Drug trafficking convictions upheld as extraordinary appeal dismissed for challenging facts beyond scope of review

Asupra recursului în casaţie de faţă;

În baza actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 89 din data de 16 martie 2021, pronunţată de Tribunalul Argeş, s-au hotărât următoarele:

În temeiul art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., cu referire la art. 396 alin. (10) C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul A., la pedeapsa de 3 (trei) ani şi 4 (patru) luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de droguri de risc şi de mare risc (faptele din datele de 13.02.2020 şi 17.02.2020).

În temeiul art. 67 alin. (2) C. pen., s-a interzis inculpatului, cu titlu de pedeapsă complementară, pe o perioadă de 4 ani, exercitarea drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen.

În temeiul art. 65 alin. (1) C. pen., s-a interzis inculpatului, cu titlu de pedeapsă accesorie, exercitarea drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen.

În temeiul art. 16 alin. (1) din Legea nr. 194/2011, cu referire la art. 396 alin. (10) C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 4 (patru) luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de efectuare fără drept de operaţiuni cu produse ştiind că acestea sunt susceptibile de a avea efecte psihoactive (fapta din data de 25.05.2020).

S-a constatat că infracţiunile deduse judecăţii sunt concurente.

În temeiul art. 38 alin. (1) C. pen. şi art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., s-au contopit cele două pedepse principale şi s-a aplicat pedeapsa cea mai grea, de 3 ani şi 4 luni închisoare, la care s-a adăugat sporul obligatoriu prevăzut de lege, de o treime din cealaltă pedeapsă (respectiv o lună şi 10 zile), urmând ca inculpatul A. să execute pedeapsa rezultantă de 3 (trei) ani, 5 (cinci) luni şi 10 (zece) zile închisoare.

În temeiul art. 60 C. pen., pedeapsa rezultantă de 3 (trei) ani, 5 (cinci) luni şi 10 (zece) zile închisoare s-a dispus a se executa în regim de detenţie.

În temeiul art. 67 alin. (2) C. pen., s-a interzis inculpatului, cu titlu de pedeapsă complementară, pe o perioadă de 4 ani, exercitarea drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen.

În temeiul art. 65 alin. (1) C. pen., s-a interzis inculpatului, cu titlu de pedeapsă accesorie, exercitarea drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen.

În temeiul art. 399 alin. (1) C. proc. pen., s-a menţinut măsura preventivă a controlului judiciar dispusă faţă de inculpatul A.

S-a dedus din pedeapsa principală aplicată inculpatului A. durata reţinerii, a arestului la domiciliu şi a arestării preventive a acestuia, din data de 03.06.2020, ora 12:00, până la data de 06.02.2021, ora 09:00.

În temeiul art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., a fost condamnat inculpatul B., la pedeapsa de 5 (cinci) ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de droguri de risc şi de mare risc (faptele din datele de 13.02.2020 şi 17.02.2020).

În temeiul art. 60 C. pen., pedeapsa de 5 (cinci) ani închisoare s-a dispus a se executa în regim de detenţie.

În temeiul art. 67 alin. (2) C. pen., s-a interzis inculpatului, cu titlu de pedeapsă complementară, pe o perioadă de 5 ani, exercitarea drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen.

În temeiul art. 65 alin. (1) C. pen., s-a interzis inculpatului, cu titlu de pedeapsă accesorie, exercitarea drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen.

În temeiul art. 399 alin. (1) C. proc. pen., s-a menţinut măsura preventivă a arestului la domiciliu dispusă faţă de inculpatul B.

S-a dedus din pedeapsa principală aplicată inculpatului B. durata reţinerii, a arestului la domiciliu şi a arestării preventive a acestuia, din data de 03.06.2020, ora 12:30, la zi.

În temeiul art. 7 din Legea nr. 76/2008, s-a dispus prelevarea probelor biologice de la inculpaţii A. şi B.

În temeiul art. 112 alin. (1) lit. f) C. pen. raportat la art. 16 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, s-au confiscat de la inculpaţii A. şi B. cantitatea de 0,24 grame pulbere ce conţine MDMA şi 0,32 grame pulbere ce conţine 3-MMC, rămase după efectuarea analizelor de laborator, ambalate, sigilate şi depuse la camera de corpuri delicte a IGPR-DCJSEO, conform dovezii x; un penar de culoare neagră pe care s-au pus în evidenţă THC şi CBD; un grinder pe care s-a pus în evidenţă THC şi CBD şi un bong în care s-a pus în evidenţă THC şi CBD, ambalate, sigilate şi depuse la camera de corpuri delicte a IGPR-DCJSEO, conform dovezii x.

În temeiul art. 274 alin. (1) C. proc. pen., inculpatul A. a fost obligat la plata către stat a sumei de 2.300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare, din care 2.000 RON în faza de urmărire penală, iar inculpatul B. a fost obligat la plata către stat a sumei de 3.500 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare, din care 2.000 RON în faza de urmărire penală.

Împotriva sentinţei penale anterior menţionate au declarat apel, în termen legal, inculpaţii B. şi A., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.

Prin decizia penală nr. 496/A din data de 12 iulie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie în dosarul nr. x/2020, au fost respinse apelurile declarate de inculpaţii B. şi A. împotriva sentinţei penale nr. 89 din 16 martie 2021, pronunţată de Tribunalul Argeş, secţia Penală în dosarul nr. x/2020.

S-a dedus, pentru inculpatul B., arestul la domiciliu de la 16.03.2021 la 12.05.2021.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., a fost obligat fiecare inculpat la plata a câte 200 RON reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat.

În baza art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul parţial al apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpaţi, în cuantum de 868 RON, s-a dispus a se avansa din fondurile Ministerului Justiţiei şi a rămas în sarcina statului.

Împotriva hotărârii instanţei de apel, cu respectarea termenului prevăzut de art. 435 C. proc. pen., a declarat recurs în casaţie inculpatul B., calea de atac fiind fundamentată pe dispoziţiile art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen. - fapta nu este prevăzută de legea penală.

Prin prisma cazului de recurs în casaţie indicat, recurentul inculpat a invocat nelegalitatea deciziei penale atacate, din perspectiva greşitei soluţii de condamnare pentru infracţiunea de trafic de droguri de risc şi de mare risc. Totodată, a criticat modalitatea de instrumentare a dosarului de către instanţele anterioare, subliniind că instanţa de control judiciar nu a avut în vedere apărările formulate în susţinerea căii ordinare de atac şi nu a motivat corespunzător hotărârea pronunţată, împrejurare de natură a-l priva de un grad de jurisdicţie şi a-i afecta dreptul la un proces echitabil, context în care a solicitat admiterea căii extraordinare de atac promovate, casarea deciziei instanţei de apel şi trimiterea cauzei spre rejudecare.

În esenţă, în susţinerea argumentelor privind inexistenţa infracţiunii prevăzute de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., recurentul inculpat, făcând trimitere la probatoriul administrat în cauză, a arătat că faptele reţinute în sarcina sa nu întrunesc elementele de tipicitate ale infracţiunii pentru care a fost condamnat.

Prin încheierea din 7 octombrie 2021, pronunţată în dosarul nr. x/2020 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia Penală, constatându-se că cererea de recurs în casaţie formulată de inculpatul B. împotriva deciziei penale nr. 496/A din data de 12 iulie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie în dosarul cu acelaşi număr, îndeplineşte condiţiile de formă prevăzute de art. 434-438 C. proc. pen., în temeiul art. 440 alin. (4) C. proc. pen., aceasta a fost admisă în principiu şi s-a dispus trimiterea cauzei, în vederea judecării recursului în casaţie declarat de inculpatul anterior menţionat.

Examinând pe fond recursul în casaţie declarat de inculpatul B., Înalta Curte constată că acesta nu este fondat, pentru următoarele considerente:

Spre deosebire de reglementarea anterioară, când recursul a constituit o cale de atac ordinară, în noua reglementare, recursul în casaţie a devenit o cale extraordinară de atac, revenindu-se astfel la sistemul clasic al dublului grad de jurisdicţie, pornindu-se de la teza potrivit cu care, în această cale de atac, nu se rejudecă litigiul, respectiv fondul cauzei, ci se fac doar aprecieri asupra hotărârii date şi dacă ea corespunde sau nu legii.

Recursul în casaţie reprezintă, astfel, un mijloc de reparare a ilegalităţilor şi nu are ca obiect rezolvarea unei acţiuni penale, ci desfiinţarea sentinţelor şi deciziilor care sunt contrare legii.

Prin urmare, recursul în casaţie nu are ca finalitate remedierea unei greşite aprecieri a faptelor şi a unei inexacte sau insuficiente stabiliri a adevărului, generată de o urmărire penală incompletă sau de o cercetare judecătorească deficitară/parţială/nesatisfăcătoare. În această procedură nu se judecă raportul juridic dedus judecăţii în faţa primei instanţe ori în apel, ci se verifică exclusiv dacă hotărârea atacată este conformă cu regulile de drept, în cazuri şi condiţii expres prevăzute de lege.

În conformitate cu art. 442 alin. (2) din C. proc. pen., instanţa de recurs examinează cauza numai în limitele motivelor de casare prevăzute de art. 438 din C. proc. pen., invocate în cererea de recurs în casaţie.

Totodată, se reţine că, în conformitate cu prevederile art. 447 alin. (2) din C. proc. pen., la judecarea recursului în casaţie instanţa verifică exclusiv legalitatea hotărârii atacate, pe baza actelor şi a materialului din dosarul cauzei, precum şi a înscrisurilor anexate cererii de recurs în casaţie şi care au fost invocate în motivarea acesteia şi, de asemenea, este obligată să se pronunţe asupra tuturor cazurilor de recurs în casaţie invocate de părţi sau procuror.

Se mai reţine că, în cazul admiterii recursului în casaţie, potrivit dispoziţiilor art. 448 din C. proc. pen., instanţa poate pronunţa o soluţie de achitare a inculpatului, încetarea procesului penal ori înlăturarea greşitei aplicări a legii, precum şi rejudecarea cauzei de către instanţa de apel ori instanţa competentă material sau după calitatea persoanei, dacă sunt incidente cazurile de casare prevăzute de art. 438 din C. proc. pen.

Prin limitarea cazurilor în care poate fi promovată, această cale extraordinară de atac tinde să asigure echilibrul între principiul legalităţii şi principiul respectării autorităţii de lucru judecat, legalitatea hotărârilor definitive putând fi verificată doar pentru motivele expres şi limitativ prevăzute de lege.

Recursul în casaţie nu poate fi introdus decât în cazul unor erori de drept, dintre acestea patru fiind cazuri întemeiate pe încălcări ale legii penale - inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală; nu s-a constatat graţierea sau în mod greşit s-a constatat că pedeapsa aplicată inculpatului a fost graţiată; s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege; în mod greşit s-a dispus încetarea procesului penal - şi un singur caz având ca temei încălcări ale legii procesual penale - încălcarea dispoziţiilor privind competenţa după materie sau după calitatea persoanei, atunci când judecata a fost efectuată de o instanţă inferioară celei legal competente.

În ceea ce priveşte cazul de recurs în casaţie prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen. (potrivit căruia hotărârile sunt supuse casării atunci când inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală) - caz invocat de recurentul inculpat B. în susţinerea căii de atac - acesta se circumscrie situaţiilor în care fapta concretă pentru care s-a pronunţat soluţia definitivă de condamnare nu întruneşte elementele de tipicitate obiectivă sau subiectivă prevăzute de norma de încriminare, când instanţa a ignorat o normă care conţine dispoziţii de dezincriminare a faptei, indiferent dacă vizează vechea reglementare, în ansamblul său, sau modificarea unor elemente ale conţinutului constitutiv, astfel încât nu se mai realizează o corespondenţă deplină între fapta săvârşită şi noua configurare legală a tipului respectiv de infracţiune.

În speţă, din examinarea criticilor formulate în cuprinsul motivelor scrise de recurs, susţinute oral în faţa instanţei, se constată că acestea nu pot fi circumscrise cazului de recurs în casaţie menţionat.

Recurentul inculpat, prin motivele dezvoltate în susţinerea căii de atac, a făcut referire la modalitatea în care s-a derulat cercetarea judecătorească, la mijloacele de probă administrate în cauză, apreciind că starea de fapt reţinută prin hotărârea de condamnare este de natură a evidenţia lipsa caracterului penal al faptei pentru care a fost condamnat.

Criticile formulate de recurentul inculpat nu vizează însă aspecte de legalitate a hotărârii atacate, ce pot fi examinate în calea extraordinară de atac a recursului în casaţie, ci reprezintă critici ce ţin de fondul cauzei, de modalitatea în care instanţele au reţinut, pe baza probelor din dosar, vinovăţia şi participaţia acestuia în săvârşirea infracţiunii de trafic de droguri de risc şi de mare risc.

Practic, prin motivele invocate, se solicită o nouă judecată în fond a cauzei, or, recursul în casaţie este o cale extraordinară de atac de reformare numai sub aspect legal, de drept şi nu faptic, excluzând rejudecarea unei cauze pentru a treia oară, pe fond, în parametrii în care a avut loc judecata în fond şi în apel. În consecinţă, starea de fapt reţinută în cauză şi concordanţa acesteia cu probele administrate nu mai pot constitui motive de examinare din partea instanţei supreme pe calea recursului în casaţie.

Prin recursul în casaţie promovat, recurentul inculpat a urmărit, în realitate, remedierea unei greşite aprecieri a stării de fapt de către instanţele anterioare, respectiv a unei greşite interpretări a probelor administrate (iar nu îndreptarea unei erori de drept), ceea ce nu mai este posibil în această cale extraordinară de atac.

Astfel, prin raportare la situaţia de fapt reţinută în cauză, în mod corect s-a constatat îndeplinirea elementelor de tipicitate ale infracţiunii de trafic de droguri de risc şi de mare risc, pentru care recurentul inculpat a fost condamnat.

Având în vedere considerentele expuse, în temeiul dispoziţiilor art. 448 alin. (1) pct. 1 C. proc. pen., se va respinge, ca nefondat, recursul în casaţie declarat de inculpatul B. împotriva deciziei penale nr. 496/A din data de 12 iulie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie în dosarul nr. x/2020.

În acest context, nici extinderea efectelor căii de atac promovate de inculpatul B. nu poate profita intimatului inculpat A., nefiind incidente dispoziţiile art. 443 alin. (1) C. proc. pen.

În temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen., recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, conform dispozitivului.

În temeiul art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru recurentul inculpat B., până la prezentarea apărătorului ales, în cuantum de 157 RON şi onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat A., în cuantum de 627 RON, vor rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul în casaţie declarat de inculpatul B. împotriva deciziei penale nr. 496/A din data de 12 iulie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie în dosarul nr. x/2020.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru recurentul inculpat B., până la prezentarea apărătorului ales, în cuantum de 157 RON, rămâne în sarcina statului.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat A., în cuantum de 627 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi, 4 noiembrie 2021.

Procesat de GGC - LM