Corruption offenses: validity of public contract falsification and irrelevance of post-offense compensation to criminal typicity

Deliberând asupra recursului în casaţie formulat de inculpatul A., în baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:

A. Prin sentinţa penală nr. 547 din data de 22 iulie 2019 pronunţată de Judecătoria Slatina, în dosarul nr. x/2016, s-a dispus printre altele, următoarele:

În baza art. 396 alin. (1) şi (2) C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul B. la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu asimilată infracţiunilor de corupţie prevăzute de art. 132 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 248 din C. pen. din 1969 cu aplicarea art. 5 C. pen. (fapta comisă în legătură cu încheierea contractului de prestări servicii nr. x/29.07.2009).

În baza art. 396 alin. (1) şi (2) C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul B. la pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de fals material în înscrisuri oficiale prev. de art. 288 alin. (1) şi 2 C. pen. din 1969, cu aplicarea art. 5 C. pen.

În baza art. 396 alin. (1) şi (2) C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul B. la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu asimilată infracţiunilor de corupţie prev. de art. 132 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 248 din C. pen. din 1969 cu aplicarea art. 5 C. pen. (fapta comisă în legătura cu încheierea contractului nr. x/04.08.2011).

S-a constatat ca faptele deduse judecăţii sunt concurente cu faptele pentru care s-a dispus condamnarea inculpatului B. la pedeapsa rezultantă de 2 ani închisoare, aplicată prin sentinţa penala nr. 228/14.04.2016, pronunţată de Judecătoria Slatina în dosarul nr. x/2015, definitiva prin decizia penală nr. 1932/2012.2016 a Curţii de Apel Craiova.

Au fost repuse în individualitate pedepsele aplicate prin sentinţa penală nr. 228/14.04.2016 pronunţată de Judecătoria Slatina în dosarul nr. x/2015, definitiva prin decizia penala nr. 1932/2012.2016 a Curţii de Apel Craiova, după cum urmează:

- 2 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu asimilată infracţiunilor de corupţie, prevăzute de art. 132 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 248 din C. pen. din 1969 cu aplicarea art. 5 din C. pen.;

- 1 an şi 4 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de efectuarea de operaţiuni financiare, cu acte de comerţ, incompatibile cu funcţia, prevăzute de art. 12 lit. a) din Legea nr. 78/2000.

În baza art. 36 alin. (1) C. pen. raportat la art. 33 lit. a) C. pen. din 1969, art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen., din 1969 şi art. 5 C. pen., au fost contopite pedepsele aplicate în prezenta cauză cu pedepsele rezultate în urma descontopirii pedepsei rezultante de 2 ani închisoare aplicată prin sentinţa penala nr. 228/14.04.2016 pronunţată de Judecătoria Slatina în dosarul nr. x/2015, definitivă prin decizia penală nr. 1932/2012.2016 a Curţii de Apel Craiova, urmând ca inculpatul B. să execute pedeapsa cea mai grea, de 3 ani închisoare.

În baza art. 71 alin. (2) C. pen. din 1969, cu referire la art. 8 CEDO, cauza Sabou şi Pârcălab împotriva României şi cauza Hirst contra Marii Britanii, pe durata executării pedepsei principale s-au interzis inculpatului B. drepturile prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza finală, lit. b) şi c) C. pen., respectiv, dreptul de a alege şi de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice, dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat, precum şi dreptul de a ocupa funcţia de primar.

În baza art. 861 C. pen. din 1969 în referire la art. 5 din C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pe o durată de 7 ani, ce constituie termenul de încercare pentru inculpat, stabilit în condiţiile art. 862 C. pen. din 1969, termen calculat de la data rămânerii definitive a hotărârii prin care s-a dispus anterior suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, respectiv de la data de 20.12.2016.

În baza art. 863 alin. (1) C. pen. din 1969, s-a dispus ca persoana condamnată să se supună următoarelor măsuri de supraveghere, aduse la îndeplinire de Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Olt:

a) să se prezinte la datele fixate la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Olt;

b) să anunţe în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;

c) să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă;

d) să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existenţă.

În baza art. 359 C. proc. pen., s-a atras atenţia inculpatului asupra cauzelor de revocare a suspendării executării pedepsei sub supraveghere prevăzute de art. 864 din C. pen. din 1969.

În baza art. 71 alin. (5) din C. pen. din 1969, s-a suspendat executarea pedepsei accesorii pe durata suspendării executării pedepsei sub supraveghere.

În baza art. 396 alin. (1) şi (2) C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul C. la pedeapsa de 3 ani pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la abuz în serviciu asimilată infracţiunilor de corupţie prevăzute de art. 26 raportat la art. 132 din Legea 78/2000 raportat la art. 248 C. pen. din 1969 cu aplicarea art. 5 C. pen.

În baza art. 861 C. pen. din 1969 în referire la art. 5 din C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pe o durată de 5 ani, ce constituie termenul de încercare pentru inculpat, stabilit în condiţiile art. 862 C. pen. din 1969, termen calculat de la data rămânerii definitive a hotărârii.

În baza art. 863 alin. (1) din C. pen. din 1969, s-a dispus că persoana condamnată trebuie să se supună următoarelor măsuri de supraveghere, aduse la îndeplinire de Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Olt:

a) să se prezinte la datele fixate la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Olt;

b) să anunţe în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;

c) să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă;

d) să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existenţă.

În baza art. 359 C. proc. pen., s-a atras atenţia inculpatului asupra cauzelor de revocare a suspendării executării pedepsei sub supraveghere prevăzute de art. 864 din C. pen. din 1969.

În baza art. 71 alin. (5) din C. pen. din 1969, s-a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii, pe durata suspendării executării pedepsei sub supraveghere.

În baza art. 396 alin. (1) şi (2) C. proc. pen., a fost condamnată inculpata D. la pedeapsa de 3 ani pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la abuz în serviciu asimilată infracţiunilor de corupţie prev. de art. 26 raportat la art. 132 din Legea 78/2000 raportat la art. 248 C. pen. din 1969 cu aplicarea art. 5 C. pen.

În baza art. 861 C. pen. din 1969 în referire la art. 5 C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pe o durată de 5 ani, ce constituie termenul de încercare pentru inculpata, stabilit în condiţiile art. 862 din C. pen. din 1969, termen calculat de la data rămânerii definitive a hotărârii.

În baza art. 863 alin. (1) C. pen. din 1969, s-a dispus ca persoana condamnată să se supună următoarelor măsuri de supraveghere, aduse la îndeplinire de Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Olt:

a) să se prezinte la datele fixate la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Olt;

b) să anunţe în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;

c) să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă;

d) să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existenţă.

În baza art. 359 C. proc. pen., s-a atras atenţia inculpatei asupra cauzelor de revocare a suspendării executării pedepsei sub supraveghere prevăzute de art. 864 C. pen. din 1969.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen. din 1969, s-a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii pe durata suspendării executării pedepsei sub supraveghere

S-a luat act ca UAT Cungrea nu s-a constituit parte civila în procesul penal.

În temeiul art. 249 raportat la art. 404 alin. (4) lit. c) C. proc. pen., a fost revocată măsura asigurătorie instituită, în vederea reparării pagubei, asupra apartamentului nr. x, situat în Slatina, str. x, jud. Olt, identificat cu nr. de carte funciară şi nr. cadastral x, deţinut împreună cu soţia E., până la concurenţa sumei de 24.389 RON, aflat în proprietatea inculpatului B.

B. Prin decizia nr. 388 din 10.03.2021 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, s-a dispus, printre altele, admiterea apelurilor declarate împotriva sentinţei penale nr. 547/22.07.2019 pronunţată de Judecătoria Slatina în dosarul nr. x/2016, de către Parchetul de pe lângă Judecătoria Slatina (cu privire la inculpaţii B. şi F.) şi inculpaţii B. (doar cu privire la teza prescripţiei răspunderii penale pentru săvârşirea infracţiunii de fals material în înscrisuri oficiale şi la aplicarea pedepsei accesorii), C. (doar cu privire la dispoziţiile referitoare la suspendarea executării pedepsei accesorii pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei principale) şi D. (doar cu privire la dispoziţiile referitoare la suspendarea executării pedepsei accesorii pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei principale).

A fost desfiinţată, în parte, sentinţa penală apelată şi, rejudecând, s-au dispus, printre altele, următoarele:

Au fost înlăturate dispoziţiile referitoare la suspendarea executării pedepselor accesorii pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepselor principale în temeiul art. 71 alin. (5) C. pen. de la 1969 (cu privire la inculpaţii C., D., G.).

A fost descontopită pedeapsa rezultantă aplicată inculpatului B. în pedepsele componente care au fost repuse în individualitatea lor.

În baza art. 396 alin. (6) C. proc. pen., raportat la art. 16 alin. (1) lit. f) teza a II-a C. proc. pen., s-a dispus încetarea procesului penal faţă de inculpatul B., pentru săvârşirea infracţiunii de fals material în înscrisuri oficiale, prevăzute de art. 288 alin. (1) şi (2) C. pen. de la 1969 cu aplicarea art. 5 C. pen., ca urmare a intervenirii prescripţiei răspunderii penale.

În baza art. 132 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 248 C. pen. de la 1969 cu aplic. art. 5 C. pen., a fost condamnat inculpatul B. la pedeapsa principală de 3 ani închisoare şi pedeapsa complementară privind interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II a, b şi c C. pen. de la 1969 (acesta din urmă constând în decăderea din dreptul de a ocupa funcţia de primar), pe o perioadă de 3 ani (fapta comisă în legătură cu încheierea contractului de prestări servicii nr. x/29.07.2009).

În baza art. 132 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 248 C. pen. de la 1969 cu aplic. art. 5 C. pen., a fost condamnat inculpatul B. la pedeapsa principală de 4 ani închisoare şi pedeapsa complementară privind interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II a, b şi c C. pen. de la 1969 (acesta din urmă constând în decăderea din dreptul de a ocupa funcţia de primar), pe o perioadă de 3 ani (fapta comisă în legătură cu încheierea contractului de prestări servicii nr. x/04.08.2011).

A fost menţinută constatarea potrivit căreia faptele deduse judecăţii sunt concurente cu faptele pentru care s-a dispus condamnarea inculpatului B. la pedeapsa rezultantă de 2 ani închisoare prin sentinţa penală nr. 228/14.04.2016 pronunţată de Judecătoria Slatina, definitivă prin decizia penală nr. 1932/20.12.2016 a Curţii de Apel Craiova.

În baza art. 865 C. pen. de la 1969 raportat la art. 85 C. pen. de la 1969, s-a dispus anularea suspendării condiţionate a executării pedepsei de 2 ani închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 228/14.04.2016 pronunţată de Judecătoria Slatina, definitivă prin decizia penală nr. 1932/20.12.2016 a Curţii de Apel Craiova.

A fost menţinută dispoziţia privind repunerea în individualitate a pedepselor aplicate prin aceasta după cum urmează:

- 2 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu asimilată infracţiunilor de corupţie prevăzute de art. 132 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 248 din C. pen. din 1969 cu aplicarea art. 396 alin. (10) C. proc. pen. şi art. 5 C. pen.

- 1 an şi 4 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de efectuarea de operaţiuni financiare, ca acte de comerţ, incompatibile cu funcţia, prevăzute art. 12 lit. a) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 396 alin. (10) C. proc. pen. şi art. 5 C. pen.

În baza art. 36 alin. (1) C. pen. de la 1969 raportat la art. 33 lit. a) C. pen. de la 1969 combinat cu art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen. de la 1969, art. 35 alin. (3) C. pen. de la 1969 şi art. C. pen., s-a dispus contopirea pedepselor aplicate prin decizie cu pedepsele aplicate prin sentinţa nr. 228/14.04.2016 pronunţată de Judecătoria Slatina, definitivă prin decizia penală nr. 1932/20.12.2016 a Curţii de Apel Craiova, repuse în individualitatea lor, şi a fost aplicată inculpatului B. pedeapsa principală cea mai grea de 4 ani închisoare, sporită cu 6 luni închisoare, urmând a executa în final pedeapsa principală rezultantă de 4 ani şi 6 luni închisoare cu executare în regim de detenţie şi pedeapsa complementară privind interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b) şi c) C. pen. de la 1969 (acesta din urma constând în decăderea din dreptul de a ocupa funcţia de primar) pe o perioadă de 3 ani.

S-a aplicat inculpatului B. pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b) şi c) C. pen. de la 1969 (acesta din urmă constând în decăderea din dreptul de a ocupa funcţia de primar), pe durata executării pedepsei principale şi în condiţiile prevăzute de art. 71 C. pen. de la 1969.

A fost înlăturată aplicarea dispoziţiilor art. 861 şi urm. C. pen. de la 1969 şi art. 359 C. proc. pen., privind suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei principale (cu privire la inculpatul B.).

A fost înlăturată aplicarea dispoziţiilor art. 71 alin. (5) C. pen. de la 1969 privind suspendarea executării pedepselor accesorii (cu privire la inculpatul B.).

Au fost menţinute toate celelalte dispoziţii ale sentinţei penale apelate care nu contravin deciziei şi care priveau pe toţi inculpaţii.

Împotriva deciziei pronunţate de instanţa de apel au formulat recurs în casaţie inculpaţii D., C. şi B.

Inculpatul B. a înţeles să critice hotărârea instanţei de apel sub aspectul soluţiei de anulare a suspendării condiţionate a executării pedepsei aplicate prin sentinţa penală nr. 228/2016 a Judecătoriei Slatina. De asemenea, a susţinut că pedeapsa complementară constând în interdicţia de a ocupa o funcţie publică a fost executată.

Inculpaţii D. şi C. au susţinut neîntrunirea elementelor de tipicitate ale infracţiunii de abuz în serviciu pentru care au fost condamnaţi, sens în care au prezentat motive legate de tipicitatea obiectivă - inexistenţa prejudiciului şi tipicitatea subiectivă a infracţiunii. Recurenţii au făcut referire la conduita incriminată, susţinând că nu trebuie identificată prin interpretare extensivă în defavoarea acuzatului de către cel care aplică legea penală şi că dispoziţiile C. civ. şi C. proc. civ. prevăd căi prin care este protejată valoarea pretins încălcată sau prin care să fie restabilită situaţia anterioară presupusei încălcări ale legii, respectiv exercitarea de către debitorul care a plătit suma nedatorată a cererii de restituire; răspunderea penală nefiind singurul tip de răspundere de natură a conduce la stabilirea situaţiei anterioare sau de a sancţiona corespunzător o conduită ilicită, sens în care s-a statuat prin decizia nr. 405/2016 a Curţii Constituţionale.

C. Recursul în casaţie

1) A fost depus raportul de către magistratul asistent care a arătat că cererea de recurs în casaţie îndeplineşte în mod cumulativ cerinţele de formă prevăzute la art. 437 alin. (1) lit. a), b), c) şi d) C. proc. pen., iar aspectele invocate se circumscriu cazului de casare invocat, respectiv art. 438 alin. (1) pct. 7 şi 12 din C. proc. pen.

2) Prin încheierea din data de 22 septembrie 2021, Înalta Curte admis, în principiu, cererile de recurs în casaţie formulate de recurenţii inculpaţi D., C. şi B. împotriva deciziei penale nr. 388 din data de 10 martie 2021, pronunţate de Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, a trimis cauza în vederea judecării recursului în casaţie la completul C3, în compunere de 3 judecători şi a fixat termen de judecată, la data de 3 noiembrie 2021.

Înalta Curte a apreciat că aspectele invocate de inculpaţi referitoare la lipsa de tipicitate obiectivă a faptelor pentru care s-a dispus condamnarea se circumscriu cazului de casare prevăzut de dispoziţiile art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen. şi pot fi analizate prin prisma acestuia, precum şi faptul că aspectele invocate de inculpatul B. referitoare la legalitatea pedepsei principale pot fi evaluate prin prisma cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen.

Analizând recursurile în casaţie formulate de inculpaţii D., C. şi B., în limitele stabilite prin încheierea de admitere în principiu, Înalta Curte constată următoarele:

Înalta Curte a apreciat că aceste motive vizând anularea suspendării condiţionate şi executării pedepsei (complementare) aplicate se circumscrie cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen., potrivit căruia hotărârile sunt supuse casării atunci când "s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege", independent de faptul că nu au fost subscrise explicit de recurent vreunuia dintre cazurile de casare expres şi limitativ prevăzute de lege.

Jurisprudenţa instanţei supreme a statuat că acest caz de casare se referă nu doar la aplicarea unei pedepse principale ori rezultante în afara limitelor speciale ori ca urmare a calculului greşit al sporului, ci priveşte întreg regimul sancţionator aplicat unei situaţii juridice concrete, respective ansamblul pedepselor prevăzute de lege pentru infracţiunea reţinută, indiferent că acestea sunt principale, complementare sau accesorii şi modalitatea de individualizare a aplicării sau a executării pedepsei. S-a apreciat că modalitatea de stabilire a pedepsei rezultante ca urmare a anulării suspendării condiţionate poate face obiectul analizei în cadrul recursului în casaţie (ICCJ, Sp, decizia nr. 230/RC din 17 iulie 2020, dosar nr. x/2018).

Faţă de inculpatul B., s-a dispus, în baza art. 865 din C. pen. din 1969 raportat la art. 85 din C. pen. din 1969, anularea suspendării condiţionate a executării pedepsei de 2 ani închisoare, aplicate prin sentinţa penală nr. 228/14.04.2016, pronunţată de Judecătoria Slatina, definitivă prin decizia penală nr. 1932/20.12.2016 a Curţii de Apel Craiova.

Sub aspectul legalităţii pedepsei aplicate inculpatului B., instanţa de recurs constată că faptele deduse judecăţii, săvârşite în perioada iulie 2011 - august 2018, sunt concurente cu faptele săvârşite în perioada 2010 - 2011 pentru care s-a dispus condamnarea la pedeapsa rezultanta de 2 ani închisoare, prin sentinţa penală nr. 228/14.04.2016 pronunţată de Judecătoria Slatina, în dosarul nr. x/2015, definitivă prin decizia penală nr. 1932/2012.2016 a Curţii de Apel Craiova.

Potrivit art. 85 alin. (1) din C. pen. din 1969, reţinut ca lege penală mai favorabilă de instanţa de apel, dacă se descoperă că cel condamnat mai săvârşise o infracţiune înainte de pronunţarea hotărârii prin care s-a dispus suspendarea sau până la rămânerea definitivă a acesteia, pentru care i s-a aplicat pedeapsa închisorii chiar după expirarea termenului de încercare, suspendarea condiţionată a executării pedepsei se anulează, aplicându-se, după caz, dispoziţiile privitoare la concursul de infracţiuni sau recidivă.

În acest sens, instanţa de apel în mod corect a dispus anularea suspendării condiţionate a executării pedepsei de 2 ani închisoare aplicate prin sentinţa penală nr. 228/14.04.2016 pronunţate de Judecătoria Slatina. Faptul că termenul de încercare de 5 ani va expira la data de 19.12.2021, astfel cum a susţinut inculpatul, nu are relevanţă în raport de dispoziţiile anterior enunţate care impuneau anularea suspendării condiţionate.

În ceea ce priveşte pedeapsa complementară, constând în interdicţia de a ocupa o funcţie publică, se constată că, potrivit art. 35 alin. (3) din C. pen. din 1969, dacă s-au stabilit mai multe pedepse complementare de aceeaşi natură şi cu acelaşi conţinut, se aplică pedeapsa cea mai grea.

În raport de faptul că, în cauză, s-a dispus anularea suspendării condiţionate a executării pedepsei de 2 ani închisoare, aplicate prin sentinţa penală nr. 228/14.04.2016, pronunţată de Judecătoria Slatina, s-au repus în individualitate pedepsele aplicate (prin sentinţa penală nr. 228/14.04.2016), iar în temeiul art. 35 alin. (3) din C. pen. din 1969, s-a aplicat pedeapsa complementară cea mai grea. În condiţiile aplicării, pe lângă pedeapsa principală de 3 ani pentru infracţiunea prevăzută de art. 132 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 248 din C. pen. de la 1969, a pedepsei complementare privind interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II a), b) şi c) din C. pen. de la 1969 (dreptul de a ocupa funcţia de primar), pe o perioadă de 3 ani (fapta comisă în legătură cu încheierea contractului de prestări servicii nr. x/29.07.2009) şi pe lângă pedeapsa principală de 4 ani închisoare, pentru infracţiunea prevăzută de art. 132 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 248 din C. pen. de la 1969 a pedepsei complementare privind interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a a), b) şi c) din C. pen. de la 1969 (dreptul de a ocupa funcţia de primar), pe o perioadă de 3 ani (fapta comisă în legătură cu încheierea contractului de prestări servicii nr. x/04.08.2011), Înalta Curte constată că, în mod corect, s-a aplicat pedeapsa complementară privind interzicerea dreptul de a ocupa o funcţie publică pe o perioadă de 3 ani pe lângă pedeapsa rezultantă.

Referitor la cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen., Înalta Curte reţine că, "infracţiunea este fapta prevăzută de legea penală, săvârşită cu vinovăţie, nejustificată şi imputabilă persoanei care a săvârşit-o. Infracţiunea este singurul temei al răspunderii penale."

Soluţia reglementată de art. 396 alin. (5) raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) din C. proc. pen. în vigoare intervine atunci când "fapta nu este prevăzută de legea penală ori nu a fost săvârşită cu vinovăţia prevăzută de lege".

Aşadar, faţă de soluţia reglementată prin dispoziţiile art. 396 alin. (5) raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I din C. proc. pen., sintagma "fapta nu este prevăzută de legea penală" conţinută în dispoziţiile art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen. - care reglementează unul din cazurile de casare, vizează atât lipsa incriminării (neprevederea faptei ca infracţiune sau lipsa de tipicitate a faptei în sensul că nu corespunde modelului abstract de incriminare, fiind incident alt tip de răspundere, după caz, civilă, contravenţională, materială sau disciplinară), cât şi situaţia în care lipsesc elementele constitutive ale infracţiunii, altele decât cele referitoare la vinovăţia prevăzută de lege (ICCJ, SP, încheierea nr. 366/RC din data de 08 octombrie 2019).

În egală măsură, instanţa supremă a reţinut în jurisprudenţa sa faptul că, raportat la modul de legiferare a celor două teze ale art. 16 alin. (1) lit. b) C. proc. pen. (neprevederea în legea penală şi lipsa vinovăţiei prevăzute de lege) şi la dispoziţiile art. 15 alin. (1) din C. pen., doar lipsa prevederii în legea penală, se subsumează situaţiilor în care nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii din punct de vedere obiectiv, a fost avută în vedere de legiuitor atunci când a reglementat cazul de recurs în casaţie prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 din Codul de procedură penală. Ca atare, dispoziţiile ce reglementează acest caz de recurs în casaţie corespund prevederilor art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen., conferind Înaltei Curţi posibilitatea de a examina în cadrul recursului în casaţie criticile prin care se invocă împrejurarea că fapta nu este prevăzută de legea penală şi cele referitoare la lipsa elementelor constitutive ale infracţiunii, cu excepţia celor ce vizează vinovăţia, deci doar din perspectiva tipicităţii obiective a infracţiunii (ICCJ, SP, încheierea nr. 100/RC din 12 martie 2020).

Evoluţia jurisprudenţei în materia recursului în casaţie întemeiat pe dispoziţiile art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen. a condus la analiza, în cadrul acestui text, şi a vinovăţiei, respectiv a laturii subiective cu toate cerinţele prevăzute de lege. Ca urmare, acest caz de casare se circumscrie situaţiilor în care fapta concretă pentru care s-a pronunţat soluţia definitivă de condamnare nu întruneşte elementele de tipicitate obiectivă sau subiectivă prevăzute de norma de incriminare, când instanţa a ignorat o normă care conţine dispoziţii de dezincriminare a faptei, indiferent dacă vizează vechea reglementare, în ansamblul său, sau modificarea unor elemente ale conţinutului constitutiv al infracţiunii, astfel încât nu se mai realizează o corespondenţă deplină între fapta săvârşită şi noua configurare legală a tipului respectiv de infracţiune (ICCJ, SP, încheierea nr. 29/RC din 28 ianuarie 2020, ICCJ, SP, încheierea nr. 186/RC din 23 iunie 2020).

Analiza în această cale extraordinară de atac este cantonată exclusiv asupra problemelor de drept. Cazul de casare invocat nu permite o analiză a conţinutului mijloacelor de probă, o nouă apreciere a materialului probator, a încadrării juridice sau stabilirea unei alte situaţii de fapt pe baza căreia să se concluzioneze că fapta nu este prevăzută de legea penală. Verificarea hotărârii se realizează exclusiv în drept, statuările în fapt, ale instanţei a cărei hotărâre a fost atacată, neputând fi cenzurate. Acest caz de casare vizează acele situaţii în care nu se realizează o corespondenţă deplină între conduita imputată (fapta săvârşită) şi configurarea legală a infracţiunii, fie din cauza împrejurării că fapta pentru care s-a dispus condamnarea definitivă a inculpatului nu întruneşte elementele de tipicitate, obiectivă ori subiectivă, prevăzute de norma de incriminare, fie a dezincriminării (indiferent dacă vizează reglementarea în ansamblul său sau numai a unor elemente ale conţinutului constitutiv).

Aplicând aceste consideraţii teoretice şi jurisprudenţiale la cauza de faţă, Înalta Curte reţine că aspectele invocate de inculpaţi nu sunt întemeiate.

Prealabil, Înalta Curte reaminteşte că în procedura pendinte, instanţa supremă evaluează cauza numai în limitele stabilite prin încheierea de admitere în principiu. Astfel, prin încheierea din data de 22 septembrie 2021, Înalta Curte a reţinut că nu se includ în sfera cazului de recurs în casaţie prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen. şi nici a vreunui alt caz de casare dintre cele expres şi limitativ prevăzute de art. 438 alin. (1) din C. proc. pen., aspectele referitoare la interpretarea probatoriului şi reexaminarea conţinutului mijloacelor de probă, inclusiv sub aspectul întinderii prejudiciului (la includerea în cuantumul prejudiciului a valorii TVA).

În acest context, instanţa de recurs aminteşte că aspectele referitoare la calcularea greşită a prejudiciului exced analizei în procedura pendinte, fiind aspecte ce impun o reapreciere a situaţiei de fapt şi a probatoriului administrat în cauză.

În ceea ce priveşte susţinerea inculpaţilor conform căreia prejudiciul ar fi fost recuperat prin compensare, Înalta Curte constată că momentul consumării infracţiunii are loc la data întrunirii tuturor elementelor de tipicitate ale acesteia, inclusiv cu privire la existenţa prejudiciului. În acest sens, se constată că la momentul săvârşirii infracţiunii a existat un prejudiciu, respectiv sumele plătite pentru lucrările neexecutate. Faptul că ulterior prejudiciul a fost acoperit nu înlătură caracterul penal al faptei, compensarea cheltuielilor nefiind aptă a afecta elementele de tipicitate ale infracţiunii. Chiar dacă situaţia de nerespectare a legii fusese deja reparată la momentul sesizării instanţei, astfel cum au susţinut inculpaţii, infracţiunea a existat şi a fost săvârşită la momentul îndeplinirii condiţiilor de tipicitate ale infracţiunii, chiar dacă prejudiciul produs a fost acoperit.

Pe de altă parte, Înalta Curte notează, că starea de fapt reţinută prin decizia recurată cu privire la inculpatul C., constă în aceea că, în calitate de responsabil de lucrare din partea executantului, pentru lucrările aferente contractului nr. x/04.08.2011, încheiat de UATC Cungrea, jud. Olt, cu grupul asociat de societăţi S.C. H. S.A. şi S.C. I. S.R.L., având ca obiectiv "Înfiinţare parc comunal în comuna Cungrea, jud. Olt", a participat la executarea lucrărilor şi a semnat procesele-verbale de recepţie calitativă şi la terminarea lucrărilor, confirmând astfel realitatea unor lucrări ce nu erau executate, contribuind la comiterea faptelor de către inculpaţii B. şi J., ordonatori de credite şi reprezentanţi ai autorităţii contractante şi la producerea un prejudiciu bugetului local al UATC Cungrea, jud. Olt, şi, implicit, generând un folos nejustificat pentru S.C. H. S.A. şi S.C. I. S.R.L., în sumă totală de 95.495,72 RON, inclusiv TVA.

În sarcina inculpatei D. s-a reţinut, ca situaţie de fapt, că în calitate de reprezentant al S.C. H. S.R.L., parte a grupului de asociere ce a executat lucrările aferente contractului nr. x/04.08.2011, încheiat cu UATC Cungrea, jud. Olt, având ca obiectiv "Înfiinţare parc comunal în comuna Cungrea, jud. Olt", a semnat situaţiile de plată, confirmând astfel executarea unor lucrări ce în realitate nu erau realizate, contribuind la comiterea faptelor de către inculpaţii B. şi J., ordonatori de credite şi reprezentanţi ai autorităţii contractante şi la producerea un prejudiciu bugetului local al UATC Cungrea, jud. Olt, şi, implicit, generând un folos nejustificat pentru S.C. H. S.A. şi S.C. I. S.R.L., în sumă totală de 95.495,72 RON, inclusiv TVA.

Plecând de la această situaţie de fapt, stabilită, cu titlu definitiv în cauză, inculpaţii au susţinut că activitatea imputată nu se circumscrie elementului material al infracţiunii de abuz în serviciu, astfel cum a fost reconfigurat ca efect al Deciziei Curţii Constituţionale nr. 405 din 15 iunie 2016 (publicată în M.Of. nr. 517 din 8 iulie 2016).

Similar instanţei de apel, Înalta Curte reţine că dispoziţiile art. 51 alin. (3) din Legea nr. 273/2006, care se completează cu cele ale art. 52 din acelaşi act normativ, statuează, în mod clar şi precis, asupra atribuţiilor primarului în domeniul cheltuielilor bugetare, stabilind că ordonatorii de credite nu pot efectua plăţi în lipsa unor documente justificative, care să certifice exactitatea sumelor de plată, recepţia bunurilor şi executarea serviciilor, conform angajamentelor legale încheiate. De asemenea, se reţine că instanţa de apel a reţinut şi încălcarea dispoziţiilor art. 23 din Legea nr. 10/1995 privind calitatea în construcţii.

Instanţa de apel a arătat că responsabilii de realizarea obiectivului "Înfiinţare parc comunal în comuna Cungrea, jud. Olt" şi anume reprezentanţii autorităţii contractante, inculpaţii B. şi J., cu complicitatea inculpatului K. - diriginte de şantier şi complicitatea reprezentanţilor societăţilor executante, inculpaţii D. şi C. - din partea S.C. H. S.R.L. şi G. - din partea S.C. I. S.R.L., prin încălcarea dispoziţiilor legale şi semnarea unor documente au confirmat executarea unor lucrări neexecutate în fapt, au acceptat la plată şi au dispus plata unor astfel de lucrări, cu consecinţa producerii unui prejudiciu UATC Cungrea şi un folos nejustificat pentru executanţii lucrărilor.

Potrivit verificările efectuate de auditorii din cadrul Curţii de Conturi - Camera de conturi a Judeţului Olt în cursul anului 2014, la obiectivul de investiţii, pentru zona 3 care a fost verificată, s-au facturat şi acceptat la plată lucrări şi articole de cheltuieli (evidenţiate în concret în tabelul existent la fila x din volumul VI) care nu s-au regăsit efectiv în teren, respectiv material dendrologic şi componente ale sistemului de apă şi irigaţii, toate în valoare de 20479 RON la care se adaugă cheltuieli indirecte(10%), în sumă de 2048 RON, cota de profit (8%) în sumă de 1802 RON şi TVA-ul aferent în sumă de 5839 RON, astfel că valoarea estimativă a abaterilor este în sumă de 30168 RON. De asemenea, s-au constatat încălcări ale dispoziţiilor art. 51 alin. (3) şi art. 54 alin. (5) din Legea nr. 273/2006.

Totodată, instanţa de casaţie are în vedere faptul că, în considerentele deciziei din apel, s-a menţionat că inculpatul C., reprezentantul din teren al liderului de asociere S.C. H. S.R.L., desemnat "responsabil de lucrare", a urmărit execuţia lucrărilor şi a participat la recepţiile efectuate, semnând procesele-verbale de recepţie împreună cu inculpatul decedat K., rolul acestuia fiind tocmai acela de a realiza lucrările pentru care S.C. H. S.R.L. fusese desemnată, astfel că inculpatul putea şi trebuia să aibă cunoştinţă de toate deficienţele lucrărilor realizate, inclusiv cele referitoare la dimensiunea foişorului, la instalaţia de apă şi irigaţii sau la iluminatul public, fiind obligat să-şi îndeplinească atribuţiile cu bună-credinţă şi să efectueze lucrările în mod corespunzător, conform proiectului, prin semnarea proceselor-verbale de recepţie parţială, inculpatul confirmând atât faptul că au fost realizate lucrări care în realitate nu erau executate, cât şi faptul că au fost respectate articolele din antemăsurători şi prevederile proiectului tehnic partea scrisă şi desenată, inculpatul C. încălcând dispoziţiile legale referitoare la calitatea în construcţii şi la recepţia lucrărilor şi totodată contribuind la comiterea infracţiunilor de către inculpaţii B. şi J., ordonatori de credite şi reprezentanţi ai autorităţii contractante.

De asemenea, instanţa de apel a mai reţinut cu privire la inculpata D. că sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii de complicitate la abuz în serviciu asimilată infracţiunilor de corupţie, prevăzute de art. 132 din Legea 78/2000 raportat la art. 248 C. pen. anterior, avându-se în vedere faptul că inculpata a avut cunoştinţă de lucrările efectuate pe raza comunei Cungrea, ţinând legătura permanentă cu reprezentantul său din teren, C., şi astfel aceasta avea cunoştinţă despre ce materiale sunt necesare sau ce lucrări sunt executate în teren, inculpata a avut încă de la început documentele proiectului tehnic care cuprindea atât schiţa lucrărilor cât şi datele cantitative pentru fiecare zonă în parte, însă a înţeles să-şi îndeplinească în mod deficitar atribuţiile referitoare la efectuarea lucrărilor de construcţie achiziţionând de la o terţă persoană un foişor cu dimensiuni mai mici decât cele prevăzute în proiect şi totodată aceasta a semnat situaţii de plată şi centralizatoare ale lucrărilor pe care nu le observase personal, dar despre care avea cunoştinţă că există din discuţiile purtate cu dirigintele de şantier, inculpatul decedat K. În concluzie, pentru aceste motive, corect instanţa de fond a apreciat că, în mod evident, inculpata trebuia să cunoască faptul că situaţiile de plată nu corespund lucrărilor efectuate pe raza comunei Cungrea, iar lucrările efectuate nu sunt realizate conform proiectului, fiind încălcate dispoziţiile art. 23 din Legea nr. 10/1995 privind calitatea în construcţii în care se stipulează faptul că executantul lucrărilor de construcţii are ca obligaţii principale respectarea proiectelor şi a detaliilor de execuţie şi supunerea la recepţie numai a construcţiilor care corespund cerinţelor esenţiale de calitate şi pentru care a predat investitorului documentele necesare.

În consecinţă, în coordonatele situaţiei de fapt, astfel reţinute şi care nu mai poate fi cenzurată, instanţa de casaţie constată că inculpaţii au săvârşit infracţiunea abuz în serviciu sub forma complicităţii, contribuind la confirmarea executării unor lucrări nereale, la acceptarea la plată şi la plata unor astfel de lucrări, cu consecinţa producerii unui prejudiciu UATC Cungrea şi un folos nejustificat pentru executanţii lucrărilor.

Faţă de aceste considerente, Înalta Curte, va respinge, ca nefondate, recursurile în casaţie formulate de recurenţii inculpaţi B., C. şi D. împotriva deciziei penale nr. 388 din data de 10 martie 2021, pronunţate de Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori.

În temeiul art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga recurenţii inculpaţi la plata sumei de câte 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, iar în temeiul art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru recurentul inculpat B., în cuantum de 627 RON, va rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile în casaţie formulate de recurenţii inculpaţi B., C. şi D. împotriva deciziei penale nr. 388 din data de 10 martie 2021, pronunţate de Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori.

Obligă recurenţii inculpaţi la plata sumei de câte 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru recurentul inculpat B., în cuantum de 627 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 15 decembrie 2021.

Procesat de GGC - LM