unu la 3 ani.

De asemenea, potrivit art. 52 alin. (3) din C. pen., determinarea, înlesnirea sau ajutarea în orice mod, cu intenţie, la săvârşirea unei fapte prevăzute de legea penală, de către o persoană care comite acea faptă fără vinovăţie, se sancţionează cu pedeapsa prevăzută de lege pentru acea infracţiune.

Totodată, potrivit art. 48 alin. (1) din C. pen., complice este persoana care, cu intenţie, înlesneşte sau ajută în orice mod la săvârşirea unei fapte prevăzute de legea penală.

c) Evaluarea instanţei de recurs

Înalta Curte constată că există o corespondenţă între baza factuală şi elementele de tipicitate ale infracţiunilor prevăzute art. 47 raportat art. 343 alin. (1) din C. pen. şi art. 52 alin. (3) raportat la art. 48 alin. (1) şi art. 343 alin. (1) din C. pen., pentru care s-a dispus condamnarea inculpatului A.

Sub acest aspect, Înalta Curte are în vedere faptul că instanţa de fond a reţinut că la data de 5 decembrie 2014, inculpatul A. l-a chemat la sediul AJVPS Suceava pe inculpat şi a dat dispoziţii acestuia să recolteze prin împuşcare, de pe Fondul de Vânătoare nr. 26 Paltinu, un număr de 3 exemplare de cervide, astfel că la aceeaşi dată, martorul F., angajat ca inginer silvic în cadrul AJVPS Suceava, în baza dispoziţiei verbale şi împuternicirii primite de la inculpatul A., emite în numele AJVPS Suceava, inculpatului B. autorizaţiile individuale de vânătoare cu seriile: x, iar martorul J., predă inculpatului următoarele arme şi cantităţi de muniţii: pistolul cu glonţ marca x, seria: x, cal. x mm şi 10 cartuşe cu glonţ, cal. x mm;arma de vânătoare cu ţevi lise marca x, cu seria: x, cal. x şi 27 cartuşe cal. x;arma de vânătoare cu glonţ (carabina) marca x, cu seria: x, cal. x şi 10 cartuşe cu glonţ cal. x, încheind în acest sens procesul-verbal înregistrat cu nr. x din 05.12.2014, în registrul de secretariat al A.J.V.P.S. Suceava.

Inculpatul B. a recoltat exemplarele de vânat arătate mai sus prin împuşcare cu carabina marca x, cu seria: x, cal. x, armă pentru care nu avea drept de port şi folosire, neavând emis documentul legal care să îi confere acest drept, respectiv ordinul de serviciu individual (emis conform dispoziţiilor art. 69 alin. (4) şi 70 alin. (2) şi (3) din Legea 295/2004 privind regimul armelor şi muniţiilor), fiind totodată luată împotriva sa şi măsura administrativă a anulării dreptului de port şi folosire a armelor, măsură ne suspensivă de executare pe perioada exercitării căilor legale de atac.

De asemenea, s-a mai reţinut că tot la data de 5 decembrie 2014, inculpatul A., în calitate de director al AJVPS Suceava, a dispus numitului J., angajat al AJVPS Suceava, responsabil cu armamentul, să predea inculpatului B. (persoană care nu avea drept legal de deţinere, port şi folosire a armelor) armament de serviciu şi muniţie aferentă, pentru ca acesta să recolteze prin împuşcare un număr de 3 exemplare de cervide de pe Fondul de Vânătoare nr. 26 Paltinul. Aşa cum rezultă din procesul-verbal de predare-primire înregistrat sub nr. x/5.12.2014 la AJVPS Suceava, în baza dispoziţiei primite, la aceeaşi dată, numitului J., neavând cunoştinţă despre situaţia juridică a inculpatului B., predă acestuia următoarele arme şi cantităţi de muniţii: pistolul cu glonţ marca x, seria: x, cal. x mm şi 10 cartuşe cu glonţ, cal. x mm; arma de vânătoare cu ţevi lise marca x, cu seria: x, cal. x şi 27 cartuşe cal. x; arma de vânătoare cu glonţ (carabina) marca x, cu seria: x - x, cal. 8 x 67 şi 10 cartuşe cu glonţ cal. x.

Ulterior, inculpatul B. a recoltat prin împuşcare, cu arma de serviciu (...) un număr de trei exemplare de cervide, de pe Fondul de Vânătoare nr. 26 Paltinul, aflat în gestiunea AJVPS Suceava.

Instanţa de recurs constată că, în raport cu situaţia de fapt, astfel cum a fost stabilită în mod definitiv de către instanţele de fond şi apel, sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunilor analizate, apărarea formulată în recurs neavând valenţa de a nega eficient această concluzie.

Faţă de aceste considerente, Înalta Curte, va respinge, ca nefondat, recursul în casaţie formulat de recurentul inculpat A. împotriva deciziei penale nr. 1118 din 07 decembrie 2020, pronunţate de Curtea de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori.

În temeiul art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga recurentul inculpat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul în casaţie formulat de recurentul inculpat A. împotriva deciziei penale nr. 1118 din 07 decembrie 2020, pronunţate de Curtea de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 15 decembrie 2021.

Procesat de GGC - LM