Abuse of Office Typicity and Constitutional Limits on Primary Legislation for Public Functionaries' Duties in Public-Private Association Contracts

Şedinţa publică din data de 08 februarie 2022

În opinie majoritară, asupra recursurilor în casaţie de faţă, analizând actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 141/P din data de 28.12.2020 pronunţată de Tribunalul Neamţ în dosarul nr. x/2018, s-au dispus următoarele:

A fost condamnat inculpatul A., la pedeapsa de:

- 2 (doi) ani şi 6 (şase) luni închisoare şi 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza II, b, c C. pen. anterior pentru săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu în formă calificată, prevăzută de art. 248 raportat la art. 2481 C. pen. anterior şi art. 132 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) şi alin. (2) C. pen. anterior şi art. 5 C. pen.

În temeiul art. 71 alin. (2) C. pen. anterior, s-a interzis inculpatului pe perioada executării pedepsei exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) şi c) C. pen. anterior.

În temeiul art. 861 C. pen. anterior şi art. 71 alin. (5) C. pen. anterior, s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere şi a pedepsei accesorii.

În baza art. 862 C. pen. anterior s-a fixat un termen de încercare de 5 ani.

În temeiul art. 863 C. pen. anterior, s-a dispus pe durata termenului de încercare, ca inculpatul să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

- să se prezinte la datele fixate la Serviciul de Probaţiune Neamţ;

- să anunţe în prealabil orice schimbare de domiciliu şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;

- să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă;

- să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existenţă.

S-a atras atenţia inculpatului asupra consecinţelor nerespectării dispoziţiilor art. 864 C. pen. anterior, cu privire la revocarea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei.

A fost condamnată inculpata B., la pedeapsa de:

- 2 (doi) ani şi 6 (şase) luni închisoare şi 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza II, b, c C. pen. anterior pentru săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu în formă calificată, prevăzută de art. 248 raportat la art. 2481 C. pen. anterior şi art. 132 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) şi alin. (2) C. pen. anterior şi art. 5 C. pen.

În temeiul art. 71 alin. (2) C. pen. anterior, s-a interzis inculpatei pe perioada executării pedepsei exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) şi c) C. pen. anterior.

În temeiul art. 861 C. pen. anterior şi art. 71 alin. (5) C. pen. anterior, s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere şi a pedepsei accesorii.

În baza art. 862 C. pen. anterior, s-a fixat termen de încercare de 5 ani.

În temeiul art. 863 C. pen. anterior, pe durata termenului de încercare, inculpata se va supune următoarelor măsuri de supraveghere:

- să se prezinte la datele fixate la Serviciul de Probaţiune Neamţ;

- să anunţe în prealabil orice schimbare de domiciliu şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;

- să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă;

- să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existenţă.

S-a atras atenţia inculpatei asupra consecinţelor nerespectării dispoziţiilor art. 864 C. pen. anterior, cu privire la revocarea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei.

A fost condamnată inculpata C., la pedeapsa de:

- 2 (doi) ani şi 6 (şase) luni închisoare şi 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza II, b, c C. pen. anterior pentru săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu în formă calificată, prevăzută de art. 248 raportat la art. 2481 C. pen. anterior şi art. 132 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) şi alin. (2) C. pen. anterior şi art. 5 C. pen.

În temeiul art. 71 alin. (2) C. pen. anterior, s-a interzis inculpatei pe perioada executării pedepsei exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) şi c) C. pen. anterior.

În temeiul art. 861 C. pen. anterior şi art. 71 alin. (5) C. pen. anterior, s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere şi a pedepsei accesorii.

În baza art. 862 C. pen. anterior s-a fixat termen de încercare de 5 ani.

În temeiul art. 863 C. pen. anterior, pe durata termenului de încercare, inculpata se va supune următoarelor măsuri de supraveghere:

- să se prezinte la datele fixate la Serviciul de Probaţiune Neamţ;

- să anunţe în prealabil orice schimbare de domiciliu şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;

- să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă;

- să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existenţă.

S-a atras atenţia inculpatei asupra consecinţelor nerespectării dispoziţiilor art. 864 C. pen. anterior, cu privire la revocarea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei.

A fost condamnată inculpata D., la pedepsele de:

- câte 3 (trei) ani închisoare şi 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza II, b, c C. pen. anterior pentru săvârşirea a două infracţiuni de abuz în serviciu prevăzute de art. 248 C. pen. anterior raportat la art. 2481 C. pen. anterior şi art. 132 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) şi alin. (2) C. pen. anterior şi art. 5 C. pen.

În baza art. 33 lit. a) C. pen. anterior, s-a constatat că infracţiunile sunt în concurs real şi în baza art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen. anterior şi art. 35 alin. (3) C. pen. anterior, au fost contopite pedepsele în pedeapsa cea mai grea, inculpata urmând să execute pedeapsa de 3 (trei) ani închisoare şi 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), c) C. pen. anterior.

În temeiul art. 71 alin. (2) C. pen. anterior, s-a interzis inculpatei pe perioada executării pedepsei exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) şi c) C. pen. anterior.

În temeiul art. 861 C. pen. anterior şi art. 71 alin. (5) C. pen. anterior, s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere şi a pedepsei accesorii.

În baza art. 862 C. pen. anterior fixează termen de încercare de 5 ani.

În temeiul art. 863 C. pen. anterior, pe durat termenului de încercare, inculpata se va supune următoarelor măsuri de supraveghere:

- să se prezinte la datele fixate la Serviciul de Probaţiune Neamţ;

- să anunţe în prealabil orice schimbare de domiciliu şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;

- să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă;

- să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existenţă.

S-a atras atenţia inculpatei asupra consecinţelor nerespectării dispoziţiilor art. 864 C. pen. anterior, cu privire la revocarea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei.

A fost condamnat inculpatul E., la pedepsele de:

- câte 3 (trei) ani închisoare şi 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza II, b, c C. pen. anterior pentru săvârşirea a două infracţiuni de abuz în serviciu prevăzute de art. 248 C. pen. anterior raportat la art. 2481 C. pen. anterior şi art. 132 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) şi alin. (2) C. pen. anterior şi art. 5 C. pen.

În baza art. 33 lit. a) C. pen. anterior, s-a constatat că infracţiunile sunt în concurs real şi în baza art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen. anterior şi art. 35 alin. (3) C. pen. anterior, s-au contopit pedepsele în pedeapsa cea mai grea, inculpatul urmând să execute pedeapsa de 3 (trei) ani închisoare şi 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), c) C. pen. anterior.

În temeiul art. 71 alin. (2) C. pen. anterior, s-a interzis interzice inculpatului pe perioada executării pedepsei exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) şi c) C. pen. anterior.

În temeiul art. 861 C. pen. anterior şi art. 71 alin. (5) C. pen. anterior, s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere şi a pedepsei accesorii.

În baza art. 862 C. pen. anterior s-a fixat termen de încercare de 5 ani.

În temeiul art. 863 C. pen. anterior, pe durat termenului de încercare, inculpatul se va supune următoarelor măsuri de supraveghere:

- să se prezinte la datele fixate la Serviciul de Probaţiune Neamţ;

- să anunţe în prealabil orice schimbare de domiciliu şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;

- să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă;

- să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existenţă.

S-a atras atenţia inculpatului asupra consecinţelor nerespectării dispoziţiilor art. 864 C. pen. anterior, cu privire la revocarea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei.

Au fost admise acţiunile civile formulate de părţile civile Unitatea Administrativ Teritorială Judeţul Neamţ şi Unitatea Administrativ Teritorială Municipiul Piatra Neamţ şi obligă pe inculpaţii A., B. şi C., în solidar, să achite Unităţii Administrativ Teritoriale Judeţul Neamţ suma de 5.416.097,62 RON şi pe inculpaţii D. şi E. să achite Unităţii Administrativ Teritoriale Municipiul Piatra Neamţ suma de 5.495.000 RON.

Au fost menţinute măsurile asiguratorii dispuse asupra bunurilor inculpaţilor prin ordonanţele procurorului din 22 octombrie 2018, până la concurenţa sumelor la care au fost obligaţi, respectiv:

Asupra următoarelor bunuri imobile aparţinând inculpatului A.:

- apartament în suprafaţă de 88,92 mp, situat în mun. Piatra Neamţ, str. x, valoare de impozitare 257.690 RON, dobândit în baza contractului de vânzare cumpărare nr. x/1991 încheiat cu F.

- clădire rezidenţială în suprafaţă de 144mp, situată în sat. Slobozia - oraşul Roznov, str. x, zona A, valoare de impozitare 81.648 RON, dobândită în baza contractului de vânzare cumpărare nr. x din 13.06.1992, încheiat la Notariatul de Stat Neamţ

- anexă în suprafaţă de 33 mp situată în sat. Slobozia - oraşul Roznov, str. x, zona A, valoare de impozitare 2338,87 RON, dobândită în baza contractului de vânzare cumpărare nr. x din 13.06.1992,

- anexă în suprafaţă de 27 mp situată în sat. Slobozia - oraşul Roznov, str. x, zona A, valoare de impozitare 1913,62 RON, dobândită în baza contractului de vânzare cumpărare nr. x din 13.06.1992,

- teren curţi construcţii în suprafaţă de 700 mp situat în sat. Slobozia - oraşul Roznov, str. x, zona A, dobândit în baza contractului de vânzare cumpărare nr. x din 13.06.1992,

- teren intravilan în suprafaţă de 1800 mp situat în sat. Slobozia - oraşul Roznov, str. x, zona A, dobândit în baza actului de partaj voluntar autentificat sub nr. x din 13.05.2005, la BNP G. din Piatra Neamţ

- teren extravilan în suprafaţă de 3600 mp situat în sat. Slobozia - oraşul Roznov, localizare -Generic zona A, H., dobândit în baza actului de partaj voluntar autentificat sub nr. x din 13.05.2005, la BNP G. din Piatra Neamt.

Asupra următoarelor bunuri aparţinând inculpatei B.:

- apartament cu 3 camere şi dependinţe situate în Piatra Neamţ, B-dul x, nr. 11, înregistrat în Cartea funciară sub nr. x, cu nr. Cadastral x, dobândit în baza contractului de vânzare cumpărare nr. x emis de F.

- teren în suprafaţă de 1850 mp (din mas. 1608 mp) înregistrat în Cartea funciară sub nr. x, dobândit în baza contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr. x/2006 la BNP I. şi construcţia de pe acesta în suprafaţă de 146 mp la sol, S+P+M, cu destinaţia casă de locuit, respective anexa construită la sol 24 mp înregistrate în cartea funciară sub numerele x, x, situate în corn Dumbrava Roşie, str. x,

- teren în suprafaţă de 1109 mp în corn Dumbrava Roşie, str. x, înregistrat în Cartea funciară sub nr. x, cu nr. Cadastral x, dobândit în baza contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr. x la BNP I.,.

- cota de 1/5 din teren în suprafaţă de 768 mp în corn Dumbrava Roşie, str. x, înregistrat în Cartea funciară sub nr. x, cu nr. Cadastral x, dobândit în baza contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr. x rectificat prin încheierea x la BNP I..

Asupra următoarelor bunuri aparţinând inculpatei D.:

- imobil situat în Piatra Neamţ, str. x, apt. 5, jud. Neamţ - teren intravilan în suprafaţă de 272 mp înregistrat în cartea funciară sub nr. cadastral x şi casă de locuit P+E înregistrată în cartea funciară sub nr. x, ambele în mun. Piatra Neamţ, str. x A. deţinute în proprietate comună cu J..

Asupra următoarelor bunuri aparţinând inculpatului E.:

- apartament cu 3 camere situat în municipiul Piatra Neamţ, str. x, înregistrată în cartea funciară sub nr. x), în codevălmăsie cu K. - soţie.

Asupra următoarelor bunuri ale inculpatei C.:

- teren în suprafaţă de 977 mp teren (din acte 982)+Cl -casa şi C2- anexa situate în intravilan loc. Roznov, jud. Neamţ, înregistrate în Cartea funciară sub nr. x, x şi x dobândite în baza certificatului de moştenitor x/30.11.2005 şi a actului de partaj voluntar autentificat sub nr. x/30.11.2005 la BNP I. şi menţinerea măsurii popririi de Casa Naţională de Pensii Publice - CJP Neamţ a veniturilor inculpatei.

Împotriva acestei sentinţe au declarat apel Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Bacău şi inculpaţii D., E., A., C. şi B..

Prin decizia penală nr. 358 din 15 aprilie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în temeiul art. 421 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., au fost admise apelurile formulate de inculpaţii D. şi E. împotriva sentinţei penale nr. 141/P din 28.12.2020, pronunţată de Tribunalul Neamţ în dosarul nr. x/2018.

A fost desfiinţată în parte sentinţa penală apelată, pe latură penală doar în ce priveşte noua încadrare juridică a faptelor pentru care au fost trimişi în judecată inculpaţii D. şi E., şi, în rejudecare au fost condamnaţi fiecare dintre inculpaţii D. şi E. la pedeapsa de 3 (trei) ani închisoare şi 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza II, b, c C. pen. anterior pentru săvârşirea în formă continuată a infracţiunii de abuz în serviciu prevăzute de art. 248 C. pen. anterior raportat la art. 2481 C. pen. anterior şi art. 132 din Legea nr. 78/2000 în condiţiile art. 41 alin. (2) C. pen. anterior, cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) şi alin. (2) C. pen. anterior şi art. 5 C. pen.

În temeiul art. 71 alin. (2) C. pen. anterior, s-a interzis ambilor inculpaţi pe perioada executării pedepsei exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) şi c) C. pen. anterior.

În temeiul art. 861 C. pen. anterior şi art. 71 alin. (5) C. pen. anterior, s-a dispus cu privire la ambii inculpaţi suspendarea executării pedepsei sub supraveghere şi a pedepsei accesorii.

În baza art. 862 C. pen. anterior, s-a fixat cu privire la ambii inculpaţi termen de încercare de 5 ani.

În temeiul art. 863 C. pen. anterior, s-a dispus ca pe durata termenului de încercare, inculpaţii să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

- să se prezinte la datele fixate la Serviciul de Probaţiune Neamţ;

- să anunţe în prealabil orice schimbare de domiciliu şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;

- să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă;

- să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele de existenţă. S-a atras atenţia inculpaţilor asupra consecinţelor nerespectării dispoziţiilor art. 864 C. pen. anterior, cu privire la revocarea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei.

Au fost menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei apelate care nu contravin deciziei din apel.

În temeiul art. 421 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., au fost respinse ca fiind nefondate apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Bacău şi inculpaţii A., C. şi B. împotriva sentinţei penale nr. 141/P din 28.12.2020, pronunţată de Tribunalul Neamţ în dosarul nr. x/2018.

Împotriva deciziei din apel, nr. 358/2021 a Curţii de Apel Bacău, au formulat recurs în casaţie inculpaţii A., C., B., D. şi E., în termenul legal prevăzut de art. 435 C. proc. pen.

Prin motivele de recurs în casaţie formulate în cauză s-au susţinut următoarele:

1. Prin cererea de recurs în casaţie formulată de inculpatul A. prin avocat, L., s-a susţinut incidenţa dispoziţiilor art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen. şi ale deciziei CCR nr. 405/2016 cu privire la infracţiunea de abuz în serviciu.

Sub un prim aspect, apărarea inculpatului A. a menţionat că instanţele nu au putut identifica dispoziţii cuprinse în legislaţia primară (înţeleasă ca lege adoptată de Parlamentul României sau ordonanţă emisă de Guvernul României) care să reglementeze vreo atribuţie de serviciu în sarcina recurentului, cu incidenţă în speţa dedusă judecăţii.

Astfel, în esenţă, referitor la faptele reţinute în sarcina recurentului prin prisma procesului de adoptare şi punere în executare a hotărârilor de consiliu judeţean, s-au arătat următoarele:

În ceea ce priveşte iniţierea proiectului de hotărâre - prin prisma Legii administraţiei publice locale, iniţierea proiectelor de hotărâre nu reprezintă o atribuţie de serviciu a unei anumite persoane, ci un drept recunoscut de lege mai multor categorii de iniţiatori. "Contrar susţinerilor instanţei, promovarea unui proiect de hotărâre nu echivalează cu determinarea adoptării acesteia, cu atât mai mult cu cât, aşa cum s-a subliniat în mod permanent, parchetul nu a reuşit să producă nicio dovadă, nici în faza de urmărire penale şi nici în cea de judecată, din care să rezulte faptul că inculpatul ar fi încercat să determine aparatul tehnic său consilierii să aibă o anumită atitudine faţă de aceste proiecte, aşa cum nu rezultă că ar fi forţat sau grăbit dezbaterea şi adoptarea lor. Dimpotrivă, din absolut toate declaraţiile reiese că aceste proiecte au urmat cursul firesc, normal al oricărui proiect de hotărîre şi nu a beneficiat de o atenţie sporită din partea inculpatului A.. Toate acestea sunt relevante şi în aprecierea vinovăţiei inculpatului, care trebuie să existe sub forma intenţiei directe sau indirecte, din cele prezentate rezultând că faptele nu au fost nefiind comisă cu vinovăţia prevăzută de lege."

Referitor la adoptarea hotărârii, s-a arătat că hotărârea reprezintă actul administrativ pe care autorităţile deliberative - în speţă consiliul judeţean - îl adoptă în exercitarea atribuţiilor ce le revin, prin votul consilierilor, cu majoritatea prevăzută de lege. Este vorba despre o atribuţie a consiliului judeţean (autoritate deliberativă), iar nu a preşedintelui consiliului judeţean (autoritate executivă). Fiind acte de realizare a atribuţiilor conferite de lege, hotărârile consiliilor judeţene sunt acte administrative obligatorii şi executorii.

Punerea în executare a hotărârii prin semnarea contractelor de asociere -Semnarea contractului de asociere constituie punerea în aplicare a Hotărârii de consiliu. Hotărârile de consiliu se comunică preşedintelui consiliului judeţean tocmai pentru ca aceştia să îşi poată executa această obligaţie legală. Neaducerea la îndeplinire a unei hotărâri de consiliu local sau judeţean atrage răspunderea contravenţională a primarului/preşedintelui consiliului judeţean, fiind sancţionată cu amendă de la 1.000 RON la 5.000 RON conform art. 118 alin. (1) lit. a) şi b) din Legea 215/2001. În plus, actul administrativ se bucură de prezumţia de legalitate, prezumţie care, la rândul său, se bazează pe prezumţia de autenticitate şi de veridicitate de unde decurge că, a nu executa un act administrativ emis în baza legii echivalează cu a nu executa legea.

Referitor la atribuţii şi competente privind controlul legalităţii - inculpatul nu avea atribuţii de verificare a legalităţii. Nu numai că legea nu prevede atribuţia primarului/preşedintelui consiliului judeţean de a cenzura legalitate hotărârii consiliului, dar chiar o interzice.

S-a arătat că în mod nelegal instanţa reţine încălcarea atribuţiilor de serviciu ale inculpatului A. prin prisma art. 104 din Legea nr. 215/2000, actele premergătoare (preparatorii) adoptării hotărârii de consiliu judeţean neintrând în sfera atribuţiilor de serviciu ale inculpatului. Documentele pe care inculpatul le-a întocmit sunt simple acte premergătoare adoptării unei hotărâri de consiliu; nu există niciun fel de probă in dosar care sa demonstreze ca inculpatul s-ar fi implicat si ar fi influenţat consilierii pentru a vota in mod favorabil, iar aceştia au votat in deplina cunoştinţa de cauza.

Cu privire la legalitatea asocierii, în opinia apărării, din lectura art. 91 alin. (6) lit. a) din Legea nr. 215/2001 rezultă că legea nu face nicio distincţie între tipul persoanelor juridice cu care se poate realiza o asociere, ceea ce determină concluzia că asocierea este posibilă indiferent de natura sau scopul persoanelor juridice în discuţie.

Astfel, s-a menţionat că nimic nu îndreptăţeşte instanţa sa considere că asocierea reglementata prin art. 11 între unităţile administrative este una exclusivă - singura posibil legal - pentru ca in aceasta interpretare dispoziţiile art. 91 alin. (6) lit. a) ar rămâne fără niciun efect juridic, ceea ce nu se poate admite deoarece legea se interpretează în sensul aplicării ei şi nu in sensul golirii unui text de lege de conţinutul său juridic.

S-a mai susţinut că instanţa s-a considerat învestită sa facă această analiza asupra unor împrejurări care ţin de valabilitatea încheierii contractelor de asociere, in mod complet in afara cadrului procesual al cauzei. Chiar daca s-ar considera ca instanţa s-a considerat investita sa analizeze pe cale incidentă chestiuni legate de valabilitatea contractelor de asociere, motivele avute in vedere de instanţa sunt vădit nefondate, pentru argumentele prezentate de apărare.

Totodată, s-a susţinut că sunt nelegale si considerentele sentinţei prin care se retine că prin întocmirea actelor care au condus la aprobarea hotărârilor de consiliu local şi consiliu judeţean au fost încălcate dispoziţiile art. 69 din Legea nr. 69/2000, potrivit cărora, în opinia instanţei, doar structurile sportive fără scop patrimonial pot beneficia de sume de bani de la bugetele locale şi doar pentru finanţarea unor programe sportive, precum si dispoziţiile art. 35 din Legea nr. 273/200 privind finanţele publice locale.

A mai arătat apărarea recurentului că s-a demonstrat că nu există niciun motiv concret care să afecteze valabilitatea contractelor de asociere şi, de asemenea, nimic nu îndreptăţeşte instanţa să considere că din sintagma "cu persoane juridice române ori străine", se exclud persoanele juridice cu scop patrimonial, deoarece in aceasta manieră de interpretare instanţa adaugă la lege şi se substituie legiuitorului, ceea ce nu poate fi admis.

De asemenea, s-a precizat că nu există niciun argument al instanţei pe baza căreia aceasta să îşi întemeieze considerentul ca au fost încălcate dispoziţiile art. 35 din Legea nr. 273/2000. Aceste dispoziţii, care se coroborează şi cu prevederile art. 91 alin. (6) lit. a) din Legea nr. 215/2001, deoarece reglementează aceeaşi modalitate de asociere ce îmbracă forma contractului de asociere, prevede o modalitate de asociere alternativa cu cea reglementata prin art. 11 din Legea nr. 215/2001 şi nici în textul art. 35 din Legea nr. 273/2006 nu există elemente de limitare ale cercului de parteneri in asociere care sa excludă societăţile comerciale cu scop de profit.

S-a menţionat că în logica acestor argumente, este nelegal şi considerentul instanţei prin care aceasta retine ca încheierea unor contracte de asociere se poate face doar in condiţiile prevăzute de Legea nr. 215/2001 şi Legea nr. 273/2006 şi ca orice alt contract de asociere se putea încheia doar in condiţiile Codului Comercial ce reglementează contractual de asociere in participatiune (art. 251-256). Efectiv, prin acest argument si in lipsa denunţării contractelor de asociere ca nefiind valabil încheiate, instanţa neagă existenta principiului libertăţii contractuale consacrat expres prin dispoziţiile art. 1169 C. civ.

Aşadar, s-a arătat că este eronată încercarea de a aplica unei operaţiuni juridicei clar definite şi cu un regim juridic propriu - asocierea întemeiată pe dispoziţiile art. 36 alin. (7) lit. a) şi art. 91 alin. (6) lit. a) din Legea nr. 215/2001 - norme juridice străine de natura şi obiectul acestora, cu consecinţa tragerii concluziei greşite a nerespectării legii, deşi în fapt este vorba de acte normative care nu se aplică raporturilor juridice analizate.

În concluzie, prin recursul în casaţie formulat, apărarea inculpatului A. a solicitat admiterea recursului în casaţie, casarea hotărârii atacate şi să se dispună achitarea inculpatului în temeiul art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen.. - fapta nu este prevăzuta de legea penală.

2. Prin cererea de recurs în casaţie formulată de inculpata B., prin avocat M., prin prisma cazului de casare invocat, prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen., apărarea inculpatei a arătat că fapta de care a fost acuzată inculpata nu este prevăzută de legea penală, fiind incident cazul de stingere a acţiunii penale prevăzut de art. 16 lit. b) teza I C. proc. pen.

Astfel, s-a susţinut că acţiunea (verbum regens) inculpatei care în calitate de director executiv al direcţiei juridice din cadrul CJ Neamţ a întocmit şi semnat raportul de specialitate nr. 693.5/1.8.08.2008 nu este prevăzută de legea penală, inculpata neavând atribuţii de serviciu în legislaţia primară, aşa cum a fost decis de către Curtea Constituţională prin Decizia 405/2016.

S-a susţinut că în interpretarea dată de Curtea Constituţională a României, actul imputat trebuie să fie reprezentat de încălcarea unei atribuţii de serviciu a funcţionarului public prevăzută explicit în lege, ordonanţă sau ordonanţă de urgenţă.

Astfel, s-a precizat că niciuna dintre prevederile arătate de către procuror, respectiv art. 69 din Legea nr. 69/2000, art. 91 alin. (6) lit. a) din Legea nr. 215/2001 şi art. 35 din Legea nr. 273/2006 nu prevăd atribuţii ale funcţionarului public, B., arătându-se că, în descrierea faptei pentru inculpata B. se omite a se preciza expres care este atribuţia legală încălcată.

A menţionat apărarea inculpatei că în ceea ce priveşte atribuţiile acesteia, ele nu derivă din lege ci, doar din fişa postului nr. x, act normativ care aparţine categoriei definite ca fiind legislaţia secundară din care rezultă clar faptul că inculpata nu are atribuţii de verificare a legalităţii, şi mai mult decât atât fiind subordonată secretarului judeţului şi preşedintelui Consiliului Judeţean.

S-a mai susţinut că în analiza elementelor constitutive ale infracţiunii de abuz în serviciu, raportat la tipicitatea obiectivă şi subiectivă, trebuie pornit de la conduita reproşată inculpatei, pentru a se verifica dacă aceasta este prevăzută în legea primară, precum şi de la natura conţinutului raportului de specialitate aşa cum a fost întocmit de către inculpată. S-a arătat că în ceea ce priveşte atribuţia de serviciu imputată, în actul de sesizare se reţine că aceasta constă în întocmirea şi semnarea unui raport de specialitate, iar în ceea ce priveşte modalitatea exercitării atribuţiei se reţine faptul că acest raport de specialitate ar fi nelegal, întrucât nu s-au respectat, în opinia procurorului, anumite dispoziţii legale. În opinia apărării, diferenţa este foarte importantă, întrucât din sfera elementului material al infracţiunii de abuz în serviciu, doar exercitarea atribuţiei prevăzute de legea primară constituie infracţiune, actul fiind o chestiune eminamente de contencios administrativ.

S-a mai menţionat prin cererea de recurs în casaţie că:

- "Inculpata B. nu a participat la şedinţa consiliului judeţean în care s-a pus în discuţie adoptarea proiectului de hotărâre, nu a avut cunoştiinţă nici de intervenţia martorului N. cu privire la "nelegalitatea asocierii, şi nici nu a cunoscut motivele cu privire la incompatibilitatea martorului O.."

- "În plus, raportul de specialitate a fost unul comun cu cel al direcţiei economice, în care se prevedea faptul că sumele de bani vor fi cheltuite potrivit H.G. nr. 1447/2007 privind aprobarea Normelor financiare pentru activitatea sportivă. În aceste condiţii, prevederea inculpatei la acel moment a fost faptul că sumele de bani se acordă doar pentru activitatea sportivă, iar nu pentru plata salariilor şi a datoriilor aşa cum s-a întâmplat, inculpata B. neavând sub nici o formă controlul modului de cheltuire a banilor."

- "Inculpata B. nu a determinat şi nici nu putea determina în vreun fel modalitatea de vot a consilierilor. Arătăm faptul că, votul a fost unul eminamente politic decizia fiind luată potrivit directivelor existente la acel moment în plan politic, aşa cum au arătat şi martorii, între aparatul administrativ din care face parte inculpata şi consilierii judeţeni nefiind nici o "consultare politică,,

- " Legalitatea proiectului de hotărâre de consiliu judeţean este dată de viza de legalitate a secretarului judeţului, iar nu de existenţa sau nu a raportului de specialitate.

- "Mai mult, dincolo de latura obiectivă, pentru a antama şi latura subiectivă aşa cum am arătat, inculpata B. nu a avut nici o discuţie nici anterior şi nici ulterior adoptării hotărârii şi executării contractului de asociere cu niciuna dintre persoanele din cadrul FC. Ceahlăul; astfel încât liantul subiectiv de a "obţine pentru altul, un folos material nu poate fi apreciat in abstracto ci în funcţie de legătura subiectivă, de conivenţa existentă între inculpată şi cel în beneficiul căruia se naşte folosul ca urmare a unui act abuziv, fiind exclusă din punctul nostru de vedere o ipoteză în care beneficiarul abuzului nu are o legătură subiectivă cu funcţionarul."

- "Pentru inculpată redactarea şi semnarea raportului de specialitate a fost o îndeplinire obişnuită a unei activităţii prevăzute în fişa postului, nedorind, neprevăzând, neurmărind producerea vreunei consecinţe penale neavând nici o legătură nici cu vreo persoană din cadrul FC Ceahlăul dar nici din cadrul Consiliului Judeţean care să fie interesată de proiectul de HCJ nr. 88/2008."

- Inculpata B. nu a avut cunoştiinţă de motivele de nelegalitate invocate de către martorul N. ori de avizul dat de comisia juridică, cea care a participat şi ar fi avut posibilitatea respingerii ori clarificării motivelor fiind secretarul judeţului, inculpata C., aşa cum se retine şi în sentinţa"

- Inculpata B. nu are şi nu avea nicio legătură cu niciun consilier judeţean, cu niciun acţionar al FC CEAHLĂUL astfel încât faţă de această împrejurare nu se poate afirma faptul că a dorit/a acceptat obţinerea unui beneficiu "pentru altul,,. Sintagma "pentru altul, nu poate fi una abstractă, ci între făptuitor şi cel în folosul căruia se obţine beneficiu trebuie să existe o legătură conturată penal, o înţelegere frauduloasă"

- "funcţia inculpatei la acel moment nu cuprindea o normă legală în care să se arate care sunt atribuţiile acesteia, aşa cum este cazul preşedintelului de consiliu judeţean, secretar al judeţului, primar, samd."

Totodată, în cuprinsul cererii de recurs în casaţie, s-a susţinut că în ceea ce priveşte latura civilă, se apreciază că "inculpata nu a cauzat niciun prejudiciu CJ NEAMŢ în condiţiile în care contractul de asociere şi prevederea sumelor în acesta au fost în atributul Consiliului Judeţean şi a departamentului economic. În plus, modul de cheltuire sau mai exact modalitatea de cheltuire a banilor ar fi trebuit să facă obiectul unei analize amănunţite, întrucât legăturile la nivelul banilor sunt subsumate şi legăturilor politice. În acest caz, obligarea inculpatei la plata sumei de peste 5 milioane RON, apare ca fiind nedreaptă."

De asemenea, prin motivele de recurs în casaţie s-au mai făcut referiri la Decizia CCR nr. 405/2016 şi la jurisprudenţa relevantă în materie.

În concluzie, apărarea inculpatei B. a solicitat admiterea recursului în casaţie, casarea deciziei penale pronunţate de Curtea de apel şi să se dispună achitarea inculpatei, întrucât conform art. 16 lit. b) raportat la art. 396 alin. (5) C. proc. pen., fapta nu este prevăzută de legea penală iar în ceea ce priveşte latura civila să se dispună respingerea acesteia ca nefondată.

3. Cererea de recurs în casaţie formulată de inculpata C., prin avocat, P., a fost de asemenea, întemeiată pe cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen. - inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală.

Prin motivele de recurs în casaţie formulate, apărarea inculpatei C. a solicitat, potrivit disp. art. 448, alin. (1) pct. 2, lit. a) C. proc. pen., achitarea inculpatei pentru infracţiunea de abuz in serviciu in forma calificata prevăzuta de disp. art. 248. raportat la art. 2481 C. pen. anterior şi art. 132 din Legea 78/2000.

Astfel, în motivare, s-a arătat că prin decizia atacată inculpata a fost condamnată pentru o faptă care nu e prevăzută de legea penală, motiv pentru care se impune achitarea acesteia în temeiul dispoziţiilor articolului 396, alin. (5), raportat la disp. art. 16 alin. (1) lit. b) teza 1 C. proc. pen.

S-a susţinut că situaţia de fapt astfel cum a fost reţinută de Curtea de Apel Bacău nu se suprapune pe tipicitatea obiectivă a infracţiunii, aşa cum a fost prevăzută de dispoziţiile art. 248 C. pen., raportat la disp. art. 132 din Legea 78/2000, devenind astfel incidente dispoziţiile art. 438 pct. 7 C. proc. pen.

În primul rând s-a arătat că în mod nelegal instanţa de apel a pornit in demersul său de analiză juridică devolutivă de la o premisă fundamental eronată, aceea că încheierea unui contract de asociere intre o unitate administrativ teritorială şi o persoană juridică de drept privat este interzisă de lege.

A susţinut apărarea inculpatului că în cauză se pune problema legalităţii contractului de asociere. Fundamentul condamnării rezidă in modalitatea de interpretare a normelor de drept generale in domeniul administrativ şi speciale in materia sportului. În opinia apărării, în cauză se poate dispune achitarea secretarului unităţii administrativ- teritoriale care a făcut o analiză juridică diferită de cea dată de instanţa de apel.

În acest sens, s-a susţinut că instanţa de apel a pronunţat o soluţie nelegală, reţinând că inculpata, in calitate de secretar al UAT Judeţul Neamţ, a încălcat dispoziţiile legii şi, astfel şi-ar fi exercitat defectuos atribuţiunile de serviciu. Astfel, s-a arătat că potrivit art. 91 alin. (6) lit. a) din Legea nr. 215/2001, UAT judeţul Neamţ putea sa se asocieze cu o persoană juridică de drept privat.

Acest text care permite asocierea presupune îndeplinirea a două condiţii, care în cauza de faţă erau îndeplinite, respectiv, cocontractantul să fie persoană juridică română, respectiv S.C. FC Ceahlăul S.A. era o astfel de entitate şi de asemenea era îndeplinită şi condiţia utilităţii publice.

A menţionat apărarea recurentei inculpate că textul nu face distincţie dacă trebuie să fie persoană juridică de drept public sau privat, sau dacă e privată, să fie non profit sau generatoare de profit. De asemenea, a susţinut că textele la care face referire Parchetul si instanţele de fond si apel nu au incidenţă în cauză. Mai exact, articolul 35 din Legea nr. 273/2006, care face referire la posibilitatea asocierii dintre UAT-uri priveşte această ipoteză, a asocierii dintre aceste entităţi. În niciun caz nu stabileşte interdicţia de a fi realizate asocierile prevăzute de articolul 91 alin. (6) din Legea 215/2001. Mai mult, articolul 14 din aceeaşi lege stipulează că orice cheltuială publică trebuie să aibă o bază legală, iar inculpata a apreciat că baza legală a asocierii era articolul 91 alin. (6) lit. a) din Legea 215/2001. Aşadar, acest act, in întregul sau, nu reduce competentele Consiliului Judeţean.

S-a mai arătat că şi în situaţia în care se raportează Legea nr. 273/2006 la Legea nr. 215/2000 se observă că prin legea ulterioară nu s-au adus modificări primei. Dacă legiuitorul şi-ar fi dorit in 2006 sa abroge articolul 91 alin. (6) lit. a) din Legea nr. 215/2001 ar fi făcut-o în mod expres. Dacă şi-ar fi dorit să lipsească Consiliul judeţean de una din atribuţiile sale (de la art. 6 lit. a) ar fi făcut-o in mod explicit.

Aşadar, apărarea recurentei inculpate a solicitat să se reţină că art. 91 alin. (6) lit. a) indica entităţile cu care se poate face asocierea - persoane juridice romane sau straine, iar nu "cu un organ sau organizaţie de stat".

Referirile la art. 11 din Legea 215/2001 nu pot avea relevanta cată vreme această normă priveşte modalităţile de cooperare intre UAT. Nici Legea nr. 69/2000 nu stabileşte interdicţii pentru asocierile prevăzute de articolul 91 alin. (6) lit. a) din Legea nr. 215/2001. Nici restul normelor din Legea sportului nu pot fi interpretate în sensul interzicerii realizării de contracte de asociere sau a oricărui tip de sprijin. Faptul că S.C. FC Ceahlăul S.A. este structura sportivă de drept privat rezultă din cuprinsul articolului 21 alin. (1) lit. b) şi articolul 26 alin. (2) din lege.

Totodată, s-a arătat că şi a doua condiţie este îndeplinită, aceea a utilităţii publice, susţinându-se că fotbalul practicat de FC Ceahlăul era de utilitate publică, aceasta rezultând din conţinutul disp. art. 1 şi 2 din Legea sportului. Mai mult, articolul 3 din lege prevede că sportul poate fi sprijinit de autorităţile locale.

În opinia apărării, în concluzie, dacă la modul general legea defineşte sportul ca fiind de interes naţional, în concret acest contract de asociere poate fi catalogat de interes public judeţen. Astfel, urmează a se aprecia că încheierea contractului de asociere nu este prohibită de lege şi pe cale de consecinţa acţiunea inculpatei de a semna documentele imputate nu poate constitui latura obiectiva a infracţiunii de corupţie pentru care a fost condamnată în apel.

S-a mai arătat în cuprinsul motivelor de recurs în casaţie că, în egală măsură, apărarea înţelege să aducă critici de legalitate hotărârii instanţei de apel şi privitor la modul in care s-a reţinut ca element material al infracţiunii semnarea rapoartelor de specialitate şi a contractului de asociere.

Cu referire la raportul de specialitate, s-a susţinut că legislaţia primară nu impune secretarului UAT vreo obligaţie de întocmire, verificare sau acordare a vizei de legalitate. În acest sens au fost şi apărările detaliate de la fond şi din apel, potrivit cărora secretarul nu acorda viza de legalitate decât pentru dispoziţiile primarului, respectiv preşedintele consiliului judeţean şi H.C.L., respectiv H.C.J. (art. 117 lit. a) din Legea 215/2001). Nici O.G. nr. 35 din 2002 nu stabileşte obligativităţi de verificare a legalităţii, ci doar de realizare a unei proceduri ce are ca finalitate pregătirea şedinţei de consiliu.

Din această perspectivă apărarea inculpatei consideră că nu pot fi menţinute statuările instanţei de apel potrivit cărora secretarul U.A.T. are în fisa postului atribuţii de verificare a legalităţii proiectelor de hotărâri, cată vreme Curtea Constituţională a stabilit că există infracţiune de abuz în serviciu doar în ipoteza încălcării normelor din legislaţia primară.

S-a mai arătat că potrivit aceluiaşi raţionament şi semnarea contractului de asociere nu poate constitui element material al infracţiunii de abuz in serviciu, câtă vreme legislaţia primara nu impune în sarcina secretarului vreo obligaţie de a verifica legalitatea acestui tip de document. Mai mult, chiar legislaţia primară stabileşte imperativ ca doar primarul, respectiv preşedintele Consiliului judeţean, este abilitat sa reprezinte UAT în relaţiile cu terţii.

În consecinţă, apărătorul recurentei inculpate C. a solicitat admiterea recursului în casaţie şi în consecinţă să se dispună achitarea inculpatei conform art. 16 lit. b). teza 1 C. proc. pen.

4. Prin cererea de recurs în casaţie formulată de inculpata D., prin avocat, Q., s-a invocat cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen.

Apărarea inculpatei D. a solicitat, în temeiul art. 448 alin. (2) C. proc. pen., admiterea recursului şi, în consecinţă, casarea deciziei penale nr. 358 din data de 15.04.2021 pronunţată de Curtea de Apel Bacău în dosarul nr. x/2018, achitarea inculpatei D. în temeiul art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen. prin raportare la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen.- fapta nu este prevăzută de legea penală, precum şi suportarea cheltuielilor de judecată pricinuite recurentei inculpate în toate stadiile, fond, apel şi recurs în casaţie, de către părţile civile potrivit art. 276 alin. (5) C. proc. pen.

În motivare, s-a susţinut că în cauză inculpata D. a fost condamnată pentru fapte care în opinia recurentei nu sunt prevăzute de legea penală, iar motivul invocat se subsumează, printre altele, situaţiei în care faptei îi lipseşte unul dintre elementele constitutive ale infracţiunii.

Aşadar, s-a arătat că în ceea ce o priveşte pe inculpată este incidentă ipoteza în care elementele de fapt aşa cum au fost reţinute de către instanţa de apel prin Decizia nr. 358 din data de 15.04.2021 nu se regăsesc în conţinutul legal al infracţiunilor reţinute în sarcina inculpatei D., şi anume:

- atribuţia pretins a fi fost încălcată nu este prevăzută de lege;

- urmarea imediată prevăzută de legea penală presupune ca de facto folosul să fi fost obţinut nelegal, iar aşa cum se va vedea acesta a fost obţinut în mod legal;

- inexistenţa raportului de cauzalitate între încălcarea presupusei atribuţii de serviciu şi rezultatul efectiv produs;

- inexistenţa formei de vinovăţie (intenţia directă sau indirectă) cu care era necesar sa fie săvârşită fapta prevăzută de legea penală.

S-a arătat că recurentei inculpate i s-a reţinut în forma continuată două fapte de abuz în serviciu, fiecare în parte având mai multe acte materiale, or, pentru argumentele pe larg expuse în cuprinsul cererii de recurs în casaţie, s-a arătat că din analiza fiecărei conduite presupus a fi infracţională, faptele imputate nu se circumscriu unei atribuţii de serviciu prevăzute de lege.

În esenţă, s-a arătat că dreptul de a propune proiecte de hotărâri de consiliu local nu reprezintă o atribuţie de serviciu în sensul legii penale; referitor la aprobarea raportului de specialitate această atribuţie în mod evident nu este menţionată într-o lege organică sau într-un alt act normativ cu putere de lege de tip O.G. în concordanţă cu prevederile Deciziei Curţii Constituţionale nr. 405 din 15 iunie 2016; referitor la semnarea actului adiţional s-a arătat că prin reţinerea acestei fapte instanţa a trecut de limitele investirii şi că aceasta faptă nu a fost săvârşită de persoana a cărei răspundere se atrage, ci de către o alta persoana, respectiv celălalt viceprirnar - R. care nu a avut nici măcar calitatea de suspect; semnarea actului adiţional nu constituie decât o punere în aplicare a Hotărârii de Consiliu Local.

S-a mai susţinut că, în concret, fapta de a semna actul adiţional (faptă care nu a fost săvârşită de inculpata D.) nu întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de abuz în serviciu dat fiind faptul că acesta nu este susceptibilă a încălca prevederile legale menţionate de către instanţa de apel "art. 69 alin. (1) din Legea nr. 69/2000, art. 36 alin. (7) lit. a) din Legea nr. 215/2001 şi art. 35 alin. (1) din Legea nr. 273/2006, întrucât S.C. FC CEAHLĂUL S.A. Piatra Neamţ nu era o structură sportivă fără scop patrimonial, nu s-a finanţat un proiect de interes public local, iar asocierea nu s-a realizat între autorităţi deliberative, ci între Consiliul Local Piatra Neamţ şi o societate comercială pe acţiuni".

Acest fapt rezidă din teza conform căreia nu semnătura viceprimarului - care a pus în executarea hotărârea de consiliu local - a produs aşa zisa încălcare, ci tocmai hotărârea de consiliu local menţionată. Per a contrario, în cazul în care nu era pusă hotărârea în executare, primarul/viceprimarul neavând prerogativa de a verifica/a ataca legalitatea actului administrativ, puteam vorbi de o răspundere contravenţională sau chiar penală.

S-a mai menţionat că verificarea legalităţii propunerii nu este de competenţa viceprimarului delegat de primar în privinţa proiectului de hotărâre, acesta fiind scopul pentru care legea instituie mai multe filtre pentru verificarea legalităţii, astfel cum au fost detaliate pe larg în motivele de recurs; nu numai că legea nu prevede atribuţia viceprimarului- prin delegarea de atribuţii a primarului- de a cenzura această legalitate, dar chiar o interzice.

Conchizând, s-a menţionat că faptele imputate recurentei nu se circumscriu atribuţiilor prevăzute de lege în sensul dat de Decizia nr. 405/2016 a Curţii Constituţionale. Cele două condiţii (atribuţia de serviciu să fie prevăzută de lege şi actul îndeplinit în exercitarea atribuţiilor de serviciu să încalce o dispoziţie în legislaţia primară) trebuie îndeplinite în mod cumulativ, pentru a putea fi îndeplinite condiţiile de tipicitate ale infracţiunii de abuz în serviciu. Numai în măsura în care ar fi îndeplinite cumulativ aceste două condiţii impuse de Decizia Curţii Constituţionale s-ar putea analiza întrunirea celorlalte elemente constitutive, impunându-se astfel casarea deciziei recurate şi achitarea recurentei inculpate D. pentru că faptele ce îi sunt impute nu sunt prevăzute de legea penală.

Cu privire la rezultatul infracţiunii prevăzute de art. 248 C. pen. anterior raportat la art. 2481 Col penal prin raportare la art. 132 din Legea 78/2000, s-a arătat că prin Legea nr. 187/2012 a operat dezincriminarea faptei atât cu privire la folosul legal obţinut, cat şi cu privire la un eventual folos nepatrimonial în mod legal obţinut. Drept urmare, pentru ca infracţiunea ce i se impută recurentei inculpate să aibă rezultatul prevăzut de norma de incriminare, acest folos - in concreto, suma de bani care a fost virată societăţii FC Ceahlăul - sa fie obţinută în mod nelegal.

Or, pentru argumentele prezentate în scris s-a susţinut că obţinerea folosului necuvenit, ca rezultat al presupusei infracţiuni, nu se circumscrie spetei deduse judecaţii; acesta a fost legal obţinut în virtutea unor acte administrative legale.

S-a mai susţinut că potrivit art. 36 din Legea nr. 215/2001 este posibilă asocierea cu o societate comercială, fie prin asociere simplă, fie prin asociere în participaţiune în condiţiile Codului Comercial valabil la data încheierii contractelor. Pe parcursul litigiului s-a arătat că interesul public local există şi atât timp cât interesul este menţionat/există şi încheierea unui asemenea contract este posibilă şi legală, iar instanţa de control judiciar nu putea imputa recurentei încălcarea unei presupuse atribuţii care de facto reprezintă în esenţă oportunitatea în emiterea actului administrativ.

Totodată, s-a susţinut de apărarea inculpatei D. că faptele recurentei nu erau apte să producă urmarea prevăzută de art. 248 C. pen. anterior raportat a art. 2481 C. pen. prin raportare la art. 132 din Legea nr. 78/2000, susţinându-se inexistenţa raportului de cauzalitate.

Astfel, s-a precizat că faptele reţinute în sarcina recurentei inculpate nu erau apte să producă prejudicii şi mai exact un presupus folos necuvenit. Aşadar, întocmirea unor propuneri care la final se puteau regăsi/sau nu în hotărâri de consiliu local şi aprobarea unor rapoarte de specialitate doar după ce au fost emise toate avizele de specialitate, inclusiv al compartimentului juridic, nu sunt susceptibile nici in abstract, nici in concreto, să producă rezultatul prevăzut de către norma de incriminare.

Prin urmare, pentru motivele prezentate pe larg în cererea de recurs în casaţie, apărarea a solicitat casarea sentinţei recurate şi achitarea inculpatei D. şi în ceea ce priveşte inexistenţa raportului de cauzalitate.

În fine, în motivarea recursului în casaţie s-a susţinut că faptele concrete reţinute în hotărârea de condamnare nu întrunesc elementele de tipicitate subiectivă prevăzute de norma de incriminare şi pentru motivele prezentate pe larg s-a menţionat că inculpatei nu i se poate imputa cu titlu de intenţie faptele presupus a fi fost săvârşite, impunându-se aşadar achitarea sa.

În consecinţă, apărătorul recurentei a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei penale nr. 358/2021 din data de 15.04.2021 pronunţată de instanţa de apel şi achitarea inculpatei D. în temeiul art. 438 alin. (1) pct. 7- fapta nu este prevăzută de legea penală, date fiind argumentele expuse în cadrul prezentei cereri de recurs.

5. Cererea de recurs în casaţie formulată de inculpatul E., prin avocat P., de asemenea, a fost întemeiată pe cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen.

În motivare, în cuprinsul recursului în casaţie formulat, apărarea inculpatului a susţinut că prin decizia atacată inculpatul E. a fost condamnat pentru o faptă care nu e prevăzută de legea penală, respectiv pentru infracţiunea de abuz in serviciu in forma calificata prevăzuta de disp. art. 248. raportat la art. 2481 C. pen. anterior şi art. 132 din Legea nr. 78/2000, motiv pentru care se impune achitarea acestuia în temeiul dispoziţiilor articolului 396, alin. (5), raportat la disp. art. 16, alin. (1), lit. b), teza 1 C. proc. pen.

A susţinut apărarea inculpatului că în raport de situaţia de fapt astfel cum a fost reţinută de Curtea de Apel Bacău, aceasta nu se suprapune pe tipicitatea obiectivă a infracţiunii, aşa cum a fost prevăzută de dispoziţiile art. 248 C. pen., raportat la disp. art. 132 din Legea 78/2000, devenind astfel incidente dispoziţiile art. 438 pct. 7 C. proc. pen.

În esenţă, s-a arătat că instanţele de fond şi de apel au reţinut că toţi inculpaţii din cauză, fiecare potrivit funcţiei pe care o avea, şi-ar fi îndeplinit atribuţiunile de serviciu în mod defectuos, apreciind că această asociere este permisă de lege, semnând diferite acte specifice (referat de specialitate, hotărâre de Consiliu Local sau Judeţean, contract).

Apărarea inculpatului a menţionat că nu înţelege să conteste această situaţie de fapt, ci să se semnaleze problema de legalitate a acestui contract, chestiune ce a constituit premisa condamnării şi poate sta la baza achitării.

În acest sens, s-a menţionat că art. 36 alin. (7) lit. a) din Legea nr. 215/2000 stipula, la momentul săvârşirii faptei, ca organul deliberativ al UAT, Consiliul Local, poate hotăra asocierea cu persoane juridice române sau străine, daca era îndeplinita condiţia realizării proiectului de interes public local.

Textul sus-arătat care permite asocierea presupune îndeplinirea a două condiţii, care în cauza de fată erau îndeplinite, respectiv, cocontractantul să fie persoană juridică română, iar S.C. FC Ceahlăul S.A. era o astfel de entitate şi de asemenea condiţia utilităţii publice era îndeplinită.

A menţionat apărarea recurentului inculpat că textul nu face distincţie dacă trebuie să fie persoană juridică de drept public sau privat, sau dacă e privată, să fie non profit sau generatoare de profit. A susţinut că textele la care face referire Parchetul si instanţele de fond si apel nu au incidenţă în cauză. Mai exact, articolul 35 din Legea nr. 273/2006, care face referire la posibilitatea asocierii dintre UAT uri priveşte această ipoteză, a asocierii dintre aceste entităţi. În niciun caz nu stabileşte interdicţia de a fi realizate asocierile prevăzute de articolul 36 alin. (7) din Legea nr. 215/2001. Mai mult, articolul 14 din aceeaşi lege stipulează că orice cheltuială publică trebuie să aibă o bază legală (iar ca secretar a apreciat ca baza legală a asocierii era articolul 36 alin. (7) din Legea nr. 215/2001). Deci acest act, in întregul sau, nu reduce competente ale Consiliului local.

S-a mai arătat că şi în situaţia în care se raportează Legea nr. 273/2006 la Legea nr. 215/2000 se observă că prin legea ulterioară nu s-au adus modificări primei. Dacă legiuitorul şi-ar fi dorit in 2006 sa abroge articolul 36, alin. (7) din Legea nr. 215/2001 ar fi făcut-o în mod expres. Dacă şi-ar fi dorit să lipsească Consiliul Local de una din atribuţiile sale (art. 7) ar fi făcut-o in mod explicit.

În fine, apărarea recurentului a precizat că art. 36 alin. (7) lit. a) indica entităţile cu care se poate face asocierea sunt persoane juridice romane sau straine, iar nu "cu un organ sau organizaţie de stat"; referirile la art. 11 din Legea 215/2001 nu pot avea relevanţă câtă vreme aceasta norma priveşte modalităţile de cooperare intre UAT; nici restul normelor din Legea sportului nu pot fi interpretate în sensul interzicerii realizării de contracte de asociere sau a oricărui tip de sprijin; că S.C. FC Ceahlăul S.A. este structura sportivă de drept privat rezultă din cuprinsul articolului 21 alin. (1) lit. b) şi articolul 26 alin. (2) din Lege.

În ceea ce priveşte a doua condiţie îndeplinită, aceea a utilităţii publice, apărătorul recurentului E. a susţinut că fotbalul practicat de FC Ceahlăul era de utilitate publică, aceasta rezultând din conţinutul disp. art. 1 şi 2 din Legea sportului. Mai mult, articolul 3 din lege prevede că sportul poate fi sprijinit de autorităţile locale.

În opinia apărării, în concluzie, dacă la modul general legea defineşte sportul ca fiind de interes naţional, în concret acest contract de asociere poate fi catalogat de interes public.

Prin urmare, pentru motivele arătate, s-a solicitat să se constate că acţiunea inculpatului de a semna rapoartele de specialitate, hotărârile de consiliu local si contractul de asociere nu poate constitui latura obiectiva a infracţiunii imputate.

S-a mai arătat în cuprinsul motivelor de recurs în casaţie că apărarea înţelege să aducă critici de legalitate hotărârii instanţei de apel si privitor la modul in care s-a reţinut ca element material al infracţiunii semnarea rapoartelor de specialitate si a contractului de asociere.

Cu referire la raportul de specialitate, s-a susţinut că legislaţia primara nu impune secretarului UAT vreo obligaţie de întocmire, verificare sau acordare a vizei de legalitate. În acest sens au fost şi apărările detaliate de la fond si din apel, potrivit cărora secretarul nu acorda viza de legalitate decât pentru dispoziţiile primarului si H.C.L. (art. 117, lit. a) din Legea 215/2001). Nici O.G. 35 din 2002 nu stabileşte obligativităţi de verificare a legalităţii, ci doar de realizare a unei proceduri ce are ca finalitate pregătirea şedinţei de consiliu.

Din aceasta perspectivă apărarea consideră că nu pot fi menţinute statuările instanţei de apel potrivit cărora secretarul U.A.T. are in fisa postului atribuţii de verificare a legalităţii proiectelor de hotărâri, cată vreme Curtea Constituţionala a stabilit că există infracţiune de abuz in serviciu doar in ipoteza încălcării normelor din legislaţia primară.

Potrivit aceluiaşi raţionament şi semnarea contractului de asociere nu poate constitui element material al infracţiunii de abuz in serviciu, câtă vreme legislaţia primara nu impune in sarcina secretarului vreo obligaţie de a verifica legalitatea acestui tip de document. Mai mult, chiar legislaţia primara stabileşte imperativ ca doar primarul (respectiv preşedintele Consiliului judeţean) este abilitat sa reprezinte UAT in relaţiile cu terţii.

În concluzie, apărătorul inculpatului E. a solicitat admiterea recursului în casaţie şi în consecinţă să se dispună achitarea inculpatului conform art. 16 lit. b). teza 1 C. proc. pen.

Conform art. 439 alin. (2) C. proc. pen., instanţa de apel a dispus comunicarea cererilor de recurs în casaţie către părţi şi procuror, conform dovezilor de comunicare aflate la dosar.

La dosar au fost depuse concluzii scrise formulate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Bacău: asupra recursului în casaţie declarat de inculpata B. - dosar recurs, asupra recursului în casaţie declarat de inculpatul E. - fil. 32-37, asupra recursului în casaţie declarat de inculpata D. - fil. 65-71, asupra recursului în casaţie declarat de inculpatul A. - fil. 87-94 şi asupra recursului în casaţie declarat de inculpata C. - fil. 105-110 dosar recurs.

După îndeplinirea procedurii de comunicare a recursurilor în casaţie, instanţa de apel a dispus înaintarea dosarului instanţei supreme.

Astfel, la data de 16.07.2021, dosarul de recurs în casaţie a fost înregistrat la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia Penală, când s-a stabilit termen pentru examinarea, în Cameră de Consiliu, a admisibilităţii în principiu a cererilor de recurs în casaţie, conform art. 440 alin. (1) C. proc. pen., la data de 21.09.2021, dată până la care, de asemenea, a fost întocmit şi depus la dosar raportul de către magistratul asistent desemnat în cauză.

Prin încheierea din data de 21 septembrie 2021, constatând că prezentele cereri de recurs în casaţie formulate de inculpaţi îndeplinesc cerinţele prevăzute de art. 434 - 438 din C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a admis în principiu cererile de recurs în casaţie, dispunând trimiterea cauzei la completul de 3 judecători, în vederea judecării pe fond a acestora.

În acest sens, s-a fixat termen de judecată la data de 16.11.2021, cu citarea părţilor, când pricina a fost amânată pentru termenul din 18.01.2022, faţă de cererea de amânare formulată de apărătorul ales al recurentei inculpate D. pentru imposibilitate de prezentare din motive medicale.

Cu prilejul dezbaterilor de la termenul din 18 ianuarie 2022, s-au luat concluziile recurentului inculpat şi ale parchetului, acestea fiind pe larg redate în cuprinsul încheierii de şedinţă de la acea dată când s-a fixat termen de pronunţare în cauză la data de 08 februarie 2022.

Analizând recursurile în casaţie formulate de inculpaţii A., C., B., D. şi E., în limitele prevăzute de art. 442 alin. (1) şi (2) din C. proc. pen., Înalta Curte, în opinie majoritară, apreciază că acestea sunt nefondate, pentru următoarele considerente:

Cu titlu prealabil, constată că, fiind reglementat ca o cale extraordinară de atac menită să asigure echilibrul între principiul legalităţii, pe de o parte, şi principiul respectării autorităţii de lucru judecat, pe de altă parte, recursul în casaţie permite cenzurarea legalităţii unei categorii limitate de hotărâri definitive şi numai pentru motive expres prevăzute de legea procesual penală.

În acest sens, dispoziţiile art. 433 din C. proc. pen. reglementează explicit scopul căii de atac analizate, statuând că acest mecanism urmăreşte să supună Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie judecarea, în condiţiile legii, a conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

Analiza de legalitate a instanţei de recurs nu este, însă, una exhaustivă, ci limitată la încălcări ale legii apreciate grave de către legiuitor şi reglementate ca atare, în mod expres şi limitativ, în cuprinsul art. 438 alin. (1) din C. proc. pen., instanţa de recurs în casaţie examinând cauza numai în limitele motivelor de casare invocate în cererea de recurs în casaţie şi care pot fi circumscrise cazului de casare invocat, potrivit art. 442 alin. (2) din C. proc. pen.

Astfel, recursul în casaţie nu permite reevaluarea unor elemente sau împrejurări factuale stabilite cu autoritate de lucru judecat de către instanţele de fond, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nefiind abilitată, în procedura extraordinară supusă analizei, să dea o nouă interpretare materialului probator şi să reţină o stare de fapt diferită de cea descrisă şi valorificată ca atare în hotărârea atacată. Aceasta deoarece instanţa de casare nu judecă procesul propriu-zis, respectiv litigiul care are ca temei juridic cauza penală, ci judecă numai dacă, din punct de vedere al dreptului, hotărârea atacată este corespunzătoare.

În cauza de faţă, prin decizia recurată, inculpaţii A., B. şi C. au fost condamnaţi pentru săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu în formă calificată, prevăzută de art. 248 raportat la art. 2481 C. pen. anterior şi art. 132 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) şi alin. (2) C. pen. anterior şi art. 5 C. pen., la o pedeapsă principală de 2 ani şi 6 luni închisoare, fiecare, cu suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pe un termen de încercare de 5 ani.

Inculpaţii D. şi E., urmare a încadrării juridice dată faptelor imputate celor doi inculpaţi de către instanţa de apel, (aceştia fiind trimişi în judecată pentru săvârşirea a câte două infracţiuni de abuz în serviciu), instanţa de control judiciar a dispus condamnarea lor la pedeapsa principală de 3 ani închisoare, fiecare, pentru săvârşirea în formă continuată a infracţiunii de abuz în serviciu prevăzută de art. 248 C. pen. anterior raportat la art. 2481 C. pen. anterior şi art. 132 din Legea nr. 78/2000 în condiţiile art. 41 alin. (2) C. pen. anterior, cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) şi alin. (2) C. pen. anterior şi art. 5 C. pen.. Totodată, s-a dispus cu privire la ambii inculpaţi suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pe un termen de încercare de 5 ani.

În speţă, recurenţii inculpaţi A., B., C., D. şi E. au invocat cazul de recurs în casaţie prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen., potrivit cărora hotărârile sunt supuse casării atunci când "inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală".

Înalta Curte reţine că sintagma "nu este prevăzută de legea penală", circumscrisă cazului de casare invocat, vizează acele situaţii în care fie nu se realizează o corespondenţă deplină între fapta săvârşită şi configurarea legală a infracţiunii, fapta neîntrunind elementele de tipicitate obiectivă prevăzute de norma de incriminare, fie condamnarea se bazează pe ipoteze de incriminare care nu sunt prevăzute de lege, nu au făcut niciodată obiectul incriminării sau în privinţa cărora a operat dezincriminarea.

În calea extraordinară de atac a recursului în casaţie, analiza acestor ipoteze se raportează, întotdeauna şi exclusiv, la starea de fapt reţinută cu titlu definitiv în decizia instanţei de apel, instanţa supremă nefiind abilitată să reevalueze, în acest cadru procesual, temeinicia faptelor reţinute ori suportul lor probator.

În contextul acestor argumente de principiu, examinând criticile formulate de recurenţii inculpaţi A., B., C., D. şi E., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată caracterul neîntemeiat al acestora.

Înalta Curte constată că recurenţii inculpaţi, au formulat, în esenţă, critici comune deciziei penale atacate, susţinând că sunt incidente dispoziţiile art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen. (fapta nu este prevăzută de legea penală), întrucât nu sunt întrunite condiţiile de tipicitate ale infracţiunii de abuz în serviciu pentru care au fost condamnaţi. În apărare, s-a susţinut fie că nu sunt îndeplinite condiţiile impuse de Decizia Curţii Constituţionale Române nr. 405/2016, inculpaţii nefiind în situaţia încălcării unor atribuţii reglementate de legislaţia primară, fie că încheierea contractelor de asociere cu S.C. FC Ceahlăul S.A. era permisă de lege şi în consecinţă nu a fost săvârşită nicio faptă prevăzută de legea penală, impunându-se achitarea recurenţilor inculpaţi, potrivit art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen.

Astfel, sub un prim aspect, recurenţii inculpaţi au susţinut că faptele imputate acestora nu sunt prevăzute de legea penală prin raportare la dispoziţiile Deciziei nr. 405 din 2016 a Curţii Constituţionale, nefiind vorba de vreo încălcare a unor dispoziţii prevăzute de legislaţia primară, susţinând că nu şi-au exercitat defectuos atribuţiile de serviciu, or, în lumina deciziei invocate s-a susţinut că, actul imputat trebuie să fie reprezentat de încălcarea unei atribuţii de serviciu a funcţionarului public prevăzută explicit în lege, ordonanţă sau ordonanţă de urgenţă.

În al doilea rând, recurenţii inculpaţi au susţinut în cuprinsul motivelor de recurs în casaţie că în mod greşit instanţa de apel a analizat aspectele ce vizează legalitatea contractului de asociere şi a pornit de la premisa fundamental eronată că încheierea unui contract de asociere între o unitate administrativ teritorială şi o persoană juridică de drept privat este interzisă de lege.

În esenţă, s-a arătat că instanţele de fond şi de apel au reţinut că inculpaţii, în virtutea funcţiilor deţinute de fiecare dintre aceştia, şi-ar fi îndeplinit atribuţiunile de serviciu în mod defectuos, semnând diferite acte specifice (referat de specialitate, hotărâre de Consiliu Local sau Judeţean, contracte, etc.), susţinându-se că fundamentul condamnării rezidă din modalitatea de interpretare a normelor de drept generale în domeniul administrativ şi speciale în materia sportului. Au susţinut recurenţii că potrivit art. 91 alin. (6) lit. a) din Legea nr. 215/2001, UAT judeţul Neamţ putea să se asocieze cu o persoană juridică de drept privat iar acest text care permite asocierea presupune îndeplinirea a două condiţii, care în cauza de faţă erau îndeplinite, respectiv, cocontractantul să fie persoană juridică română, respectiv S.C. FC Ceahlăul S.A. care era o astfel de entitate şi de asemenea era îndeplinită şi condiţia utilităţii publice. Totodată, art. 36 alin. (7) lit. a) din Legea nr. 215/2000 stipula, la momentul săvârşirii faptei, că organul deliberativ al UAT, Consiliul Local, poate hotărî asocierea cu persoane juridice române sau străine, dacă era îndeplinită condiţia realizării proiectului de interes public local. Articolul 35 din Legea nr. 273/2006, care face referire la posibilitatea asocierii dintre UAT-uri priveşte această ipoteză, a asocierii dintre aceste entităţi şi în niciun caz nu interzice realizarea asocierilor prevăzute de art. 36 alin. (7) din Legea nr. 215/2001.

Aşa cum s-a arătat, din perspectiva cazului de casare prevăzut în art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen., Înalta Curte reţine că nu se poate realiza o analiză a conţinutului mijloacelor de probă, o nouă apreciere a materialului probator sau stabilirea unei alte situaţii de fapt, pe baza căreia să se concluzioneze că fapta nu este prevăzută de legea penală, verificarea hotărârii făcându-se exclusiv în drept, statuările în fapt ale instanţei de apel neputând fi cenzurate în niciun fel.

Examinând recursurile în casaţie formulate în cauză, Înalta Curte constată că faptele reţinute în concret în sarcina inculpaţilor corespund elementelor de tipicitate obiectivă ale infracţiunii de abuz în serviciu în formă calificată, prevăzută de art. 248 raportat la art. 2481 C. pen. anterior şi art. 132 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) şi alin. (2) C. pen. anterior şi art. 5 C. pen., privind pe inculpaţii A., C. şi B. şi ale infracţiunii de abuz în serviciu în formă continuată prev. de art. 248 C. pen. anterior raportat la art. 2481 C. pen. anterior şi art. 132 din Legea nr. 78/2000 în condiţiile art. 41 alin. (2) C. pen. anterior, cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) şi alin. (2) C. pen. anterior şi art. 5 C. pen., în ceea ce priveşte pe inculpaţii E. şi D..

Se constată că atât instanţa de apel cât şi instanţa de fond au reţinut aceeaşi situaţie de fapt, pornind de la materialul probator administrat în cauză. S-a reţinut că inculpaţii au negat caracterul penal al faptelor reţinute în sarcina lor, prin raportare la inexistenţa unor atribuţii prevăzute în legislaţia primară şi care să fi fost încălcate de aceştia, aşa cum prevede Decizia Curţii Constituţionale nr. 405/2016.

Totodată, inculpaţii au invocat critici asemănătoare referitoare la legalitatea contractului de asociere, susţinând că în ceea ce priveşte încheierea contractului de asociere dintre judeţul Neamţ prin Consiliul judeţean Neamţ şi S.C. FC CEAHLĂUL S.A. Piatra Neamţ - în situaţia inculpaţilor A., C. şi B. şi asocierea dintre municipiul Piatra Neamţ şi societatea FC CEAHLĂUL S.A. - în situaţia inculpaţilor E. şi D., interpretarea dispoziţiilor legale incidente în cauză permitea această asociere şi prin urmare atribuţiile de serviciu nu au fost exercitate cu încălcarea legii pentru a fi atrasă răspunderea lor penală.

Aşa cum s-a menţionat anterior, instanţa de casaţie analizează doar dacă situaţia de fapt, astfel cum a fost reţinută de curtea de apel, corespunde infracţiunilor pentru care s-a pronunţat hotărârea de condamnare.

Aşadar, pornind de la situaţia de fapt stabilită cu titlu definitiv prin hotărârile atacate, referitor la infracţiunea de abuz în serviciu reţinută în sarcina recurenţilor inculpaţi, Înalta Curte constată că prin decizia recurată s-au reţinut următoarele:

În ceea ce priveşte încheierea contractului de asociere între Consiliul Judeţean Neamţ şi S.C. F.C. Ceahlăul S.A. Piatra Neamţ, referitor la faptele imputate inculpaţilor A., C. şi B.:

În esenţă, în sarcina inculpatului A. s-a reţinut că în calitatea de preşedinte al Consiliului judeţean Neamţ, în îndeplinirea atribuţiunilor de serviciu prevăzute de art. 104 din Legea nr. 215/2001, a întocmit şi semnat expunerea de motive nr. 6935 din 18.08.2008 şi proiectul de hotărâre cu acelaşi număr având ca obiect aprobarea asocierii dintre judeţul Neamţ prin Consiliul judeţean Neamţ şi societatea comercială FC CEAHLĂUL S.A. - Piatra Neamţ, în vederea finanţării şi realizării în comun a unor activităţi de interes judeţean.

Prin întocmirea actelor susmenţionate a determinat adoptarea HCJ 88/21.08.2008 prin care s-a aprobat încheierea contractului de asociere nr. 9381 din 28.08.2008 dintre judeţul Neamţ prin Consiliul judeţean Neamţ şi S.C. FC CEAHLĂUL S.A. Piatra Neamţ pe o durată de 5 ani şi alocarea sumei de 108.000 RON/lună până la 31.12.2008 şi 90.000 RON/lună începând cu 01.01.2009 în vederea sprijinirii echipei de fotbal F.C. Ceahlăul Piatra Neamţ. În aceeaşi calitate, a semnat contractul de asociere înregistrat la Consiliul judeţean Neamţ sub nr. x din 28.08.2008.

S-a reţinut că prin îndeplinirea acestor acte au fost încălcate prevederile art. 69 alin. (1) din Legea nr. 69/2000, art. 91 alin. (6) lit. a) din Legea nr. 215/2001 şi art. 35 alin. (1) din Legea nr. 273/2006 întrucât S.C. FC CEAHLĂUL S.A. Piatra Neamţ nu era o structură sportivă fără scop patrimonial, nu s-a finanţat un proiect de interes public judeţean, iar asocierea nu s-a realizat între autorităţi deliberative, ci între Consiliul judeţean Neamţ şi o societate comercială pe acţiuni.

Prin aceste acţiuni s-a cauzat o pagubă UAT Judeţul Neamţ în sumă de 5.416.097,62 RON reprezentând totalul sumelor de bani transferate în conturile S.C. FC CEAHLĂUL S.A. Piatra Neamţ în perioada 12.09.2008 - 31.12.2013, în baza contractului de asociere şi obţinerea unui folos necuvenit în acelaşi cuantum pentru S.C. FC CEAHLĂUL S.A. Piatra Neamţ.

Referitor la inculpata B., s-a reţinut că, în calitate de director executiv al Direcţiei juridice din cadrul Consiliului Judeţean Neamţ, în îndeplinirea atribuţiunilor de serviciu, a întocmit şi semnat raportul de specialitate nr. 6935/18.08.2008 privind proiectul de hotărâre având ca obiect asocierea judeţului Neamţ cu societatea comercială FC CEAHLĂUL S.A. Piatra Neamţ.

S-a reţinut că prin întocmirea acestui act a determinat adoptarea HCJ 88/21.08.2008 prin care s-a aprobat încheierea contractului de asociere dintre judeţul Neamţ prin Consiliul judeţean Neamţ şi S.C. FC CEAHLĂUL S.A. Piatra Neamţ pe o perioadă de 5 ani şi alocarea sumei de 108.000 RON/lună până la 31.12.2008 şi 90.000 RON/lună începând cu 01.01.2009 în vederea sprijinirii echipei de fotbal F.C. Ceahlăul Piatra Neamţ.

Prin îndeplinirea acestor acte au fost încălcate prevederile art. 69 alin. (1) din Legea nr. 69/2000, art. 91 alin. (6) lit. a) din Legea nr. 215/2001 şi art. 35 alin. (1) din Legea nr. 273/2006 întrucât S.C. FC CEAHLĂUL S.A. Piatra Neamţ nu era o structură sportivă fără scop patrimonial, nu s-a finanţat un proiect de interes public judeţean iar asocierea nu s-a realizat între autorităţi deliberative ci între Consiliul judeţean Neamţ si o societate comercială pe acţiuni.

S-a menţionat că prin aceste acţiuni inculpata a concurat la producerea unei pagube UAT Judeţul Neamţ în sumă de 5.416.097,62 RON reprezentând totalul sumelor de bani transferate în conturile S.C. FC CEAHLĂUL S.A. Piatra Neamţ în baza contractului de asociere si obţinerea unui folos necuvenit în acelaşi cuantum pentru S.C. FC CEAHLĂUL S.A. Piatra Neamţ.

În ceea ce o priveşte pe inculpata C., instanţele au reţinut că, în calitate de secretar al judeţului Neamţ, în îndeplinirea atribuţiunilor de serviciu prevăzute art. 117 alin. (1) din Legea nr. 215/2001, a aprobat raportul de specialitate nr. 6935/18.08.2008 privind proiectul de hotărâre având ca obiect asocierea judeţului Neamţ cu societatea comercială FC CEAHLĂUL S.A. Piatra Neamţ, a avizat pentru legalitate Hotărârea Consiliului judeţean Neamţ nr. 88 din 21.08.2008 prin care s-a aprobat încheierea contractului de asociere dintre judeţul Neamţ prin Consiliul judeţean Neamţ şi S.C. FC CEAHLĂUL S.A. Piatra Neamţ şi alocarea sumei de 108.000 RON/lună până la 31.12.2008 şi 90.000 RON/lună începând cu 01.01.2008 în vederea sprijinirii echipei de fotbal F.C. Ceahlăul Piatra Neamţ şi a semnat contractul de asociere înregistrat la Consiliul judeţean Neamţ sub nr. x din 28.08.2008.

Prin îndeplinirea acestor acte au fost încălcate prevederile art. 69 alin. (1) din Legea nr. 69/2000, art. 91 alin. (6) lit. a) din Legea nr. 215/2001 şi art. 35 alin. (1) din Legea nr. 273/2006 întrucât S.C. FC CEAHLĂUL S.A. Piatra Neamţ nu era o structură sportivă fără scop patrimonial, nu s-a finanţat un proiect de interes public judeţean iar asocierea nu s-a realizat între autorităţi deliberative, ci între Consiliul judeţean Neamţ şi o societate comercială pe acţiuni.

Prin aceste acţiuni inculpata a concurat la producerea unei pagube UAT Judeţul Neamţ în sumă de 5.416.097,62 RON reprezentând totalul sumelor de bani transferate în perioada 12.09.2008 - 31.12.2013 în conturile S.C. FC CEAHLĂUL S.A. Piatra Neamţ în baza contractului de asociere si obţinerea unui folos necuvenit în acelaşi cuantum pentru S.C. FC CEAHLĂUL S.A. Piatra Neamţ.

În fapt, S.C. FC CEAHLĂUL S.A. Piatra Neamţ era un club sportiv de drept privat, iar pentru desfăşurarea activităţii nu putea beneficia de finanţare de la bugetul judeţean, întrucât în această situaţie finanţarea era destinată unui grup privat şi restrâns de interese şi nu intereselor comunităţii, neexistând nici un interes public.

În concluzie, se reţine că în ceea ce priveşte pe inculpaţii A., C. şi B. relativ la încheierea contractului de asociere între Consiliul Judeţean Neamţ şi S.C. F.C. Ceahlăul S.A. Piatra Neamţ, instanţele au constatat că prin îndeplinirea actelor anterior menţionate au fost încălcate prevederile art. 69 alin. (1) din Legea nr. 69/2000, art. 91 alin. (6) lit. a) din Legea nr. 215/2001 şi art. 35 alin. (1) din Legea nr. 273/2006 întrucât S.C. FC CEAHLĂUL S.A. Piatra Neamţ nu era o structură sportivă fără scop patrimonial, nu s-a finanţat un proiect de interes public judeţean iar asocierea nu s-a realizat între autorităţi deliberative, ci între Consiliul judeţean Neamţ şi o societate comercială pe acţiuni.

În ceea ce priveşte asocierea dintre municipiul Piatra Neamţ şi societatea FC CEAHLĂUL S.A., referitor la inculpaţii D. şi E.:

Cu privire la inculpata D., instanţele au reţinut că, în calitate de viceprimar al municipiului Piatra Neamţ, în îndeplinirea atribuţiilor de serviciu prevăzute de art. 65 raportat la art. 63 din Legea nr. 215/2001, a întocmit şi semnat Nota de fundamentare înregistrată la Primăria Municipiului Piatra Neamţ sub nr. x/23.07.2008 şi a aprobat Raportul de specialitate înregistrat la Primăria Municipiului Piatra Neamţ sub nr. x/23.07.2008, ambele privind proiectul de hotărâre având ca obiect asocierea dintre municipiul Piatra Neamţ şi societatea FC CEAHLĂUL S.A. şi alocarea sumei de 1.080.000 RON pentru anul 2008 în vederea sprijinirii echipei de fotbal F.C. Ceahlăul Piatra Neamţ.

Prin întocmirea actelor susmenţionate a determinat adoptarea HCL 436/25.07.2008 prin care s-a aprobat încheierea contractului de asociere dintre municipiul Neamţ prin Consiliul Local Piatra Neamţ şi S.C. FC CEAHLĂUL S.A. Piatra Neamţ, contractul fiind încheiat şi înregistrat sub nr. x din 05.08.2008.

În baza acestui contract de asociere încheiat pe o perioadă de 5 ani, în aceeaşi calitate de viceprimar al mun. Piatra Neamţ, a aprobat referatul nr. x/16.07.2009 prin care s-a propus menţinerea finanţării acordate de către Municipiul Piatra Neamţ către S.C. FC CEAHLĂUL pentru încă un an, prin care se acorda S.C. FC CEAHLĂUL S.A. o finanţare de 1.080.000 RON pentru perioada august 2009 - august 2010, în lipsa unei hotărâri a consiliului local.

S-a reţinut că prin îndeplinirea acestor acte au fost încălcate prevederile art. 69 alin. (1) din Legea nr. 69/2000, art. 36 alin. (7) lit. a) din Legea nr. 215/2001 şi art. 35 alin. (1) din Legea nr. 273/2006, întrucât S.C. FC CEAHLĂUL S.A. Piatra Neamţ nu era o structură sportivă fără scop patrimonial, nu s-a finanţat un proiect de interes public local, iar asocierea nu s-a realizat între autorităţi deliberative, ci între Consiliul Local Piatra Neamţ şi o societate comercială pe acţiuni.

De asemenea, s-a reţinut că au fost încălcate prevederile art. 45 alin. (1), (2) lit. a) din Legea nr. 215/2001 şi art. 14 alin. (3), (4) din Legea nr. 273/2006 prin încheierea actului adiţional la contractul de asociere în lipsa unei hotărâri a consiliului local.

S-a reţinut că prin aceste acţiuni s-a cauzat o pagubă Municipiului Piatra Neamţ în sumă de 2.160.000 RON reprezentând totalul sumelor de bani transferate în conturile S.C. FC CEAHLĂUL S.A. Piatra Neamţ (1.065.750 RON - 2008 şi 1.094.250 RON - 2009) - în baza contractului de asociere şi obţinerea unui folos necuvenit în acelaşi cuantum pentru S.C. FC CEAHLĂUL S.A. Piatra Neamţ.

De asemenea, s-a mai reţinut în sarcina inculpatei D. că, în calitate de viceprimar al municipiului Piatra Neamţ, în îndeplinirea atribuţiilor de serviciu prevăzute de art. 65 raportat la art. 63 din Legea nr. 215/2001, a întocmit referatul de aprobare nr. 29.116/16.07.2010 şi a aprobat Raportul de specialitate nr. 29.116/16.07.2010, ambele privind proiectul de hotărâre având ca obiect încheierea unui contract de asociere între municipiul Piatra Neamţ şi societatea FC CEAHLĂUL S.A. în vederea sprijinirii sportului de performanţă şi alocarea sumei de 600.000 RON pentru fiecare din sezoanele competiţionale 2010-2011 şi 2011-2012. Prin întocmirea actelor susmenţionate a determinat adoptarea HCL 287/23.07.2010 prin care s-a aprobat încheierea contractului de asociere dintre municipiul Neamţ prin Consiliul local Piatra Neamţ şi S.C. FC CEAHLĂUL S.A. Piatra Neamţ, contractul fiind încheiat şi înregistrat sub nr. x din 26.07.2010.

În baza acestui contract de asociere încheiat pe o perioadă de 5 ani au fost adoptate HCL 261/21.07.2011, HCL 340/07.11.2012, HCL 252/25.07.2013 şi HCL 52/27.02.2014, acte prin care s-a stabilit cuantumul sumei alocate în fiecare an către S.C. FC Ceahlăul S.A., în baza obligaţiei contractuale asumate de Municipiul Piatra Neamţ prin contractul iniţial.

S-a menţionat că prin îndeplinirea acestor acte au fost încălcate prevederile art. 69 alin. (1) din Legea nr. 69/2000, art. 36 alin. (7) lit. a) din Legea nr. 215/2001 şi art. 35 alin. (1) din Legea nr. 273/2006 întrucât S.C. FC CEAHLĂUL S.A. Piatra Neamţ nu era o structură sportivă fără scop patrimonial, nu s-a finanţat un proiect de interes public local, iar asocierea nu s-a realizat între autorităţi deliberative, ci între Consiliul local Piatra Neamţ şi o societate comercială pe acţiuni.

Astfel, s-a stabilit că prin aceste acţiuni s-a cauzat o pagubă Municipiului Piatra Neamţ în sumă de 3.335.000 RON reprezentând totalul sumelor de bani transferate în conturile S.C. FC CEAHLĂUL S.A. Piatra Neamţ (600.000 RON - 2010, 1.040.000 RON -2011, 595.000 RON în 2012, 550.000 RON în 2013, 550.000 RON în 2014) - în baza contractului de asociere şi obţinerea unui folos necuvenit în acelaşi cuantum pentru S.C. FC CEAHLĂUL S.A. Piatra Neamţ,

În ceea ce priveşte pe inculpatul E., prin decizia recurată s-a constatat că, în calitate de secretar al municipiului Piatra Neamţ, în îndeplinirea atribuţiilor de serviciu prevăzute de art. 117 alin. (1) din Legea nr. 215/2001, a semnat Raportul de specialitate nr. x/23.07.2008 privind proiectul de hotărâre având ca obiect asocierea dintre municipiul Piatra Neamţ şi societatea FC CEAHLĂUL S.A. şi alocarea sumei de 1.080.000 RON pentru anul 2008 în vederea sprijinirii echipei de fotbal F.C. Ceahlăul Piatra Neamţ şi a avizat pentru legalitate HCL nr. 436/25.07.2008 prin care s-a aprobat asocierea dintre municipiul Piatra Neamţ şi S.C. FC CEAHLĂUL S.A. Piatra Neamţ, contractul de asociere fiind încheiat şi înregistrat sub nr. x din 05.08.2008.

În baza acestui contract de asociere încheiat pe o perioadă de 5 ani, în aceeaşi calitate de secretar al municipiului Piatra Neamţ, a semnat actul adiţional nr. x/24.07.2009 al contractului de asociere nr. x/05.08.2008 încheiat între municipiul Neamţ prin Consiliul local Neamţ şi S.C. FC CEAHLĂUL, prin care se acorda societăţii susmenţionate o finanţare de 1.080.000 RON pentru perioada august 2009 - august 2010, fără a exista o hotărâre a Consiliului Local privind aprobarea sumei.

Prin îndeplinirea acestor acte au fost încălcate prevederile art. 69 alin. (1) din Legea nr. 69/2000, art. 36 alin. (7) lit. a) din Legea nr. 215/2001 şi art. 35 alin. (1) din Legea nr. 273/2006 întrucât S.C. FC CEAHLĂUL S.A. Piatra Neamţ nu era o structură sportivă fără scop patrimonial, nu s-a finanţat un proiect de interes public local, iar asocierea nu s-a realizat între autorităţi deliberative, ci între Consiliul Local Piatra Neamţ şi o societate comercială pe acţiuni.

De asemenea, s-a menţionat că au fost încălcate prevederile art. 45 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 215/2001 şi art. 14 alin. (3), (4) din Legea nr. 273/2006 prin încheierea actului adiţional la contractul de asociere în lipsa unei hotărâri a Consiliului local.

Prin aceste acţiuni s-a cauzat o pagubă Municipiului Piatra Neamţ în sumă de 2.160.000 RON reprezentând totalul sumelor de bani transferate în conturile S.C. FC CEAHLĂUL S.A. Piatra Neamţ (1.065.750 RON - 2008 şi 1.094.250 RON - 2009) - în baza contractului de asociere şi obţinerea unui folos necuvenit în acelaşi cuantum pentru S.C. FC CEAHLĂUL S.A. Piatra Neamţ.

S-a mai reţinut în sarcina aceluiaşi inculpat, că, în calitate de secretar al municipiului Piatra Neamţ, în îndeplinirea atribuţiilor de serviciu prevăzute de art. 117 alin. (1) din Legea nr. 215/2001, a semnat Raportul de specialitate nr. 29.116/16.07.2010 privind proiectul de hotărâre având ca obiect încheierea unui contract de asociere între municipiul Piatra Neamţ şi societatea FC CEAHLĂUL S.A. în vederea sprijinirii sportului de performanţă şi alocarea sumei de 600.000 RON pentru fiecare din sezoanele competiţionale 2010-2011 şi 2011-2012. în aceeaşi calitate a avizat pentru legalitate HCL 287/23.07.2010 prin care s-a aprobat asocierea dintre municipiul Piatra Neamţ şi S.C. FC CEAHLĂUL S.A. Piatra Neamţ şi a semnat contractul de asociere înregistrat sub nr. x/26.07.2010.

În baza acestui contract de asociere încheiat pe o perioadă de 5 ani au fost adoptate HCL 261/21.07.2011, HCL 340/07.11.2012, HCL 252/25.07.2013 şi HCL 52/27.02.2014, acte prin care s-a stabilit cuantumul sumei alocate în fiecare an către S.C. FC Ceahlăul S.A., în baza obligaţiei contractuale asumate de Municipiul Piatra Neamţ prin contractul iniţial.

Prin îndeplinirea acestor acte au fost încălcate prevederile art. 69 alin. (1) din Legea nr. 69/2000, art. 36 alin. (7) lit. a) din Legea nr. 215/2001 şi art. 35 alin. (1) din Legea nr. 273/2006 întrucât S.C. FC CEAHLĂUL S.A. Piatra Neamţ nu era o structură sportivă fără scop patrimonial, nu s-a finanţat un proiect de interes public local iar asocierea nu s-a realizat între autorităţi deliberative ci între Consiliul local Piatra Neamţ si o societate comercială pe acţiuni.

S-a menţionat că prin aceste acţiuni, inculpatul a concurat la producerea unei pagube Municipiului Piatra Neamţ în sumă de 3.335.000 RON reprezentând totalul sumelor de bani transferate în conturile S.C. FC CEAHLĂUL S.A. Piatra Neamţ (600.000 RON - 2010, 1.040.000 RON -2011, 595.000 RON în 2012, 550.000 RON în 2013, 550.000 RON în 2014) - în baza contractului de asociere şi obţinerea unui folos necuvenit în acelaşi cuantum pentru S.C. FC CEAHLĂUL S.A. Piatra Neamţ.

În concluzie, se reţine că în ceea ce priveşte pe inculpaţii D. şi E. relativ la asocierea dintre municipiul Piatra Neamţ şi S.C. F.C. Ceahlăul S.A. Piatra Neamţ, instanţele au constatat că prin îndeplinirea actelor anterior menţionate au fost încălcate prevederile art. 69 alin. (1) din Legea nr. 69/2000, art. 36 alin. (7) lit. a) din Legea nr. 215/2001 şi art. 35 alin. (1) din Legea nr. 273/2006, precum şi prevederile art. 45 alin. (1), (2) lit. a) din Legea nr. 215/2001 şi art. 14 alin. (3), (4) din Legea nr. 273/2006 prin încheierea actului adiţional la contractul de asociere în lipsa unei hotărâri a consiliului local.

Înalta Curte constată că, în concret, situaţia de fapt reţinută prin decizia recurată constă în aceea că între judeţul Neamţ, respectiv municipiul Neamţ a avut loc asocierea cu societatea comercială FC Ceahlăul S.A., aceasta din urmă solicitând printr-o adresă formulată în 2008 analizarea posibilităţii constituirii unei forme de asociere, formă care să permită asigurarea finanţării pentru echipa de fotbal aparţinând societăţii, invocându-se ca şi cadru legal Legea nr. 69/2000 a Educaţiei fizice şi sportului şi Legea nr. 215/2001 privind Administraţia publică locală.

În cauză, s-a reţinut că potrivit art. 1 din actul constitutiv al societăţii, S.C. FC CEAHLĂUL S.A. Piatra Neamţ s-a constituit ca o societate comercială sportivă pe acţiuni, în conformitate cu prevederile Legii nr. 31/1990 privind societăţile comerciale şi ale Legii nr. 69/2000 a educaţiei naţionale şi sportului. De asemenea, conform art. 3 al actului constitutiv societatea comercială F.C. Ceahlăul S.A. este persoană juridică română şi are forma juridică de societate comercială sportivă pe acţiuni, de tip închis, cu capital privat.

Instanţele de fond şi apel au reţinut că în fapt, S.C. FC CEAHLĂUL S.A. Piatra Neamţ era un club sportiv de drept privat, iar pentru desfăşurarea activităţii nu putea beneficia de finanţare de la bugetul judeţului Neamţ, întrucât o astfel de finanţare era destinată unui grup privat şi restrâns de interese şi nu intereselor comunităţii, neexistând niciun interes public.

S-a constatat că legislaţia aplicabilă unităţilor administrativ teritoriale în cauză, prevedea posibilitatea încheierii unor contracte de asociere, dar doar în condiţiile strict prevăzute de Legea nr. 251/2001, de Legea nr. 273/2006 ori de alte acte normative cu caracter special. Orice alt contract de asociere se putea încheia doar în condiţiile Codului comercial, care reglementează contractul de asociere în participaţiune în cuprinsul art. 251-256.

Astfel, instanţele au statuat că, deşi prevederile legale nu permiteau finanţarea unei societăţi comerciale private şi nici asocierea cu o astfel de societate decât în scopul realizării unui proiect de interes public local, funcţionarii publici din cadrul Consiliului Judeţean Neamţ şi din cadrul Primăriei municipiului Neamţ au înţeles să dea curs solicitării societăţii private FC CEAHLĂUL S.A. Piatra Neamţ, prin încălcarea legii, în scopul sprijinirii financiare a acesteia în detrimentul bugetului local şi implementării unor proiecte de utilitate publică.

Starea de fapt reţinută cu titlu definitiv în decizia instanţei de apel şi care nu mai poate fi schimbată în actuala etapă procesuală a recursului în casaţie a relevat că încheierea contractelor de asociere între Judeţul Neamţ, respectiv Municipiul Piatra Neamţ cu S.C. FC CEAHLĂUL S.A. Piatra Neamţ, s-a făcut cu încălcarea prevederilor legale, fapt ce a condus pe cale de consecinţă la prejudicierea bugetului judeţului Neamţ cu suma de 5.416.097,62 RON şi prejudicierea bugetului municipiului Piatra Neamţ cu suma totală de 5.940.000 RON şi implicit obţinerea unor foloase necuvenite în acelaşi cuantum pentru S.C. FC CEAHLĂUL S.A. Piatra Neamţ urmare a încheierii contractelor de asociere cu cele două UAT-uri.

În ceea ce priveşte faptele imputate inculpaţilor A., C. şi B. relativ la încheierea contractului de asociere între Consiliul Judeţean Neamţ şi S.C. F.C. Ceahlăul S.A. Piatra Neamţ, în esenţă, se reţine că la data de 28.08.2008 între Judeţul Neamţ prin Consiliul Judeţean Neamţ, reprezentat de inculpatul A. - preşedinte şi S.C. FC Ceahlăul S.A. Piatra Neamţ, reprezentată prin S. - preşedinte al Consiliului de Administraţie al societăţii, s-a încheiat contractul de asociere înregistrat la Consiliul Judeţean Neamţ sub nr. x/1809.

Potrivit contractului, obiectul asocierii îl constituie sprijinirea echipei de fotbal F.C. Ceahlăul Piatra Neamţ în vederea dezvoltării sportului de performanţă la nivelul judeţului Neamţ, pe o durată de 5 ani ce poate fi prelungită, prin acordul părţilor, prin act adiţional. Conform art. 4.1. din contractul de asociere obligaţia Consiliului Judeţean Neamţ era aceea de a aloca suma de 108.000 RON/lună până la 31.12.2008 şi 90.000 RON/lună începând cu 01.01.2009 în vederea sprijinirii echipei de fotbal F.C. Ceahlăul Piatra Neamţ, în vederea dezvoltării fotbalului de performanţă în judeţul Neamţ.

Instanţele de fond şi apel au stabilit că atât iniţiatorul proiectului, inculpatul A. - preşedinte al Consiliului Judeţean, cât şi inculpatele B. - în calitate de director executiv al Direcţiei Juridice şi C. - secretarul judeţului Neamţ - care au avizat favorabil din punct de vedere al legalităţii proiectul de hotărâre ce a condus la adoptarea HCJ 88/2008 (prin care s-a stabilit încheierea contractului de asociere) cunoşteau că această asociere excede cadrului legal, întrucât S.C. FC CEAHLĂUL S.A. Piatra Neamţ era un club sportiv de drept privat, profesionist, organizat ca societate comercială sportivă pe acţiuni, generatoare de profit, iar pentru desfăşurarea activităţii nu putea beneficia de finanţare de la bugetul local, întrucât în această situaţie finanţarea era destinată unui grup privat şi restrâns de interese (SC FC CEAHLĂUL S.A. Piatra Neamţ avea acţionari persoane fizice şi juridice) şi nu intereselor comunităţii, întrucât nu a existat nici un interes public.

Referitor la inculpatul A.:

În concret, în sarcina inculpatului A. s-a reţinut că, în calitate de preşedinte al Consiliului judeţean Neamţ, în îndeplinirea atribuţiunilor de serviciu prevăzute de art. 104 din Legea nr. 215/2001, a întocmit şi semnat expunerea de motive nr. 6935 din 18.08.2008 şi proiectul de hotărâre cu acelaşi număr având ca obiect aprobarea asocierii dintre judeţul Neamţ prin Consiliul judeţean Neamţ şi societatea comercială FC CEAHLĂUL S.A. - Piatra Neamţ, în vederea finanţării şi realizării în comun a unor activităţi de interes judeţean.

Prin întocmirea acestor acte, inculpatul A. a determinat adoptarea HCJ 88/21.08.2008 prin care s-a aprobat încheierea contractului de asociere nr. 9381 din 28.08.2008 dintre judeţul Neamţ prin Consiliul judeţean Neamţ şi S.C. FC CEAHLĂUL S.A. Piatra Neamţ pe o durată de 5 ani şi alocarea sumei de 108.000 RON/lună până la 31.12.2008 şi 90.000 RON/lună începând cu 01.01.2009 în vederea sprijinirii echipei de fotbal F.C. Ceahlăul Piatra Neamţ. În aceeaşi calitate, a semnat contractul de asociere înregistrat la Consiliul judeţean Neamţ sub nr. x din 28.08.2008.

S-a constatat că prin îndeplinirea actelor menţionate au fost încălcate prevederile art. 69 alin. (1) din Legea nr. 69/2000, art. 91 alin. (6) lit. a) din Legea nr. 215/2001 şi art. 35 alin. (1) din Legea nr. 273/2006 întrucât S.C. FC CEAHLĂUL S.A. Piatra Neamţ nu era o structură sportivă fără scop patrimonial, nu s-a finanţat un proiect de interes public judeţean, iar asocierea nu s-a realizat între autorităţi deliberative, ci între Consiliul Judeţean Neamţ şi o societate comercială pe acţiuni.

Art. 69 alin. (1) din Legea nr. 69/2000 stabileşte că:

(1) Structurile sportive fără scop patrimonial şi Comitetul Olimpic şi Sportiv Român, în condiţiile prezentei legi, pot beneficia de sume de la bugetul de stat şi de la bugetele locale pentru finanţarea de programe sportive. Aceste sume se asigură pe bază de contracte încheiate între structurile sportive respective şi organele administraţiei publice centrale sau locale, după caz.

Art. 91 alin. (6) lit. a) din Legea nr. 215/2001 prevede că:

(6) În exercitarea atribuţiilor prevăzute la alin. (1) lit. e), consiliul judeţean:

a) hotărăşte, în condiţiile legii, cooperarea sau asocierea cu persoane juridice române ori străine, inclusiv cu parteneri din societatea civilă, în vederea finanţării şi realizării în comun a unor acţiuni, lucrări, servicii sau proiecte de interes public judeţean;

Art. 35 alin. (1) din Legea nr. 273/2006 reglementează că:

(1) Autorităţile deliberative pot aproba colaborarea sau asocierea pentru realizarea unor lucrări şi servicii publice locale. Colaborarea ori asocierea se realizează pe bază de contracte de asociere, în care se prevăd şi sursele de finanţare reprezentând contribuţia fiecărei autorităţi a administraţiei publice locale implicate. Contractele de asociere se încheie de către ordonatorii principali de credite, în condiţiile mandatelor aprobate de fiecare consiliu local implicat în colaborare sau asociere.

Încălcarea de către inculpatul A. a dispoziţiilor legale anterior menţionate a fost imputată inculpatului prin raportare la calitatea acestuia de preşedinte al Consiliului judeţean Neamţ, atribuţiile Preşedintele consiliului judeţean fiind reglementate în cuprinsul dispoziţiilor art. 104 din Legea nr. 215/2001.

Astfel, referitor la atribuţiile de serviciu ale inculpatului A., s-a menţionat că potrivit art. 104 alin. (1) lit. c) raportat la art. 104 alin. (4) din Legea nr. 215/2001, preşedintele consiliului judeţean îndeplineşte atribuţii privind bugetul propriu al judeţului, iar potrivit art. 103 alin. (2) din acelaşi act normativ, asigură respectarea prevederilor Constituţiei şi punerea în aplicare a legilor.

În consecinţă, instanţele au stabilit pe baza probatoriului administrat şi a stării de fapt reţinute cu titlu definitiv de către acestea, că în condiţiile în care principala atribuţie de serviciu a preşedintelui consiliului judeţean este aceea de a asigura respectarea prevederilor Constituţiei şi punerea în aplicare a legilor, faptele imputate inculpatului amplu detaliate în hotărârile atacate, de a iniţia o hotărâre de consiliu judeţean care intră în mod flagrant în contradicţie cu legea şi prin acestea inculpatul a contribuit la adoptarea HCJ 88/2008 care a stabilit încheierea contractului de asociere nr. 9381, prin încălcarea legii, contract ce a cauzat un prejudiciu UAT jud. Neamţ şi un folos necuvenit societăţii FC CEAHLĂUL S.A. Piatra Neamţ, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de abuz în serviciu în formă calificată prevăzută de art. 248 raportat la art. 2481 C. pen. anterior cu aplicarea art. 132 din Legea nr. 78/2000, în vigoare la data faptei, cu aplicarea art. 5 C. pen.

Contrar susţinerilor apărării inculpatului, instanţa de apel a stabilit că atribuţia de serviciu este prevăzută în lege şi că în niciun caz exerciţiul acestei atribuţii de serviciu nu se regăseşte în acte subsecvente sau legi secundare, astfel că sub acest aspect Înalta Curte apreciază neîntemeiată susţinerea recurentului formulată prin motivele de recurs în casaţie cu referire la decizia Curţii Constituţionale nr. 405/2016, în sensul că instanţele nu au putut identifica dispoziţii cuprinse în legislaţia primară (înţeleasă ca lege adoptată de Parlamentul României sau ordonanţă emisă de Guvernul României) care să reglementeze vreo atribuţie de serviciu în sarcina recurentului, cu incidenţă în speţa dedusă judecăţii.

Prin deciziile Curţii Constituţionale nr. 405 din 15 iunie 2016 şi nr. 392 din 06 iunie 2017, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 517 din 08 iulie 2016 şi, respectiv, nr. 504 din 30 iunie 2017, conţinutul constitutiv al infracţiunii de abuz în serviciu, atât în varianta tip, prevăzută de art. 246 C. pen. (1969), art. 248 C. pen. (1969) şi art. 297 alin. (1) C. pen., cât şi în forma specială reglementată de art. 132 din Legea nr. 78/2000, care face trimitere şi se raportează la normele de incriminare din C. pen., a fost reconfigurat sub aspectul elementului material al laturii obiective, statuându-se că prin sintagma "îndeplineşte în mod defectuos" din cuprinsul dispoziţiilor legale menţionate se înţelege "îndeplineşte prin încălcarea legii".

Astfel, instanţa de contencios constituţional a restrâns în mod substanţial câmpul de aplicare a normelor ce incriminează abuzul în serviciu, stabilind, în considerentele deciziei nr. 405 din 15 iunie 2016, pe care le-a aplicat, ulterior, şi cu prilejul verificării constituţionalităţii prevederilor art. 248 C. pen. 1969 (decizia nr. 392 din 06 iunie 2017, paragr. 31-38), că neîndeplinirea ori îndeplinirea defectuoasă a unui act trebuie analizată numai prin raportare la atribuţii de serviciu reglementate expres prin legislaţia primară, respectiv legi, ordonanţe şi ordonanţe de urgenţă ale Guvernului, fiind, astfel, excluse din sfera actelor abuzive, în înţelesul legii penale, acele comportamente ale funcţionarului public care sunt interzise prin acte infralegale sau acte interne ale angajatorului.

Deşi, dată fiind imposibilitatea obiectivă, din punct de vedere al tehnicii legislative, de a configura în mod amănunţit prin legislaţia primară obligaţiile/îndatoririle de serviciu ce revin diverselor categorii de funcţionari publici care îşi desfăşoară activitatea în anumite domenii specifice ale autorităţilor/entităţilor/instituţiilor publice, precum şi consecinţele nerespectării acestora, legislaţia primară poate fi detaliată prin intermediul adoptării unor acte de reglementare secundară, aşa cum a reţinut şi instanţa de contencios constituţional în considerentele deciziei nr. 405 din 15 iunie 2016 (paragr. 60 şi 64), aceste acte normative date în executarea legilor şi ordonanţelor Guvernului se emit doar în limitele şi potrivit normelor care le ordonă, conform prevederilor art. 4 alin. (3) din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative. De altfel, este frecvent utilizată în elaborarea legislaţiei metoda prevederii în chiar cuprinsul legii, a ordonanţei sau, după caz, a ordonanţei de urgenţă a Guvernului a unui text care instituie obligaţia adoptării, subsecvente, a unui act normativ de reglementare secundară, prin care să se detalieze/explice dispoziţiile din legislaţia primară, inclusiv sub aspectul conduitei pe care destinatarul legii este obligat să o respecte.

Prin urmare, în aprecierea îndeplinirii cerinţei esenţiale ataşată elementului material al laturii obiective a infracţiunii de abuz în serviciu, astfel cum a fost reconfigurată prin cele două decizii ale Curţii Constituţionale, analiza efectuată poate viza dispoziţii din legislaţia secundară numai în măsura în care acestea preiau, detaliază sau explicitează obligaţii prevăzute expres şi neechivoc în legi, ordonanţe sau ordonanţe de urgenţă ale Guvernului, nefiind permisă raportarea la atribuţii sau îndatoriri de serviciu stipulate în sarcina funcţionarilor publici doar în acte de reglementare secundară (inclusiv în hotărâri de Guvern) sau prevăzute în detaliu în cuprinsul unor asemenea acte, deşi norma de drept primar este neclară, ambiguă sau are o aplicabilitate extrem de generală. De asemenea, defectuozitatea în îndeplinirea unui act, ca element de tipicitate al infracţiunii de abuz în serviciu, poate fi evaluată prin raportare la nerespectarea de către subiectul activ a unor prevederi din legislaţia secundară doar în situaţia în care acestea transpun ca atare dispoziţii exprese din legi, ordonanţe sau ordonanţe de urgenţă ale Guvernului, nu şi în cazul în care îndeplinirea atribuţiilor de serviciu se realizează prin încălcarea unor asemenea prevederi care adaugă, completează sau chiar modifică ori contravin actelor normative de reglementare primară.

În speţă, referitor la autorii infracţiunii de abuz în serviciu din prezenta cauză, în cazul cărora hotărârea de condamnare se bucură de autoritate de lucru judecat, în esenţă, instanţa de apel a reţinut, cu titlu definitiv, că în exercitarea atribuţiilor de serviciu ale inculpaţilor în virtutea funcţiilor deţinute de aceştia şi prin încălcarea dispoziţiilor legale menţionate ca atare în hotărârile atacate, funcţionarii publici din cadrul Consiliului Judeţean Neamţ şi din cadrul Primăriei municipiului Neamţ au înţeles să dea curs solicitării societăţii private FC CEAHLĂUL S.A. Piatra Neamţ, în scopul sprijinirii financiare a acesteia în detrimentul bugetului local şi implementării unor proiecte de utilitate publică, deşi prevederile legale nu permiteau finanţarea unei societăţi comerciale private şi nici asocierea cu o astfel de societate decât în scopul realizării unui proiect de interes public local.

Aşa cum s-a arătat, S.C. FC CEAHLĂUL S.A. Piatra Neamţ era un club sportiv de drept privat, iar pentru desfăşurarea activităţii nu putea beneficia de finanţare de la bugetul judeţului, respectiv municipiului, întrucât o astfel de finanţare era destinată unui grup privat şi restrâns de interese şi nu intereselor comunităţii, neexistând nici un interes public.

Faptul că nu putea fi finanţată o societate comercială care activa în domeniul sportului, rezultă şi din dispoziţiile art. 69 din Legea nr. 69/2000, potrivit cărora doar structurile sportive fără scop patrimonial pot beneficia de sume de bani de la bugetele locale şi doar pentru finanţarea unor programe sportive.

Prin întocmirea actelor care au dus la aprobarea hotărârilor de consiliu local şi judeţean privind asocierea celor două unităţi administrativ teritoriale cu S.C. FC CEAHLĂUL, inculpaţii au încălcat şi dispoziţiile art. 35 din Legea nr. 273/2006 privind finanţele publice locale, potrivit cărora, autorităţile deliberative pot aproba colaborarea sau asocierea pentru realizarea unor lucrări şi servicii publice, prin încheierea unor contracte de asociere în care se prevăd şi sursele de finanţare reprezentând contribuţia fiecărei autorităţi a administraţiei publice locale implicate. Or, şi raportat la aceste dispoziţii legale s-a constatat că nu se putea încheia un contract de asociere cu o societate comercială.

Tot în ceea ce priveşte dispoziţiile legale încălcate de inculpaţi, s-a constatat că potrivit art. 36 alin. (7) lit. a) şi respectiv art. 91 alin. (6) lit. a) din Legea nr. 215/2001, în exercitarea atribuţiilor de cooperare interinstituţională pe plan intern şi extern, consiliul local hotărăşte, în condiţiile legii, cooperarea sau asocierea cu persoane juridice române sau străine, în vederea finanţării şi realizării în comun a unor acţiuni, servicii sau proiecte de interes public local sau judeţean.

Legea nr. 215/2001 în vigoare la data săvârşirii faptelor prevedea în art. 36 alin. (7) lit. c) şi art. 91 alin. (6) lit. c) faptul că, în exercitarea atribuţiilor de cooperare interinstituţională, consiliul local şi cel judeţean hotărăsc în condiţiile legii, cooperarea sau asocierea cu alte unităţi administrativ-teritoriale din ţară sau străinătate, în vederea promovării unor interese comune, dispoziţii care se coroborează şi cu prevederile art. 11 din acelaşi act normativ, potrivit cărora, două sau mai multe unităţi administrativ teritoriale au dreptul ca, în limitele competenţelor autorităţilor lor deliberative şi executive, să coopereze şi să se asocieze, în condiţiile legii, formând asociaţii de dezvoltare intercomunitară, de utilitate publică. S-a mai menţionat că din faptul că dispoziţiile art. 36 alin. (7) lit. c) şi art. 91 alin. (6) lit. c) din Legea nr. 215/2001 prevăd posibilitatea asocierii unor unităţi administrativ teritoriale între ele, în vederea promovării unor interese comune, nu se poate desprinde ideea că dispoziţiile art. 36 alin. (7) lit. a) şi art. 91 alin. (6) lit. a) din Legea nr. 215/2001 ar permite asocierea cu o societate comercială, în condiţiile în care toate textele se referă la cooperarea interinstituţională.

S-a precizat că în categoria instituţiilor intră organele sau organizaţiile de stat care desfăşoară activităţi cu caracter social, cultural, administrativ, în niciun caz societăţile comerciale. Or, din coroborarea textelor de lege, s-a menţionat că rezultă cu claritate care erau condiţiile în care se puteau încheia contracte de asociere, în baza Legii nr. 215/2001 şi între ce fel de instituţii, având în vedere că era vorba de cooperare interinstituţională, fiind exclusă asocierea cu o societate comercială.

Concluzionând, în ceea ce priveşte pe inculpatul A. s-a constatat că faptele imputate acestuia, de a iniţia hotărârea de consiliu judeţean şi prin acestea a contribuit la adoptarea HCJ 88/2008 care a stabilit încheierea contractului de asociere nr. 9381, prin încălcarea legii, contract ce a cauzat un prejudiciu UAT jud. Neamţ şi un folos necuvenit societăţii FC CEAHLĂUL S.A. Piatra Neamţ, au fost comise în exercitarea atribuţiilor de serviciu prevăzute art. 104 din Legea nr. 215/2001 care reglementează atribuţiile preşedintelui consiliului judeţean, iar prin faptele imputate acestuia aşa cum au fost reţinute în cauză în decizia atacată au fost încălcate prevederile art. 69 alin. (1) din Legea nr. 69/2000, art. 91 alin. (6) lit. a) din Legea nr. 215/2001 şi art. 35 alin. (1) din Legea nr. 273/2006.

Prin urmare, critica recurentului inculpat vizând faptul că nu s-a reţinut încălcarea unei atribuţii ce i-ar fi revenit în baza legislaţiei primare incidente este nefondată.

Contrar susţinerilor recurenţilor din prezenta cauză, Înalta Curte constată că dispoziţiile legale menţionate în decizia penală atacată (în forma în vigoare la data faptelor) instituie, în sarcina autorilor infracţiunii prevăzute de art. 248 rap. la art. 2481 C. pen. anterior şi art. 132 din Legea nr. 78/2000, obligaţii de serviciu a căror nesocotire conduce, potrivit celor statuate de Curtea Constituţională prin deciziile nr. 405 din 15 iunie 2016 şi nr. 392 din 06 iunie 2017, la tragerea lor la răspundere penală.

În considerarea argumentelor anterior expuse cu referire la statuările potrivit cărora încheierea unui contract de asociere între o unitate administrativ teritorială şi o persoană juridică de drept privat nu era permisă de lege, se constată nefondate criticile recurentului inculpat în ceea ce priveşte neîntrunirea elementelor constitutive ale infracţiunii de abuz în serviciu pentru care a fost condamnat, sub acest aspect instanţele stabilind că în exercitarea atribuţiilor de serviciu derivate din lege, în virtutea funcţiei deţinute, de preşedinte al consiliului judeţean, inculpatul A. a încălcat dispoziţiile legale menţionate ca atare în hotărâre şi prin faptele sale s-a cauzat un prejudiciu bugetului judeţului şi implicit obţinerea unor foloase necuvenite pentru S.C. FC CEAHLĂUL S.A. Piatra Neamţ urmare a încheierii contractelor de asociere cu UAT Judeţul Neamţ, astfel că faptele sale aşa cum au fost detaliat reţinute în cauză îndeplinesc condiţiile de tipicitate ale infracţiunii de abuz în serviciu pentru care a fost condamnat.

Referitor la inculpata B.:

În sarcina inculpatei B. s-a reţinut că, în calitate de director executiv al Direcţiei juridice din cadrul Consiliului Judeţean Neamţ, în îndeplinirea atribuţiunilor de serviciu, a întocmit şi semnat raportul de specialitate nr. 6935/18.08.2008 privind proiectul de hotărâre având ca obiect asocierea judeţului Neamţ cu societatea comercială FC CEAHLĂUL S.A. Piatra Neamţ.

Prin întocmirea acestui act a determinat adoptarea HCJ 88/21.08.2008 prin care s-a aprobat încheierea contractului de asociere dintre judeţul Neamţ prin Consiliul judeţean Neamţ şi S.C. FC CEAHLĂUL S.A. Piatra Neamţ pe o perioadă de 5 ani şi alocarea sumei de 108.000 RON/lună până la 31.12.2008 şi 90.000 RON/lună începând cu 01.01.2009 în vederea sprijinirii echipei de fotbal F.C. Ceahlăul Piatra Neamţ.

S-a constatat că prin îndeplinirea acestor acte au fost încălcate prevederile art. 69 alin. (1) din Legea nr. 69/2000, art. 91 alin. (6) lit. a) din Legea nr. 215/2001 şi art. 35 alin. (1) din Legea nr. 273/2006 întrucât S.C. FC CEAHLĂUL S.A. Piatra Neamţ nu era o structură sportivă fără scop patrimonial, nu s-a finanţat un proiect de interes public judeţean iar asocierea nu s-a realizat între autorităţi deliberative ci între Consiliul judeţean Neamţ si o societate comercială pe acţiuni.

Totodată, s-a reţinut că prin aceste acţiuni inculpata a concurat la producerea unei pagube UAT Judeţul Neamţ în sumă de 5.416.097,62 RON reprezentând totalul sumelor de bani transferate în conturile S.C. FC CEAHLĂUL S.A. Piatra Neamţ în baza contractului de asociere si obţinerea unui folos necuvenit în acelaşi cuantum pentru S.C. FC CEAHLĂUL S.A. Piatra Neamţ.

Similar celor reţinute anterior, Înalta Curte constată că instanţele de fond şi apel au stabilit că în exercitarea atribuţiilor de serviciu derivate din funcţia deţinută - de director executiv al Direcţiei juridice din cadrul Consiliului Judeţean Neamţ, inculpata B., având atribuţii de a iniţia şi redacta proiecte de dispoziţii, hotărâri, regulamente şi alte acte cu caracter normativ sau individual şi de a aviza proiecte de dispoziţii iniţiate de alte compartimente, cu referire la cauza de faţă, a întocmit şi semnat raportul de specialitate nr. 6935/18.08.2008 privind proiectul de hotărâre având ca obiect asocierea judeţului Neamţ cu societatea comercială FC CEAHLĂUL S.A. Piatra Neamţ, cu încălcarea legii, ştiind că asocierea în discuţie nu era permisă de lege. În esenţă, s-a reţinut că prin acest raport de specialitate al Direcţiei juridice din cadrul Consiliului Judeţean Neamţ, s-a apreciat că proiectul de hotărâre îndeplineşte condiţiile de legalitate pentru a fi supus dezbaterii şi aprobării plenului Consiliului Judeţean Neamţ.

Instanţa de apel a reţinut că inculpata B. a avizat favorabil din punct de vedere al legalităţii proiectul de hotărâre ce a condus la adoptarea HCJ 88/2008 ce a stabilit încheierea contractului de asociere, contract ce a cauzat un prejudiciu UAT jud. Neamţ şi un folos necuvenit societăţii FC CEAHLĂUL S.A. Piatra Neamţ, deşi cunoştea că această asociere excede cadrului legal, întrucât S.C. FC CEAHLĂUL S.A. Piatra Neamţ era un club sportiv de drept privat, profesionist, organizat ca societate comercială sportivă pe acţiuni, generatoare de profit, iar pentru desfăşurarea activităţii nu putea beneficia de finanţare de la bugetul local, întrucât în această situaţie finanţarea era destinată unui grup privat şi restrâns de interese (SC FC CEAHLĂUL S.A. Piatra Neamţ avea acţionari persoane fizice şi juridice) şi nu intereselor comunităţii, întrucât nu a existat nici un interes public.

În consecinţă, instanţele au stabilit că prin îndeplinirea acestor acte, în îndeplinirea atribuţiilor de serviciu în raport cu funcţia deţinută de aceasta, de director executiv al Direcţiei juridice din cadrul Consiliului Judeţean Neamţ, inculpata B. a încălcat prevederile art. 69 alin. (1) din Legea nr. 69/2000, art. 91 alin. (6) lit. a) din Legea nr. 215/2001 şi art. 35 alin. (1) din Legea nr. 273/2006.

Prin urmare, aşa cum s-a arătat anterior referitor la cele statuate prin Decizia CCR nr. 405/2016, Înalta Curte apreciază de asemenea neîntemeiată critica recurentei inculpate vizând faptul că nu s-a reţinut încălcarea unei atribuţii ce i-ar fi revenit în baza legislaţiei primare.

Aceleaşi critici au fost formulate şi cu prilejul soluţionării cauzei în apel, ocazie cu care, instanţa de apel a menţionat că nu poate fi primită susţinerea inculpatei B. formulată sub acest aspect, reţinând în esenţă că scopul principal al funcţiei deţinute de aceasta era îndeplinirea sarcinilor autorităţii publice judeţene în domeniul juridic şi prin urmare, s-a apreciat că simplul fapt de a fi întocmit o documentaţie care nu respecta rigorile legii, cum s-a reţinut în cauză în situaţia inculpatei, reprezintă o încălcare a acesteia.

De asemenea, şi în situaţia inculpatei B., aşa cum s-a arătat anterior, în condiţiile în care încheierea unui contract de asociere între o unitate administrativ teritorială şi o persoană juridică de drept privat nu era permisă de lege, se constată nefondate criticile recurentei inculpate în ceea ce priveşte neîntrunirea elementelor constitutive ale infracţiunii de abuz în serviciu pentru care a fost condamnată, sub acest aspect instanţele stabilind că în exercitarea atribuţiilor de serviciu derivate din lege, în virtutea funcţiei deţinute, de director executiv al Direcţiei juridice din cadrul Consiliului Judeţean Neamţ, inculpata B. a încălcat dispoziţiile legale menţionate ca atare în hotărâre şi prin faptele sale s-a cauzat un prejudiciu bugetului judeţului şi implicit obţinerea unor foloase necuvenite pentru S.C. FC CEAHLĂUL S.A. Piatra Neamţ urmare a încheierii contractelor de asociere cu UAT Judeţul Neamţ, astfel că faptele sale aşa cum au fost detaliat în decizia atacată îndeplinesc condiţiile de tipicitate ale infracţiunii de abuz în serviciu pentru care a fost condamnată.

În ceea ce priveşte celelalte susţineri formulate prin intermediul recursului în casaţie cum sunt faptul că inculpata B. nu a participat la şedinţa consiliului judeţean în care s-a pus în discuţie adoptarea proiectului de hotărâre, că inculpata nu a determinat şi nici nu putea determina în vreun fel modalitatea de vot a consilierilor, precum şi referiri la latura subiectivă, respectiv că nu a avut nicio discuţie nici anterior şi nici ulterior adoptării hotărârii şi executării contractului de asociere cu niciuna dintre persoanele din cadrul FC. Ceahlăul şi astfel nu se poate afirma că a dorit/acceptat obţinerea unui beneficiu pentru altul ori referiri la latura civilă a cauzei, susţinându-se că inculpata nu a cauzat niciun prejudiciu CJ NEAMŢ, Înalta Curte constată că toate aceste critici excedează oricărui caz de casare şi nu pot fi analizate în cadrul recursului în casaţie.

Motivele invocate vizează în mare parte interpretarea probatoriului administrat în cauză şi cuprind aspecte care presupun reanalizarea situaţiei de fapt. Or, potrivit C. proc. pen. în vigoare, această prerogativă este atributul exclusiv al instanţelor care administrează în mod nemijlocit probe cu privire la elementele de fapt, competente să devolueze cauza în fapt şi în drept, respectiv, instanţa de fond şi instanţa de apel.

Astfel, dată fiind natura juridică a recursului în casaţie de cale extraordinară de atac exclusiv de drept, prin care se realizează doar un control al legalităţii hotărârilor judecătoreşti definitive, motivul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen. nu poate fi invocat pentru a se obţine modificarea sau completarea bazei factuale cu aspecte ce nu au fost stabilite de instanţele de fond şi/sau apel ori reconfigurarea elementelor reţinute, prin decizia criticată, în circumstanţierea activităţii calificată ca infracţiune.

Înalta Curte subliniază, în acest context, că finalitatea recursului în casaţie nu este aceea de a supune cauza penală unei noi judecăţi, în vederea remedierii greşitei aprecieri a faptelor sau inexactei stabiliri a împrejurărilor în care a fost comisă, ci de a repara un aspect de nelegalitate constând în condamnarea pentru fapte care nu întrunesc elementele de tipicitate obiectivă prevăzute de norma de incriminare, verificare ce se raportează exclusiv la situaţia de fapt stabilită, cu titlu definitiv, de judecătorii fondului.

Referitor la inculpata C.:

În ceea ce o priveşte pe inculpata C. s-a reţinut că, în calitate de secretar al judeţului Neamţ, în îndeplinirea atribuţiunilor de serviciu prevăzute art. 117 alin. (1) din Legea nr. 215/2001, a aprobat raportul de specialitate nr. 6935/18.08.2008 privind proiectul de hotărâre având ca obiect asocierea judeţului Neamţ cu societatea comercială FC CEAHLĂUL S.A. Piatra Neamţ, a avizat pentru legalitate Hotărârea Consiliului judeţean Neamţ nr. 88 din 21.08.2008 prin care s-a aprobat încheierea contractului de asociere dintre judeţul Neamţ prin Consiliul judeţean Neamţ şi S.C. FC CEAHLĂUL S.A. Piatra Neamţ şi alocarea sumei de 108.000 RON/lună până la 31.12.2008 şi 90.000 RON/lună începând cu 01.01.2008 în vederea sprijinirii echipei de fotbal F.C. Ceahlăul Piatra Neamţ şi a semnat contractul de asociere înregistrat la Consiliul judeţean Neamţ sub nr. x din 28.08.2008.

S-a reţinut că, prin îndeplinirea actelor menţionate au fost încălcate prevederile art. 69 alin. (1) din Legea nr. 69/2000, art. 91 alin. (6) lit. a) din Legea nr. 215/2001 şi art. 35 alin. (1) din Legea nr. 273/2006 întrucât S.C. FC CEAHLĂUL S.A. Piatra Neamţ nu era o structură sportivă fără scop patrimonial, nu s-a finanţat un proiect de interes public judeţean, iar asocierea nu s-a realizat între autorităţi deliberative, ci între Consiliul Judeţean Neamţ şi o societate comercială pe acţiuni.

Totodată, instanţele au reţinut că prin aceste acţiuni inculpata a concurat la producerea unei pagube UAT Judeţul Neamţ în sumă de 5.416.097,62 RON reprezentând totalul sumelor de bani transferate în perioada 12.09.2008 - 31.12.2013 în conturile S.C. FC CEAHLĂUL S.A. Piatra Neamţ în baza contractului de asociere si obţinerea unui folos necuvenit în acelaşi cuantum pentru S.C. FC CEAHLĂUL S.A. Piatra Neamţ.

Aşa cum s-a arătat în cauză, S.C. FC CEAHLĂUL S.A. Piatra Neamţ era în fapt un club sportiv de drept privat, iar pentru desfăşurarea activităţii nu putea beneficia de finanţare de la bugetul judeţului, respectiv municipiului, întrucât o astfel de finanţare era destinată unui grup privat şi restrâns de interese şi nu intereselor comunităţii, neexistând niciun interes public.

Potrivit dispoziţiilor legale a căror încălcare s-a reţinut prin actele inculpatei C., instanţele au statuat că nu putea fi finanţată o societate comercială care activa în domeniul sportului, astfel cum rezultă din dispoziţiile art. 69 din Legea nr. 69/2000, potrivit cărora, doar structurile sportive fără scop patrimonial pot beneficia de sume de bani de la bugetele locale şi doar pentru finanţarea unor programe sportive. De asemenea, art. 35 alin. (1) din Legea nr. 273/2006 prevederea că Autorităţile deliberative pot aproba colaborarea sau asocierea pentru realizarea unor lucrări şi servicii publice locale. Colaborarea ori asocierea se realizează pe bază de contracte de asociere, în care se prevăd şi sursele de finanţare reprezentând contribuţia fiecărei autorităţi a administraţiei publice locale implicate. Contractele de asociere se încheie de către ordonatorii principali de credite, în condiţiile mandatelor aprobate de fiecare consiliu local implicat în colaborare sau asociere.

Totodată, art. 91 alin. (6) lit. a) din Legea nr. 215/2001 prevede că, în exercitarea atribuţiilor prevăzute la alin. (1) lit. e), consiliul judeţean: a) hotărăşte, în condiţiile legii, cooperarea sau asocierea cu persoane juridice române ori străine, inclusiv cu parteneri din societatea civilă, în vederea finanţării şi realizării în comun a unor acţiuni, lucrări, servicii sau proiecte de interes public judeţean.

Încălcarea de către inculpata C. a dispoziţiilor legale anterior menţionate a fost imputată inculpatei prin raportare la calitatea acesteia de secretat al judeţului Neamţ, reţinându-se că atribuţiile secretatului erau prevăzute art. 117 alin. (1) din Legea nr. 215/2001.

Potrivit art. 117 alin. (1) din Legea nr. 215/2001: Secretarul unităţii administrativ-teritoriale îndeplineşte, în condiţiile legii, următoarele atribuţii:

a) avizează, pentru legalitate, dispoziţiile primarului şi ale preşedintelui consiliului judeţean, hotărârile consiliului local, respectiv ale consiliului judeţean;

b) participă la şedinţele consiliului local, respectiv ale consiliului judeţean;

c) asigură gestionarea procedurilor administrative privind relaţia dintre consiliul local şi primar, respectiv consiliul judeţean şi preşedintele acestuia, precum şi între aceştia şi prefect;

d) organizează arhiva şi evidenţa statistică a hotărârilor consiliului local şi a dispoziţiilor primarului, respectiv a hotărârilor consiliului judeţean şi a dispoziţiilor preşedintelui consiliului judeţean;

e) asigură transparenţa şi comunicarea către autorităţile, instituţiile publice şi persoanele interesate a actelor prevăzute la lit. a), în condiţiile Legii nr. 544/2001 privind liberul acces la informaţiile de interes public, cu modificările şi completările ulterioare;

f) asigură procedurile de convocare a consiliului local, respectiv a consiliului judeţean, şi efectuarea lucrărilor de secretariat, comunică ordinea de zi, întocmeşte procesul-verbal al şedinţelor consiliului local, respectiv ale consiliului judeţean, şi redactează hotărârile consiliului local, respectiv ale consiliului judeţean;

g) pregăteşte lucrările supuse dezbaterii consiliului local, respectiv a consiliului judeţean, şi comisiilor de specialitate ale acestuia;

h) alte atribuţii prevăzute de lege sau însărcinări date de consiliul local, de primar, de consiliul judeţean sau de preşedintele consiliului judeţean, după caz.

În sarcina inculpatei s-a reţinut că a aprobat raportul de specialitate nr. 6935/18.08.2008 privind proiectul de hotărâre având ca obiect asocierea judeţului Neamţ cu societatea comercială FC Ceahlăul S.A. Piatra Neamţ, a avizat pentru legalitate Hotărârea Consiliului judeţean Neamţ nr. 88 din 21.08.2008, prin care s-a aprobat încheierea contractului de asociere dintre judeţul Neamţ prin Consiliul judeţean Neamţ şi S.C. FC Ceahlăul S.A. Piatra Neamţ şi a semnat contractul de asociere înregistrat la Consiliul judeţean Neamţ sub nr. x din 28.08.2008.

Instanţele au avut în vedere că în calitate de secretar general al judeţului, aceasta avea atribuţii în coordonarea compartimentelor şi activităţilor cu caracter juridic, aviza proiectele de hotărâre ale consiliului judeţean, asumându-şi răspunderea pentru legalitatea acestora, contrasemnând hotărârile pe care le considera legale, concluzionându-se că verificarea ce intra în atribuţia sa viza respectarea dispoziţiilor legale care stau la baza promovării unui proiect de hotărâre.

Şi în cazul inculpatei C., în lumina deciziei CCR nr. 405/2016, se constată că instanţa de apel a stabilit că atribuţia de serviciu este prevăzută în lege şi în niciun caz exerciţiul acestei atribuţii de serviciu nu se regăseşte în acte subsecvente ori legi secundare sau alte regulamente sau fişe ale postului, fiind astfel îndeplinite cerinţele de tipicitate ale infracţiunii de abuz în serviciu reţinută în sarcina acesteia,.

Concluzionând, se constată că instanţele de fond şi apel au stabilit pe baza probatoriului administrat şi a stării de fapt reţinute cu titlu definitiv de către acestea, că inculpata C. - secretarul judeţului Neamţ - care a avizat favorabil din punct de vedere al legalităţii proiectul de hotărâre ce a condus la adoptarea HCJ 88/2008 (prin care s-a stabilit încheierea contractului de asociere) cunoştea că această asociere excede cadrului legal, întrucât S.C. FC CEAHLĂUL S.A. Piatra Neamţ era un club sportiv de drept privat, profesionist, organizat ca societate comercială sportivă pe acţiuni, generatoare de profit, iar pentru desfăşurarea activităţii nu putea beneficia de finanţare de la bugetul local, întrucât în această situaţie finanţarea era destinată unui grup privat şi restrâns de interese şi nu intereselor comunităţii, neexistând un interes public, astfel că faptele faptele imputate inculpatei, amplu detaliate în hotărârile atacate, au contribuit la adoptarea HCJ 88/2008 care a stabilit încheierea contractului de asociere nr. 9381, prin încălcarea legii, contract ce a cauzat un prejudiciu UAT jud. Neamţ şi un folos necuvenit societăţii FC Ceahlăul S.A. Piatra Neamţ, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de abuz în serviciu în formă calificată prevăzută de art. 248 raportat la art. 2481 C. pen. anterior cu aplicarea art. 132 din Legea nr. 78/2000, în vigoare la data faptei, cu aplicarea art. 5 C. pen.

În consecinţă, faţă de cele anterior reţinute, sunt apreciate neîntemeiate susţinerile recurentei inculpate formulate prin intermediul recursului în casaţie cu privire la neîntrunirea elementelor constitutive ale infracţiunii pentru care a fost condamnată, în sprijinul acestor susţineri fiind invocate în esenţă aspecte privind modalitatea proprie de interpretare a dispoziţiilor legale incidente potrivit cărora în opinia apărării încheierea contractului de asociere nu era prohibită de lege, însă pentru motivele anterior prezentate Înalta Curte constată aceste susţineri ca fiind neîntemeiate.

În ceea ce priveşte asocierea dintre municipiul Piatra Neamţ şi societatea FC CEAHLĂUL S.A., referitor la inculpaţii D. şi E.:

În cauză, s-a reţinut că în ceea ce priveşte contractele de asociere încheiate între Unitatea Administrativ Teritorială Piatra Neamţ şi S.C. FC CEAHLĂUL S.A. Piatra Neamţ, din verificarea hotărârilor emise de Consiliul Local Piatra Neamţ, începând cu anul 2008 a rezultat că şi UAT Piatra Neamţ a încheiat în perioada 2008 - 2014 două contracte de asociere cu societatea FC CEAHLĂUL S.A. Piatra Neamţ, modificate prin 5 acte adiţionale, invocându-se aceleaşi prevederi legale.

Astfel, în esenţă s-a reţinut că prin adresa nr. x/10.07.2008, societatea FC CEAHLĂUL S.A. Piatra Neamţ a solicitat în conformitate cu prevederile Legii nr. 69/2000 a educaţiei fizice şi sportului şi Legii nr. 215/2001, acordarea sprijinului financiar din partea Consiliului local pentru echipa de fotbal CEAHLĂUL Piatra Neamţ, în vederea continuării dezvoltării clubului de fotbal.

S-a avut în vedere în speţă că din analiza prevederilor Legii educaţiei fizice şi sportului nr. 69/2000 şi a prevederilor Legii nr. 273/2006 privind finanţele publice locale, s-a constatat că finanţarea activităţii sportive realizată de Consiliul Local al municipiului Piatra Neamţ contravine prevederilor legale din aceleaşi motive ca şi în cazul contractului de asociere încheiat de Consiliul Judeţean Neamţ, constatându-se încălcarea art. 69 din Legea nr. 69/2000 şi art. 35 alin. (1) din Legea nr. 273/2006 privind finanţele publice locale. Astfel, s-a apreciat că în condiţiile în care în cuprinsul Legii nr. 273/2006 nu există nicio prevedere care să reglementeze asocierea cu o structură sportivă de drept privat şi finanţarea, în baza asocierii, a activităţii acesteia, asocierea încalcă prevederile legale, aspecte confirmate inclusiv.

Astfel, similar celor reţinute anterior cu privire la încheierea contractului de asociere între Consiliul Judeţean Neamţ şi S.C. F.C. Ceahlăul S.A. Piatra Neamţ, se constată că în ceea ce priveşte asocierea dintre municipiul Piatra Neamţ şi S.C. F.C. Ceahlăul S.A. Piatra Neamţ, instanţele au reţinut că în fapt, S.C. FC CEAHLĂUL S.A. Piatra Neamţ era un club sportiv de drept privat, iar pentru desfăşurarea activităţii nu putea beneficia de finanţare de la bugetul municipiului Piatra Neamţ, întrucât o astfel de finanţare era destinată unui grup privat şi restrâns de interese şi nu intereselor comunităţii, neexistând nici un interes public.

Aşa cum s-a arătat, în cauză s-a reţinut că potrivit art. 1 din actul constitutiv al societăţii, S.C. FC CEAHLĂUL S.A. Piatra Neamţ s-a constituit ca o societate comercială sportivă pe acţiuni, în conformitate cu prevederile Legii nr. 31/1990 privind societăţile comerciale şi ale Legii nr. 69/2000 a educaţiei naţionale şi sportului. De asemenea, conform art. 3 al actului constitutiv societatea comercială F.C. Ceahlăul S.A. este persoană juridică română şi are forma juridică de societate comercială sportivă pe acţiuni, de tip închis, cu capital privat.

Au mai reţinut instanţele că legislaţia aplicabilă unităţilor administrativ teritoriale în cauză prevedea posibilitatea încheierii unor contracte de asociere, dar doar în condiţiile strict prevăzute de Legea nr. 251/2001, de Legea nr. 273/2006 ori de alte acte normative cu caracter special, precum şi că orice alt contract de asociere se putea încheia doar în condiţiile Codului comercial, care reglementează contractul de asociere în participaţiune în cuprinsul art. 251-256.

În ceea ce priveşte faptele imputate inculpaţilor D. şi E. se reţin următoarele:

Referitor la inculpata D.:

În cauză, instanţele au reţinut cu privire la inculpata D. că, în calitate de viceprimar al municipiului Piatra Neamţ, în îndeplinirea atribuţiilor de serviciu prevăzute de art. 65 raportat la art. 63 din Legea nr. 215/2001, a întocmit şi semnat Nota de fundamentare înregistrată la Primăria Municipiului Piatra Neamţ sub nr. x/23.07.2008 şi a aprobat Raportul de specialitate înregistrat la Primăria Municipiului Piatra Neamţ sub nr. x/23.07.2008, ambele privind proiectul de hotărâre având ca obiect asocierea dintre municipiul Piatra Neamţ şi societatea FC CEAHLĂUL S.A. şi alocarea sumei de 1.080.000 RON pentru anul 2008 în vederea sprijinirii echipei de fotbal F.C. Ceahlăul Piatra Neamţ.

Prin întocmirea actelor susmenţionate a determinat adoptarea HCL 436/25.07.2008 prin care s-a aprobat încheierea contractului de asociere dintre municipiul Neamţ prin Consiliul Local Piatra Neamţ şi S.C. FC CEAHLĂUL S.A. Piatra Neamţ, contractul fiind încheiat şi înregistrat sub nr. x din 05.08.2008.

În baza acestui contract de asociere încheiat pe o perioadă de 5 ani, în aceeaşi calitate de viceprimar al mun. Piatra Neamţ, a aprobat referatul nr. x/16.07.2009 prin care s-a propus menţinerea finanţării acordate de către Municipiul Piatra Neamţ către S.C. FC CEAHLĂUL pentru încă un an, prin care se acorda S.C. FC CEAHLĂUL S.A. o finanţare de 1.080.000 RON pentru perioada august 2009 - august 2010, în lipsa unei hotărâri a consiliului local.

S-a reţinut că prin îndeplinirea acestor acte au fost încălcate prevederile art. 69 alin. (1) din Legea nr. 69/2000, art. 36 alin. (7) lit. a) din Legea nr. 215/2001 şi art. 35 alin. (1) din Legea nr. 273/2006, întrucât S.C. FC CEAHLĂUL S.A. Piatra Neamţ nu era o structură sportivă fără scop patrimonial, nu s-a finanţat un proiect de interes public local, iar asocierea nu s-a realizat între autorităţi deliberative, ci între Consiliul Local Piatra Neamţ şi o societate comercială pe acţiuni.

De asemenea, s-a reţinut că au fost încălcate prevederile art. 45 alin. (1), (2) lit. a) din Legea nr. 215/2001 şi art. 14 alin. (3), (4) din Legea nr. 273/2006 prin încheierea actului adiţional la contractul de asociere în lipsa unei hotărâri a consiliului local.

S-a reţinut că prin aceste acţiuni s-a cauzat o pagubă Municipiului Piatra Neamţ în sumă de 2.160.000 RON reprezentând totalul sumelor de bani transferate în conturile S.C. FC CEAHLĂUL S.A. Piatra Neamţ (1.065.750 RON - 2008 şi 1.094.250 RON - 2009) - în baza contractului de asociere şi obţinerea unui folos necuvenit în acelaşi cuantum pentru S.C. FC CEAHLĂUL S.A. Piatra Neamţ.

De asemenea, s-a mai reţinut în sarcina inculpatei D. că, în calitate de viceprimar al municipiului Piatra Neamţ, în îndeplinirea atribuţiilor de serviciu prevăzute de art. 65 raportat la art. 63 din Legea nr. 215/2001, a întocmit referatul de aprobare nr. 29.116/16.07.2010 şi a aprobat Raportul de specialitate nr. 29.116/16.07.2010, ambele privind proiectul de hotărâre având ca obiect încheierea unui contract de asociere între municipiul Piatra Neamţ şi societatea FC CEAHLĂUL S.A. în vederea sprijinirii sportului de performanţă şi alocarea sumei de 600.000 RON pentru fiecare din sezoanele competiţionale 2010-2011 şi 2011-2012. Prin întocmirea actelor susmenţionate a determinat adoptarea HCL 287/23.07.2010 prin care s-a aprobat încheierea contractului de asociere dintre municipiul Neamţ prin Consiliul local Piatra Neamţ şi S.C. FC CEAHLĂUL S.A. Piatra Neamţ, contractul fiind încheiat şi înregistrat sub nr. x din 26.07.2010.

În baza acestui contract de asociere încheiat pe o perioadă de 5 ani au fost adoptate HCL 261/21.07.2011, HCL 340/07.11.2012, HCL 252/25.07.2013 şi HCL 52/27.02.2014, acte prin care s-a stabilit cuantumul sumei alocate în fiecare an către S.C. FC Ceahlăul S.A., în baza obligaţiei contractuale asumate de Municipiul Piatra Neamţ prin contractul iniţial.

S-a menţionat că prin îndeplinirea acestor acte au fost încălcate prevederile art. 69 alin. (1) din Legea nr. 69/2000, art. 36 alin. (7) lit. a) din Legea nr. 215/2001 şi art. 35 alin. (1) din Legea nr. 273/2006 întrucât S.C. FC CEAHLĂUL S.A. Piatra Neamţ nu era o structură sportivă fără scop patrimonial, nu s-a finanţat un proiect de interes public local, iar asocierea nu s-a realizat între autorităţi deliberative, ci între Consiliul local Piatra Neamţ şi o societate comercială pe acţiuni.

Astfel, s-a stabilit că prin aceste acţiuni s-a cauzat o pagubă Municipiului Piatra Neamţ în sumă de 3.335.000 RON reprezentând totalul sumelor de bani transferate în conturile S.C. FC CEAHLĂUL S.A. Piatra Neamţ (600.000 RON - 2010, 1.040.000 RON -2011, 595.000 RON în 2012, 550.000 RON în 2013, 550.000 RON în 2014) - în baza contractului de asociere şi obţinerea unui folos necuvenit în acelaşi cuantum pentru S.C. FC CEAHLĂUL S.A. Piatra Neamţ.

Referitor la inculpatul E.:

În ceea ce priveşte pe inculpatul E., prin decizia recurată s-a constatat că, în calitate de secretar al municipiului Piatra Neamţ, în îndeplinirea atribuţiilor de serviciu prevăzute de art. 117 alin. (1) din Legea nr. 215/2001, a semnat Raportul de specialitate nr. x/23.07.2008 privind proiectul de hotărâre având ca obiect asocierea dintre municipiul Piatra Neamţ şi societatea FC CEAHLĂUL S.A. şi alocarea sumei de 1.080.000 RON pentru anul 2008 în vederea sprijinirii echipei de fotbal F.C. Ceahlăul Piatra Neamţ şi a avizat pentru legalitate HCL nr. 436/25.07.2008 prin care s-a aprobat asocierea dintre municipiul Piatra Neamţ şi S.C. FC CEAHLĂUL S.A. Piatra Neamţ, contractul de asociere fiind încheiat şi înregistrat sub nr. x din 05.08.2008.

În baza acestui contract de asociere încheiat pe o perioadă de 5 ani, în aceeaşi calitate de secretar al municipiului Piatra Neamţ, a semnat actul adiţional nr. x/24.07.2009 al contractului de asociere nr. x/05.08.2008 încheiat între municipiul Neamţ prin Consiliul local Neamţ şi S.C. FC CEAHLĂUL, prin care se acorda societăţii susmenţionate o finanţare de 1.080.000 RON pentru perioada august 2009 - august 2010, fără a exista o hotărâre a Consiliului Local privind aprobarea sumei.

Prin îndeplinirea acestor acte au fost încălcate prevederile art. 69 alin. (1) din Legea nr. 69/2000, art. 36 alin. (7) lit. a) din Legea nr. 215/2001 şi art. 35 alin. (1) din Legea nr. 273/2006 întrucât S.C. FC CEAHLĂUL S.A. Piatra Neamţ nu era o structură sportivă fără scop patrimonial, nu s-a finanţat un proiect de interes public local, iar asocierea nu s-a realizat între autorităţi deliberative, ci între Consiliul Local Piatra Neamţ şi o societate comercială pe acţiuni.

De asemenea, s-a menţionat că au fost încălcate prevederile art. 45 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 215/2001 şi art. 14 alin. (3), (4) din Legea nr. 273/2006 prin încheierea actului adiţional la contractul de asociere în lipsa unei hotărâri a Consiliului local.

Prin aceste acţiuni s-a cauzat o pagubă Municipiului Piatra Neamţ în sumă de 2.160.000 RON reprezentând totalul sumelor de bani transferate în conturile S.C. FC CEAHLĂUL S.A. Piatra Neamţ (1.065.750 RON - 2008 şi 1.094.250 RON - 2009) - în baza contractului de asociere şi obţinerea unui folos necuvenit în acelaşi cuantum pentru S.C. FC CEAHLĂUL S.A. Piatra Neamţ.

S-a mai reţinut în sarcina aceluiaşi inculpat, că, în calitate de secretar al municipiului Piatra Neamţ, în îndeplinirea atribuţiilor de serviciu prevăzute de art. 117 alin. (1) din Legea nr. 215/2001, a semnat Raportul de specialitate nr. 29.116/16.07.2010 privind proiectul de hotărâre având ca obiect încheierea unui contract de asociere între municipiul Piatra Neamţ şi societatea FC CEAHLĂUL S.A. în vederea sprijinirii sportului de performanţă şi alocarea sumei de 600.000 RON pentru fiecare din sezoanele competiţionale 2010-2011 şi 2011-2012. În aceeaşi calitate a avizat pentru legalitate HCL 287/23.07.2010 prin care s-a aprobat asocierea dintre municipiul Piatra Neamţ şi S.C. FC CEAHLĂUL S.A. Piatra Neamţ şi a semnat contractul de asociere înregistrat sub nr. x/26.07.2010.

În baza acestui contract de asociere încheiat pe o perioadă de 5 ani au fost adoptate HCL 261/21.07.2011, HCL 340/07.11.2012, HCL 252/25.07.2013 şi HCL 52/27.02.2014, acte prin care s-a stabilit cuantumul sumei alocate în fiecare an către S.C. FC Ceahlăul S.A., în baza obligaţiei contractuale asumate de Municipiul Piatra Neamţ prin contractul iniţial.

Prin îndeplinirea acestor acte au fost încălcate prevederile art. 69 alin. (1) din Legea nr. 69/2000, art. 36 alin. (7) lit. a) din Legea nr. 215/2001 şi art. 35 alin. (1) din Legea nr. 273/2006 întrucât S.C. FC CEAHLĂUL S.A. Piatra Neamţ nu era o structură sportivă fără scop patrimonial, nu s-a finanţat un proiect de interes public local iar asocierea nu s-a realizat între autorităţi deliberative ci între Consiliul local Piatra Neamţ si o societate comercială pe acţiuni.

S-a menţionat că prin aceste acţiuni, inculpatul a concurat la producerea unei pagube Municipiului Piatra Neamţ în sumă de 3.335.000 RON reprezentând totalul sumelor de bani transferate în conturile S.C. FC CEAHLĂUL S.A. Piatra Neamţ (600.000 RON - 2010, 1.040.000 RON -2011, 595.000 RON în 2012, 550.000 RON în 2013, 550.000 RON în 2014) - în baza contractului de asociere şi obţinerea unui folos necuvenit în acelaşi cuantum pentru S.C. FC CEAHLĂUL S.A. Piatra Neamţ.

În concluzie, se reţine că în ceea ce priveşte pe inculpaţii D. şi E. relativ la asocierea dintre municipiul Piatra Neamţ şi S.C. F.C. Ceahlăul S.A. Piatra Neamţ, instanţele au constatat că prin îndeplinirea actelor anterior menţionate au fost încălcate prevederile art. 69 alin. (1) din Legea nr. 69/2000, art. 36 alin. (7) lit. a) din Legea nr. 215/2001 şi art. 35 alin. (1) din Legea nr. 273/2006, precum şi prevederile art. 45 alin. (1), (2) lit. a) din Legea nr. 215/2001 şi art. 14 alin. (3), (4) din Legea nr. 273/2006 prin încheierea actului adiţional la contractul de asociere în lipsa unei hotărâri a consiliului local.

Astfel, şi în ceea ce priveşte pe aceşti doi recurenţi inculpaţi, funcţionari publici ai municipiului Neamţ, pornind de la situaţia de fapt stabilită cu titlu definitiv prin hotărârile atacate, referitor la infracţiunea de abuz în serviciu reţinută în sarcina lor, Înalta Curte constată că prin decizia recurată instanţele au statuat că atât inculpata D. în calitate de viceprimar al municipiului Piatra Neamţ şi cât şi inculpatul E., în calitate de secretar al municipiului Piatra Neamţ cunoşteau că această asociere excede cadrului legal, întrucât S.C. FC CEAHLĂUL S.A. Piatra Neamţ era un club sportiv de drept privat, profesionist, organizat ca societate comercială sportivă pe acţiuni, generatoare de profit, iar pentru desfăşurarea activităţii nu putea beneficia de finanţare de la bugetul local, întrucât în această situaţie finanţarea era destinată unui grup privat şi restrâns de interese (SC FC CEAHLĂUL S.A. Piatra Neamţ avea acţionari persoane fizice şi juridice) şi nu intereselor comunităţii, întrucât nu a existat nici un interes public.

Deşi prevederile legale nu permiteau finanţarea unei societăţi comerciale private şi nici asocierea cu o astfel de societate decât în scopul realizării unui proiect de interes public local, funcţionarii publici din cadrul Primăriei municipiului Neamţ au înţeles să dea curs solicitării societăţii private FC CEAHLĂUL S.A. Piatra Neamţ, prin încălcarea legii, în scopul sprijinirii financiare a acesteia în detrimentul bugetului local şi implementării unor proiecte de utilitate publică.

Starea de fapt reţinută cu titlu definitiv în decizia instanţei de apel şi care nu mai poate fi schimbată în actuala etapă procesuală a recursului în casaţie a relevat că încheierea contractelor de asociere între Municipiul Piatra Neamţ cu S.C. FC CEAHLĂUL S.A. Piatra Neamţ, s-a făcut cu încălcarea prevederilor legale, fapt ce a condus pe cale de consecinţă la prejudicierea bugetului municipiului Piatra Neamţ cu suma totală de 5.940.000 RON şi implicit obţinerea unor foloase necuvenite în acelaşi cuantum pentru S.C. FC CEAHLĂUL S.A. Piatra Neamţ urmare a încheierii contractelor de asociere anterior menţionate şi a actului adiţional la contractul de asociere.

În ceea ce priveşte dispoziţiile legale încălcate de inculpaţi, s-a constatat că potrivit art. 69 alin. (1) din Legea nr. 69/2000: (1) Structurile sportive fără scop patrimonial şi Comitetul Olimpic şi Sportiv Român, în condiţiile prezentei legi, pot beneficia de sume de la bugetul de stat şi de la bugetele locale pentru finanţarea de programe sportive. Aceste sume se asigură pe bază de contracte încheiate între structurile sportive respective şi organele administraţiei publice centrale sau locale, după caz.

Art. 36 alin. (7) lit. a) din Legea nr. 215/2001 prevede că: (7) În exercitarea atribuţiilor prevăzute la alin. (2) lit. e), consiliul local:

a) hotărăşte, în condiţiile legii, cooperarea sau asocierea cu persoane juridice române sau străine, în vederea finanţării şi realizării în comun a unor acţiuni, lucrări, servicii sau proiecte de interes public local.

Potrivit art. 35 alin. (1) din Legea nr. 273/2006: (1) Autorităţile deliberative pot aproba colaborarea sau asocierea pentru realizarea unor lucrări şi servicii publice locale. Colaborarea ori asocierea se realizează pe bază de contracte de asociere, în care se prevăd şi sursele de finanţare reprezentând contribuţia fiecărei autorităţi a administraţiei publice locale implicate. Contractele de asociere se încheie de către ordonatorii principali de credite, în condiţiile mandatelor aprobate de fiecare consiliu local implicat în colaborare sau asociere.

Totodată, în sarcina inculpaţilor D. şi E. s-a reţinut încălcarea prevederilor art. 45 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 215/2001 şi art. 14 alin. (3), (4) din Legea nr. 273/2006 prin încheierea actului adiţional la contractul de asociere în lipsa unei hotărâri a Consiliului local.

Art. 45 din Legea nr. 215/2001 prevedea următoarele:

(1) În exercitarea atribuţiilor ce îi revin consiliul local adoptă hotărâri, cu votul majorităţii membrilor prezenţi, în afară de cazurile în care legea sau regulamentul de organizare şi funcţionare a consiliului cere o altă majoritate.

(2) Se adoptă cu votul majorităţii consilierilor locali în funcţie următoarele hotărâri ale consiliului local:

a) hotărârile privind bugetul local.

Potrivit art. 14 alin. (3) şi (4) din Legea nr. 273/2006:

(3) Nicio cheltuială nu poate fi înscrisă în bugetele prevăzute la art. 1 alin. (2) şi nici nu poate fi angajată şi efectuată din aceste bugete, dacă nu există baza legală pentru respectiva cheltuială.

(4) Nicio cheltuială din fonduri publice locale nu poate fi angajată, ordonanţată şi plătită dacă nu este aprobată, potrivit legii, şi dacă nu are prevederi bugetare şi surse de finanţare.

Astfel, în ceea ce priveşte încheierea actului adiţional la contractul de asociere, instanţele au reţinut că având în vedere că actul adiţional nr. x/24.07.2009 la contractul de asociere nr. x/05.08.2008 aprobat prin HCL 436/2008, prin care s-a alocat pentru perioada august 2009 - august 2010 suma de 1.080.000,00 RON a fost întocmit fără a fi aprobat de consilierii locali şi fără a exista vreo hotărâre de consiliu local emisă în acest sens, funcţionarii care au aprobat şi avizat de legalitate încheierea acestui act adiţional - inculpata D., în calitate de viceprimar, şi inculpatul E., în calitate de secretar al municipiului, au încălcat prevederile art. 45 alin. (1) şi alin. (2) lit. a) din Legea nr. 215/2001 privind Administraţia publică locală şi art. 14 alin. (3) şi alin. (4) din Legea nr. 273/2006 privind finanţele publice locale.

Fără a reitera argumentele anterior expuse potrivit cărora încheierea unui contract de asociere între o unitate administrativ teritorială şi o persoană juridică de drept privat nu era permisă de lege, Înalta Curte constată nefondate criticile formulate sub acest aspect de către recurenţii inculpaţi D. şi E. referitor la faptul că asocierea era permisă de lege şi că astfel în opinia inculpaţilor nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii de abuz în serviciu, fiind condamnaţi pentru o faptă neprevăzută de lege.

Instanţele au stabilit că în exercitarea atribuţiilor de serviciu derivate din lege, în virtutea funcţiei deţinute, inculpata D., viceprimarul mun. Piatra Neamţ a încălcat dispoziţiile legale menţionate ca atare în hotărâre şi prin faptele sale s-a cauzat un prejudiciu bugetului municipiului şi implicit obţinerea unor foloase necuvenite pentru S.C. FC CEAHLĂUL S.A. Piatra Neamţ urmare a încheierii contractelor de asociere cu societatea menţionată şi a actului adiţional, astfel că faptele sale aşa cum au fost detaliat reţinute în cauză îndeplinesc condiţiile de tipicitate ale infracţiunii de abuz în serviciu pentru care a fost condamnată.

Încălcarea de către inculpata D. a dispoziţiilor legale anterior menţionate a fost imputată inculpatei prin raportare la calitatea acesteia de viceprimar al municipiului Piatra Neamţ, reţinându-se săvârşirea faptelor în îndeplinirea atribuţiilor de serviciu prevăzute de art. 65 raportat la art. 63 din Legea nr. 215/2001.

Potrivit art. 65 din Legea nr. 215/2001: Primarul poate delega atribuţiile ce îi sunt conferite de lege şi alte acte normative viceprimarului, secretarului unităţii administrativ-teritoriale, conducătorilor compartimentelor funcţionale sau personalului din aparatul de specialitate, precum şi conducătorilor instituţiilor şi serviciilor publice de interes local, în funcţie de competenţele ce le revin în domeniile respective.

Art. 63 din Legea nr. 215/2001 reglementează categoriile principale de atribuţii ale primarului, printre care şi atribuţiile referitoare la bugetul local, iar potrivit art. 57 alin. (2) din aceeaşi lege, viceprimarul este subordonat primarului şi înlocuitorul de drept al acestuia, care îi poate delega atribuţiile sale.

Totodată, referitor la inculpatul E. - secretar al municipiului Piatra Neamţ, s-a reţinut comiterea faptelor în îndeplinirea atribuţiilor de serviciu prevăzute de art. 117 alin. (1) din Legea nr. 215/2001.

Astfel, în conţinutul dispoziţiilor art. 117 alin. (1) din Legea nr. 215/2001 sunt prevăzute atribuţiile Secretarului unităţii administrativ-teritoriale, în cauză, reţinându-se că, în calitate de secretar al municipiului Piatra Neamţ, acesta colaborează la redactarea proiectelor de hotărâri şi le avizează pentru legalitate, conform dispoziţiilor art. 46 alin. (5) şi art. 85 lit. c) din Legea nr. 215/2001.

În consecinţă, instanţele au stabilit pe baza probatoriului administrat şi a stării de fapt reţinute cu titlu definitiv de către acestea, că faptele imputate inculpaţilor D. şi E., amplu detaliate în hotărârile atacate, de a întocmi şi aproba note de fundamentare, referate, rapoarte de activitate, au condus la încheierea contractelor de asociere din 2008 şi din 2010 şi a actelor adiţionale la contractul de asociere, cu încălcarea legii şi a atribuţiilor de serviciu, iar prin acestea s-a produs prejudicierea bugetului municipiului Piatra Neamţ şi implicit la obţinerea unor foloase necuvenite de către S.C. FC CEAHLĂUL S.A. Piatra Neamţ, astfel că faptele acestora întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de abuz în serviciu în formă continuată prev. de art. 248 C. pen. anterior raportat la art. 2481 C. pen. anterior şi art. 132 din Legea nr. 78/2000 în condiţiile art. 41 alin. (2) C. pen. anterior, cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) şi alin. (2) C. pen. anterior şi art. 5 C. pen.

Contrar celor susţinute de apărare, în cauză s-a statuat că atribuţiile de serviciu aduse la îndeplinire în mod defectuos de către inculpaţi sunt clar prevăzute de legislaţia menţionată, amplu relatată în ambele hotărâri pronunţate în cauză, iar în virtutea funcţiilor pe care le îndeplineau inculpaţii trebuiau să respecte aceste dispoziţii legale.

Astfel, similar celor reţinute anterior, se constată că în lumina considerentelor Deciziei nr. 405/2016 a Curţii Constituţionale, în prezenta cauză instanţele au concluzionat că analizarea cerinţei îndeplinirii necorespunzătoare de către inculpaţi a atribuţiilor de serviciu a fost realizată prin raportare la prevederile legale anterior enunţate, detaliat prezentate în hotărârile atacate. În cauză, aşa cum s-a arătat, hotărârile atacate enumeră dispoziţiile legale încălcate de inculpaţi, astfel că Înalta Curte apreciază nefondată critica recurenţilor inculpaţi formulată sub acest aspect.

În ceea ce priveşte celelalte aspecte invocate prin recursurile în casaţie ce vizează situaţia de fapt reţinută în cauză cu titlu definitiv, probatoriul cauzei ori modul de interpretare a probelor dosarului sau lipsa elementelor de tipicitate subiectivă, respectiv vinovăţia inculpaţilor, lipsa intenţiei, etc, Înalta Curte menţionează că, aşa cum s-a arătat anterior, acestea nu pot face obiectul examinării în calea extraordinară a recursului în casaţie.

Concluzionând, Înalta Curte apreciază că faptele inculpaţilor recurenţi, astfel cum au fost descrise de către instanţa de apel, se circumscriu elementelor de tipicitate ale infracţiunii de abuz în serviciu pentru care au fost condamnaţi, şi de asemenea, în cauză, condamnarea nu se bazează pe ipoteze de incriminare care nu sunt prevăzute de lege, astfel că, instanţa de apel a făcut o corectă aplicare a legii, iar din această perspectivă criticile recurenţilor sunt neîntemeiate.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 448 alin. (1) pct. 1 C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, cu majoritate, va respinge, ca nefondate, recursurile în casaţie formulate de recurenţii inculpaţi A., B., C., D. şi E. împotriva deciziei penale nr. 358 din data de 15 aprilie 2021 pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga recurenţii inculpaţi la cheltuielilor judiciare către stat, iar în baza art. 275 alin. (3) C. proc. pen., onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpata B., va rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Cu majoritate:

Respinge, ca nefondate, recursurile în casaţie formulate de recurenţii inculpaţi A., B., C., D. şi E. împotriva deciziei penale nr. 358 din data de 15 aprilie 2021 pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.

Obligă recurenţii inculpaţi la plata sumei de câte 200 RON fiecare, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru recurenta inculpată B., în cuantum de 157 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 08 februarie 2022.

OPINIE SEPARATĂ

Cu opinie separată a domnului judecător T. în sensul admiterii recursurilor în casaţie formulate de recurenţii inculpaţi A., B., C., D. şi E. împotriva deciziei penale nr. 358 din data de 15 aprilie 2021 pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, casării deciziei recurate şi, în baza art. 396 alin. (5) C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen., achitării inculpaţilor A., B., C., D. şi E. şi lăsării nesoluţionate a acţiunilor civile.

Opinie separată

În dezacord cu opinia majoritară, consider că se impunea admiterea recursurilor în casaţie declarate împotriva deciziei penale nr. 358/15.04.2021 a Curţii de Apel Bacău, casarea acesteia şi achitarea inculpaţilor C., A., B., D. şi E., în baza art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen. pentru următoarele considerente:

Prin actul de sesizare a instanţei şi respectiv, prin sentinţa penală nr. 141/28.12.2020 a Tribunalului Neamţ şi decizia penală nr. 358/15.04.2021 a Curţii de Apel Bacău s-au reţinut în sarcina inculpaţilor următoarele încălcări ale obligaţiilor de serviciu şi respectiv, ale unor dispoziţii legale:

1. Inculpatul A., în calitate de preşedinte al Consiliului Judeţean Neamţ, s-a aflat în exercitarea atribuţiilor de serviciu prevăzute de art. 104 alin. (1) lit. c) raportat la art. 104 alin. (4) din Legea nr. 215/2001 şi a întocmit şi semnat expunerea de motive şi proiectul de hotărâre vizând aprobarea asocierii dintre judeţul Neamţ şi societatea comercială F.C. Ceahlăul S.A., determinând astfel adoptarea Hotărârii Consiliului Judeţean nr. 88/21.08.2008 şi subsecvent, a semnat contractul de asociere nr. x/28.08.2008.

2. Inculpata B., în calitate de director executiv al Direcţiei juridice din cadrul Consiliului Judeţean Neamţ, în îndeplinirea atribuţiunilor de serviciu, a întocmit şi semnat raportul de specialitate nr. 6935/18.08.2008 privind proiectul de hotărâre având ca obiect asocierea judeţului Neamţ cu societatea comercială FC Ceahlăul S.A. Piatra Neamţ determinând adoptarea HCJ 88/21.08.2008 prin care s-a aprobat încheierea contractului de asociere. Prin decizia recurată s-a arătat că inculpata a încălcat atribuţiile de serviciu cuprinse în fişa postului nr. x, din care rezulta că aceasta avea atribuţii de asigurare a asistenţei juridice în cadrul compartimentelor de specialitate ale Consiliului Judeţean Neamţ, de a întocmi documentaţia necesară proiectelor de acte normative în baza dreptului la iniţiativă legislativă, acţiuni în justiţie, întâmpinări, căi de atac, şi de a întreprinde orice alte măsuri prevăzute de lege pentru soluţionarea corectă a cauzelor. Nu au fost indicate atribuţii de serviciu prevăzute de legislaţia primară.

3. Inculpata C., în calitate de secretar al judeţului Neamţ, s-a aflat în exercitarea atribuţiunilor de serviciu prevăzute art. 117 alin. (1) din Legea nr. 215/2001 şi a aprobat raportul de specialitate nr. 6935/18.08.2008 privind proiectul de hotărâre având ca obiect asocierea judeţului Neamţ cu societatea comercială FC Ceahlăul S.A. Piatra Neamţ, a avizat pentru legalitate Hotărârea Consiliului judeţean Neamţ nr. 88 din 21.08.2008 prin care s-a aprobat încheierea contractului de asociere şi a semnat contractul de asociere înregistrat la Consiliul Judeţean Neamţ sub nr. x din 28.08.2008.

Cu privire la aceşti inculpaţi s-a reţinut că au încălcat prevederile art. 69 alin. (1) din Legea nr. 69/2000, art. 91 alin. (6) lit. a) din Legea nr. 215/2001 şi art. 35 alin. (1) din Legea nr. 273/2006 şi că prin actele efectuate au determina încheierea în mod nelegal a contractului de asociere şi au cauzat o pagubă UAT Judeţul Neamţ în sumă de 5.416.097,62 RON reprezentând totalul sumelor de bani transferate în conturile S.C. FC Ceahlăul S.A. Piatra Neamţ în perioada 12.09.2008 - 31.12.2013, în baza contractului de asociere şi obţinerea unui folos necuvenit în acelaşi cuantum pentru societatea comercială.

Totodată, în legătură cu cea de-a doua activitate infracţională reţinută, s-a arătat că:

1. Inculpata D., în calitate de viceprimar al municipiului Piatra Neamţ, s-a aflat în exercitarea atribuţiunilor de serviciu prevăzute de art. 65 (reţinut probabil din eroare întrucât se referă la atribuţiile de stare civilă/autoritate tutelară) raportat la art. 63 din Legea nr. 215/2001 şi a întocmit şi semnat note de fundamentare, a aprobat rapoarte de specialitate privind proiectul de hotărâre având ca obiect asocierea dintre municipiul Piatra Neamţ şi societatea FC Ceahlăul S.A., respectiv prelungirea acestei asocieri şi alocarea sumelor de bani aferente, iar prin întocmirea actelor menţionate a determinat adoptarea HCL, fiind cauzată o pagubă Municipiului Piatra Neamţ în sumă de 3.335.000 RON reprezentând totalul sumelor de bani transferate în conturile S.C. FC Ceahlăul S.A. Piatra Neamţ (600.000 RON - 2010, 1.040.000 RON -2011, 595.0001ei în 2012, 550.000 RON în 2013. 550.000 RON în 2014) - în baza contractului de asociere şi obţinerea unui folos necuvenit în acelaşi cuantum pentru societatea comercială.

2. Inculpatul E., în calitate de secretar al municipiului Piatra Neamţ, s-a aflat în exercitarea atribuţiilor de serviciu prevăzute de art. 117 alin. (1) din Legea nr. 215/2001 şi a semnat rapoarte de specialitate privind proiectul de hotărâre având ca obiect asocierea dintre municipiul Piatra Neamţ şi societatea FC Ceahlăul S.A. şi a avizat pentru legalitate hotărârile Consiliului Local prin care s-a aprobat asocierea dintre municipiul Piatra Neamţ şi S.C. FC Ceahlăul S.A. Piatra Neamţ.

Cu privire la aceşti inculpaţi s-a reţinut că au încălcat prevederile art. 69 alin. (1) din Legea nr. 69/2000, art. 36 alin. (7) lit. a), art. 45 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 215/2001 şi art. 35 alin. (1), art. 14 alin. (3). 4 din Legea nr. 273/2006 şi că prin actele efectuate au determina încheierea în mod nelegal a contractului de asociere şi au cauzat o pagubă Municipiului Piatra Neamţ în sumă de 3.335.000 RON reprezentând totalul sumelor de bani transferate în conturile S.C. FC CEAHLĂUL S.A. Piatra Neamţ (600.000 RON - 2010, 1.040.000 RON -2011, 595.0001ei în 2012, 550.000 RON în 2013. 550.000 RON în 2014) - în baza contractului de asociere şi obţinerea unui folos necuvenit în acelaşi cuantum pentru societatea comercială.

În raport cu infracţiunile reţinute în sarcina inculpaţilor, de abuz în serviciu prevăzută de art. 248 C. pen. din 1969 raportat la art. 248 1 C. pen. din 1969 şi art. 13 2 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969, se reţine că prin deciziile Curţii Constituţionale nr. 405/15.06.2016 şi nr. 392/06.06.2017, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 517/08.07.2016 şi, respectiv nr. 504/30.06.2017, conţinutul constitutiv al infracţiunii de abuz în serviciu - atât în varianta tip, prevăzută de art. 246 C. pen. (1969), art. 248 C. pen. (1969) şi art. 297 alin. (1) C. pen., cât şi în forma specială, reglementată de art. 132 din Legea nr. 78/2000, care face trimitere şi se raportează la normele de incriminare din C. pen. - a fost reconfigurat sub aspectul elementului material al laturii obiective, statuându-se că prin sintagma "îndeplineşte în mod defectuos" din cuprinsul dispoziţiilor legale menţionate se înţelege "îndeplineşte prin încălcarea legii".

În esenţă, Curtea Constituţională a constatat că dispoziţiile criticate folosesc o exprimare generală, fără a arăta în mod limitativ acţiunile sau omisiunile prin care se săvârşeşte infracţiunea (par. 60), că acestea încalcă prevederile constituţionale ale art. 1 alin. (5), întrucât sintagma "îndeplineşte în mod defectuos" nu prevede în mod expres elementul în legătură cu care defectuozitatea este analizată (par. 57) şi a statuat că neîndeplinirea ori îndeplinirea defectuoasă a unui act trebuie analizată numai prin raportare la atribuţii de serviciu reglementate expres prin legislaţia primară - legi şi ordonanţe ale Guvernului (par. 57 şi 60 din decizia nr. 405/15.06.2016). Curtea a reţinut că "raportarea organelor judiciare la o sferă normativă largă care cuprinde, pe lângă legi şi ordonanţe ale Guvernului, şi acte de nivel inferior acestora, cum ar fi hotărâri ale Guvernului, ordine, coduri etice şi deontologice, regulamente de organizare internă, fişa postului, are influenţă asupra laturii obiective a infracţiunii de abuz în serviciu prin extinderea acesteia la acţiuni sau inacţiuni ce definesc elementul material al laturii obiective a infracţiunii, dar care nu sunt prevăzute în acte normative de reglementare primară", ajungându-se, astfel, ca latura obiectivă a abuzului în serviciu să fie configurată atât de legiuitor, Parlament sau Guvern, cât şi de alte organe, inclusiv persoane juridice de drept privat (în cazul fişei postului), lucru inacceptabil în sistemul juridic de drept penal (par. 64).

Ca atare, instanţa constituţională a concluzionat că, în materie penală, principiul legalităţii incriminării, "nullum crimen sine lege, nulla poena sine lege", impune ca numai legiuitorul primar (respectiv Parlamentul, prin adoptarea legii, în temeiul art. 73 alin. (1) din Constituţie, sau Guvernul, prin emiterea ordonanţelor sau ordonanţelor de urgenţă, în baza delegării legislative prevăzute de art. 115 din Constituţie) să poată stabili conduita pe care destinatarii legii sunt obligaţi să o respecte, în caz contrar aceştia supunându-se sancţiunii penale, astfel încât sintagma "îndeplineşte în mod defectuos" nu poate fi interpretată decât în sensul că îndeplinirea atribuţiei de serviciu se realizează "prin încălcarea legii" (paragr. 65).

Cele doua decizii ale instanţei de contencios constituţional au avut ca efect restrângerea sferei de incidenţă infracţiunilor prev. de art. . 246 C. pen. (1969), art. 248 C. pen. (1969), art. 297 alin. (1) C. pen. şi, implicit, în art. 132 din Legea nr. 78/2000, prin reconfigurarea elementelor de tipicitate obiectivă astfel că, orice acuzaţie având ca obiect o faptă, despre care se pretinde că a nesocotit îndatoririle de serviciu, va putea angaja răspunderea penală a subiectului activ numai dacă atribuţia de serviciu în exercitarea căreia se află făptuitorul şi pe care acesta o încalcă sau nu o îndeplineşte este prevăzută expres de lege, noţiune înţeleasă ca act adoptat de Parlamentul României, sau ordonanţă (simplă sau de urgenţă) emisă de Guvernul României şi, totodată, actul îndeplinit în exercitarea atribuţiilor de serviciu încalcă o dispoziţie cuprinsă în legislaţia primară (care cuprinde legi adoptate de Parlamentul României sau ordonanţe, simple sau de urgenţă, emise de Guvernul României).

Aşadar, în aprecierea îndeplinirii cerinţei esenţiale ataşată elementului material al laturii obiective a infracţiunii de abuz în serviciu, astfel cum a fost reconfigurată prin cele două decizii ale Curţii Constituţionale, analiza efectuată poate viza dispoziţii din legislaţia secundară numai în măsura în care acestea preiau, detaliază sau explicitează obligaţii prevăzute expres şi neechivoc în legi, ordonanţe sau ordonanţe de urgenţă ale Guvernului, nefiind permisă raportarea la atribuţii sau îndatoriri de serviciu stipulate în sarcina funcţionarilor publici doar în acte de reglementare secundară (inclusiv în hotărâri de Guvern) sau prevăzute în detaliu în cuprinsul unor asemenea acte, deşi norma de drept primar este neclară, ambiguă sau are o aplicabilitate extrem de generală. De asemenea, defectuozitatea în îndeplinirea unui act, ca element de tipicitate al infracţiunii de abuz în serviciu, poate fi evaluată prin raportare la nerespectarea de către subiectul activ a unor prevederi din legislaţia secundară doar în situaţia în care acestea transpun ca atare dispoziţii exprese din legi, ordonanţe sau ordonanţe de urgenţă ale Guvernului, nu şi în cazul în care îndeplinirea atribuţiilor de serviciu se realizează prin încălcarea unor asemenea prevederi care adaugă, completează sau chiar modifică ori contravin actelor normative de reglementare primară.

În raport cu aspectele expuse, constat sub un prim aspect, că în ceea ce o priveşte pe inculpata B. nu au fost indicate prin actul de sesizare a instanţei şi nici reţinute prin decizia instanţei de apel încălcarea vreunei atribuţii de serviciu prevăzută de legislaţia primară (legi sau ordonanţe), ci s-a arătat că aceasta a exercitat atribuţiile de serviciu prevăzute în fişa postului nr. x, din care rezulta că aceasta avea atribuţii de asigurare a asistenţei juridice în cadrul compartimentelor de specialitate ale Consiliului Judeţean Neamţ, de a întocmi documentaţia necesară proiectelor de acte normative în baza dreptului la iniţiativă legislativă, acţiuni în justiţie, întâmpinări, căi de atac, şi de a întreprinde orice alte măsuri prevăzute de lege pentru soluţionarea corectă a cauzelor .

Or, indicarea atribuţiilor prevăzute în fişa postului persoanei acuzate constituie una dintre situaţiile premisă avute în vedere de Curtea Constituţională la pronunţarea Deciziei nr. 405/2016, instanţa de contencios constituţional arătând că în acest mod se ajunge ca latura obiectivă a abuzului în serviciu să fie configurată atât de legiuitor, Parlament sau Guvern, cât şi de alte organe, inclusiv persoane juridice de drept privat (în cazul fişei postului), lucru inacceptabil în sistemul juridic de drept penal (par. 64).

În consecinţă, în ceea ce o priveşte pe inculpata B. consider că în acord cu Decizia Curţii Constituţionale nr. 405/2016, ca urmare a împrejurării că acesta s-a aflat exclusiv în exercitarea atribuţiilor prevăzute de fişa postului, iar nu de un act normativ care să facă parte din legislaţia primară, în sarcina sa nu putea fi reţinută comiterea infracţiunii de abuz în serviciu, prevăzută de art. 248 C. pen. din 1969 raportat la art. 248 1 C. pen. din 1969 şi art. 13 2 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969, impunându-se pronunţarea unei soluţii de achitare în baza art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen.

În ceea ce îl priveşte pe inculpatul A., constat că formal, în sarcina acestuia s-a reţinut că se afla în exercitarea atribuţiei de serviciu prevăzută de art. 104 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 215/2001, care prevede că "Preşedintele consiliului judeţean îndeplineşte, în condiţiile legii, atribuţii privind bugetul propriu al judeţului". În exercitarea acestei atribuţii, s-a reţinut că inculpatul a întocmit şi semnat expunerea de motive şi proiectul de hotărâre vizând aprobarea asocierii dintre judeţul Neamţ şi societatea comercială şi a semnat contractul de asociere.

Sub un prim aspect, reţin că în realitate, iniţierea proiectului de hotărâre şi a expunerii de motive s-ar fi circumscris atribuţiilor de serviciu prevăzute de art. 97 alin. (2) raportat la art. 103 alin. (2) din Legea nr. 215/2001, texte de lege care însă nu au fost indicate în cuprinsul acuzaţiei aduse acestuia.

Pe de altă parte, s-a reţinut în sarcina inculpatului că prin îndeplinirea atribuţiei de serviciu prevăzută de art. 104 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 215/2001, a încălcat dispoziţiile art. 69 alin. (1) din Legea nr. 69/2000, art. 91 alin. (6) lit. a) din Legea nr. 215/2001 şi art. 35 alin. (1) din Legea nr. 273/2006.

- art. 69 alin. (1) din Legea nr. 69/2000, în forma în vigoare la data comiterii faptelor, prevedea "Structurile sportive fără scop patrimonial şi Comitetul Olimpic Român, în condiţiile prezentei legi, pot beneficia de sume de la bugetul de stat şi de la bugetele locale pentru finanţarea de programe sportive. Aceste sume se asigură pe bază de contracte încheiate între structurile sportive respective şi organele administraţiei publice centrale sau locale, după caz".

- art. 91 alin. (6) lit. a) din Legea nr. 215/2001, în forma în vigoare la data comiterii faptelor, reglementa o atribuţie a Consiliului Judeţean, respectiv:

"hotărăşte, în condiţiile legii, cooperarea sau asocierea cu persoane juridice române ori străine, inclusiv cu parteneri din societatea civilă, în vederea finanţării şi realizării în comun a unor acţiuni, lucrări, servicii sau proiecte de interes public judeţean".

- art. 35 alin. (1) din Legea nr. 273/2006, în forma în vigoare la data comiterii faptelor, prevedea "Autorităţile deliberative pot aproba colaborarea sau asocierea pentru realizarea unor lucrări şi servicii publice locale. Colaborarea ori asocierea se realizează pe bază de contracte de asociere, în care se prevăd şi sursele de finanţare reprezentând contribuţia fiecărei autorităţi a administraţiei publice locale implicate. Contractele de asociere se încheie de către ordonatorii principali de credite, în condiţiile mandatelor aprobate de fiecare consiliu local implicat în colaborare sau asociere".

Constat astfel că dispoziţiile cuprinse în Legea nr. 215/2001 şi Legea nr. 273/2006, indicate în decizia recurată ca fiind încălcate de către inculpat, reglementează atribuţii distincte în sarcina consiliului judeţean, respectiv autorităţilor deliberative din cadrul unităţilor administrativ teritoriale. Nu am identificat modalitatea în care inculpatul ar fi putut să încalce o dispoziţie legală care reglementează o atribuţie stabilită în sarcina consiliului judeţean, în cauză nefiind formulate acuzaţii în sensul substituirii în atribuţiile acestui organism. Totodată, constat că deşi în sarcina inculpatului s-a reţinut că prin faptele sale a determinat Consiliul Judeţean să adopte o hotărâre contrară legii, în sarcina acestuia nu a fost reţinută vreo forma de participaţie penală în raport cu membrii acestei autorităţi locale, ci că el însuşi a încălcat dispoziţiile care prevăd atribuţia de a decide asocierea dintre unitatea administrativ teritorială şi alte persoane juridice.

În ceea ce priveşte art. 69 alin. (1) din Legea nr. 69/2000, constat că încălcarea dispoziţiilor care se circumscriu acuzaţiei formulate, respectiv aprobarea asocierii cu o entitate care nu era îndreptăţită să obţină finanţare din partea autorităţilor locale, s-a realizat nu prin fapta imputată inculpatului, ci prin adoptarea de către Consiliul Judeţean Neamţ a hotărârii care a aprobat asocierea. Nu am identificat legătura de cauzalitate dintre neîndeplinirea/îndeplinirea necorespunzătoare a atribuţiei prevăzută de art. 104 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 215/2001 de către inculpatul A. şi producerea unui prejudiciu unităţii administrativ teritoriale prin încălcarea dispoziţiei art. 69 din Legea nr. 69/2000 de către Consiliul Judeţean Neamţ, în condiţiile în care, aşa cum am arătat anterior, în sarcina acestuia nu s-a reţinut o formă de participaţie penală în raport cu membrii acestui organism colegial.

Referitor la situaţia juridică a inculpatei C., constat că potrivit acuzaţiei, aceasta în calitate de secretar al judeţului Neamţ, a aprobat raportul de specialitate care a stat la baza iniţierii hotărârii consiliului judeţean, a avizat spre legalitate aceeaşi hotărâre şi a semnat contractul de asociere cu persoana juridică.

În ceea ce priveşte semnarea raportului de specialitate, constat că nu s-a indicat prin actul de sesizare a instanţei şi nici nu s-a reţinut prin decizia recurată exercitarea vreunei atribuţii prevăzută de legislaţia primară şi totodată, nu poate fi reţinută existenţa vreunei legături de cauzalitate între atribuţia menţionată şi încălcarea art. 69 din Legea nr. 69/2000, ultima fiind produsă prin chiar hotărârea consiliului judeţean. Referitor la modul de exercitare de către acesta a atribuţiei prevăzută de art. 117 alin. (1) din Legea nr. 215/2001, potrivit căreia secretarul unităţii administrativ teritoriale "avizează, pentru legalitate, dispoziţiile primarului şi ale preşedintelui consiliului judeţean, hotărârile consiliului local, respectiv ale consiliului judeţean", apreciez de asemenea, că nu există o legătură de cauzalitate între exprimarea acestui aviz de către inculpată şi producerea unui prejudiciu unităţii administrativ teritoriale prin încălcarea dispoziţiilor Legii nr. 69/2000, aceleaşi argumente fiind incidente şi în legătură cu semnarea contractului de asociere, atribuţie a cărei exercitare oricum inculpata nu putea să o refuze de vreme ce fusese aprobată asocierea prin hotărârea consiliului judeţean.

În consecinţă, constat că faptele imputate inculpaţilor A. şi C. nu întrunesc elementele de tipicitate obiectivă ale infracţiunii de abuz în serviciu în formă calificată prevăzută de art. 248 C. pen. din 1969 raportat la art. 248 1 C. pen. din 1969 şi art. 13 2 din Legea nr. 78/2000, iar faţă de aceştia se impunea, subsecvent admiterii recursului şi casării deciziei, pronunţarea unei soluţii de achitare în baza art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen., faptele nefiind prevăzute de legea penală.

Argumentele expuse anterior sunt în întregime aplicabile şi în ceea ce priveşte situaţia juridică a inculpaţilor D. şi E., diferenţele fiind impuse de exercitarea atribuţiilor la nivelul autorităţii administrative locale, respectiv Consiliul Local Piatra Neamţ şi unitatea administrativă Municipiul Piatra Neamţ, astfel încât atribuţiile de serviciu ale acestora se regăsesc la art. 63 şi art. 117 alin. (1) din Legea nr. 215/2001. În egală măsură însă nu am identificat legătura de cauzalitate dintre exercitarea acestora atribuţii şi producerea unui prejudiciu unităţii administrativ teritoriale prin încălcarea unor prevederi legale care reglementează atribuţiile autorităţilor deliberative locale (art. 36 alin. (1) lit. a), art. 45 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 215/2001 şi art. 35 alin. (1) din Legea nr. 273/2006) în condiţiile în care nu s-a reţinut în sarcina inculpaţilor substituirea în rolul şi atribuţiile consiliului local sau vreo formă de participaţie penală şi nici legătura cu încălcarea dispoziţiilor art. 69 din Legea nr. 69/2000 care ar fi rezultat din adoptarea hotărârii de asociere de către chiar Consiliul Local Piatra Neamţ.

În consecinţă, apreciez că şi în cazul acestor inculpaţi, nu sunt întrunite elementele de tipicitate obiectivă ale infracţiunii de abuz în serviciu prevăzută de art. 248 C. pen. din 1969 raportat la art. 248 1 C. pen. din 1969 şi art. 13 2 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969, iar faţă de aceştia se impunea, subsecvent admiterii recursului şi casării deciziei, pronunţarea unei soluţii de achitare în baza art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen., faptele nefiind prevăzute de legea penală.