Criminal revision inadmissible: prior judicial knowledge of cited facts negates requirement of new circumstances under Art. 453(1)(a) C. proc. pen.

Şedinţa publică din data de 01 martie 2022

Deliberând asupra apelului declarat de revizuentă A. împotriva sentinţei penale nr. 175/A din 12 octombrie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, în dosarul nr. x/2020, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 175/A din 12 octombrie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, în dosarul nr. x/2020, în baza art. 459 alin. (5) din C. proc. pen., s-a respins, ca inadmisibilă, cererea de revizuire a sentinţei penale nr. 101/F/06.06.2017 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I Penală, definitivă prin decizia penală nr. 125/A/16.05.2018 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia Penală, formulată de revizuienta A., iar în baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., a fost obligată revizuienta la plata sumei de 300 RON cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.

Pentru a dispune astfel, s-a reţinut că prin cererea înregistrată pe rolul instanţei sub nr. x/2020, condamnata A. a solicitat revizuirea sentinţei penale nr. 101/F din 06.06.2017, iar în drept, a invocat cazul de revizuire prev. de art. 453 alin. (1) lit. a) din C. proc. pen.

În susţinerea cererii, revizuentă a arătat că faptele sau împrejurările care nu au fost cunoscute la soluţionarea cauzei şi care dovedesc netemeinicia hotărârii sunt hotărârea AGA a S.C. B. S.R.L. din data de 12.10.2009 prin care asociaţii acesteia, C. S.A. şi D. au hotărât retragerea din societate şi cesionarea părţilor sociale deţinute de aceasta către E., administrată de intimatul F.. Odată cu ieşirea din B. S.R.L., C. a renunţat la o serie de numere de telefon, unele dintre acestea fiind preluate de către B. S.R.L. conform anexei la hotărârea AGA a S.C. B. S.R.L. din 12.10.2009. Printre aceste numere figurează şi numărul de fax x folosit la transmiterea la data de 29.03.2010 către executorul judecătoresc G. a adresei datate 24.03.2010, semnată şi ştampilată de avocata H. şi a contractului de consultanţă şi asistenţă juridică din data de 09.11.2006. Acest ultim element a fost apreciat de revizuentă ca fiind esenţial în stabilirea faptului că a fost indusă în eroare de aspectul că executorul judecătoresc i-a comunicat că a primit instrucţiuni de plată din partea C. S.A, iar nu din partea numitei H.. Totodată s-a subliniat faptul că revizuentă nu a obţinut pentru sine niciun avantaj material şi nu a cunoscut şi nici nu avea cum să cunoască încheierea contractului de asistenţă juridică care i-a atras condamnarea.

În ceea ce priveşte infracţiunea de uz de fals, revizuentă a învederat faptul că fapta nu întruneşte elementele de tipicitate obiectivă şi subiectivă ale infracţiunii, având în vedere faptul că nu a cunoscut că înscrisul era fals. A mai indicat că prin încheierea din 02.05.2019 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în dosarul nr. x/2019, în soluţionarea recursului în casaţie formulat de revizuentă împotriva deciziei penale nr. 125/A din data de 16.05.2018 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie reprezentantul Ministerului Public a susţinut că fapta inculpatei a fost greşit încadrată juridic, fiind vorba despre gestiune frauduloasă şi nu înşelăciune.

La termenul de judecată din data de 05.10.2021, şi-a completat motivele de apel invocând şi Decizia nr. 102/2021 pronunţată de către Curtea Constituţională a României, care a stabilit că sintagma "cu excepţia împrejurărilor care privesc existenţa infracţiunii", din cuprinsul art. 52 alin. (2) din C. proc. pen., este neconstituţională faţă de faptul că prin încheierea din 22.11.2016 şi prin decizia civilă nr. 2014/06.12.2016, ambele pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti în dosarul nr. x/2013, s-a reţinut, cu putere de lucru judecat, că nu a săvârşit nicio faptă ilicită, că aceasta a confirmat o plată, crezând că autorul solicitării este C. S.A., aspecte care dovedesc, dincolo de orice dubiu, că nu a avut niciun fel de intenţie în a săvârşi faptele reţinute în sarcina sa.

Analizând actele şi lucrările dosarului, din perspectiva verificării admisibilităţii în principiu a cererii de revizuire deduse judecăţii, Curtea a reţinut că prin sentinţa penală nr. 101/F/06.06.2017 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I Penală, definitivă prin decizia penală nr. 125/A/16.05.2018 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în baza art. 244 alin. (1) şi (2) din C. pen. cu aplicarea art. 5 din C. pen., s-a dispus condamnarea inculpatei A. la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune. În baza art. 67 din C. pen., s-a aplicat inculpatei pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) (constând în dreptul de a exercita profesia de avocat) din C. pen., pe o perioadă de 3 ani. În baza art. 65 din C. pen., s-au interzis inculpatei drepturile prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) (constând în dreptul de a exercita profesia de avocat) din C. pen., ca pedeapsă accesorie.

În baza art. 323 din C. pen., cu aplicarea art. 5 din C. pen. s-a dispus condamnarea inculpatei A. la pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de uz de fals. În baza art. 67 din C. pen., s-a aplicat inculpatei pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) (constând în dreptul de a exercita profesia de avocat) din C. pen., pe o perioadă de 3 ani. În baza art. 65 din C. pen., s-a interzis inculpatei drepturile prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) (constând în dreptul de a exercita profesia de avocat) din C. pen., ca pedeapsă accesorie.

În baza art. 38 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 39 alin. (1) lit. b) din C. pen., s-au contopit pedepsele principale stabilite, s-a aplicat pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare, la care s-a adăugat un spor de 4 luni închisoare, în final, s-a aplicat inculpatei A. pedeapsa de 2 ani şi 4 luni închisoare.

În baza art. 45 alin. (3) lit. a) din C. pen., s-a aplicat inculpatei A. pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) (constând în dreptul de a exercita profesia de avocat) din C. pen., pe o perioadă de 3 ani. În baza art. 45 alin. (5) din C. pen., s-au interzis inculpatei A. drepturile prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) (constând în dreptul de a exercita profesia de avocat) din C. pen., ca pedeapsă accesorie. În baza art. 91 din C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere şi s-a stabilit un termen de supraveghere de 3 ani, conform dispoziţiilor art. 92 din C. pen.. În baza art. 68 alin. l lit. b) din C. pen., executarea pedepsei complementare aplicate inculpatei A. va începe la data rămânerii definitive a prezentei.

În baza art. 93 alin. (1) din C. pen., a fost obligată inculpata A. ca, pe durata termenului de supraveghere, să respecte următoarele măsuri de supraveghere: a) să se prezinte la Serviciul de Probaţiune Bucureşti, la datele fixate de acesta; b) să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa; c) să anunţe, în prealabil, schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile; d) să comunice schimbarea locului de muncă; e) să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţă.

În baza art. 93 alin. (2) lit. b) din C. pen., s-a impus inculpatei A. ca, pe durata termenului de supraveghere, să frecventeze un program de reintegrare socială organizat de Serviciul de Probaţiune Bucureşti.

În baza art. 93 alin. (3) din C. pen., pe parcursul termenului de supraveghere, inculpata A. va presta o muncă neremunerată în folosul comunităţii, pe o perioadă de 60 de zile, în cadrul Direcţiei Generale de Asistenţă Socială şi Protecţie a Copilului Sector 1 sau Agenţiei Municipale pentru Ocuparea Forţei de Muncă Bucureşti.

în baza art. 91 alin. (4) din C. pen., s-a atras atenţia inculpatei A. asupra dispoziţiilor art. 96 din C. pen.

Prin sentinţa penală anterior menţionată s-a reţinut că revizuenta A., cunoscând caracterul fals al contractului de consultanţă şi asistenţă juridică antedatat 09.11.2006, pretins încheiat între S.C. C. S.A., reprezentată legal de preşedinte, inculpatul F., şi Cabinetul de Avocat "H.", prin avocat, inculpata H., 1-a folosit în dosarul de executare nr. 449/2009 al B.E.J. "G." pentru a justifica plata sumei de 1.428.505,20 RON, echivalentul a 348.000 euro, în contul acestui cabinet de avocat, plată realizată la data de 30.03.2010, inducând în eroare şi prejudiciind societatea, care în acest dosar de executare avea calitate de creditor.

Revizuenta şi-a încadrat juridic cererea de revizuire pe art. 453 alin. (1) lit. a) din C. proc. pen., respectiv descoperirea unor fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute la soluţionarea cauzei şi care dovedesc netemeinicia hotărârii pronunţate în cauză.

Judecarea cererii de revizuire se face în două etape: prima presupune examinarea admisibilităţii în principiu şi se desfăşoară în camera de consiliu, însă într-o procedură contradictorie, potrivit ultimelor modificări legislative (art. II, pct. 114 din O.U.G. nr. 18/2016), iar cea de-a dona etapă, posibilă doar în cazul admiterii în principiu a cererii de revizuire, presupune rejudecarea în fond a acesteia, în şedinţă publică şi în procedură contradictorie.

Rezumând prevederile art. 459 din C. proc. pen. şi Decizia Curţii Constituţionale nr. 667 din 30 octombrie 2018, s-a reţinut că în etapa admisibilităţii în principiu instanţa verifică doar regularitatea formală a cererii de revizuire, nu şi temeinicia ei. Instanţa trebuie să verifice, conform art. 459 alin. (3) lit. e) din C. proc. pen., dacă faptele şi mijloacele de probă în baza cărora este formulată cerere conduc, în mod evident, la stabilirea existenţei unor temeiuri legale ce permit revizuirea. Textul nu defineşte sintagma "temeiuri legale", dar din coroborarea tuturor dispoziţiilor legale care reglementează procedura rezultă că ele se referă la motivele/cazurile de revizuire arătate de art. 453 din C. proc. pen., deoarece numai constatarea incidenţei unuia dintre acestea permite desfăşurarea în continuare a procedurii în vederea anulării hotărârii şi pronunţarea alteia noi.

Finele de neprimire reglementat de art. 459 alin. (3) lit. e) din C. proc. pen. trebuie analizat prin raportare la cazul de revizuire invocat de petent, respectiv art. 453 alin. (1) lit. a) din C. proc. pen.

Aşadar, pentru a fi incident cazul prevăzut de art. 453 alin. (1) lit. a) din C. proc. pen., s-a menţionat că este necesar ca faptele şi împrejurările noi să fi preexistat hotărârii atacate, doar că ele nu au putut fi cunoscute de instanţă, indiferent din care motiv. Descoperirea lor ulterioară şi invocarea pe calea revizuirii are drept scop evidenţierea unor erori de fapt, produse în judecata iniţială din cauza necunoaşterii respectivelor împrejurări, astfel încât noua situaţie să conducă la anularea hotărârii contrare legii. Dacă faptele pretins a fi noi au fost cunoscute şi evaluate judiciar de către instanţele învestite cu judecarea fondului cauzei, revizuirea este inadmisibilă, întrucât instanţa de revizuire nu este o instanţă de control judiciar, care să poată cenzura statuările instanţelor de fond, ci o instanţă extraordinară a cărei analiza se limitează la erorile judiciare săvârşite în amonte.

Analizând lucrările dosarului cauzei, s-a constatat că elementul factual, fapta sau împrejurarea (fapte probatorii) invocată de către revizuentă nu are caracter de noutate, anexa la hotărârea AGA a S.C. B. S.R.L. din 12.10.2009 nefiind necunoscută instanţei la data judecării cauzei. S-a constatat faptul că la dosarul nr. x/2016 aflat pe rolul instanţei supreme se regăseşte anexa anterior menţionată, elementul factual al transferului numărului de fax către S.C. B. S.R.L. fiind invocat chiar în concluziile scrise ale revizuentei aflate la acelaşi dosar la filele x. Instanţa de control judiciar a analizat apărarea revizuentei reţinând următoarele:

"Conform adresei depuse în apel de apărare, în septembrie 2009, C. a cedat B.. Aceste menţiuni se găseau şi în înscrisurile ataşate de C. plângerii formulate, însă data cedării postului telefonic este 1.11.2009 . În plus, în adresa înaintată de către avocatul A., pentru creditorul S.C. C., către biroul executorului, pentru a fi ataşat la dosarul de executare, aceasta atestă că are sediul în Bdul x, intrare comună cu S.C. C. B. S.R.L. . Ca urmare, situarea tuturor sediilor în acelaşi imobil (acelaşi nivel, însă camere diferite), faptul că în cadrul entităţilor juridice distincte aceleaşi persoanele fizice erau administratori sau asociaţi (F. -fil 250 şi urm. vol. 5), nu pot face legătura directă, indubitabilă, cu vreo activitate imputată inculpatei A.. Această legătură este însă realizată de ansamblul probelor expuse anterior, dar şi de declaraţia acestei inculpate în prezenta cauză, ca şi de poziţia exprimată în cauzele civile anterioare. Astfel, inculpata în declaraţia sa în faţa instanţei de apel a negat că a trimis contractul de asistenţă, prin fax, la dosarul notarial, dar a achiesat la ideea reprezentării C. în derularea procedurii de executare silită. (...)"

Faţă de aceste considerente, s-a reţinut că motivul de revizuire invocat nu se încadrează în disp. art. 453 alin. (1) lit. a) din C. proc. pen.

În ceea ce priveşte incidenţa în cauză a disp. art. 52 din C. proc. pen., instanţa a reamintit că sunt chestiuni prealabile aspectele de altă natură decât penală, care trebuie rezolvate înainte de soluţionarea problemelor care privesc fondul cauzei penale. Chestiunile prealabile privesc existenţa unei cerinţe esenţiale din structura infracţiunii, cum ar fi situaţia premisă a unei infracţiuni ori un element esenţial al conţinutului infracţiunii (de ex., preexistenta unui contract de mandat în cazul abuzului de încredere etc). Instanţa de judecată penală are competenţă să judece orice chestiune prealabilă considerată necesară pentru soluţionarea cauzei, chiar dacă aceasta este, prin natura sa, de competenţa altei instanţe, cu condiţia să respecte regulile şi mijloacele de probă privitoare la materia din care face parte chestiunea respectivă. Dacă chestiunea prealabilă a fost soluţionată deja de către o instanţă civilă, hotărârea acesteia are autoritate de lucru judecat în faţa instanţei penale.

În prezenta cauză, s-a constatat că incidenţa în cauză a normei procesual penale anterioare priveşte, în opinia revizuentei cele statuate prin încheierea din 22.11.2016 şi prin decizia civilă nr. 2014/06.12.2016 ale Curţii de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă, pronunţate în dosarul nr. x/2013.

Obiectul dosarului anterior menţionat îl constituie cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta C. S.A. prin care a învestit instanţa cu o acţiune în răspundere civilă delictuală formulată împotriva pârâţilor G., titular al Biroului Executorului Judecătoresc G. şi A., titular al Cabinetului Individual de Avocat "A.", solicitând obligarea acestora, în solidar sau independent, la plata către reclamantă a sumei de 1.428.505,20 RON, distribuită fără temei legal către un terţ (avocat H.) din sumele obţinute în cadrul executării silite realizate de executorul judecătoresc G. în numele şi la solicitarea C. împotriva debitoarei AVAS, în dosarul de executare silită nr. x/2009, precum şi la plata despăgubirii pentru lipsa de folosinţă a sumei distribuite nelegal către un terţ, despăgubire egală cu dobânda legală aferentă perioadei dintre data distribuirii sumei de 1.428.505,20 RON către terţ şi data încasării efective de către C. a sumei stabilite conform primului capăt de cerere.

Faţă de obiectul cauzei civile invocate de revizuentă, s-a apreciat că este evident că nu art. 52 din C. proc. pen., este incident în cauză, ci art. 28 din C. proc. pen., potrivit căruia hotărârea definitivă a instanţei civile prin care a fost soluţionată acţiunea civilă nu are autoritate de lucru judecat în faţa organelor judiciare penale cu privire la existenţa faptei penale, a persoanei care a săvârşit-o şi a vinovăţiei acesteia. În consecinţă, nici din acest punct de vedere nu se poate concluziona că ar fi incidente disp. art. 453 alin. (1) lit. f) din C. proc. pen., iar art. 453 alin. (1) lit. e) din C. proc. pen., vizează exclusiv hotărâri definitive în materie penală.

Faţă de aceste considerente, în baza art. 459 alin. (5) din C. proc. pen. s-a respins, ca inadmisibilă, cererea de revizuire a sentinţei penale nr. 101/F/06.06.2017 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I Penală, definitivă prin decizia penală nr. 125/A/16.05.2018 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia Penală, formulată de revizuienta A., iar în baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., a fost obligată revizuienta la plata sumei de 300 RON cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.

Împotriva sentinţei penale nr. 175/A din 12 octombrie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, în dosarul nr. x/2020, în termen legal a declarat apel revizuentă A..

În susţinerea apelului, revizuenta A. a solicitat admiterea apelului de faţă, desfiinţarea hotărârii atacate, cu consecinţa admiterii în principiu a cererii de revizuire, pentru motivele expuse în cuprinsul practicalei prezentei decizii, precum şi în scris prin motivele de apel şi concluziile scrise depuse la dosar, invocând în drept dispoziţiile art. 453 alin. (1) lit. a) din C. proc. pen.

Examinând apelul declarat de revizuenta A. împotriva sentinţei penale nr. 175/A din 12 octombrie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, în dosarul nr. x/2020, în baza actelor şi lucrărilor din dosar şi în raport cu criticile formulate, Înalta Curte constată că acesta este nefondat, pentru următoarele considerente:

Revizuirea constituie o cale extraordinară de atac care poate fi exercitată împotriva hotărârilor judecătoreşti definitive pronunţate de instanţele penale, având caracterul unei căi de atac de retractare care permite instanţei penale să revină asupra propriei sale hotărâri şi, în acelaşi timp, caracterul unei căi de atac de fapt, prin care sunt constatate şi înlăturate erorile judiciare în rezolvarea cauzelor penale.

Înalta Curte constată că revizuenta A. a solicitat revizuirea sentinţei penale nr. 101/F din 06.06.2017 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I Penală, în dosarul nr. x/2016, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 125/A din data de 16.05.2018 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în drept, invocând cazul de revizuire prev. de art. 453 alin. (1) lit. a) din C. proc. pen.

Revizuenta a arătat că faptele sau împrejurările care nu au fost cunoscute la soluţionarea cauzei şi care dovedesc netemeinicia hotărârii sunt hotărârea AGA a S.C. B. S.R.L. din data de 12.10.2009 prin care asociaţii acesteia, C. S.A. şi D. au hotărât retragerea din societate şi cesionarea părţilor sociale deţinute de aceasta către E., administrată de intimatul F.. Odată cu ieşirea din B. S.R.L., C. a renunţat la o serie de numere de telefon, unele dintre acestea fiind preluate de către B. S.R.L. conform anexei la hotărârea AGA a S.C. B. S.R.L. din 12.10.2009. Printre aceste numere figurează şi numărul de fax x folosit la transmiterea la data de 29.03.2010 către executorul judecătoresc G. a adresei datate 24.03.2010, semnată şi ştampilată de avocata H. şi a contractului de consultanţă şi asistenţă juridică din data de 09.11.2006. Acest ultim element a apreciat că este esenţial în stabilirea faptului că a fost indusă în eroare de aspectul că executorul judecătoresc i-a comunicat că a primit instrucţiuni de plată din partea C. S.A.

Totodată a susţinut că nu a obţinut pentru sine niciun avantaj material şi nu a cunoscut şi nici nu avea cum să cunoască încheierea contractului de asistenţă juridică care i-a atras condamnarea. În ceea ce priveşte infracţiunea de uz de fals revizuenta a învederat faptul că fapta nu întruneşte elementele de tipicitate obiectivă şi subiectivă ale infracţiunii având în vedere faptul că nu a cunoscut că înscrisul era fals.

A invocat cazul de revizuire prev. de art. 453 alin. (1) lit. a) din C. proc. pen., care priveşte situaţia când s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute la soluţionarea cauzei şi care dovedesc netemeinicia hotărârii pronunţate în cauză.

Înalta Curte reţine că pentru a fi incident cazul de revizuire prevăzut de art. 453 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., trebuie să fie descoperite fapte sau împrejurări (fapte probatorii) noi, necunoscute de către instanţă la data judecării cauzei care să ducă, singure sau prin coroborarea cu alte probe la dovedirea netemeiniciei hotărârii de achitare, de încetare a procesului penal ori de condamnare, ceea ce presupune pronunţarea unei soluţii diametral opuse celei care a fost dispusă prin hotărârea a cărei revizuire se cere.

Conform art. 453 alin. (4) din C. proc. pen., cazul prevăzut la alin. (1) lit. a) constituie motiv de revizuire dacă pe baza faptelor sau împrejurărilor noi se poate dovedi netemeinicia hotărârii de condamnare, de renunţare la aplicarea pedepsei, de amânare a aplicării pedepsei ori de încetare a procesului penal.

Prin urmare, potrivit temeiului de drept invocat de apelanta revizuentă A. trebuie să fie noi faptele sau împrejurările invocate, de natură a stabili existenţa unei erori judiciare şi de a conduce la o altă soluţionare a cauzei.

Or, aspectele invocate de revizuienta A. prin motivele cererii de revizuire, sunt nefondate, întrucât fapta sau împrejurarea invocată de către revizuentă nu are caracter de noutate, anexa la hotărârea AGA a S.C. B. S.R.L. din 12.10.2009 fiind cunoscută instanţei la data judecării cauzei.

Astfel cum a redat prima instanţă considerentele reţinute, rezultă în mod evident că la dosarul nr. x/2016 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie se regăseşte anexa anterior menţionată, elementul factual al transferului numărului de fax către S.C. B. S.R.L. fiind invocat chiar în concluziile scrise ale revizuentei aflate la acelaşi dosar la filele x.

Totodată, Înalta Curte constată că, toate criticile aduse modalităţii în care au fost motivate soluţiile de condamnare, analiza modalităţii în care mijloacele de probă administrate cu ocazia judecării cauzei s-au coroborat sau nu, întrunirea elementelor de tipicitate obiectivă sau subiectivă ale infracţiunilor reţinute în sarcina acesteia, nu sunt faptele sau împrejurări noi, de natură a stabili existenţa unei erori judiciare şi de a conduce la o altă soluţionare a cauzei.

Regula fundamentală în materie de probe este cea a deplinei libertăţi de apreciere a acestora şi, în plus, nicio probă nu are o valoare prestabilită, urmând a fi apreciată în corelaţie cu celelalte probe administrate într-o cauză. În ciclurile procesuale parcurse în speţă, instanţele de judecată au avut în vedere întreg materialul probator administrat în cauză şi care a stat la baza soluţiei adoptate.

Aşadar, analiza conţinutului mijloacelor de probă pe care instanţa şi-a fundamentat soluţia, a fiabilităţii acestora ori interpretarea probatoriului administrat în cauză, excedează limitelor cazului de revizuire prevăzut de art. prevăzut de art. 453 alin. (1) lit. a) C. proc. pen.

În consecinţă, ceea ce indică apelanta A. în fundamentarea cererii de revizuire reprezintă doar mijloacele de probă care se doresc a fi readministrate în faţa altei instanţe, iar nu fapte probatorii necunoscute instanţei, revizuenta urmărind, în realitate, o reinterpretare a faptelor în legătură cu apărarea susţinută.

Înalta Curte reaminteşte că pentru a fi incident cazul de revizuire prevăzut de art. 453 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. este necesar ca faptele şi împrejurările noi să fi preexistat hotărârii atacate, iar acestea nu au putut fi cunoscute de instanţă indiferent din care motiv. Descoperirea lor ulterioară şi invocarea pe calea revizuiri are drept scop evidenţierea unor erori de fapt, produse în judecata iniţială din cauza necunoaşterii respectivelor împrejurări, astfel încât, noua situaţie să conducă la anularea hotărârii contrare legii. Cu alte cuvinte, faptele şi împrejurările noi ar fi putut influenţa soluţia procesului dacă ar fi fost cunoscute la momentul soluţionării cauzei, ceea ce nu este cazul în speţa de faţă.

Or, în condiţiile în care motivele menţionate de revizuenta A. nu fac dovada existenţei unor fapte sau împrejurări în sensul prevederilor art. 453 alin. (1) lit. a) din C. proc. pen. coroborat cu alin. (4) al aceluiaşi articol, Înalta Curte, în acord cu instanţa de fond, reţine că aspectele invocate de revizuent nu pot constitui temei de admitere a cererii de revizuire.

Pentru considerentele anterior expuse, apreciind legală şi temeinică hotărârea atacată, faţă de toate considerentele ce preced, de motivele de apel invocate şi văzând şi dispoziţiile art. 421 pct. l lit. b) din C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondat, apelul declarat de revizuenta A. împotriva sentinţei penale nr. 175/A din 12 octombrie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, în dosarul nr. x/2020.

Faţă de soluţia dispusă, în temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga apelanta revizuientă la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, apelul declarat de revizuenta A. împotriva sentinţei penale nr. 175/A din 12 octombrie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, în dosarul nr. x/2020.

Obligă apelanta revizuenta la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi, 01 martie 2022.